Pretentii. Decizia nr. 2113/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2113/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-05-2013 în dosarul nr. 901/93/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII –A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2113
Ședința publică din data de 16 mai 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. N.
JUDECĂTOR: L. B. PATRAȘ
JUDECĂTOR: E. C. V.
GREFIER: F. E. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentele-pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV, cu sediul în București, .. 10, sector 3 și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI B. prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV cu sediul în B., ., jud. Ilfov, ambele prin reprezentant legal director executiv C. R. împotriva sentinței civile nr. 946/03.10.2012 pronunțată de Tribunalul Ilfov, Secția civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă I. T., cu domiciliul ales la S.P.R.L. D. și D. în București, Splaiul Unirii 6, nr. 41, ., . și intimatul-pârât S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în București, ., sector 5, având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
-stadiul procesual: cauza se află la primul termen de judecată, în recurs;
-procedura de citare este legal îndeplinită;
-prin rezoluția președintelui completului s-a pus în vedere părților să depună copia cererii de restituire a taxei, purtând viza de înregistrare la organul fiscal, obligații îndeplinite de către intimata-reclamantă prin C. Registratură la data 22.04.2013 (filele 12-116 dosar) și de către recurentele-pârâte prin fax la data de 16.05.2013 (filele 18-20) respectiv poștă la data de 20.05.2013 (filele 21-26).
Având în vedere că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în baza art. 242 C.proc.civ., Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentinta civila nr.946/03.10.2012 ,Tribunalul Ilfov a dispus urmatoarele:
„Admite exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratei Statul Român prin Ministerul F. Publice.
Respinge cererea in contradictoriu cu S. R. PRIN MINISTERUL F. PUBLICE, cu sediul în sector 5, București, APOLODOR, nr. 17, a fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesual pasiva.
Admite acțiunea formulata de reclamanta I. T. reprezentata de S. D. SI D., cu sediul în sector 3, București, Splaiul Unirii, nr. 41, . cu pârâta D. GENERALA A F. PUBLICE ILFOV, cu sediul în sector 3, București, LUCRETIU PATRASCANU, nr. 10, pârâta A. F. PUBLICE A ORASULUI B., cu sediul în B., ., J. ILFOV.
Obligă pârâtele să restituie reclamantei suma de 7.200 lei reprezentând taxă de poluare, actualizată cu dobânda legală de la 19.11.2010 la data restituirii efective.
Obligă pârâtele la plata sumei de 339,3 lei cheltuieli de judecată către reclamanta. „
Pentru a pronunta aceasta solutie ,tribunalul a retinut că reclamanta a achiziționat în anul 2010 un autoturism marca Volkswagen tip Caddy, înmatriculat anterior in Spania, data primei înmatriculări 04.08.2004, conform înscrisurilor depuse la filele 10-22 dosar, autovehicul pentru înmatricularea căruia a plătit taxă specială în cuantum de 7200 lei, conform chitanței nr._ din 19.11.2010.
In ceea ce priveste legitimarea procesual pasiva, se retine ca autoritatea fiscală competentă, dat fiind domiciliul reclamantului, este pârâta Administrația Finanțelor Publice din cadrul Directiei Generale a F. Publice a Judetului Ilfov, care are calitate procesuală pasivă, având calitatea de parte în raportul de drept fiscal născut prin plata taxei de poluare.
Raportul juridic de drept administrativ s-a născut între reclamanta și Administrația Finanțelor Publice a localitatii de domiciliu. Or, potrivit art. 41 alin.2 C. proc. civ., Administrația Finanțelor Publice poate sta în judecată ca pârâtă, având organe proprii de conducere.
. contencios administrativ, pentru a avea calitatea de pârât sau intimat este suficient să se facă dovada că acea autoritate publică este emitenta actului administrativ, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, respectiv actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării și a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice”. Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 ”se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitatului în termenul legal.
Este adevarat ca potrivit art. 1 din OUG nr. 50/2008 contravaloarea taxei de poluare constituie venit la bugetul Fondului de mediu si se gestioneaza de A. Fondului pentru mediu in vederea finantarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului.
Din acest punct de vedere ,tribunalul a admis exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratei Statul Român prin Ministerul F. Publice si a respins cererea in contradictoriu cu S. R. ,prin Ministerul F. Publice ,ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
In ceea ce priveste fondul cererii deduse judecatii tribunalul constata că reclamantul este indreptatit la restituirea sumei achitata cu titlu de taxa de poluare pentru autoturism.
Referitor la procedura prealabila investirii instanței cu prezenta cerere, instanța a subliniat ca trebuie avut in vedere ca prin decizia nr. 24/14.11.2011, admițând recursul in interesul legii, Înalta Curte de Casație si Justiție a statuat ca procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod.
Înalta Curte a reținut că acțiunea judiciară având ca obiect restituirea taxei de poluare nu poate fi condiționată de parcurgerea procedurii de contestare a deciziei de calcul al taxei de poluare, cele două proceduri fiind distinct reglementate de Codul de procedură fiscală, soluția admisibilității unor asemenea acțiuni impunându-se mai ales prin prisma jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, care recunoaște contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe plătite cu încălcarea dreptului european, independent de orice contestare a actului administrativ prin care această taxă a fost stabilită, dar și prin prisma Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, respectiv a art. 13, potrivit căruia statele trebuie să asigure un recurs efectiv, prin care o persoană să se poată plânge de încălcarea drepturilor sale.
Or, parcurgerea procedurii administrative de contestare a deciziei de calcul al taxei de poluare, cu consecința previzibilă a respingerii contestației, fie ca tardiv formulată, fie ca nefondată, nu poate constitui un remediu național efectiv în sensul Convenției, ci, dimpotrivă, reprezintă un obstacol în calea recuperării prejudiciului cauzat particularilor prin aplicarea unor norme naționale incompatibile cu dreptul european, obstacol interpus chiar de autoritățile fiscale naționale aflate în culpă.
Tribunalul constata că s-a invocat în susținerea acțiunii caracterul discriminatoriu și contrar normelor comunitare al prevederilor OUG nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art.3 din OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează aceasta taxa pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite in Reglementările privind omologarea de tip si eliberarea cartii de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuinței nr. 211/2003.
Obligația de plata a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România conform art.4 lit.a, fara ca textul sa facă distincția nici intre autoturismele produse in România si cele in afara acesteia, nici intre autoturismele noi si cele second-hand. Deoarece actul normativ menționat a intrat in vigoare la data de 1 iulie 2008, așa cum se prevede la art.14 alin.1, rezulta ca taxa pe poluare este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in România, nu si pentru cele aflate deja in circulație înmatriculate in tara. Așadar, se creează o diferența de tratament fiscal intre autovehiculele înmatriculate in România înainte și după . OUG nr.50/2008.
In expunerea de motive care insoteste proiectul de lege privind aprobarea OUG nr.50/2008 depus la Parlament sub nr. PL-x 536/10.09.2008 si disponibil pe site-ul Camerei Deputaților, este menționat in mod expres ca daca nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecința ar fi fost facilitarea intrării in România a unui număr foarte mare de autovehicule second hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate datorita prețului foarte mic. Așadar, se vrea ca taxa pe poluare, al cărui scop este, in principiu, corect - poluatorul plătește -, sa aibă ca efect imediat diminuarea introducerii in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate . membru.
Însă, în conformitate cu art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Astfel, potrivit art. 11 al. 1 și 2 din Constituție, „statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Art. 148 al. 2 și 4 din Constituție statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.
Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CEJ în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prev. art. 10 din Tratat.
Este de menționat că, pe rolul Curții Europene de Justiție, s-au aflat cauzele reunite Akos Nadasdi și I. N. contra autorităților ungare, soluționate prin Hotărârea din 5 decembrie 2006, Curtea stabilind că art. 90 par. 1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de legea maghiară privind taxele de înmatriculare, asemănătoare celei introduse de autoritățile române.
De asemenea, prin Hotărârea pronunțata la 07.04.2011 in cauza T. contra României Curtea Europeana de Justiție a stabilit ca a doua varianta a taxei reglementata de OUG nr. 50/2008 începând cu 01.07.2008 contravine dispozițiilor comunitare, in condițiile in care art. 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa de poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, daca regimul acestei masuri este astfel stabilit incat descurajează punerea in circulație a unor vehicule de ocazie cumpărate in alte state membre, fara a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura de pe piața naționala.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Analizând dispozițiile OUG nr.50/2008 cu modificările ulterioare, rezulta ca pentru un autoturism produs in România sau in alte state membre UE nu se percepe taxa la o noua înmatriculare taxa de poluare, daca a fost anterior înmatriculat tot in România. Dar se percepe aceasta taxa de poluare la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru UE, daca este înmatriculat pentru prima data in România. Reglementata in acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinata sa diminueze introducerea in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate . membru: comparatorii sunt orientați din punct de vedere fiscal sa achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate in România.
OUG nr.50/2008 este deci contrara art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunitatii Europene, întrucât este destinata sa diminueze introducerea in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate . membru UE, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate in România si, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse in România. Or după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atât timp cat norma fiscala naționala diminuează sau este susceptibila sa diminueze, chiar si potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare în România pentru autoturismele second-hand contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele second-hand autohtone.
Impotriva acestei solutii a declarat recurs parata D. Generală a F. ,in nume propriu si pentru parata AFP B. ,invocand motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila-«cand hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii »
In motivare ,recurentele au criticat solutia instanței de fond privind excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP Ilfov si a Administratiei F. Publice B..
In acest sens ,s-a arătat ca ,in conformitate cu dispozitiile art. 1 din O.U.G. nr._, privind taxa de poluare si H.G. nr._, privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 50/2008, se stabileste temeiul legal al incasarii acestei taxe de poluare achitată de catre contribuabil cu ocazia inmatricularii autoturismului si se arată cărui buget se face venit taxa de poluare incasata, astfel că instituția careia ii revine obligatia administrarii si gestionarii acestui buget, in calitate de titular, este A. Fondului pentru Mediu.
Având in vedere faptul ca taxa de poluare achitata de către petenta nu se face venit la bugetul de stat aflat in administrarea organului fiscal ,conform dispozitiilor art.16 din O. G. nr. 92/2003, prin achitarea taxei de poluare de catre petenta, intre institutiile recurente si aceasta nu exista nici un raport juridic fiscal privind incasarea acestei taxe de poluare, motiv pentru care se impunea admiterea acestei excepții și respingerea prezentei acțiuni ca fiind formulata impotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei,se arata ca această taxă de poluare se calculează atât pentru autovehiculele noi, cât și pentru cele second hand, în funcție de mai mulți parametri, în această categorie intrând și autovehiculul pentru care a fost promovată această acțiune.
Rațiunea introducerii unei astfel de taxe de poluare este în primul rând reducerea gradului de poluare a mediului, fapt pentru care taxa de poluare este mai mare în conditiile în care norma de poluare Euro este mai scăzută. În aceste condiții, nu putem vorbi de o discriminare sau de o încălcare a principiului egalității în drepturi, taxa fiind introdusă doar pentru a limita gradul de poluare a mediului și a fost stabilită prin O.U.G. nr._, act
normativ ce nu a fost declarat neconstituțional și care nu încalcă prevederile din Tratatul Comunității Europene.
Emiterea acestor acte administrative fiscale s-a facut in condiții de legalitate ținându-se cont de normele comunitare care au caracter prioritar in raport cu cele nationale, ce rezulta din Constitutia Romaniei art. Il al.l si 2 precum si de art.148 alin. 2 si 4, din Legea nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a Romaniei si Bulgariei la UE.
Sustinerile reclamantei că taxa de poluare, așa cum este reglementata în legislatia interna a Romaniei ar contraveni Tratatului de instituire a Comunitatilor Europene, sunt neintemeiate, intrucat valorile sociale a caror ocrotire a fost avuta in vedere de legiuitorul national, atunci cand a adoptat norma juridica in temeiul careia a fost incasata taxa respectiva, sunt diferite fata de cele avute in vedere de legiuitorul comunitar cand a edicat textul art.90 paragraful 1 din T.C.E.
Reclamanta nu face dovada că aceasta taxa de poluare instituita ar fi nelegala, obligația plății acestei taxe de poluare fiind prevazuta atat pentru autoturismele autohtone noi si second-hand cat si pentru cele achizitionate din spatiul comunitar (noi si second-hand), astfel ca prin achitarea acestei taxe de poluare de catre petent, nu i s-a cauzat nici un prejudiciu. De altfel, prin Legea nr. 9/2012, s-a inlaturat discriminarea cu privire la plata acestei taxe, in sensul ca in acest moment toate autovehiculele ce se inmatriculeaza in tara noastra platesc taxa de poluare indiferent ca sunt autohtone sau din import.
Examinând cauza sub toate aspectele sale potrivit disp. art. 3041 C.pr.civ. și cu precădere prin prisma criticilor aduse sentinței de către recurente, Curtea retine urmatoarele :
1.Recursul formulat de catre recurenta D. Generala a F. Publice Ilfov este apreciat de instanta de control judiciar ca fondat .
Critica recurentei referitoare la eronata dezlegare data de instanta de fond exceptiei lipsei calitatii sale procesuale pasive ,se gaseste ca intemeiata ,in raport de obiectul cauzei deduse judecatii.
In acest sens ,Curtea constata ca, in cauza ,reclamanta a inteles sa supuna analizei instantei de contencios administrativ refuzul organului fiscal de a da curs cererii sale de restituire a taxei de poluare achitate.
Concret ,reclamanta s-a adresat la data de 20.02.2012 Administratiei F. Publice B. cu o cerere de restituire a sumei de 7.200 lei ,achitata cu titlu de taxa de poluare.
Asa fiind ,raportat la obiectul actiunii ,Curtea retine ca reclamanta nu a justificat calitatea procesuala pasiva a paratei DGFP Ilfov ,cata vreme aceasta nu se legitimeaza in calitate de titular al vreunei obligatii in raportul dedus judecatii.
F. de cele expuse ,Curtea constata ca instanta de fond a pronuntat o hotarare nelegala ,astfel incat ,in temeiul art.312 alin.3 rap. la art.304 pct.9 C.proc.civ, va admite recursul paratei DGFP Ilfov si va modifica sentinta recurata in sensul admiterii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratei si ,in consecinta ,va respinge actiunea fata de acesta ,pentru lipsa legitimarii procesuale pasive.
Celelate motive invocate de catre recurenta nu vor mai fi analizate ,fata de solutia data recursului ,un atare demers aparand ca lipsit de interes.
2.Cat priveste recursul formulat de A. F. Publice B. ,Curtea îl apreciază ca nefondat.
Asertiunea recurentei privitor la destinatia bugetara a sumelor incasate cu titlu de taxa de poluare ,este apreciata de Curte ca irelevanta ,cata vreme AFP B. se legitimează în calitate de emitent al deciziei de calcul al taxei de poluare ,pe baza careia reclamanta a achitat suma anterior mentionata.
Taxa de poluare achitata de către reclamanta a fost încasată de către AFP B.,astfel că reclamanta a justificat abilitarea pârâtei de a sta în judecată de vreme ce există identitate între persona chemată în judecată și aceea obligată în raportul de drept fiscal dedus judecătii.
De altfel,astfel cum s-a arătat,în speță se contestă refuzul organului fiscal de restituire a sumelor achitate de către reclamant.
Pe de alta parte ,se retine ca in mod judicios a constatat instanta de fond neconformitatea taxei de poluare cu prevederile art. 110 TFUE,insa Curtea consideră că se impun câteva considerațiuni în privința soluției tribunalului în lumina Hotărârii din 7 aprilie 2011 a CJUE, T., C-402/2009.
CJUE a reținut că „din punct de vedere formal, regimul de impozitare instituit prin OUG nr. 50/2008 nu face vreo deosebire nici între autovehicule în funcție de proveniența lor, nici între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Astfel, taxa în cauză este datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului menționat, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de împrejurarea dacă este vorba despre un vehicul cumpărat pe piața națională sau importat”, însă „chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea din 5 octombrie 2006, Nádasdi și Németh, C‑290/05 și C‑333/05, punctul 47)”.
Analizând dacă taxa de poluare, în versiunea inițială, chestionată în prezenta cauză, creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, CJUE a stabilit că „un sistem precum cel instituit prin OUG nr. 50/2008, care ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate și fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea și la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului și pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului menționat și a dotărilor sale, asigură că această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008”.
În continuare, CJUE reafirmă că, în ceea ce privește taxele aplicate autovehiculelor, din lipsa unei armonizări în materie rezultă că fiecare stat membru poate să stabilească regimul acestor măsuri fiscale potrivit propriilor aprecieri, aprecieri care însă, asemenea măsurilor adoptate pentru punerea lor în aplicare, trebuie să fie lipsite de efectul descurajării vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate.
Analizând din această perspectivă reglementarea națională, CJUE a statuat că „rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre”.
În concluzie, curtea europeană a stabilit că, deși taxa de poluare aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008, a statuat că, prin nivelul la care poate ajunge în anumite situații taxa, are ca efect descurajarea punerii în circulație, în România, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechie și aceeași uzură de pe piața națională.
Așa fiind ,Curtea constata ca ,in mod judicios ,instanta de fond a dispus restituirea catre reclamanta a taxei de poluare achitată de catre aceasta.
Față de toate aceste considerente,in temeiul art.312 alin.1 C.proc.civ., Curtea va respinge recursul paratei A. F. Publice B. ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI B. cu sediul în B., ., jud. Ilfov, ca nefondat.
Admite recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV, cu sediul în București, .. 10, sector 3 și, în consecință:
Modifică în parte sentința recurată în sensul respingerii acțiunii față de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 mai 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
M. N. | L. B. PATRAȘ | E. C. V. |
GREFIER |
F. E. B. |
Red. P.B.L./jud.fond N.M N.
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 5641/2013.... | Despăgubire. Sentința nr. 2077/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
