Pretentii. Decizia nr. 2851/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2851/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-06-2013 în dosarul nr. 1670/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.2851
Ședința publică de la 17 iunie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - B. C.
JUDECĂTOR - A. Ș.
JUDECĂTOR - C. M. F.
GREFIER - G. P.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de recurenta-pârâtă D. G. A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 2244/23.05.2012 pronunțată de Tribunalul București –Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G. D. A. și intimata pârâtă A. F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant prin avocat G. D. A. în baza împuternicirii avocațiale ._/2013 pe care o depune la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea pune în discuție depunerea la dosar a copiei certificatului de înmatriculare emis de alt stat membru al Uniunii Europene și dovada achiziționării bunului din acel stat membru, motiv pentru care dispune reluarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant prin avocat G. D. A. în baza împuternicirii avocațiale ._/2013 pe care o depune la dosar, lipsind celelalte părți.
Intimatul-reclamant prin avocat depune la dosarul cauzei întâmpinare și copia certificatului de înmatriculare emis de alt stat membru al Uniunii Europene și dovada achiziționării bunului din acel stat membru solicitând încuviințarea probei cu înscrisuri.
Curtea, în temeiul art.167 alin.1 din codul de procedură civilă încuviințează pentru intimatul-pârât proba cu înscrisuri, considerând-o concludentă, pertinentă și utilă în soluționarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursul formulat.
Intimatul-reclamant prin avocat solicită respingerea recursurilor formulate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei APF Sector 6, lasă la aprecierea instanței.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea, în conformitate cu prevederile art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin sentința civila nr. 2244/23.05.2012 pronunțată de Tribunalul București –Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, s-au retinut și dispus următoarele:
„Prin cererea de chemare în judecată introdusă la data de 18.01.2012 la Tribunalul București – Secția a IX-a, sub nr._, reclamantul G. D. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, Administrația Finanțelor Publice Sector 6 București și Administrația F. pentru Mediu, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 3.411 lei, achitată la data de 20.12.2010 prin chitanța . nr._/20.12.2010 în baza Deciziei nr._/20.12.2010 și la plata cheltuielilor de judecată din prezentul proces.
Reclamantul a arătat că a achitat, conform OUG nr.50/2008, în data de 20.12.2010, taxa de poluare percepută de către Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 5, în valoare de 7.835 lei, pentru un autovehicul folosit, marca Audi model A4, număr de identificare WAUZZZ8E07A264449, data primei înmatriculări 2007.
Reclamantul a fost obligat la plata taxei de poluare, prin Decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr._/20.12.2010 a Administrației Finanțelor Publice a Sectorului 6 București, fiind achitată suma de 7.835 lei prin chitanța . nr._/20.12.2010.
Reclamantul consideră că pârâta a refuzat implicit să dispună și restituirea sumei achitată cu titlu de taxă de poluare pentru autoturisme și autovehicule, însă, în opinia sa, această taxă trebuie restituită deoarece dispozițiile OUG nr.50/2008 contravin legislației comunitare.
Atâta timp cat în România nu se percepea la data respectivă nici o taxă de poluare pentru autoturismele deja înmatriculate în tara, ci doar pentru cele înmatriculate în alte state și reînmatriculate in România, după aducerea lor în țară, reclamantul apreciază că s-a creat astfel un regim fiscal discriminatoriu pentru autoturismele aduse din Comunitatea Europeană și care au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, iar pentru România legislația comunitară este obligatorie, se aplică in mod direct și are prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, potrivit art. 148 din Constituția Românei, având in vedere că de la data de 1.01.2007 este membru al Uniunii Europene.
Reclamantul și-a întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile art. 90 alin. 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, art. 148 din Constituția României, art. 8 din legea nr. 554/2004, O.G. 9/2000, OUG nr.50/2008 și a depus la dosar înscrisuri în legătură cu aspectele menționate în cererea de chemare în judecată.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 5 București, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București a formulat întâmpinare invocând excepția inadmisibilității acțiunii, pentru că reclamanta, în măsura în care considera această taxă nelegală avea posibilitatea de a cere autorităților în drept de a efectua înmatricularea, să procedeze astfel fără solicitarea taxei de poluare.
De asemenea, s-a invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice Sector 6, având în vedere dispozițiile art.1 din OUG nr.50/2008, privind instituirea taxei de poluare, în raport de prevederile art.3-5 din același act normativ, potrivit cărora suma încasată cu titlu de taxă de poluare se transferă în Fondul pentru Mediu, care este administrat de Administrația F. pentru Mediu, astfel că nu există nici un raport juridic fiscal privind încasarea taxei de poluare de către Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 6 București.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată, în condițiile în care nu este vorba de un exces de putere, refuzul fiind motivat prin aplicarea actelor normative interne în vigoare, în speță OUG nr.50/2008 privind taxa pe poluare, modificată, iar în ceea ce privește concordanța dreptului intern cu cel comunitar, nu autoritatea publică are competența constatării acestei stări de fapt.
S-a formulat și cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu
S-a încuviințat părților administrarea probei cu înscrisuri, cele deja depuse la dosarul cauzei.
Instanța a respins excepțiile inadmisibilității acțiunii și lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sector 6 București, invocate de către pârâtă.
Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, instanța va admite acțiunea reclamantului astfel cum a fost formulată.
Pentru a dispune astfel, instanța ia act că reclamantul a achiziționat în anul 2010, de pe piața liberă, un autovehicul folosit, marca Audi model A4, autoturism care a fost inițial înmatriculat în Olanda, adică o țară a Uniunii Europene, achitând cu prilejul înmatriculării o taxă de poluare de 3.411 lei cu chitanța . nr._/20.12.2010, taxă de poluare ce a fost stabilită în temeiul art.1 din OUG nr.50/2008 prin Decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr._/20.12.2010 a Administrației Finanțelor Publice a Sectorului 6 București.
Instanța apreciază că reclamantul trebuie să fie exonerat de plata acestei taxe, pentru motivele ce vor fi menționate în continuare.
Potrivit art.148 alin.2 din Constituția României revizuită, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Aliniatul 4 din același articol prevede că autoritatea judecătorească, între alte instituții, garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, astfel că, din chiar cuprinsul reglementării interne fundamentale, rezultă nu numai competența, dar și obligația instanțelor judecătorești de a asigura prioritatea dreptului comunitar în cazul incompatibilității normei interne cu reglementarea comunitară.
Instanța reține că dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană interzic statelor membre să aplice, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Conform acestui articol din Tratatul de instituire a Comunității Europene „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare", scopul acestei prevederi fiind acela de a interzice discriminarea fiscală intre produsele naționale și produsele importate, având natura similară.
Se observă că prevederile art. 1 din OUG nr.50/2008 impun taxa de poluare autovehiculelor aflate la prima înmatriculare în România, o astfel de taxă nefiind percepută pentru autovehiculele înmatriculate sau care au fost anterior înmatriculate în România și apoi reintroduse în țară.
Stabilind așadar taxa de poluare pentru autoturismele importate din spațiul Uniunii Europene, este evident că prevederile art. 1 din OUG nr.50/2008 încalcă art. 90 din Tratatul C.E., instanța fiind obligată să dea întâietate prevederilor comunitare, lăsând inaplicabil dreptul intern incompatibil legislației comunitare, principiu statuat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene cu prilejul soluționării cauzei Administrazione delle finanze dellostato/Simmenthal, nr.c106/77.
Comparația se face în cazul de față între autoturisme second-hand din străinătate și cele deja înmatriculate în România, pentru cele din cea de-a doua categorie nu se achită această taxă de poluare. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor, (CJE, hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co- Frutta Srl c. Administrazione delle finanze dello Stato – în speță taxa menită să descurajeze importul de banane în Italia.
Asupra încălcării art.90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, F.G. Roders BV s.a., Inspector der Invoerrechten en Accijnzen (discriminare între vinurile din Luxemburg și vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia c. Italia (bananele importate din Italia și fructele cultivate în Italia).
Tribunalul mai remarcă un alt tip de discriminare: între persoanele care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autoturisme ulterior: doar aceste din urmă persoane plătesc taxa de poluare, deși este evident că poluează și autoturismele primei categorii de persoane cele înmatriculate ulterior.
Discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei de poluare de faptul înmatriculării, deși în preambulul OUG nr.50/2008 rezultă că s-a urmărit realizarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
Conferind o forță juridică superioară dispozițiilor OUG nr.50/2008, modificată, prin obligarea reclamantului la plata taxei de poluare, în vederea înmatriculării autoturismului menționat, s-ar încălca prevederile art.90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, astfel că, instanța, în virtutea obligației stabilite prin art.148 alin.4 din Constituția României, de a asigura aducerea la îndeplinire a principiului preeminenței prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, principiu enunțat de alineatul 2 al aceluiași articol din Constituția României, va admite acțiunea reclamantului, făcând aplicare art.117 alin.1 lit.d din Codul de Procedură Fiscală, urmând să dispună obligarea pârâtelor Administrația Finanțelor Publice Sector 6 și Administrația F. pentru Mediu la restituirea sumei de 7835 lei, reprezentând taxă de poluare, achitată de către reclamant prin chitanța . nr._/20.12.2010.
Instanța va face și aplicarea prevederilor art.274 Cod Proc. Civ, obligând pârâtele la plata cheltuielilor efectuate de către reclamant în prezenta cauză, în forma taxei de timbru și timbrului judiciar”.
Așa fiind, tribunalul a pronunțat următoarea soluție: „Admite acțiunea formulată de reclamantul G. D. A., sector 6, București, .. 170-174, ., . cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, cu sediul în cu sediul în București, .. 13, sector 2, Administrația Finanțelor Publice Sector 6 București prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, cu sediul în cu sediul în București, .. 13, sector 2 și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în .. 294, Corp A, sector 6. Obligă pârâtele Administrația Finanțelor Publice Sector 6 și Administrația F. pentru Mediu la achitarea către reclamant a sumei de 3.411 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare. Obligă pârâtele la plata sumei de 39, 3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant”.
Impotriva acestei sentințe au formulat recurs DIRECȚIA Generală A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI FINANTELOR PUBLICE SECTOR 6 și DIRECȚIA Generală A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, in nume propriu
DIRECȚIA Generală A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI FINANTELOR PUBLICE SECTOR 6 în esență, invoca urmatoarele:
In mod eronat a fost respinsa excepția lisei calității procesuale pasive a AFP Sector 6 Bucuresti, recurenta invocând art. 1 din OUG nr. 50/2008, precum si art. 5 alin. 4 din același act normativ, conform căruia taxa se achita ., pe numele Administratiei F. pentru Mediu.
Totodată, arata ca instanta a omis sa se pronunte asupra cererii de chemare in garantie.
Pe fondul cauzei, arata, in esență, faptul că instanta de fond a admis in mod nelegal actiunea.
F. de prevederile constitutionale ale art. 148 arata urmatoarele: Potrivit Legii nr.157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre Regatul Belgiei, Republica Ceha, Regatul Danemarcei, Republica Federala Germania, Republica Estonia, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, M. Ducat al Luxemburgului, Republica Ungara, Republica Malta, Regatul Tarilor de Jos, Republica Austria, Republica Polona, Republica Portugheza, Republica Slovenia, Republica Slovaca," Republica Finalanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanie si Irlandei de Nord ( state membre ale Uniunii Europene) si Republica Bulgaria Romania privind aderarea Republicii Bulgaria si a Romaniei la Uniunea Europeana, semnat de Romania la Luxemburg la 25 aprilie 2005: " Legea-cadru europeana este un act legislativ care obliga orice stat membru destinatar in ceea ce priveste rezultatul care trebuie obtinut, lasand in acelasi timp autoritatilor nationale competenta in ceea ce priveste alegerea formei si a mijloacelor."
Totodata precizam faptul ca alin.2 al art.148 din Constitutia Romaniei instituie suprematia tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Din analiza dispozitiilor legale mai sus invocate rezulta faptul ca legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre in privinta rezultatului, insa autoritatile nationaleau competenta de a alege forma si rnfjloacele prin care dispozitiile regilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru in parte.Cu privire la prevederile art.9 alin.1 din Tratatul Comunitatii Europene precizam ca acestea se refera la" interzicerea taxelor vamale la import si la export si la alte taxe cu efect echivalenf", or, taxa de prima inmatriculare nu intra in aceasta categorie nefiind o taxa vamala care se percepe numai in cadrul relatiilor comerciale dintre tarile membre ale Uniunii Eurpene ci se aplica, tuturor autoturismelor /autovehiculelor inmatriculate in Romania indiferent daca provin din productia interna sau din spatiul comunitar. Totodata, fata de sustinerea reclamantei ca taxa de prima inmatriculare auto, din Romania este discriminatorie apreciem ca argumentele care stau la baza acestei afirmatii nu pot fi retinute intrucat regimul fiscal este acelasi pentru toate persoanele care inmatriculeaza autoturismefautovehicule in Romania.
De asemenea, arata Instantei ca in cazul in care suntem in prezenta
acelorasi specificatii tehnice, legislatia noastra prevede plata unei taxe de inmatriculare in Romania in acelasi cuantum indiferent daca este vorba de
autoturismelefautovehiculele din productia interna sau din cele produse in spatiul comunitar.Astfel, argumentele invocate sunt neintemeiate, intrucat legislatia europeana nu interzice instituirea taxei, ci doar prevede ca nivelul acesteia sa nu fie mai mare decat al taxelor care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare.
Prin urmare Instanta ar trebui sa stabileasca prin mijloace procedurale specifice daca taxa achitata in concret de reclamant este sau nu mai mare decat nivelul taxelor achitate direct sau indirect pentru produsele interne similare.
In acest context trebuie mentionat si faptul ca nici Comisia Europeana nu este impotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei inmatriculari a autoturismelor, ci doar a modului de determinare a taxei. De asemenea, precizam ca principiul" poluatorul plateste ", pe care se bazeaza si instituirea taxei specia le pentru autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii europene. Precizam de asemenea ca 16 state membre ale Uniunii Europene practica o taxa care se percepe cu ocazia inmatricularii autovehiculelor ( intre care Ungaria, G., Danemarca, Spania, Belgia, Olanda, Cipru ).Prin urmare, existenta unei taxe de prima inmatriculare nu este contrara dispozitiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentand taxa de inmatriculare.De altfel, a institui obligativitatea platii taxei de prima inmatriculare numai in cazul importului de autoturisme/ autovehicule ar putea fi considerat la randul sau un regim fiscal discriminatoriu intre persoanele care importa bunuri si cele care aduc in tara bunuri din spatiul comunitar.F. de cele mentionate mai sus, invederam instantei faptul ca obligatia generica de armonizare a legislatiei interne ·cu cea europeana, instituita prin art. 148 arin.2 din Constitutie, si cea speciala, prevazuta de art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunitatii Europene, revin exclusiv Parlamentului, nu si instantelor judecatoresti.
DIRECȚIA Generală A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN nume propriu, în esență, invoca urmatoarele:
E impune admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a recurentei DGFPMB dat fiind faptul ca in litigiu nu se ataca un act emsiad ecatre aceasta recurenta.
Intimatul a depus întâmpinare, solicitand respingerea recursurilor ca neintemeiate.
Asupra recursurilor formulate, constatând că este competentă să procedeze la soluționare în condițiile art. 3 pct. 3 și art. 299 C.pr.civ. rap. la art. 10 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, Curtea analizând sentința civilă recurată, prin prisma criticilor formulate și observând disp. art. 3041 C.pr.civ., reține următoarele:
I. In ceea ce priveste recursul Administratiei Finanatelor Publice sector 6 Bucuresti (reprezentata de DGFPMB), Curtea reține:
Recursul nu este întemeiat.
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale a AFP Sector 6 Bucuresti, în mod corect tribunalul a respins aceasta exceptie, dat fiind faptul ca raportul juridic ca urmare a achitarii taxei de poluare s-a nascut intre debitorul taxei si creditorul care a incasat-o, acesta din urma fiind obligat la restituire, imprejurarea ca taxa incasata s-a facut venit la bugetul Administratiei F. pentru Mediu tine de un raport juridic ulterior intre A. Finanțelor Publice si Administrația F. pentru Mediu, deci de calitatea procesuala pasiva a chematului in garantie, dupa cum in mod corect a retinut tribunalul.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că, în mod corect prima instanta a admis actiunea reclamantului, aplicand cu prioritate dispozitiile dreptului comunitar incidente in spetă (art. 90 din Tratat, actualmente art. 110 din TFUE) cu referire la art. 148 din Constitutia Romaniei. Chiar dacă statul român a adoptat, prin OUG nr. 50/2008 modif., norme de discriminare fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, se constată că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CEJ în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar, are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prev. art. 10 din Tratat.
Este de menționat si că asupra incalcarii art. 90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferenta de tratament intre produsele interne si cele importate din alte state ale UE, s-a pronuntat Curtea de la Luxembourg prin hotararea din 11 august 1995 cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, F.G. Roders BV s.a, c. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen( discriminarea intre vinurile din Luxemburg si vinurile din fructe provenite din alte state membre) sau prin hotararea din 7 mai 1987 cauza 184/85 Comisia c.Italia.
Totodată, Curtea Europeana de Justiție a reținut, în mod expres faptul că articolul 110 TFUE interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import. În ceea ce privește, mai precis, impozitarea autovehiculelor de ocazie, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
Autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente. Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
În această privință, o reglementare națională care are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație pe teritoriul național a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
În plus, în cauza C‑263/10 N. c. României, Curtea Europeană de Justiție a reținut, între altele că (...) toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Altfel spus, considerentele Curții Europene de Justiție consacra ideea ca taxa pe poluare reglementată de OUG nr. 50/2008 menține un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală. Aceasta situație de discriminare a existat încă de la data achitarii taxei pe poluare de catre reclamant iar efectele sale nu pot fi anilihate decât prin restituirea taxei, astfel dupa cum a dispus prima instanta.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare în România contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Pe cale de consecință, in mod corect a constatat tribunalul că refuzul intimatei de a restitui taxa este nejustificat, astfel că sunt îndeplinite cerințele art. 1 al. 1, 2 al. 2 și 8 al. 1 din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce privește chemarea în garanție, Curtea reține că este neîntemeiată critica recurentei. Astfel, prin dispozitivul sentinței recurate s-a dispus, intre altele, obligarea ambelor parate AFP Sector 6 și AF pentru Mediu la achitarea catre reclamant, a taxei pe poluare. Or, conform art. 60 din vechiul Cod de procedura civila partea poate să cheme in garantie o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire. Or, in conditiile in care, conform dispozitivului sentintei recurate, reclamantul se poate indrepta impotriva oricarui parat (deci si direct impotriva paratului Adminstratia F. pentru Mediu), rezultă că A. F. pentru Mediu nu poate fi obligata, si pe calea cererii de chemare in garantie, catre parata, dat fiind faptul că aceasta ar echivala cu o dubla obligare a Administratiei F. pentru Mediu la repararea prejudiciului, atât în raport cu reclamantul (in cadrul actiunii principale), cat si in raport cu paratul (in cadrul chemării in garantie), cu încălcarea art. 998-999 din Vechiul Cod civil. Așa fiind, criticile recurentului cu privire la cererea de chemare in garanție nu sunt intemeiate.
II. In ceea ce privește recursul DGFPMB, Curtea reține:
Recursul este întemeiat.
Deși instanta de fond a individualizat paratele AFP sector 6 și AF pentru Mediu pe care le-a obligat la plata taxei pe poluare, cu toate acestea, in mod generic in paragraful al 3 lea din dispozitiv a obligat in mod generic paratele la plata cheltuielilor de judecata, iar in primul paragraf din dispozitiv a mentionat faptul ca admite actiunea si in contradictoriu cu parata DGFPMB. Or, in conditiile in care aceasta parata nu a emis un act administrativ in procedura administrativa privind incasarea/respectiv restituirea taxei pe poluare pentru care sa se fi solicitat anularea in cadrul litigiului cu care a fost investit tribunalul, vazand si dispozitiile art. 1 alin. 1 coroborat cu art. 8 alin.1 din Legea nr. 554/2004, Curtea urmeaza sa admită excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DGFPM București și sa respinga, în consecință, acțiunea în contradictoriu cu aceasta ca fiind formulate impotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasiva.
Având in vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod procedura civila, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de AFP Sector 6 împotriva sentinței civile nr. 2244/23.05.2012 pronunțată de Tribunalul București –Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G. D. A. și intimata pârâtă A. F. PENTRU MEDIU.
Va admite recursul formulat de DGFPMB împotriva sentinței civile nr. 2244/23.05.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G. D. A. și intimata pârâtă A. F. PENTRU MEDIU.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DGFPM București și respinge în consecință acțiunea în contradictoriu cu aceasta.
Va menține, în rest celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de AFP Sector 6 împotriva sentinței civile nr. 2244/23.05.2012 pronunțată de Tribunalul București –Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G. D. A. și intimata pârâtă A. F. PENTRU MEDIU.
Admite recursul formulat de DGFPMB împotriva sentinței civile nr. 2244/23.05.2012 pronunțată de Tribunalul București –Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G. D. A. și intimata pârâtă A. F. PENTRU MEDIU.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DGFPM București și respinge în consecință acțiunea în contradictoriu cu aceasta.
Menține, în rest celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
B. C. A. Ș. C. M. F.
GREFIER
G. P.
Red M.C.F.. – 2 ex.
Tribunalul București - Secția a-IX-a – jud.D.M
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1921/2013. Curtea de... | Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr.... → |
|---|
