Anulare act administrativ. Decizia nr. 5333/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5333/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-11-2013 în dosarul nr. 5751/2/2012*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 5333
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 28 noiembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – R. I. C.
JUDECĂTOR - A. J.
JUDECĂTOR - A. P.
GREFIER - A. M. C.
Pe rol soluționarea recursului promovat de recurentul reclamant B. E. împotriva sentinței civile nr. 6335/07.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, M. T. ȘI SPORTULUI, și C. M. - DIRECTOR AL DIRECȚIEI JUDEȚENE PENTRU SPORT ȘI TINERET IALOMIȚA.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 21.11.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de astăzi, 28.11.2013, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
CURTEA
La data de 28.04.2011 sub nr. 3990/2 s-a înregistrat cererea reclamantului B. E. prin care a chemat în judecată pe pârâții M. EDUCATIEI, CERCETĂRII, T. ȘI SPORTULUI, AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU SPORT ȘI TINERET pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună reintegrarea sa în funcția publică de conducere - director executiv, consilier clasa I, grad profesional superior al Direcției pentru Sport și Tineret a Județului Ialomița; obligarea pârâților la plata de daune moratorii în cuantum de 2500 lei pe lună de la data de 23 Mai 2009 (data eliberării din funcție), până la executarea în natură a obligației de a emite ordinul de reintegrare în funcția publică de conducere - director executiv, consilier clasa I, grad profesional superior al Direcției pentru Sport și Tineret a Județului Ialomița; obligarea pârâtului la plata sumei de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere până la executarea obligației de a emite ordinul de reintegrare în funcția publică de conducere - director executiv, consilier clasa I, grad profesional superior al Direcției pentru Sport și Tineret a Județului Ialomița, cu titlu de daune cominatorii.
În final a solicitat obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
În fapt, reclamantul a arătat ca prin decizia civila nr. 5379/03.l2.2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a casat Sentința Civilă nr. 1394 pronunțată de Curtea de Apel București la data de 18.03.2010 în dosarul nr._, iar după rejudecare a admis în parte recursul, anulând pe cale de consecința Ordinul nr.535 din 23.04.2009 al Ministrului T. și Sportului, după cum reiese din certificatul de grefa anexat.
Ulterior la 14.01.2011 a înregistrat o cerere la paratul MECTS și apoi la ANST prin care solicita reintegrarea în funcția publica de conducere - director executiv, consilier clasa I, grad profesional superior al Direcției pentru Sport și Tineret a Județului Ialomița.
Întrucât nu i s-a răspuns la aceasta cerere a revenit cu adrese și plângeri prealabile.
În continuare reclamantul a făcut referire la efectele anularii unui act administrativ.
Referitor la obligația pârâtei de a executa hotărârea definitivă și irevocabilă în materia contenciosului administrativ, reclamantul a arătat ca își întemeiază cererea pe art. 24 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care prevede că executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
În aceste condiții, în opinia reclamantului, efectele anulării erau pe cale de consecință reintegrarea sa pe postul de director executiv, consilier clasă I, grad profesional superior al Direcției pentru Sport și Tineret a Județului Ialomița.
După ce a invocat și practica judiciara, reclamantul a arătat că solicită obligarea pârâților la executarea deciziei nr. 5379/3.12.2010 a ÎCCJ, respectiv anularea ordinului nr. 535/23.04.2009 și reintegrarea în funcția publica de conducere de director executiv, consilier clasa 1, grad profesional superior al DST Ialomița.
A mai solicitat obligarea la daune moratorii în cuantum de 2.500 lei pe lună întârziere de la data eliberării din funcție până la data reintegrării efective a sa, reprezentând foloase nerealizate în această perioadă, respectiv valoarea netă a salariului din ultima lună întreagă în care a ocupat funcția publică de conducere.
Daunele moratorii nu înlocuiesc executarea în natură a obligației asumate și, ca atare, se pot cumula cu aceasta, după cum și daunele interese compensatorii, când debitorul nu execută obligația în natură sau o execută cu întârziere (decizia nr._.10.1995 a Curții Supreme de Justiție).
A solicitat obligarea paratului la plata sumei de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere până la executarea obligației de a emite ordinul de reintegrare în funcția publică de conducere - director executiv, consilier clasa 1, grad profesional superior al Direcției pentru Sport și Tineret a Județului Ialomița, cu titlu de daune cominatorii.
Aceasta solicitare a întemeiat-o pe dispozițiile art. 1073 și 1077 cod civil.
Daunele cominatorii reprezintă o sancțiune pecuniară, ce se aplică de instanțele de judecată în vederea asigurării executării unei obligații de a face sau de a nu face, determinate prin hotărâre judecătorească, precum și ca suma de bani stabilită să fie achitată cu acest titlu este independentă de despăgubirile ce trebuie să constituie echivalentul prejudiciului cauzat, iar rațiunea acordării unor astfel de daune o constituie exercitarea efectului lor de constrângere asupra debitorului care persistă în ne executarea obligației, prin silirea la plată către creditor a unor sume calculate în raport cu durata întârzieri îndeplinirii obligației de a face sau de a nu face (decizia_.12.2005 ICCJ, Secțiile Unite).
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 111- 115 din Codul de Procedură Civilă, pe prevederile Legii contenciosului administrativ nr.554/2004 și art.1073, 1077 din C.civ.
În dovedirea cererii sale reclamantul a depus certificatul de grefa emis de ICCJ în dosarul_, cereri adresate pârâților, practica judiciara.
La 22.11.2011 paratul MECTS a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, fata de dispozițiile RO nr. 536/2011.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii reclamantului în totalitate.
Aceeași întâmpinare a fost depusa și la 23.11.2011.
La termenul din 23.11.20 11 instanța i-a pus în vedere reclamantului sa-și precizeze cererea în raport de dispozițiile art. 24 din legea nr. 554/2004, legea speciala în materie.
La 7.12.2011 reclamantul a depus cerere completatoare prin care a solicitat obligarea NAST sa execute decizia ICCJ NR. 5379/2010, sa îl integreze pe un post echivalent celui din care a fost nelegal destituit la Direcția Județeană pentru Sport și Tineret Ialomița, în grad profesional echivalent celui de pe care a fost demis și sa se dispună eliberarea din funcția publica a funcționarului public care ocupa postul de pe care a fost destituit.
Prin aceeași cerere reclamantul a formulat o cerere de amendare a conducătorului autorității publice parate în baza prevederilor art. 24 și 25 din legea nr. 554/2004 și sa-i plătească despăgubiri pentru întârziere.
Întrucât cererile întemeiate pe dispozițiile de mai sus se judeca după o alta procedura în camera de consiliu conform art. 25 al. 1 din legea contenciosului administrativ, prin sentința civila nr. 3795/6.06.2012 pronunțată de aceasta instanță s-a dispus disjungerea capetelor de cerere privind reintegrarea, daunele moratorii și cominatorii și anularea ordinului de numire a paratului Crutu M., introdus în cauza prin cererea completatoare din 16.03.2012.
Astfel s-a format dosarul de fata cu nr._ .
În dosarul nou format au fost depuse în copie acțiunea principala, cererea completatoare din 16.03.2012, sentințele și deciziile invocate de reclamant în susținerea acțiunii sale.
La 14.09.2012 reclamantul a depus note scrise reiterând cererile de obligare a paratei la executarea deciziei nr. 5379/3.12.2010 și sa se dispună reintegrarea sa pe un post echivalent celui din care a fost destituit la Direcția Județeana pentru Sport și Tineret Ialomița în grad echivalent celui de pe care a fost demis.
A mai solicitat obligarea paratei la eliberarea din funcția publica a funcționarului public care ocupa postul și obligarea paratei MECTS la plata daunelor interese în cuantum de 2525 lei net pe luna, indexat cu rata inflației de la 23.05.2009 pana la reintegrare.
De asemenea a solicitat obligarea paratelor la plata sumei de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere a obligației de a emite ordinul de reintegrare.
Notele scrise au vizat și cererile în temeiul art. 24 din legea nr. 554/2004, cereri ce au fost soluționate anterior de instanța prin sentința din 6.06.2012.
Totodată au fost depuse un set de înscrisuri, ordine, practica judiciara.
La data de 14.09.2012 parata a depus copie de pe ordinul nr. 2194/2.12.2010 prin care paratul C. M. a fost numit în funcția publica de conducere de director executiv al Direcției Județene pentru Sport și Tineret Ialomița și adresa ANFP privind concursul privind ocuparea respectivei funcții publice.
Prin sentința civilă nr. 6335/07.11.2012, Curtea de Apel București Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiate capetele de cerere ale acțiunii formulată de disjunse prin sentința civilă nr. 3795/6.06.2012 a acestei instanțe.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civila nr. 3795/6.06.2012 aceasta instanța s-a pronunțat pe capetele de cerere formulate în temeiul dispozițiilor art. 24 din legea nr. 554/2004, respectiv de amendare a președintelui ANST – M. D. C. și de obligare la despăgubiri pentru întârziere, singurele solicitări care se pot face în baza acestui text de lege.
De asemenea s-a dispus disjungerea capetelor de cerere privind reintegrarea reclamantului . echivalenta cu cea deținuta anterior la Direcția Județeana pentru Sport și Tineret Ialomița, daunele moratorii și cominatorii și anularea ordinul de numire în funcție a paratului C. M., ordinul nr. 2194/2.12.2010.
Cu privire la reintegrarea reclamantului s-a retinut ca potrivit dispozițiilor art. 106 al. 2 din legea nr. 188/1999 reintegrarea poate fi solicitata numai în funcția publica deținuta anterior.
De altfel daca ar fi existat posibilitatea legala sau s-ar fi dat dreptul parții a cărei funcție publica a încetat printr-un act administrativ nelegal și a cărei nulitate a fost constatata de instanța sa poată fi numit la dispoziția instanței . echivalenta, așa cum solicita reclamantul prin acțiunea sa modificata, atunci nu s-ar mai fi folosit termenul de reintegrare în funcția publica deținuta.
S-a reținut de către ICCJ Secția de C. Administrativ și Fiscal prin încheierea din 14.01.2011 pronunțata din dosarul nr._ ca reclamantul nu a solicitat odată cu anularea ordinului prin care a fost eliberat din funcție și reintegrarea sa, ci a făcut aceasta cerere în recurs și ca o astfel de cerere era inadmisibila, recursul neavând caracter devolutiv.
A fost astfel respinsa cererea reclamantului de lămurire a interesului dispozitivului deciziei nr. 5379/3.12.2010.
Din sentința civila nr. 1394/18.03.2010 a acestei instanțe și din decizia civila nr. 5379/3.12.2010 a ICCJ Secția de C. Administrativ și Fiscal reiese ca reclamantul a deținut anterior funcția de director executiv al Direcției pentru Sport a Județului Ialomița.
Nici la acest moment și nici la momentul pronunțării deciziei sus invocate Direcția pentru Sport a Județului Ialomița nu mai exista ca urmare a procesului de reorganizare a autoritarilor publice demarat ca urmare a crizei economice și financiare mondiale și a necesitații reducerii cheltuielilor publice.
Prin urmare și daca ar fi solicitat reclamantul reintegrarea odată cu cererea de anulare a ordinului de eliberare a sa din funcție, reintegrarea în funcția deținuta nu mai putea fi făcuta ca urmare a faptul ca respectiva funcție nu mai exista cum nu mai exista nici DSJ Ialomița, adică autoritatea în care si desfășurase anterior activitatea reclamantul.
Deși exista practica judiciara în sensul integrării pe o alta funcție publica decât cea deținuta anterior instanța a apreciat ca aceasta practica este greșita atât fata de prevederile art. 106 al. 2 din legea nr. 188/1999 care prevăd ca reintegrarea se dispune pe funcția publica deținuta și nu pe o alta cat și fata de faptul ca nici autoritatea, instituția nu mai exista fiind comasata cu alta autoritate publica în care numirile în funcțiile publice s-au făcut de cele mai multe ori în baza unor concursuri organizate potrivit legii, așa cum este cazul și paratului C. M. care a fost numit în funcția publica de director executiv al Direcției Județene pentru Sport și Tineret Ialomița în baza promovării concursului susținut în perioada 17.11._10 la sediul ANFP conform adresei de la fila 100.
În urma reorganizării din doua funcții publice de conducere a rămas doar una astfel ca nici numirea în funcțiile publice aferente noii autoritatea nu putea fi automata ci doar în urma susținerii unui concurs.
Un astfel de concurs a fost organizat, reclamantul nu a participat la concurs și astfel nu exista niciun temei pentru numirea reclamantului pe postul respectiv și nici anularea actului administrativ prin care persoana care a participat și promovat concursul a fost numita pe funcția publica de conducere a noii autoritatea, respectiv Direcția Județeana pentru Sport și Tineret Ialomița.
În alta ordine de idei s-a reținut ca niciunul dintre pârâți nu a avut nici culpa legata de eliberarea reclamantului din funcția publica de director al Direcției Județe pentru Sport Ialomița, deoarece actul administrativ, respectiv ordinul nr. 535/23.04.2009 a fost emis în baza unei ordonanțe de urgenta emisa de Guvernul României, ordonanța declarata ulterior neconstituționala.
Parații nu puteau sa ignore prevederile unui act normativ de putere superioara în vigoare și astfel au emis ordinul de mai sus, care a fost anulat pentru singurul considerent al declarării neconstituționalității OUG nr. 37/2009.
Prin urmare pentru lipsa unei atitudini culpabile a pârâților MECTS și ANST s-a constatat ca nu sunt întrunite elementele necesare atragerii răspunderii civile delictuale și astfel sunt neîntemeiate și capetele de cerere referitoare la daunele moratorii și la cele cominatorii solicitate de reclamant de la data emiterii ordinului anulat prin care a fost eliberat din funcție și pana la data « reintegrării » în funcția de director executiv DSTJ I., funcție pe care reclamantul nu a deținut-o niciodată.
Nu sunt incidente în cauza dispozițiile art. 99 lit. c din legea nr. 554/2004 pentru a se dispune anularea ordinului de numire în funcție a paratului Cruța M. pentru ca pe de o parte nu exista nici o hotărâre a unei instanțe definitiva și irevocabila prin care sa se fi dispus reintegrarea reclamantului în funcția publica deținuta anterior, iar paratul C. M. nici nu ocupa în baza ordinului nr. 2194/2.12.2010 funcția publica deținuta anterior de reclamant ci o alta funcție publica de conducere la o instituție, autoritate care nici nu exista la data eliberării reclamantului din funcția publica.
Reclamantul a fost director executiv la DSJ I., iar paratul este director executiv al DSJT I. și nu este vorba doar de schimbarea denumirii autoritarii publice ci de reorganizarea prin comasare a doua autoritatea publice, situație intervenita anterior formulării prezentei acțiuni și chiar anterior pronunțării deciziei de anulare a ordinului prin care reclamantul a fost eliberat din funcția publica de conducere.
Așa fiind s-a constatat ca cererile reclamantului de reintegrare . echivalenta și de acordare a daunelor moratorii și cominatorii, precum și de anulare a ordinului nr. 2194/2.12.2010 de numire în funcție a paratului Cruța M., capete de cerere disjunse prin sentința civila nr. 3795/6.06.2012, sunt neîntemeiate, reclamantul nefiind vătămat . de lege de către parați, în baza dispozițiilor legale mai sus indicate și a art. 1, 10,18 din legea nr. 554/2004, art. 998-999 din vechiul cod civil în vigoare la momentul eliberării din funcție a reclamantului, instanța de fond respingând ca atare aceste cereri ale reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea sentinței recurate și după rejudecarea fondului cauzei, admiterea cererii așa cum a fost formulată.
În recurs, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr._ .
În motivarea recursului, recurentul-reclamant a arătat că hotărârea pronunțată este nefondată și lipsită de temei legal, dată cu încălcarea esențială și aplicarea greșită a legii.
A afirmat că instanța de fond a motivat sentința interpretând eronat textul legii sau neținând cont de anumite prevederi legale.
A susținut, în primul rând că cererea formulată era întemeiată și drept urmare admisibilă din următoarele considerente:
A solicitat reintegrarea în funcția publică de conducere de director executiv la Direcția Județeană pentru Sport și Tineret Ialomița, direcție înființată prin schimbarea denumirii ca urmare a comasării prin fuziune a direcțiilor județene pentru tineret cu direcțiile pentru sport județene, în conformitate cu prevederile art. 1 din Ordonanța nr. 15 din 14 iulie 2010 privind unele masuri de reorganizare a activităților de tineret și Sport, în condițiile în care în conformitate cu prevederile alin. 2 al art. 1 din Hotărârea nr. 776 din 28 iulie 2010 privind organizarea și funcționarea direcțiilor județene pentru sport și tineret, acestea preiau personalul, activitatea, patrimoniul și bugetul direcțiilor pentru sport județene și a direcțiilor județene pentru tineret.
Art. 2 alin. 1 din O.G. nr. 15/2010, prevede că organizarea și funcționarea, numărul de posturi, atribuțiile structurilor rezultate din reorganizarea prin comasare a instituțiilor publice prevăzute la art. 1 se reglementează prin hotărâre a Guvernului, în timp ce art. 3 din același act normativ prevede că în termen de 60 de zile de la data înființării direcțiilor județene pentru sport și tineret și a Municipiului București se vor definitiva măsurile de reducere a numărului de personal în limitele stabilite prin Hotărâre a guvernului și conform noilor state de funcții. încadrarea personalului în numărul de posturi aprobat și pe noile funcții din instituția care îl preia, precum și stabilirea drepturilor salariale aferente se realizează cu respectarea regimului juridic aplicabil fiecărei categorii de funcții. încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu ale personalului se face cu respectarea procedurilor legale aplicabile categoriei de personal din care face parte și a prevederilor legale privind protecția socială.
Acest lucru este statuat și de alin. (1) lit. c) al art. 100 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici care prevede că în caz de reorganizare a autorității sau instituției publice, funcționarii publici vor fi numiți în noile funcții publice sau, după caz, în noile compartimente în cazul în care este schimbata denumirea fără modificarea în proporție de peste 50% a atribuțiilor aferente funcției publice.
Mai mult, alin. (5) prevede clar că în cazul reorganizării activității prin reducerea posturilor, autoritatea sau instituția publică nu poate înființa posturi similare celor desființate pentru o perioadă de un an de la data reorganizării, ori Direcția pentru Sport și Tineret are în statul de funcții director executiv.
În baza art. 2 din Ordonanța nr. 15/2010, a fost emisă Hotărârea nr. 776 din 28 iulie 2010 privind organizarea și funcționarea direcțiilor județene pentru sport și tineret. în conformitate cu art. 2 alin (2) al hotărârii susmenționate, Direcțiile județene pentru sport și tineret, îndeplinesc atribuțiile prevăzute la art. 20 alin. (1) din Legea educației fizice și sportului nr. 69/2000, cu modificările și completările ulterioare, precum și alte atribuții stabilite prin regulamentele aprobate de Autoritatea Naționala pentru Sport și Tineret și prin acte normative specifice domeniului lor de activitate, adică totalitatea atribuțiilor îndeplinite de Direcția pentru Sport Județeană, înainte de reorganizare.
De aici rezultă că atribuțiile funcției publice de conducere de director executiv al Direcției Județene pentru Sport și Tineret Ialomița nu s-au schimbat în proporție de peste 50% cum este menționat în alin. 1 al art. 2 din ordin, lucru care reiese și din art. 7, alin. 1, lit. a) - v) din Regulamentul - Cadru privind organizarea, funcționarea și atribuțiile direcțiilor județene pentru sport și tineret, în sensul că din 23 de atribuții menționate în regulament, 19 sunt atribuții pe care le îndeplineau și directorii de sport și directorii direcțiilor de tineret, doar una în plus pe care o îndeplineau doar directorii de tineret, cea de la lit. v, și 3 în plus pe care le îndeplineau doar directorii de sport, respectiv de la literele k, l și n. De aici rezultă că atribuțiile directorilor de tineret s-au schimbat în proporție de peste 50% iar cele ale directorilor de sport mai puțin de 50% .
Mai mult decât atât, Hotărârea nr. 776/2010 abrogă în mod expres doar Hotărârea nr. 753 din 14 iulie 2005, privind organizarea și funcționarea direcțiilor județene pentru tineret, fără a putea abroga și prevederile art. 20 din Legea Educației Fizice și Sportului, nr. 69/2000, privind atribuțiile Direcțiilor pentru Sport Județene, de unde rezultă fără de tăgadă faptul că mult mai mult de 50% din atribuțiile directorului executiv al direcțiilor județene pentru sport și tineret, sunt dintre cele ale directorului executiv al Direcției pentru Sport Județene, direcția de tineret fiind de fapt absorbită de direcția de sport și nu invers.
Ca argument în favoarea cererii sale, a menționat faptul că în baza prevederilor legale menționate acestui principiu, toți funcționarii publici ai Direcției pentru Sport Județene, au fost numiți în noile funcții publice ale Direcției Județene pentru Sport și Tineret, fără excepție, fapt care vine în contradicție flagrantă cu punctul de vedere al ANST prin adresa nr. 2188 din 09.06.2011, care consideră că „au intervenit modificări în proporție de peste 50% atât în ceea ce privește atribuțiile direcțiilor județene pentru sport și tineret", nu ale directorilor, iar dacă aceasta ar conduce implicit la concluzia modificării cu peste 50% și a atribuțiilor directorului, atunci, pe cale de consecință ar fi dus și la concluzia modificării atribuțiilor celorlalți funcționari publici cel puțin, lucru de care trebuia să se țină cont la reîncadrarea personalului DSJ Ialomița la DJST Ialomița.
În acest context apare evidentă reorganizarea celor două categorii de autorități preexistente și anume direcțiile pentru sport județene (DSJ) și direcțiile județene pentru tineret (DJT) în cadrul unor structuri care preiau atribuțiile ambelor foste autorități, prevăzute în art. 20 din Legea educației fizice și sportului nr. 69/2000, respectiv direcțiile județene pentru sport și tineret.
După cum reiese fără echivoc din actele normative invocate, coroborat inclusiv cu faptul că în timp ce directorul de Tineret nu avea funcție publică de conducere înainte de comasare, hotărârea de înființare a acestora s-a abrogat, iar atribuțiile noii direcții înființate prin reorganizare au rămas în marea lor majoritate cele ale Direcției pentru Sport Județene, absorbindu-le pe celelalte, iar funcția de conducere a directorului Direcției pentru Sport era funcție publică și înainte și după comasare, consideră întemeiată solicitarea sa de reintegrare în funcția publică de conducere de director executiv la Direcția Județeană pentru Sport și Tineret Ialomița.
A menționat că solicitarea prin cererea completatoare de reintegrare într-o funcție publică echivalentă celei din care a fost nelegal destituit, a fost motivată în primul rând de multitudinea de schimbări legislative privind reorganizarea instituțiilor publice, majoritatea în perioada 2009 - 2012, toate acestea coroborate cu perioada îndelungată de judecare a cauzei, de la data formulării cererii până la rămânerea irevocabilă a hotărârii, timp în care funcția de pe care a fost destituit a trecut pe rând din director executiv în director coordonator, apoi iar în director executiv, toate acestea în contextul prefigurării regionalizării administrative a țării, regionalizare care face posibilă transformarea funcției de director executiv în director executiv adjunct al directorului regional, de șef serviciu, șef birou, șef oficiu, etc., până la finalizarea procesului, respectiv judecarea recursului în speță.
În acest context, faptul că la data pronunțării pe fondul cauzei, întâmplător funcția de conducere a DJST, direcție înființată urmare reorganizării DSJ era tot de director executiv, adică exact funcția de pe care a fost nelegal destituit de la DSJ, îndreptățea instanța de fond să pronunțe reintegrarea pe aceeași funcție sau chiar pe o funcție similară, motivat de faptul că până la rămânerea irevocabilă a hotărârii erau previzibile și alte schimbări.
În concluzie, casarea sentinței civile nr. 6335 din 07.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._ și admiterea cererii sale așa cum a fost formulată și completată se impune din considerentele invocate mai sus, în condițiile în care serviciul public deconcentrat nu s-a desființat efectiv, respectiv nu și-a încetat activitatea, ci doar și-a schimbat denumirea prin comasarea celor două direcții județene, acestea funcționând și acum tot în același sediu și cu același personal, mai puțin fostul director de tineret, care nu avea funcție publică la data reorganizării.
Mai mult decât atât, a solicitat să se similitudinea dintre această speță și cea a omologului său de la instituția publică deconcentrată corespondentă din Argeș, A. L., căruia după anularea ordinului MTS de destituire din 23 Aprilie 2009, i s-au emis două ordine de către ANST, și anume unul prin care era reintegrat la DSJ Argeș și unul prin care era demis pentru aceleași motive și anume că autoritatea publică (DSJ Argeș) a fost desființată iar atribuțiile au fost schimbate în procent mai mare de 50%, ordine a căror anulare a solicitat-o Curții de Apel Pitești, în dosarul nr._ . Astfel la primul termen din 10.06.2011 instanța a amânat judecarea cauzei pentru ca părțile să depună la dosar fișa postului
anterior eliberării din funcție în aprilie 2009, fișa postului urmare reintegrării, fișa postului actual postului de director la DSTJ, însoțite de Ordinul ANST nr. 1335/2010, invocat ca temei legal în ordinul de reintegrare, respectiv destituire.
La următorul termen, din data de 24.06.2011, după deliberare, instanța, prin sentința nr. 340/F-C. admite cererea privind anularea ordinelor, precum și cererea privind reintegrarea și dispune reintegrarea reclamantului pe un post echivalent celui din care a fost nelegal demis și obligă pârâta la plata drepturilor bănești cuvenite până la data reintegrării efective, sentință pe care o anexează în xerocopie și care a devenit irevocabilă prin Decizia nr. 554 din 22.11.2011 a ÎCCJ.
Pentru stabilirea cuantumului lunar net al daunelor reprezentând drepturile salariale de care a fost lipsit prin destituirea nelegală, a arătat că înțelege să se folosească de proba cu acte și legislația în vigoare la momentul destituirii, privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici.
Astfel, la data destituirii, salarizarea funcționarilor publici se făcea în baza O.G. nr. 6/2007 modificată și completata prin O.G. nr. 9/2008, după cum urmează:
-salariul brut impozabil se compune din salariul de încadrare 1.920 lei la care se adăuga indemnizația de conducere de 50% reprezentând 960 lei, rezultând un salariu de bază de 2880 lei la care se adăuga sporul de vechime de 25%, reprezentând 720 lei, adică un salariu brut de 3.600 lei.
-contribuțiile datorate de angajat se compun din 10,5% contribuția pentru asigurările sociale (C.A.S.), 5,5% contribuția pentru asigurările sociale de sănătate (C.A.S.S.), 0,5%o contribuția la fondul de șomaj.
-deducerile personale lunare calculate după "Formula standard, respectiv deducere = 250 x [l-(VBL-1.000)/2.000], unde 250 reprezintă deducerea lunară pentru o persoană cu venituri din salarii până la 1000 lei, VBL - venit brut lunar, 1000 - venitul din salarii până la care deducerea este de 250 lei, 2.000 - diferența dintre 3.000 lei, limita până la care deducerea nu se diminuează.
- veniturile impozabile sunt determinate conform art. 57 din Codul fiscal, respectiv prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul determinate ca diferență între venitul net din salarii, calculat din venitul brut a contribuțiilor obligatorii aferente unei luni și deducerea personală acordată pe luna respectivă.
În aceste condiții, din salariul brut în cuantum de 3.600 lei se scade C.A.S. (10,5%), respectiv suma de 378 lei, C.A.S.S. (5,5%) respectiv suma de 198 lei, contribuția la fondul de șomaj (0,5%) respectiv suma de 18 lei, deducerea personală fiind 0 lei, de unde rezultă un venit impozabil de 3.006 lei la care se calculează și din care se scade impozitul de 16% în cuantum de 481 lei, de unde rezultă un venit net lunar de 2525 lei.
În drept, a invocat prevederile art. 1.530 și următoarele din Noul Cod civil.
Față de aceste aspecte a solicitat ca instanța să admită cererea așa cum a fost ea formulată, precizată și completată și să dispună:
1.Obligarea Ministerului T. și Sportului (MTS) ca succesor în drepturi și obligații al Autorității Naționale pentru Sport și Tineret:
a)să îl reintegreze în funcția publică de conducere de director executiv la D.J.S.T. Ialomița, respectiv pe un post echivalent celui din care a fost nelegal destituit, în grad profesional echivalent celui de pe care a fost demis, în cazul în care urmare unei alte reorganizări, acestuia i-a fost schimbată titulatura sau forma, și pe cale de consecință,
b)să dispună prin act administrativ eliberarea din funcția publică a funcționarului public care ocupă postul de pe care a fost nelegal destituit, urmare reintegrării sale în funcția publică de conducere pe postul pe care acesta îl ocupă în prezent.
2.Obligarea pârâților la plata de daune interese în cuantum de 2525 lei pe lună de la data eliberării din funcție, până la executarea în natură a obligației de a emite ordinul de reintegrare în funcția publică de conducere la D.J.S.T. Ialomița, reprezentând prejudiciul cauzat» prin destituirea nelegală, respectiv salariul de care a fost lipsit pe perioada destituirii;
3.Obligarea pârâtului MTS la plata sumei de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere până la executarea obligației de a emite ordinul de reintegrare în funcția publică de conducere la D.J.S.T. Ialomița, precum și a sumei de 100 Iei pentru fiecare zi de întârziere până la plata efectivă a daunelor moratorii stabilite, cu titlu de daune cominatorii;
4. Obligarea pârâților la cheltuielile pe care le-a efectuat cu ocazia acestui proces, reprezentând cheltuieli cu deplasarea, conform actelor doveditoare depuse la fondul cauzei.
În drept, a invocat dispozițiile art. 112- 114 din Codul de Procedură Civilă, pe prevederile Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, ale Legii 188/1999 r2, Legii nr. 53/2003 Codul Muncii și art. 1073, 1077 din Codul civil, coroborate cu prevederile art. 1.357, 1.530 și următoarele din Noul Cod Civil.
Prin întâmpinare, M. T. și Sportului a solicitat respingerea recursului.
A arătat că, prin O.U.G. 96/2012 a fost înființat M. T. și Sportului prin reorganizarea Autorității Naționale pentru Sport și Tineret ca instituție a administrației publice centrale, iar prin H.G. 11/2013 a fost aprobată organizarea și funcționarea ministerului.
Potrivit dispozițiilor art. 30 din H.G. 11/2013 "M. T. și Sportului va prelua toate drepturile și obligațiile Autorității Naționale pentru Sport și Tineret, inclusiv personalul, cu menținerea drepturilor salariate deținute, și bunurile mobile și imobile aflate în administrarea sau, după caz, în proprietatea acesteia, potrivit prevederilor art. 29".
Totodată, prin același act normativ, mai sus menționat a fost abrogată H.G. 141/2010 privind înființarea, funcționarea și organizarea Autorității Naționale pentru Sport și Tineret cu modificările și completările ulterioare.
Pentru aceste considerente, a solicitat instanței introducerea în cauză a Ministerului T. și Sportului, în calitate de succesor de drepturi și obligații al Autorității Naționale pentru Sport și Tineret.
Referitor la primul motiv de recurs formulat de către recurent cu privire la "reintegrarea pe funcția publică de conducere de director executiv al D.J.S.T. Ialomița..." a învederat instanței faptul că prin Decizia înaltei Curți de Casație și Justiție nr.5379/2010 pronunțată în dosarul nr._ a fost anulat Ordinul M.T.S. nr.535/23.04.2009 dar nu a fost dispusă reintegrarea reclamantului respectiv plata sub formă de despăgubire a unor drepturi de natură salarială întrucât recurentul a înțeles să introducă aceste capete de cerere odată cu recursul formulat în dosarul nr._ capete de cerere respinse de către înalta Curte de Casație și Justiție irevocabil motivat de faptul că în recurs nu pot fi introduse cereri noi.
Mai mult decât atât instanța de fond a reținut corect faptul că funcția pe care o solicită reclamantul nu mai exista la momentul pronunțării Deciziei nr.5379/2010, respectiv nu mai exista nici Direcția Județeană pentru Sport Ialomița la care recurentul solicita să fie reintegrat întrucât aceasta a fuzionat prin comasare cu Direcția pentru Tineret a Județului Ialomița formând o nouă instituție, în speța Direcția pentru Sport și Tineret a Județului Ialomița conform prevederilor O.G. nr.15/2010.
Recurentul a fost director executiv la D.S.J. Ialomița, iar intimatul Crutu M. este director executive la DJST Ialomița și nu este vorba doar de schimbare a denumirii autorității publice ci de reorganizarea prin comasare a două autorități publice, situație intervenită anterior formulării prezentei acțiuni și chiar anterior pronunțării deciziei de anulare a ordinului prin care recurentul a fost eliberat din funcția publică de conducere.
În acest context, soluția pronunțată de instanța de fond potrivit căreia reintegrarea funcționarului public nu poate fi dispusă decât pe funcția pe care acesta a deținut-o este legală și temeinică potrivit dispozițiilor art.106 alin. (2) din Legea nr.188/1999 (r2).
Cu privire la solicitarea recurentului de a "elibera din funcția publică funcționarul public care ocupă postul după care a fost destituit...", a învederat instanței de recurs faptul că recurentul-reclamant nu a deținut niciodată funcția de director executiv al Direcției Județene pentru Sport și Tineret Ialomița așa cum corect a reținut instanța de fond.
Mai mult decât atât a învederat instanței, faptul că actualul director executiv C. M. a participat și promovat examenul organizat pentru funcția publică de conducere a D.J.S.T. Ialomița conform dispozițiilor Legii nr.268/07.12.2011 prin care a fost aprobată cu modificări O.G. nr.15/2010 privind unele măsuri de reorganizare a activității de tineret și sport care dispun expres la art.4, alin.(l) din O.G. nr.15/2010 "Conducerea direcțiilor județene pentru sport și tineret, respectiv a Direcției pentru Sport și Tineret a Municipiului București este asigurată de un director executiv. Postul se ocupă prin concurs, în condițiile legii. Rezultatul concursului se validează prin ordin al președintelui Autorității Naționale pentru Sport și Tineret."
Față de acest aspect se impune precizarea că din moment ce există o normă juridică specială care prevede faptul că pentru funcția publică de conducere a unei direcții județene de sport și tineret se organizează concurs de ocuparea a postului în condițiile legii, critica formulată prin cererea de recurs de către recurent fundamentată pe prevederile art.100, alin.(1), lit. e) din Legea nr.188/1999 (r2), reprezentând norma juridică cu caracter general, privitoare la modificările în proporție de peste 50% a atribuțiilor aferente funcție publice sunt nefondate.
Având în vedere faptul că recurentul-reclamant nu a participat la concursul mai sus menționat a apreciat că motivele reținute de instanța de fond pentru respingerea acestui capăt de cerere sunt temeinice și legale, motivate și de faptul că recurentul nu a indicat motive de nelegalitate pentru numirea în funcție a numitului C. M..
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs privind "plata daunelor interese...", a reiterat faptul că recurentul a fost director executiv la D.S.J. Ialomița, iar intimatul C. M. este director executiv la D.J.S.T. Ialomița și nu este vorba doar de schimbarea denumirii autorității publice ci de reorganizarea prin comasare a două autorități publice, situație intervenită anterior formulării prezentei acțiuni și chiar anterior pronunțării deciziei de anulare a ordinului prin care recurentul a fost eliberat din funcția publică de conducere.
Având în vedere faptul că recurentul nu a fost vătămat într-un drept recunoscut de lege de către intimați nu sunt îndeplinite condițiile atragerii răspunderii civile delictuale a M. T. și Sportului motiv pentru care a solicitat onoratei instanțe să respingă și acest capăt de cerere formulat de recurentul-reclamant ca fiind nefondat.
Pentru aceste motive a solicitat respingerea recursului formulat de B. E. și menținerea ca legală și temeinică a Sentinței Civile nr.6335/07.11.2010 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal ca fiind legală și temeinică.
În drept, a invocat art. 115-118 din C. Pr. Civ 1865, Legea nr.188/1999 (r2) privind statutul funcționarilor publici cu modificările și completările ulterioare; Legea nr.554/2004 a contenciosului administrative cu modificările și completările ulterioare; Legea nr.268/07.12.2011 de aprobare, cu modificări, a O.G. nr.15/2010 privind unele măsuri de reorganizare a activității de tineret și sport; Hotărârea Guvernului nr. 11/2013 privind organizarea și funcționarea Ministerului T. și Sportului.
În cauză, în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 92/2012, a operat transmisiunea calității procesuale pasive în favoarea Ministerului Educației Naționale și a Ministerului T. și Sportului, ca urmare a reorganizării Ministerului Educației, Cercetării, T. și Sportului și a Autorității Naționale pentru Sport și Tineret.
M. Educației Naționale a solicitat scoaterea sa din cauză, arătând că pretențiile reclamantului, așa cum sunt specificate în cererea de recurs, se îndreaptă împotriva Ministerului T. și Sportului, excluzând posibilitatea ca M. Educației Naționale să rămână în cauză.
A precizat că, având în vedere reorganizarea Ministerului Educației, Cercetării, T. și Sportului, în conformitate cu art. 5 și art. 6 din O.U.G. nr. 92/2012, se înființează M. T. și Sportului, acesta preluând activitățile și structurile specializate ce se aflau în cadrul Autorității Naționale pentru Sport și Tineret, ce avea atribuții în domeniul dedus judecății. Ca atare, prin efectul legii, respectiv al prevederilor O.U.G. nr. 92/2012, calitatea sa de parte în proces încetează.
Curtea, examinând sentința recurată, în raport de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 304 și art. 3041 C.proc.civ., constată ca recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației Naționale:
Conform art. 5 din O.U.G. nr. 92/2012, s-a înființat M. Educației Naționale, prin reorganizarea Ministerului Educației, Cercetării, T. și Sportului și prin preluarea activității și structurilor specializate de la Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică.
Prin art. 6 alin. (1) din același act normativ s-a înființat M. T. și Sportului prin reorganizarea Autorității Naționale pentru Sport și Tineret.
Conform art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 92/2012, „la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului privind organizarea și funcționarea Ministerului T. și Sportului, Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret se desființează.”
Potrivit art. 30 din H.G. nr. 11/2013 „M. T. și Sportului va prelua toate drepturile și obligațiile Autorității Naționale pentru Sport și Tineret (…)”.
În recurs, au calitatea de părți reclamantul și pârâtul care și-au disputat un drept în fața primei instanțe, precum și succesorii în drepturi ai acestora.
În cadrul judecății în primă instanță au avut calitate a de părți reclamantul B. E. și pârâții M. Educației, Cercetării, T. și Sportului, Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret, Președintele Autorității Naționale pentru Sport și Tineret și C. M..
Prin urmare, succesorul Ministerului Educației, Cercetării, T. și Sportului, ca și cel al Autorității Naționale pentru Sport și Tineret, au calitatea de intimați, recursul fiind declarat împotriva acestora.
În consecință, Curtea va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației Naționale.
În ceea ce privește recursul declarat de către reclamant:
Susținerile acestuia, în sensul că hotărârea pronunțată este nefondată și lipsită de temei legal, dată cu încălcarea esențială și aplicarea greșită a legii, sunt nefondate.
La data de 12.04.2006, reclamantul a fost numit în funcția publică de director executiv al Direcției pentru Sport a Județului Ialomița prin ordinul nr. 180/10.04.2006 al Președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.
Prin ordinul nr. 535/23.04.2009, emis de Ministrul Educației, T. și Sportului, recurentului-reclamant i-a încetat raportul de serviciu prin eliberarea din funcția publică de conducere deținută, începând cu data de 23.05.2009.
Prin sentința civilă nr. 1394/18.03.2010, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului B. E. privind anularea și suspendarea ordinului nr. 535/23.04.2009, emis de M. Educației, T. și Sportului.
Prin decizia civilă nr. 5379/3.12.2010, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de reclamantul B. E. și a modificat în parte sentința recurată, în sensul că a admis în parte acțiunea reclamantului, anulând ordinul nr. 535/23.04.2009, emis de M. Educației, T. și Sportului.
La data de 17.05.2011, președintele Autorității Naționale pentru Sport și Tineret a emis ordinul nr. 1102/17.05.2011.
Potrivit art. 1 din ordin, începând cu data acestuia, „în temeiul sentinței civile nr. 1394/18.03.2010, emisă de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ și a certificatului nr._ eliberat de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția contencios administrativ și fiscal în data de 14.12.2010, se anulează ordinul ministrului T. și Sportului nr. 535/23.04.2009, domnul B. E. revenind în funcția publică de conducere de director executiv – consilier clasa I, grad profesional superior, treapta I de salarizare la Direcția pentru Sport a județului Ialomița.”
În conformitate cu art. 2 alin. (1) din ordin, începând cu data acestuia „ca urmare a desființării serviciului public deconcentrat, respectiv a Direcției pentru Sport a județului Ialomița, precum și a faptului că atribuțiile funcției publice de conducere de director executiv al Direcției Județene pentru Sport și Tineret Ialomița sunt modificate și completate în proporție de peste 50%, domnului B. E. îi încetează raportul de serviciu, conform art. 99 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată (r2), cu modificările și completările ulterioare, fără a-i fi acordată perioadă de preaviz, întrucât postul nu mai există din data de 9.08.2010, dată la care a intrat în vigoare H.G. nr. 776/2010”.
Potrivit art. 2 alin. (2) din ordinul nr. 1102/17.05.2011, cu aceeași dată, recurentul-reclamant a fost încadrat pe funcția publică de execuție de consilier juridic clasa I grad profesional superior, conform prevederilor art. 99 alin. (7) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Reclamantul a contestat acest ordin, solicitând anularea sa parțială, respectiv, modificarea/completarea Ordinului Președintelui Autorității Naționale pentru Sport și Tineret nr. 1102/17.05.2011, în sensul reintegrării sale în funcția publică de conducere de director executiv în cadrul Direcției Județene pentru Sport și Tineret Ialomița și anulării articolelor 2 și 3 ale ordinului, acțiunea sa fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 870/8.02.2012, pronunțată în dosarul nr._, Curtea de Apel București – S.C.A.F. a admis în parte cererea reclamantului formulată în contradictoriu cu pârâții M. Educației, Cercetării, T. și Sportului și Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret, a anulat în parte Ordinul nr. 1102/17.05.2011, dispunând reintegrarea reclamantului pe un post echivalent celui din care a fost demis și a obligat pârâții la plata către reclamant a drepturilor bănești cuvenite începând cu data de 17.05.2011 până la data reintegrării efective.
Prin decizia civilă nr. 2967/26.06.2013, Curtea de Apel București a admis recursul declarat de M. T. și Sportului, și, în consecință, a modificat în parte sentința recurată în sensul respingerii în integralitate a acțiunii, ca nefondată față de pârâtul M. T. și Sportului.
Prin urmare, ulterior anulării ordinului nr. 535/23.04.2009, prin care a încetat raportul de serviciu al recurentului-reclamant, a fost emis un nou ordin, nr. 1102/17.05.2011, prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu al acestuia, începând cu data de 17.05.2011 și reîncadrarea sa pe funcția publică de execuție de consilier juridic clasa I grad profesional superior.
Așadar, efectele anulării ordinului nr. 535/23.04.2009 s-au produs până la data emiterii ordinului nr. 1102/17.05.2011, prin care s-a dispus, din nou, încetarea raportului de serviciu al recurentului-reclamant.
Acest din urmă ordin a fost menținut prin hotărâre judecătorească irevocabilă, nemaifiind posibilă reintegrarea recurentului-reclamant ca urmare a anulării primului ordin.
Pe de altă parte, se observă că, potrivit art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, „în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum și plata de către autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public.”
Iar conform alineatului (2) al aceluiași text legal, „la solicitarea funcționarului public, instanța care a constatat nulitatea actului administrativ va dispune reintegrarea acestuia în funcția publică deținută.”
Prin urmare, temeiul juridic al reintegrării în funcția deținută anterior emiterii unui ordin de destituire a cărui nelegalitate este constatată îl reprezintă dispozițiile art. 106 alin. (2) din Legea nr. 188/1999.
Cu ocazia formulării contestației împotriva ordinului nr. 535/23.04.2009, reclamantul nu și-a manifestat opțiunea pentru reintegrarea sa în funcția publică deținută.
Textul art. 106 alin. (2) din Legea nr._ nu prevede obligația instanței de a dispune din oficiu reintegrarea funcționarului public destituit.
Reintegrarea funcționarului public în funcția deținută poate fi dispusă de instanța judecătorească numai la cerere.
În ceea ce privește momentul formulării acesteia, este evident ca o astfel de cerere de reintegrare trebuie formulată odată cu acțiunea prin care se solicită anularea ordinului de destituire, astfel cum rezultă din chiar dispozițiile art. 106 alin. (2) din Legea nr. 188/1999.
În consecință, reintegrarea nu mai poate fi dispusă ulterior, în cadrul unui proces separat.
Este excesiv să se pretindă autorității publice să păstreze funcția publică la dispoziția celui destituit, până când acesta își va manifesta opțiunea de a fi reintegrat, întrucât într-o asemenea situație autoritatea în cauză ar fi în imposibilitatea de a-și mai desfășura activitatea.
Pe de altă parte, reintegrarea într-o funcție publică echivalentă nu este posibilă, nu doar pentru că textul art. 106 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 prevede în mod expres posibilitatea reintegrării în funcția publică deținută, ci și întrucât, ulterior reorganizării prin comasarea autorităților publice, din cele două funcții publice de conducere a rămas una singură, ocupată în urma organizării unui concurs la care recurentul-reclamant nu a participat, astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond.
Dispozițiile actelor normative invocate în cadrul motivelor de recurs și împrejurarea că atribuțiile funcției publice de conducere de director executiv al Direcției Județene pentru Sport și Tineret Ialomița nu s-au schimbat în proporție de peste 50%, cum este menționat în alin. 1 al art. 2 din ordin, nu pot reprezenta temei pentru a se dispune reintegrarea recurentului-reclamant ci vizează legalitatea ordinului prin care s-a dispus destituirea sa din funcția publică deținută, a cărei analiză nu face obiectul prezentei cauze.
În ceea ce privește cererea subsecventă a reclamantului de obligare a pârâtului M.T.S. la plata sumei de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere până la executarea obligației de a emite ordinul de reintegrare în funcția publică de conducere la D.J.S.T. Ialomița, în mod legal aceasta a fost respinsă, cât timp solicitarea sa de reintegrare este neîntemeiată.
De asemenea, în mod legal și temeinic a respins instanța de fond solicitarea recurentului-reclamant de anulare a ordinului nr. 2194/2.12.2010 și obligare a autorității publice să dispună prin act administrativ eliberarea din funcția publică a funcționarului public care ocupă postul de pe care a fost destituit, cât timp nu s-a dispus reintegrarea reclamantului iar pârâtul C. M. nu ocupă funcția publică în baza acestui ordin.
În ceea ce privește celelalte cereri ale reclamantului, se observă că, prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr._ reclamantul B. E. în contradictoriu cu pârâții M. Educației, Cercetării, T. și Sportului și Autoritatea Națională Pentru Sport și Tineret a solicitat: obligarea pârâților la plata drepturilor salariale aferente perioadei 23.05.2009, data destituirii ilegale din funcția de director executiv - 18.05.2011, data reintegrării în funcție, la nivelul funcției de director executiv, respectiv nivelul lunii aprilie 2009, ultima lună întreagă în care a deținut funcția de director executiv al Direcției pentru Sport a Județului Ialomița, sumă actualizată cu rata inflației; obligarea pârâților la plata de daune moratorii în cuantum de 17.400 lei reprezentând dobânda plătită pentru sumele retrase lunar de pe cardurile de credit, atât pentru întreținerea familiei, cât și pentru plata ratei la creditul contractat în anul 2007, în perioada 23.05.2009 (data eliberării din funcție) -18.05.2011, (data reintegrării în funcție); obligarea pârâților la plata sumei de 100/fiecare zi de întârziere până la executarea obligației de a efectua plata, cu titlu de daune cominatorii.
Prin sentința civilă nr. 370/20.01.2012 Curtea de Apel București a admis în parte, cererea, a obligat pârâții să plătească în solidar reclamantului despăgubiri bănești pentru perioada 23.05._10 corespunzător funcției de director executiv, respectiv pentru perioada 09.08._11 corespunzător postului de consilier juridic clasa I grad profesional superior, toate actualizate cu rata inflației, în cadrul Autorității Naționale pentru Sport, a obligat pârâții să plătească în solidar reclamantului, pentru sumele retrase reprezentând nevoi personale, dobânda aferentă unui credit de nevoi personale corespunzător perioadei 23.05._11, la Banca Transilvania.
Această sentință se bucură de autoritate de lucru judecat provizorie, până la soluționarea recursului, astfel încât nu se mai putea dispune în prezenta cauză, obligarea pârâților la plata de daune interese în cuantum de 2525 lei pe lună de la data eliberării din funcție, până la data de 18.05.2011, reprezentând prejudiciul cauzat prin destituirea nelegală, respectiv salariul de care a fost lipsit pe perioada destituirii precum și a sumei de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere până la plata efectivă a daunelor moratorii stabilite, cu titlu de daune cominatorii, astfel cum a solicitat recurentul-reclamant.
De altfel, și prin sentința civilă nr. 2864/F/2011 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr._, irevocabilă prin respingerea recursurilor, a fost obligată pârâta Direcția Județeană pentru Sport și Tineret Ialomița la plata daunelor reprezentând contravaloarea drepturilor bănești de care a fost lipsit în calitate de director executiv în perioada 23 mai 2009 și până la 18 mai 2011, actualizată cu indicele de inflație.
În ceea ce privește perioada ulterioară datei de 18.05.2011, recurentul-reclamant nu este îndreptățit la plata sumelor sus-menționate, efectele anulării ordinului nr. 535/23.04.2009 producându-se până la data emiterii ordinului nr. 1102/17.05.2011, care nu a fost anulat.
Pentru considerentele arătate, Curtea constatând că, în speță, nu sunt incidente cazuri de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C.proc.civ., urmează ca în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.proc.civ., să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive.
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant B. E. cu domiciliul în Slobozia, .. MB 12, ., ., împotriva sentinței civile nr. 6335/07.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, cu sediul în București, . nr. 28-30, sector 1, M. T. ȘI SPORTULUI, cu sediul în București, .. 16, sector 2, și C. M. - DIRECTOR AL DIRECȚIEI JUDEȚENE PENTRU SPORT ȘI TINERET IALOMIȚAcu sediul în Slobozia, .. 3, județul Ialomița, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. I. C. A. J. A. P.
GREFIER,
A. M. C.
Red./dact. C.R.I. - 2 ex.
Curtea de Apel București
Jud. fond P. C.
| ← Pretentii. Decizia nr. 3586/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Sancţiune pentru neexecutare hotărâre. Sentința nr.... → |
|---|
