Pretentii. Decizia nr. 3586/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3586/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-09-2013 în dosarul nr. 738/87/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII –A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 3586
Ședința publică din data de 20 septembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: I. F.
JUDECĂTOR: S. P.
JUDECĂTOR: R. M. V.
GREFIER: F. E. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ROȘIORII DE V. cu sediul în Roșiorii de V. .. 1, jud. Teleorman, prin reprezentant legal șef AFP T. N., împotriva sentinței civile nr. 843/20.05.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimatele-reclamante S.C. C. .. cu sediul ales în A., ., ., la cabinet de avocatură L. F., prin reprezentant convențional avocat L. F. și intimata-chemată în garanție M. M. ȘI PĂDURILOR-ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, . ca obiect „pretenții-restituire taxă poluare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
-stadiul procesual: cauza se află la primul termen de judecată, în recurs;
-procedura de citare este legal îndeplinită.
-în dosar s-a cerut judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 pct. 2 C.pr.civ.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale și C. Administrativ Fiscal subnr._ la data de 31.01.2013 reclamanta . cu domiciliul ales la Cabinet avocat L. F. din A., ., ., . în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Roșiori de V., ..1, județul Teleorman și chematul în garanție M. M. și Pădurilor – Administrația Fondului pentru Mediu cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294 Corp A, sector 6 a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 8038 lei reprezentând diferență nerestituită din taxa de poluare și plata dobânzii aferente acestei sume, până la plata efectivă în temeiul art.124 din Codul de procedură fiscală sau în subsidiar actualizarea sumei cu indicele de inflație.
În motivare reclamantul arată că a achiziționat un autoturism DAF tip TE95XF nr. De identificare XLRTE47XSOE624546 în regim second hand, care era înmatriculat în luna martie an fabricație 2003. Acest autoturism l-a adus în România și pentru a-l putea înmatricula a fost nevoit să plătească taxa de poluarea în valoarea de 8038 lei, sumă pe care a achitat-o cu chitanța . 2A nr._/09.06.2009.
La data de 4 .04.2013 pârâta Administrația Finanțelor Publice Roșiori de V. a depus la dosar cerere de chemare în garanție a Ministerului M. și Pădurilor – Administrația Fondului pentru Mediu.
La 04.04.2013 este primită la dosar întâmpinare formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice Roșiori de V. prin care a invocat excepția tardivității și a inadmisibilității cererii, iar pe fond solicită respingerea acțiunii formulată de reclamant ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 843/20.05.2013 Tribunalul Teleorman a admis acțiunea formulată de reclamanta . cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Roșiorii de V. și chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu și în consecință a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 8.038 lei, încasată cu titlu de taxă de poluare, sumă actualizată cu dobânda legală fiscală, calculată până la data restituirii efective.
Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut că art. 110 versiunea consolidată a Tratatului Comunității Europene reglementează dispozițiile referitoare la stabilirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent.
Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din statele membre.
Aceasta nu înseamnă că statele membre ale Uniunii Europene trebuie să adopte un anume regim fiscal ci impune acestora ca indiferent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminarea produselor similare importate.
Tratatul interzice taxele vamale la import și la export, precum și taxele cu efect echivalent iar aceste din urmă prevederi ar fi lipsite de conținut dacă produsele străine ar putea fi supuse unui regim fiscal mai sever față de produsele interne ulterior traversării frontierei statului membru a acestor produse, dezavantajându-se prin acest procedeu produsele importate aflate în raport de concurență cu produsele indigene. Art.110 TFUE are tocmai rolul de a împiedica acest aspect, în doctrină arătându-se faptul că această normă impune o neutralitate totală a fiscalității interne în cea ce privește produsele naționale și cele importate.
Instanța de la Luxemburg a reiterat faptul că, în ceea ce privește serviciile fiscale aplicate autovehiculelor, din lipsa unei armonizări în materie, rezultă că fiecare stat membru poate să stabilească regimul acestor măsuri fiscale potrivit propriilor aprecieri.
Astfel de aprecieri, asemenea măsurilor adoptate pentru punerea lor în aplicare trebuie să fie lipsite de efectul mai sus descris.
În jurisprudența Curții Europene de Justiție noțiunea de „impozit intern” are accepție diferită de cea din dreptul intern deoarece Curtea Europeană de Justiție a statuat că sistemul general de taxe interne trebuie să fie aplicat sistematic diferitelor categorii de produse cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor iar criteriul primei înmatriculări nu poate fi o cerință pe deplin obiectivă deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor ci duce în anumite cazuri la discriminări între produsele naționale și produsele importate cu scopul declarat de protejare a industriei naționale și locurilor de muncă.
Începând cu 1 ianuarie 2007 până la 31 iunie 2008 dispozițiile art.214/1 Cod fiscal au instituit taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxă datorată ca urmare a primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Unul dintre principalele aspecte problematice ale acestei taxe a fost faptul că aceasta se aplică autovehiculelor second hand importate fără a se aplica și autovehiculelor aflate pe piața internă.
Comisia Europeană a demarat etapele inițiale a procedurii de infrigement față de statul român ca urmare a nerespectării dispozițiilor art.110 TFUE, Guvernul adoptând o nouă reglementare respectiv OUG nr.50/2008 instituirea taxei de poluare pentru autovehicule.
Art.3 pct.1 și art.4 lit.a din OUG nr.50/2008 prevăd că autovehiculele din categoriile M1 – M 3 și N 1 – N 3, cu ocazia primei înmatriculări în România, li se aplică taxa de poluare.
Art. 3 pct. 1 și art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehiculele din categoriile M 1 – M 3 prevăd că obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fără ca textul să facă distincția între autovehiculele produse în România și cele din afara acesteia sau între autoturismele noi și cele second-hand.
Astfel, taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară.
Conform art. III al O.U.G. nr. 218/2008 pentru modificarea O.U.G. nr. 50/2008, autovehiculele cu norma de poluare Euro 4 sau Euro 3, a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc precum și toate autovehiculele M 1 cu norma de poluare Euro 4 sau Euro 3 care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în state membre ale UE în perioada 15.12.2008 – 15.12.2009 inclusiv se exceptează de la obligația de plată a taxei de poluare pentru autovehicule stabilită potrivit OUG 50/2008.
Autovehiculele M 1 cu norma de poluare Euro 4 sau Euro 3, a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc precum și tuturor autovehiculelor M 1 cu norma de poluare Euro 4 sau Euro 3 înmatriculate pentru prima dată în afara Uniunii Europene și care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele 1 și 2.
În noua reglementare, O.U.G. nr. 50/2008 modificată prin O.U.G. 218/2008 rezultă că diferența plătită în plus, sub incidența Codului Fiscal – art. 2141 – 2143, se restituie contribuabilului .În această modalitate de reglementare, prin modul în care este formulată legislația românească, se urmărește un efect protecționist la nivelul industriei naționale a autovehiculelor noi.
În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție Europene, statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale.
În urma cerinței de „primă înmatriculare” toate mașinile noi înmatriculate în perioada 15.12._09 care intră direct pe piața mașinilor de ocazie din România, circulă fără să fie impuse taxei de poluare.
Pe de altă parte, autovehiculele de o calitate asemănătoare care urmează să fie înregistrate în România, în aceeași perioadă, dar nu pentru prima dată și care intră în concurență directă cu produsele naționale, vor fi supuse unei taxe substanțiale.
OUG nr. 50/2008 îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 110 din Tratatul Comunității Europene. Astfel, există o discriminare între autoturismele second-hand înmatriculate deja într-un stat membru al UE și care se înmatriculează în România și autoturismele second-hand deja înmatriculate în România precum și o discriminare între o anumită categorie de autoturisme noi cu caracteristicile celor produse în România și restul autoturismelor noi, discriminare creată de legiuitor cu intenția declarată de protejare a industriei naționale, scop incompatibil cu cerințele și rigorile spațiului de liberă circulație a mărfurilor, forței de muncă și capitalului din cadrul Uniunii Europene .
Tribunalul, în raport de dispozițiile art.110 TFUE și legislația internă a reținut că se face o evidentă diferențiere de regim între bunuri, o persoană interesată preferând să cumpere o anumită marcă de mașină second hand din România pentru care nu va mai plăti taxa de poluare în locul unei mașini identice dintr-un alt stat al Comunității Europene pentru care ar trebui să plătească taxa de poluare, dezavantajarea acestora din urmă fiind evidentă atât în reglementarea din codul fiscal,art. 214/1 cât și prin adoptarea OUG nr.50/2008 (în toate formele existând diferențe de regim al taxei), abrogată prin Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, de asemenea contrară art.110 din TFUE, fiind destinată să diminueze introducerea în țară a unor autoturisme deja înmatriculate într-un alt stat membru.
În consecință, întrucât potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, tratatele constitutive ale UE se aplică prioritar față de dispozițiile contrare din legile interne iar art.110 TFUE interzice restricționarea liberei circulații a mărfurilor, instanța a constatat cererea de restituire a sumei achitată cu titlu de taxă de poluare în temeiul OUG 50/2008 ca fiind întemeiată. Totodată a obligat pârâta și la plata dobânzii calculată potrivit art. 124 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (r3), cu modificările și completările ulterioare, până la plata efectivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE ROȘIORII DE V. pe care o critică pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată pentru următoarele:
Recurenta-pârâtă arată că tribunalul a admis în mod greșit acțiunea intimatului-reclamant cu aplicarea eronată a art. 25 și 90 din Tratatul Comunității Europene.
Învederează că OUG nr.50/2008 stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu si se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, in vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului.
Conform art. 4 din OUG nr. 50/2008, "obligația de plata a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România".
Or analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, recurenta apreciază că în speță nu sunt încălcate dispozițiile art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene.
Aceasta taxa nu este perceputa doar persoanelor care doresc sa înmatriculeze si sa utilizeze in România autoturisme second-hand, importate din Uniunea Europeana, ci tuturor persoanelor care doresc sa înmatriculeze si sa utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei.
Caracterul taxei prevăzute de disp. OUG nr.50/2008, ca fiind unul de poluare, rezultă din dispozițiile art.1 alin.2, care enumeră categoria de programe și proiecte pentru protecția mediului care urmează sa fie finanțate din sumele colectate potrivit actului normativ.
Prin urmare, chiar daca legiuitorul nu a găsit o formula foarte potrivita, prin condiționarea înmatriculării autoturismului de plata acestei taxe, acest aspect nu este de natura sa o transforme într-o taxa de prima înmatriculare, cum era cea prevăzuta de disp. art. 2141 din Codul fiscal și apreciata ca nelegala de către instanțe. Însă instituirea acestei taxe a fost rezultatul negocierilor dintre România si Comisia Europeana, astfel încât nu se poate aprecia ca ar contraveni legislației comunitare.
Intimata-reclamantă . și intimatul-chemat în garanție M. M. SI PADURILOR - ADMINISTRATIA FONDULUI PENTRU MEDIU nu au formulat întâmpinare.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a disp. art.3041 C.pr.civ., Curtea apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Curtea constată că sentința civilă criticată a fost pronunțată cu dezlegarea corectă a chestiunii compatibilității dispozițiilor O.U.G. nr.50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule cu dispozițiile art. 117 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene.
Sub acest aspect, este de subliniat că în temeiul art. 148 alin. 2 din Constituția României revizuită, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Aliniatul 4 din același articol prevede că autoritatea judecătorească, între alte instituții, garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, astfel că din chiar cuprinsul legii fundamentale rezultă nu numai competența dar și obligația instanțelor judecătorești de a asigura prioritatea dreptului comunitar în cazul incompatibilității normei interne cu reglementarea comunitară.
Curtea reține că dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, reluate în cuprinsul dispozițiilor art. 110 TFUE, interzic statelor membre să aplice direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Se observă că obligația de plată a taxei de poluare este datorată, astfel cum prevede art. 4 din O.U.G. nr.50/2008, cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România sau la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire în art. 3 și 9.
Dacă în privința autoturismelor noi O.U.G. nr.50/2008 nu instituie un tratament juridic diferențiat, se observă că în privința autoturismelor vechi, care au fost înmatriculate anterior într-unul din statele membre U.E., cu excepția României, legiuitorul a înțeles să condiționeze circulația autoturismului de plata unei contribuții pecuniare substanțiale, intitulată taxă de poluare. Este evident în atare context că măsura impusă descurajează libera circulație a acestor bunuri în spațiul comunitar.
Sub acest aspect curtea ia act că prin hotărârea pronunțată la 7 aprilie 2011, în cauza C-402/09, CJUE a reținut că “pentru a verifica dacă o taxă precum cea în cauză în acțiunea principală creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, este necesar, având în vedere întrebările instanței naționale și observațiile prezentate în fața Curții, să se examineze mai întâi dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008. În continuare, va fi necesar să se examineze neutralitatea aceleiași taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național anterior intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008”.
Curtea menționează că autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente.
Din principiile amintite mai sus rezultă că articolul 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În continuare, Curtea reține la par.58 din hotărâre că rezultă “fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.”
Aceeași interpretare este dată de CJUE în cauzele C-263/10 N. și cauzele conexate C-29/11 Sfichi și C-30/11 I..
Având în vedere interpretarea dată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene ca răspuns la întrebarea preliminară, în sensul că “Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională “, în mod întemeiat a reținut instanța fondului incompatabilitatea prevederilor art. 4 din O.U.G. nr.50/2008 cu prevederile Tratatului, sub aspectul taxării discriminatorii a autovehiculelor rulate.
Față de aceste considerente, constatând că sentința este legală, nefiind incident motivul de recurs prev. de art.304 pct.9 C.pr.civ. invocat de recurentă, Curtea, în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ROȘIORII DE V., cu sediul în Roșiorii de V., .. 1, jud. Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 843/20.05.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimatele-reclamante S.C. C. .. cu sediul ales în A., ., ., ., la cabinet de avocatură L. F. și intimata-chemată în garanție M. M. ȘI PĂDURILOR-ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței nr. 294, . ca obiect „pretenții-restituire taxă poluare” ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.09.2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
I. F. | S. P. | R. M. V. |
GREFIER |
F. E. B. |
Red S.P../2ex.
T. Teleorman – Secția conflicte de muncă, asigurări sociale, C.
Jud. Fond L. Z.
| ← Pretentii. Decizia nr. 3399/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 5333/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
