Despăgubire. Decizia nr. 5642/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5642/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-12-2013 în dosarul nr. 3119/2/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a de C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Decizia civilă nr. 5642
Ședința publică din data de 09.12.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: P. O. D.
JUDECĂTOR: C. B.
JUDECĂTOR: H. V.
GREFIER: G. M.
Pe rol se află spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtă C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR împotriva sentinței civile nr. 4928/12.09.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă D. G. – E. și cu intimata-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, având ca obiect „despăgubire”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-reclamantă, prin avocat substituent M. I., care depune la dosar delegație de substituire din partea avocatului titular, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că la data de 06.12.2013, prin serviciul „registratură”, recurenta-pârâtă a depus la dosar o cerere de introducere în cauză a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, iar la data e 08.12.2013 depus la dosar note de ședință, în două exemplare, după care:
Curtea constată că nu se impune amânarea cauzei pentru citarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, întrucât în temeiul art. 17 și 18 alin.3 Legea nr. 165/2013 a operat transmisiunea calității procesuale de la C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, atribuțiile CCSD fiind preluate de CNCI, iar procedura de citare este legal îndeplinită la acest termen de judecată întrucât citația comunicată recurentei CCSD a fost primită de persoana responsabilă în acest sens din cadrul ANRP care a asigurat Secretariatul CCSD, Secretariatul CNCI este asigurat tot de ANRP în baza Legii nr. 165/2013, iar președintele care asigură conducerea lucrărilor CNCI este același cu cel care a asigurat conducerea lucrărilor CCSD.
Totodată, încuviințează pentru intimata-reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei și constată proba administrată.
Apărătorul intimatei-reclamante arată că a luat la cunoștință de notele de ședință depuse de C. Națională pentru Compensarea Imobilelor și că nu mai are de formulat alte cereri prealabile judecății cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs, inclusiv motivele de ordine publică invocate prin notele de ședință depuse de C. Națională pentru Compensarea Imobilelor.
Apărătorul intimatei-reclamante solicită respingerea recursului formulat în prezenta cauză și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, precum și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată prilejuite cu acest proces, sens în care depune la dosar chitanța nr. 270 din data de 01.06.2013.
Totodată, depune la dosar concluzii scrise.
Curtea, în conformitate cu prevederile art. 150 din Codul de procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4928/12.09.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal în dosarul nr._, s-a admis excepția prematurității cererii de plată a despăgubirilor și s-a respins această cerere formulată de reclamanta D. G. E., cu domiciliul în București, sector 1, Calea Floreasca nr. 48, în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, sector 1, Calea Floreasca nr. 202, ca prematur formulată.
S-a admis cererea formulată de reclamanta D. G. în contradictoriu cu pârâta C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, cu sediul în București, sector 1, Calea Floreasca nr. 202, și a fost obligată această pârâtă la îndeplinirea procedurii de stabilire a cuantumului despăgubirilor și la emiterea deciziei cuprinzând titlul de despăgubire, în termen de 60 de zile de la expirarea suspendării prevăzute de OUG nr. 4/2012 modificată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță – Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal – a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la 13.04.2012, sub nr. unic_, pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, reclamanta D. G. E. a chemat în judecată pe pârâtele C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR și A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună: obligarea pârâtei C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR să procedeze la evaluarea imobilului pentru care reclamanta este îndreptățită să primească despăgubiri și, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, să emită titlul de plată; obligarea ANRP să plătească suma stabilită de C. Centrală, la data expirării Ordonanței de Urgență nr. 62/2010 – respectiv luna noiembrie 2012, pentru a evita o altă acțiune în fața acestei instanțe.
În motivarea acțiunii s-a arătat că, prin sentința civilă nr. 4600/2.11.2009, Judecătoria Focșani a stabilit că reclamanta este persoana îndreptățită să primească despăgubiri pentru imobilul situat în municipiul Focșani, ., imobil care a fost preluat abuziv de către stat părinților acesteia.
Sentința a rămas definitivă prin nerecurare în ceea ce privește despăgubirile pentru imobilul confiscat, respectiv o casă formată din 3 camere, o sală, magazie și crama.
Primăria Focșani a emis dispoziția nr. 25/25.01.2011 și de la această dată încă nu s-a efectuat evaluarea și stabilirea titlului de despăgubire.
În luna aprilie 2011, Prefectura a solicitat reclamantei, din nou, o . acte care au fost depuse la dosar în mai multe rânduri din anul 2001, numai în scopul de a întârzia evaluarea imobilului și emiterea titlului de despăgubire.
Față de cele arătate, a solicitat reclamanta admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată; obligarea CCSD să evalueze imobilul pentru care reclamanta este îndreptățită să primească despăgubiri; emiterea titlului de despăgubire în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri; obligarea ANRP să procedeze la plata despăgubirilor care vor fi stabilite de către CCSD în luna noiembrie 2012 (pentru a evita o altă acțiune în instanță); obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată astfel cum vor fi justificate prin chitanța ce va fi depusă la dosar.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 6.06.2012, pârâta C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
La aceeași dată a depus întâmpinare și pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR prin care a invocat excepția prematurității cererii de plată a despăgubirilor, solicitând admiterea acesteia și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii ca fiind prematur formulată.
În ședința publică de la data de 5.09.2012, instanța de fond a pus în discuție excepția prematurității cererii de plată a despăgubirilor, reținând cauza în pronunțare atât asupra acestei excepții, cât și asupra fondului acțiunii.
Examinând, cu prioritate, în baza art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, excepția prematurității cererii de plată a despăgubirilor, instanța de fond a reținut că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei ANRP la plata despăgubirilor la data expirării termenului prevăzut de OUG nr.4/2012.
Instanța de fond a reținut însă că potrivit reglementării prevăzute de Titlul VII al Legii nr.247/2005, în prezent în sarcina acestei pârâte nu este născută vreo obligație de plată, nefiind emisă decizia reprezentând titlul de despăgubire de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și nici formulată cerere de opțiune, astfel că între părți nu există un raport juridic obligațional.
În consecință, excepția prematurității cererii de obligare la plată a fost apreciată ca întemeiată, fiind admisă în consecință.
Analizând cererea de chemare în judecată pe baza actelor dosarului și dispozițiilor legale aplicabile, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4600/2.11.2009, Judecătoria Focșani a stabilit că reclamanta este persoana îndreptățită să primească despăgubiri pentru imobilul situat în municipiul Focșani, ., imobil care a fost preluat abuziv de către stat părinților acesteia.
Având în vedere notificarea nr. 23/28.05.2001 formulată de reclamantă în temeiul Legii 10/2001, precum și sentința civilă nr. 4600/2.11.2009 pronunțată de Judecătoria Focșani prin Dispoziția Primarului Municipiului Focșani nr. 25/25.01.2011 s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr. 10/2001 pentru imobilul situat în municipiul Focșani, ..
Dispoziția de restituire împreună cu dosarul au fost înaintate la CCSD, primind nr. de înregistrare_/CC.
Conform dispozițiilor art. 16 alin. 4 -7 din Legea nr. 247/2005, după primirea procesului – verbal prevăzut la alin. 2, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarului, sub aspectul verificării legalității soluției de respingere a cererii de restituire în natură, după care centralizează dosarele și le transmite evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
După întocmire, raportul de evaluare ce conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire se transmite Comisiei Centrale, care va proceda, după caz, la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire sau la trimiterea dosarului spre reevaluare.
Instanța de fond a constatat că, până la data introducerii prezentei acțiuni și nici până în prezent pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a analiza dosarul într-un termen rezonabil, la dosar nefiind depusă o dovadă în sens contrar, iar pârâta justificându-se prin faptul că dosarele ar urma să fie soluționate în ordinea înregistrării.
Față de această împrejurare instanța de fond a constatat nesoluționarea într-un termen rezonabil a cererii reclamanților, respectiv neparcurgerea procedurii prevăzute de art. 16 alin. 4-7 din legea nr. 247/2005 și de a emite o soluție în sensul că sunt sau nu îndreptățiți la emiterea unui titlu de despăgubiri.
Instanța de fond a reținut sub acest aspect că reclamanta a solicitat să se constate că nu s-au stabilit despăgubirile într-un termen rezonabil, urmând să fie obligată pârâta CCSD să procedeze la soluționarea dosarului său în condițiile art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, dar și obligarea pârâtei de a emite decizia reprezentând titlu de despăgubire, cererile fiind întemeiate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs pârâta C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR (actualmente C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR) , care a invocat ca, temei legal, dispozițiile art. 304 pct. 9 și 3041 Cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În motivarea recursului s-a susținut în esență că, în temeiul art. 299 si urm., art. 304 pct. 9, art. 3041 din Codul de procedură civilă, consideră Sentința civilă recurată ca fiind netemeinică si nelegală pentru următoarele considerente:
I. Instanța de fond în mod greșit a reținut un refuz nejustificat de a continua și finaliza procedura prevăzută de Titlul VII din legea nr.247/2005.
Astfel, prin apărările formulate pe fondul cauzei a arătat că, în cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII din actul normativ amintit, sunt parcurse mai multe etape:
- etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor,
- etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale
- etapa evaluării, procedura finalizându-se prin emiterea de către C. Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlul în condițiile prevăzute de pct.26 din O.U.G nr.81/2007, prin care este introdus, în cuprinsul Titlului VII din Legea nr.247/2005, Capitolul V, Secțiunea I intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire".
In cauza supusă judecății, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantei, în sensul că dosarul aferent Dispoziției Primarului Municipiului Focșani nr. 25/25.01.2011, a fost transmis de Primăria Municipiului Focșani, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr._/CC.
Cu ocazia analizării dosarului în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat, s-a constatat că dosarul trebuie completat o declarație autentificată, dată pe proprie răspundere (dată de către doamna D. G. E.) din care să reiasă suprafața și detaliile constructive ale imobilului mai sus menționat.
Prin adresa nr._/CC/29.05.2012 a fost solicitată completarea dosarului cu actul mai sus menționat.
Referitor la etapa evaluării, și implicit etapa emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire subliniază faptul că aceste etape sunt condiționate de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, așa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815/16.09.2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Astfel, conform art. 1 din decizia menționată, în vederea accelerării procedurii de acordare de despăgubiri în condițiile Titlului VII al Legii nr.247/2005, dosarele transmise Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor se vor împărți în două categorii, după cum urmează:
- dosarele transmise înainte de . Ordonanței de Urgența nr.81/2007;
- dosarele transmise după . Ordonanței de Urgență nr.81/2007.
În plus, conform art.2 din aceeași decizie, proporțional, din fiecare categorie mai sus arătată și în ordinea înregistrării lor, dosarele verificate și constatate a fi complete, vor fi trimise la evaluare.
C. Centrală pentru Stabilirea despăgubirilor a emis Decizia nr. 2815/16.09.2008 cu privire la modalitatea de transmitere a dosarelor spre evaluare, respectiv în ordinea înregistrării în temeiul dispozițiilor pct. 17.1 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 aprobate prin Hotărâre Guvernului nr, 1095/2005.
Totodată, menționează că etapa evaluării și implicit emiterii Deciziei reprezentând titlu de despăgubire sunt suspendate, în condițiile O.U.G.nr.4/13.03.2012 modificată și completată prin Legea nr.117/04.07.2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
În acest context, subliniază faptul că este în curs de desfășurare procesul de adoptare a unei noi legislații privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, legislație prin care să fie puse în aplicare dispozițiile hotărârii -pilot pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza M. A. și alții împotriva României.
în acest sens, a fost adoptată Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.4/13.03.2012 modificată și completată prin Legea nr.117/04.07.2012, la care a făcut referire mai sus, potrivit căreia, se suspendă, până la data de 15.05.2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
La adoptarea actului normativ amintit, respectiv O.U.G.nr.4/2012, s-au avut în vedere și dispozițiile art. 138, alin. 5 din Constituția României, conform cărora nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanțare.
Astfel, în raport de faptul că aplicarea măsurilor reparatorii implică indemnizarea unor largi categorii de proprietari, de natură a avea consecințe economice evidente asupra ansamblului statului, apreciază că măsurile legislative stabilite prin Legea nr.247/2005, astfel cum au fost modificate, se circumscriu limitelor ample ale puterii discreționare a statului, atât în ceea ce privește alegerea modalității de garantare a drepturilor patrimoniale, cât și asupra termenului necesar pentru aplicarea măsurilor, în acord fiind cu dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului.
De asemenea, menționează că a fost supus dezbaterii publice un proiect de act normativ privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, act normativ care ar permite continuarea procesului de acordare a unor astfel de despăgubiri, în condițiile în care, prin hotărârea pilot, la care am făcut referire mai sus, se cere instituirea unor măsuri legislative și instituționale, menite să permită persoanelor îndreptățite să beneficieze de acordarea unor despăgubiri certe, previzibile și predictibile, în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Așadar, s-a constatat ineficienta sistemului actual de acoradare a despăgubirilor, inclusiv de către Curtae Europeană a Drepurilor Omului, motiv pentru care se depun eforturi susținute în vederea creerii unui nou cadru legislativ, avându-se în vedere și obligativitatea menținerii echilibrului bugetar și, în mod implicit, respectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce privește nivelul deficitului bugetar.
În acest sens, solicită să se observe că este incertă situația reglementării cuprinse în Titlul/Vil din Legea nr.247/2005, la încetarea efectelor O.U.G. nr.4/2012, față de intenția de a reforma legislațta.în domeniu, respectiv mecanismul de acordare a despăgubirilor, după cum a arătat mai sus
II. Instanța de fond în mod netemeinic și nelegal a obligat pârâta să desemneze un evaluator care să procedeze la întocmirea raportului de evaluare și să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire în termen de 60 de zile de la expirarea termenului prevăzut de O.U.G nr.4/2012.
Astfel, prin Hotărârea de Guvern nr.527/2006 a fost aprobat contractul-cadru si onorariile maximale acordate evaluatorilor autorizați, persoane fizice sau juridice, în vederea efectuării raportului de evaluare a imobilelor conform Titlului VII "Regimul stabilirii si plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv" din Legea nr.247/2005 privind reforma in domeniile proprietății si justiției, precum si unele masuri adiacente.
în temeiul acestor dispoziții legale, sunt încheiate contracte de prestări servicii cu societățile de evaluatori sau evaluatorii, precum și anexe ale acestor contracte, anexe în care este indicat termenul de executare a evaluării, care este de 20 zile, cu mențiunea că termenul indicat se calculează de la data primirii dosarelor.
Totodată, trebuie avut în vedere și faptul că între data efectuării evaluării și data emiterii deciziei de către C. Centrală există o perioadă în care raportul de evaluare se comunică persoanelor îndreptățite, acestea din urmă pot formulta obiecțiuni, la care evaluatorul desemnat trebuie să răspundă și să comunice acest răspuns atât persoanelor îndreptățite, cât și Comisiei Centrale, cu mențiunea că obligația de a comunica raportul de evaluare, precum și răspunsul la eventuale obiecțiuni revin evaluatorului desemnat și nu Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (a se vedea în acest sens dispozițiile art.16.13 din Normele de aplicare a Titlului VII din Legea nr.247/2005, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005).
Învederează faptul că, în cadrul etapei evaluării imobilelor ce formează obiectul dosarelor de despăgubire transmise Secretariatului CCSD, sunt parcurse următoarele operațiuni administrative care presupun:
1) întocmirea anexei ce va fi transmisă evaluatorului desemnat în mod aleatoriu de către CCSD, alături de întreaga documentație aferentă deciziei/dispoziției emise de entitatea învestită cu soluționarea acesteia precum și cu întocmirea respectivului dosar de despăgubire;
2) preluarea documentației si întocmirea raportului de evaluare de către societatea de evaluatori, raport având ca obiect imobilul descris în anexa întocmită de Secretariatul CCSD:
3) transmiterea raportului de evaluare, de către evaluatorul desemnat, Comisiei Centrale și persoanelor îndreptățite;
4) verificarea raportului de evaluare de către Secretariatul CCSD sub aspectul respectării prevederilor pct. 16.13 din H.G. nr. 1095/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a titlului VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005, în sensul stabilirii existenței oricărui înscris din care să rezulte faptul că, raportul de evaluare a fost comunicat;
5) verificarea raportului de evaluare de către Secretariatul CCSD - alături de documentația aferentă dosarului de despăgubire - pentru a se constata dacă, ulterior transmiterii raportului de evaluare persoanei îndreptățite, aceasta a formulat obiectiuni fată de acesta, caz în care urmează a se respecta procedura soluționării contestației la raportul de evaluare, astfel cum este prevăzută în Titlul VII din Legea nr. 247/2005. cu modificările si completările ulterioare:
6) verificarea raportului de evaluare de către Secretariatul CCSD sub aspectul respectării Standardelor Internaționale de Evaluare, de către evaluatorul desemnat a întocmi lucrarea de specialitate:
Învederează în acest sens dispozițiile art.2 alin.1 lit. e Titlul VII din Legea nr. 247/2005, care prevăd că: „stabilirea valorii de plată se face în conformitate cu Standardele Internaționale de Evaluare".
Standardele Internaționale de Evaluare sunt standardele editate de Comitetul pentru Standarde Internaționale de Evaluare (IVSC - International Valuation Standards Committee) (a se vedea în acest sens art. 2 alin. 1 lit. e Titlul VII din Legea nr. 247/2005). Totodată, în confomitate cu art.3, lit.d Titlul VII din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, evaluator este persoana fizică sau juridică cu experiență semnificativă în domeniu, competență în evaluare pe piața proprietăților imobiliare, care cunoaște, înțelege si poate pune în aplicare în mod corect acele metode si tehnici recunoscute care sunt necesare pentru efectuarea unei evaluări credibile în conformitate cu Standardele Internaționale de Evaluare, și care este membru al unei asociații naționale profesionale de evaluare recunoscute ca fiind de utilitate publică având calitatea de evaluator independent.
Potrivit Standardelor Internaționale de Evaluare ediția a opta - IVS 1, pct. 5.1.4 la întocmirea lucrării de specialitate ..evaluatorul va prezenta informații suficiente pentru a permite celor care citesc si se bazează pe raportul de evaluare să înțeleagă informațiile din acesta, raționamentul, analizele si concluziile" și de asemenea .orice raport de evaluare trebuie să includă o descriere a informațiilor si datelor analizate, a analizelor de Diată efectuate, a abordărilor si procedurilor de evaluare aplicate, ca si raționamentul care susține analizele, opiniile si concluziile din raport."
7) supunerea raportului de evaluare atenției Comisiei Centrale, în ședința acesteia, în vederea aprobării și emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Solicită să se aibă în vedere aspectele anterior menționate (referitoare la complexitatea etapei evaluării, a cărei parcurgere. în totalitate, presupune inevitabil si un interval de timp corespunzător - interval pe care Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor l-a parcurs fără întârzieri nejustificate. în ceea ce privește dosarele reclamanților).
De altfel, solicită să se aibă în vedere si faptul că. procedură administrativă reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 este o procedură specială, căreia nu îi sunt aplicabile termenele si condițiile procedurale generale din legea contenciosului administrativ. Mai mult, subliniază faptul că. prin raportare la natura evident complexă a procedurii stabilirii cuantumului despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv de către stat. în situația concretă a dosarului, reclamanților nu s-a depășit un termen rezonabil de soluționare a acestuia.
Învederează că rapoartele de evaluare întocmite în dosare de despăgubire se aprobă numai în ședința Comisiei Centrale, potrivit dispozițiilor legale.
Astfel, are în vedere dispozițiile art. 16 alin. 6 și 7 Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Menționez că activitatea Comisiei Centrale se desfășoară în ședințe, la sediul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, comisia amintită fiind o comisie interministerială compusă din 9 membrii, potrivit art. 13 Titlul VII din actul normativ amintit.
În drept, și-a întemeiat recursul pe Legea nr. 10/2001 republicată, Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu art. 242 alin. (2) din Codul de Procedura Civilă.
Prin încheierea din 07.03.2013, Înalta Curtea de Casație și Justiție – Secția de C. administrativ și fiscal a dispus în temeiul art. XXIII alin. 2 și 4 din Legea nr. 2/2013 scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului, pe cale administrativă, la Curtea de Apel București.
Dosarul s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal sub nr._ *, la data de 21.03.2013.
C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a depus note ședință, prin care a invocat suplimentar un nou motiv de ordine publică, respectiv prematuritatea cererii de chemare în judecată, prin raportare la dispozițiile O.U.G. nr. 4/2012 și la dispozițiile Legii nr. 165/2013.
Totodată, a arătat că soluționarea acestui dosar trebuie să se facă în concordanță cu prevederile Legii nr. 165/2013. Notele de ședință au fost comunicate intimatei reclamante prin avocat.
Instanța de recurs a luat act, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 165/2013, de transmiterea calității procesual pasive de la C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, constatând calitatea de recurentă-pârâtă a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor în locul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Intimații nu au formulat întâmpinare, deși potrivit art.308 alin.2 Cod procedură civilă, aveau această obligație, dar intimata reclamantă a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În recurs, s-a administrat proba cu înscrisuri, conform art.305 Cod procedură civilă. Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art.3 și 299 Cod procedură civilă, precum și ale art.20 din Legea nr.554/2004.
Verificând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, potrivit art.3041 Cod procedură civilă, dar și în raport de motivele de ordine publică puse în discuția părților, conform 306 alin.2 Cod procedură civilă (1865), Curtea constată că prezentul recurs este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Mai întâi, trebuie precizat că în ceea ce privește critica vizând excepția prematurității cererii de chemare în judecată, raportat la disp. OUG nr.4/2011 și disp. Legii nr. 165/2013, Curtea reține că aceasta este neîntemeiată.
Referitor la prematuritatea cererii față de disp. OUG nr.4/2012, Curtea reține că potrivit prevederilor acestui act normativ de laintrării sale în vigoare șipână la data de 15 mai 2013 a intervenit o suspendare a procedurilor de evaluare, respectiv de emitere a titlurilor de despăgubire, prev de Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Cu toate acestea, obligația autorității pârâte de a urma întocmai etapele instituite de art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 s-a născut anterior adoptării și intrării în vigoare a OUG nr. 4/2012. Din acest motiv, analiza incidenței actului normativ invocat poate prezenta relevanță cât privește fondul cauzei, nefiind un aspect care să afecteze caracterul actual al dreptului invocat.
În mod similar, în ceea ce privește prematuritatea cererii față de dispozițiile Legii nr.165/2013, care a instituit un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a legii pentru soluționarea dosarelor de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, Curtea reține că actualitatea dreptului material la acțiune se apreciază, așa cum în mod constant s-a stabilit în doctrină și în practică, prin raportare la momentul formulării cererii de chemare în judecată și nu la momente ulterioare acestuia. Atât timp cât cererea de chemare în judecată a fost formulată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, rezultă că cererea nu este prematur formulată, urmând a se analiza relevanța noului act normativ în privința fondului cauzei.
Cu privire la fondul cauzei, reține Curtea publicarea în Monitorul Oficial nr.278/17.05.2013 a Legii nr. 165/2013, intrată în vigoare la data de 20.05.2013, act normativ în raport de ale cărui dispoziții măsurile de remediere solicitate de intimații-reclamanți nu mai pot fi validate în conformitate cu vechea lege.
Astfel, în esență, sub aspectul incidenței actului normativ menționat asupra cauzei de față, se vor avea în vedere disp. art. 4 din Legea nr. 165/2013, conform cărora „Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.”
În consecință, se constată că aceste dispoziții legale au devenit aplicabile inclusiv situației intimatei-reclamante, căreia i se impune respectarea unei alte proceduri administrative de soluționare.
De asemenea, urmează a fi avute în vedere și dispozițiile art. 41 din legea menționată, care prevăd că „plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de . prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014. (…) (5) Obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21.”. Analizând textul de lege, Curtea reține că, și în cazul existenței unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a dispus deja obligarea CCSD la emiterea titlului de despăgubire, executarea acesteia are loc tot în condițiile art.21 deci, cu atât mai mult, în cazul în care nu există o hotărâre irevocabilă procedura din art.21 se impune cu necesitate.
Or, art. 21 alin. 5 – 9 din Legea nr. 165/2013 prevede că „(5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante. (6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu. (7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6). (8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7). (9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv”.
Se observă, deci, că a fost introdusă o nouă etapă - a verificării dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului, iar etapa evaluării se realizează într-o procedură diferită de cea anterioară și s-a introdus obligativitatea validării și a stabilirii punctajului și, tot cu titlu de noutate, se emite decizie de compensare prin puncte.
Prin urmare, în speță, chiar dacă instanța de fond a constatat existența dreptului intimatei reclamante, cel puțin parțial, Curtea constată că nu se mai poate reține refuzul nejustificat de soluționare a dosarului administrativ din partea recurentei pârâte, având în vedere noile etape ce trebuie parcurse în viitor și în privința cărora nu se poate considera că a fost depășit un termen rezonabil.
Conform art.1 alin.1, art.2alin.1lit.f) și art.8alin.1 din Legea nr.554/2004, modific. și compl.(versiunea în vigoare la data introducerii acțiunii):
,,ART. 1
(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public”.
,, ART. 2
Semnificația unor termeni
(1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
...............................................................................................................
f) contencios administrativ - activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim”;
,,ART. 8
Obiectul acțiunii judiciare
(1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim”.
Din analiza acestor dispoziții legale, rezultă, fără echivoc, că pe calea contenciosului administrativ (intimata reclamanta s-a adresat instanței de contencios administrativ, întemeindu-și, deci, acțiunea pe Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, iar nu pe Codul civil), spre deosebire de dreptul comun, pot fi soluționate doar trei categorii de litigii: cele prin care se atacă un act administrativ propriu-zis; cele care privesc nesoluționarea în termen a unei cereri; cele care privesc un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri sau de efectuare a unei anumite operațiuni administrative.
Cauza prezentă se încadrează, indubitabil, în ultima categorie de litigii, invocându-se prin cererea introductivă, refuzul recurentei pârâte de a realiza pretențiile intimatei reclamante privind soluționarea dosarului administrativ în discuție.
Or, în raport de noile etape administrative ce trebuie parcurse în viitor și în privința cărora nu se poate considera că a fost depășit un termen rezonabil, Curtea constată că refuzul manifestat de recurenta pârâtă în realizarea pretențiilor intimatei reclamante nu mai poate fi considerat unul nejustificat.
Totodată, Curtea mai reține că Legea nr. 165/2013 nu este abrogată la data pronunțării și nici declarată neconstituțională, producând astfel efecte juridice obligatorii, după cum nu incumbă Curții de apel atribuția de a cenzura constituționalitatea legii menționate, competență ce revine exclusiv Curții Constituționale în acord cu disp. art. 146 lit. d) din Constituția României revizuită.
Nici raportarea la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului nu conduce la concluzia înlăturării efectului Legii nr. 165/2013 prin intermediul art. 20 alin. 2 din Constituția României.
În acest din urmă sens Curtea de apel reține considerentele din paragrafele 235 – 236 ale hotărârii CEDO M. A. și alții c. România din 12 octombrie 2010 (cererile nr. 30.767/05 și 33.800/06), în care se arată: « (235) În același timp, Curtea apreciază că alte exemple de bune practici și de măsuri de modificare legislativă, ce respectă principiile impuse de Convenție și de protocoalele sale, oferite de alte state semnatare ale Convenției, ar putea constitui o sursă de inspirație pentru guvernul pârât (a se vedea în special cauzele Broniowski și Wolkenberg, …). Astfel, refacerea totală a legislației, care să conducă la reguli de procedură clare și simplificate, ar face sistemul de despăgubire mai previzibil în aplicarea sa, spre deosebire de sistemul actual, ale cărui prevederi sunt dispersate în mai multe legi, ordonanțe și hotărâri. Plafonarea despăgubirilor și eșalonarea lor pe o perioadă mai lungă ar putea să reprezinte, de asemenea, măsuri capabile să păstreze un just echilibru între interesele foștilor proprietari și interesul general al colectivității. (236) Ținând cont de numărul mare de persoane vizate și de consecințele importante ale unui astfel de dispozitiv, al cărui impact asupra întregii țări este considerabil, autoritățile naționale rămân suverane pentru a alege, sub controlul Comitetului Miniștrilor, măsurile generale ce trebuie integrate în ordinea juridică internă pentru a pune capăt încălcărilor constatate de Curte ».
De asemenea, la punctele 6 și 7 din dispozitivul hotărârii CEDO din cauza M. A. și alții c. România se prevede: „ 6. hotărăște ca statul pârât să ia măsurile care să garanteze protecția efectivă a drepturilor enunțate de art. 6 § 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1, în contextul tuturor cauzelor similare cu cauza de față, conform principiilor consacrate de Convenție (paragrafele 229-236 de mai sus). Aceste măsuri vor trebui să fie puse în practică în termen de 18 luni de la data la care prezenta hotărâre va rămâne definitivă;
7. hotărăște să suspende pentru o perioadă de 18 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri analiza tuturor cererilor rezultate din aceeași problematică generală, fără a prejudicia posibilitatea Curții de a declara inadmisibilă oricare dintre cauzele de acest tip sau de a lua act de o soluționare amiabilă la care vor fi ajuns eventual părțile, în aplicarea art. 37 sau art. 39 din Convenție”.
Rezultă, deci, că Legea nr. 165/2013 reprezintă, în esență, o măsură directă, adoptată de statul român, prin puterea legislativă, de remediere a deficiențelor constatate prin hotărârea CEDO din cauza M. A. și alții c. România, în cadrul mecanismului creat prin această din urmă hotărâre, mecanism ce instituie unele reguli speciale și complexe (cum ar fi cele ce decurg din „plafonarea despăgubirilor și eșalonarea lor pe o perioadă mai lungă”și din necesitatea păstrării unui just echilibru între interesele foștilor proprietari și interesul general al colectivității), astfel că eventuale interferențe multiple (de natura hotărârilor judecătorești cu soluții particularizate la cazurile individuale) în privința acestui mecanism riscă să producă efecte contrare rațiunii pentru care a fost instituit sau să-i afecteze grav aplicarea coerentă, ceea ce ar reprezenta o încălcare nemijlocită a chiar hotărârii CEDO în discuție, fapt inacceptabil. De aceea, din punct de vedere logic și practic, singurul remediu eficient pentru înlăturarea justă a eventualelor deficiențe din cuprinsul unei astfel de legi rămâne cel instituit prin art. 146 lit. d) din Constituția României revizuită. Or, până la data pronunțării prezentei hotărâri, Curtea Constituțională nu a constatat neconstituționalitatea Legii nr. 165/2013 ori a unor dispoziții din această lege.
Pe cale de consecință, față de prevederile art.312 alin 1,2,3 în referire la art. 304 pct.-ul 9 și art. 3041 din Codul de procedură civilă, se va admite recursul și se va modifica în parte sentința civilă recurată în sensul că se va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, ca neîntemeiată. Totodată, se va menține în rest sentința recurată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de intimata reclamantă, Curtea reține că . Legii nr. 165/2013 nu are aptitudinea de a înlătura culpa procesuală a recurentei în declanșarea procesului, prin raportare la neparcurgerea procedurii prevăzute de art. 16 alin. 4-7 din legea nr. 247/2005 într-un termen rezonabil, astfel cum a reținut și instanța de fond. Prin urmare, se va obliga recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocat, potrivit chitanței depuse la dosar, redus în mod corespunzător, conform art.274 alin.3 Cod procedură civilă, în raport de complexitatea medie a pricinii și munca efectiv prestată de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR împotriva sentinței civile nr. 4928/12.09.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă D. G. – E. și cu intimata-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, ca neîntemeiată.
Menține în rest sentința recurată.
Obligă recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, P. O. D. C. B. H. V.
GREFIER
G. M.
Red./Tehnored./H.V./2 ex.
| ← Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1971/2013. Curtea de... → |
|---|
