Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 5641/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5641/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-12-2013 în dosarul nr. 759/2/2012*
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 5641
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 09.12.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE: P. O. D.
JUDECĂTOR: C. B.
JUDECĂTOR: H. V.
GREFIER: G. M.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta - pârâtă C. NAȚIONALĂ P. COMPENSAREA IMOBILELOR împotriva sentinței civile nr.4365/27.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - reclamant A. V. N. T. M. și cu intimații – pârâți A. NAȚIONALĂ P. RESTITUIREA PROPRIETĂȚIOR – Direcția P. Coordonarea Aplicării Legii nr. 10/2001 și DIRECȚIA P. ACORDAREA DESPĂGUBIRILOR ÎN NUMERAR, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant A. V. N. T. M., prin avocat substituent L. C., cu delegație de substituire la dosar la fila 26 din partea avocatului titular A. R. cu delegație la fila 25 din dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că la data de 06.12.2013, prin serviciul registratură, intimata-pârâtă A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a depus la dosar concluzii scrise, iar la data de 09.12.2013 intimatul-reclamant a depus la dosar concluzii scrise, într-un singur exemplar, după care:
Apărătorul intimatului-reclamant depune la dosar precizări cu privire la incidența dispozițiilor Legii nr. 165/2013, precum și înscrisuri.
Instanța comunică intimatului-reclamant, prin avocat, un exemplar al concluziilor scrise depuse la dosar de intimata-pârâtă A. Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Intimatul-reclamant, prin avocat, arată că nu mai are de formulat alte cereri prealabile judecății cauzei.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Apărătorul intimatului-reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și, pe cale de consecință, menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală. Totodată, invocă decizia nr. 830/2008 pronunțată de Curtea Constituțională, care a statuat că atunci când o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de . legii noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii reglementări care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare. De asemenea, pârâta nu a dovedit că există o procedură administrativă derulată în mod transparent în care părțile implicate să perceapă dificultățile cu care eventual se confruntă autoritatea și pentru ca aceste părți să poată urmări în orice moment soluționarea corectă, într-o ordine cronologică a dosarelor de despăgubire.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.pr.civ. (1865), declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
I.Prin sentința civilă nr.4365/27.06.2012, pronunțată în dosarul nr._, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal a dispus: admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și, în consecință, respinge acțiunea față de această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală; respinge celelalte excepții invocate ca neîntemeiate; admite în parte acțiunea formulată de reclamantul A. V. N. T. M. în contradictoriu cu pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor; obligă pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să transmită Dosarul nr. 43.897/CC aferent Dispoziției Primarului General al Municipiului București nr. 9372/16.01.2008 către un evaluator sau unei societăți de evaluatori în vederea întocmirii raportului de evaluare la data încetării suspendării prevăzute de OUG nr. 4/2012; obligă pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia titlul de despăgubire la data întocmirii raportului de evaluare; respinge acțiunea față de pârâta Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar ca neîntemeiată.
În considerentele hotărârii pronunțate, a reținut Curtea că prin cererea înregistrată la data de 27.01.2012, reclamantul A. V. N. T. M. în contradictoriu cu pârâtele A. Națională pentru Restituirea Proprietăților - Direcția pentru Coordonarea Aplicării Legii nr. 10/2001, C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, a solicitat să se constate refuzul nejustificat al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților de a soluționa dosarul de despăgubiri aferent dispoziției Primarului General al Municipiului București nr. 9372/16.01.2008 și să fie obligată pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia titlul de despăgubire în cuantumul valoric ce se va stabili de instanță.
A reținut Curtea că în motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin dispoziția nr. 9372/16.01.2008 s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent sub forma de despăgubiri bănești în favoarea sa, iar dispoziția împreună cu înscrisurile doveditoare au fost înaintate autorităților pârâte. Reclamantul a mai arătat că a solicitat pârâtelor să soluționeze dosarul de despăgubiri, dar pârâtele nu au răspuns concret care este stadiul de soluționare al dosarului. Menționează că este de neconceput ca după 3 ani de la adoptarea deciziei administrative, aceasta să nu fi fost executată de autoritățile pârâte care au fost obligate în acest sens. Reclamantul a susținut că atitudinea pârâților este un refuz nejustificat de soluționare a dosarului de despăgubiri care îi vatămă drepturile și interesele legitime, iar statul român a fost condamnat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului tocmai pentru nefuncționarea efectivă a procedurilor administrative care face imposibilă valorificarea drepturilor la despăgubiri. În drept, reclamantul a întemeiat cererea pe Legea nr. 554/2004, Legea nr. 247/2005, OUG nr. 81/2007, art. 1 Primul Protocol la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
A mai reținut Curtea că pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților prin Direcția pentru Coordonarea și aplicarea Legii nr. 10/2001 a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității capătului de cerere privind stabilirea cuantumului despăgubirilor, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată la termenul de judecată din 07.03.2012 reclamantul a precizat acțiunea în sensul că solicită obligarea pârâtei C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să transmită dosarul unui evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare și obligarea să emită decizia titlul de despăgubire în baza raportului de evaluare.
Prin întâmpinarea depusă de A. Națională pentru Restituirea Proprietăților la termenul de judecată din 07.03.2012, pârâta a invocat excepția lipsei capacității procesuale pasive a Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar și excepția prematurității cererii de chemare în judecată în privința sa.
În motivarea efectivă a soluției pronunțate, Curtea a reținut că prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, reclamantul a solicitat să se constate refuzul nejustificat al pârâtelor de a soluționa dosarul de despăgubiri nr._/CC aferent dispoziției Primarului General al Municipiului București nr. 9372/16.01.2008 și obligarea pârâtei C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să transmită dosarul unui evaluator și să emită decizia titlul de despăgubire.
În raport de acest obiect al acțiunii, pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție pe care prima instanța o apreciază ca fiind întemeiată deoarece această autoritate publică nu are atribuții reglementate de lege cu privire la etapa din procedura Legii nr. 247/2005 dedusă judecății în sensul emiterii deciziei titlul de despăgubire. P. aceste considerente, Curtea admite excepția lipsei calității procesuale pasive și în consecință respinge acțiunea față de A. Națională pentru Restituirea Proprietăților ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor cu privire la capătul de cerere prin care s-a cerut stabilirea cuantumului despăgubirilor de către instanța de judecată se constată că este neîntemeiată în raport de acțiunea modificată prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei să transmită dosarul de despăgubiri unui evaluator. P. aceste considerente, Curtea respinge excepția inadmisibilității acțiunii ca neîntemeiată.
Referitor la excepția lipsei capacității procesuale pasive a Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar invocată de A. Națională pentru Restituirea Proprietăților se constată că nu poate fi reținută întrucât Legea nr. 247/2005 atribuie competențe acestei structuri administrative în procedura de acordare despăgubiri, iar în privința actelor și operațiunilor pe care le emite Direcția conform atribuțiilor legale are capacitatea de a sta în justiție în acțiunile formulate de persoane vătămate în drepturi și interese legitime ca urmare a acțiunilor acestei structuri.
Față de obiectul acțiunii Direcția nu are atribuții de transmitere către un evaluator a dosarului de despăgubiri și nici de emitere a deciziei titlul de despăgubire, dar acest aspect ține de legitimitatea procesuală a părții și nu de capacitatea de folosință ori de exercițiu a drepturilor procesuale.
Nefiind invocată excepția lipsei calității procesuale pasive, ci lipsa capacității procesuale a Direcției, Curtea respinge această excepție, iar pentru cele reținute anterior, dar și pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare, se respinge pe fond acțiunea față de pârâta Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar.
Referitor la excepția prematurității acțiunii invocată de A. Națională pentru Restituirea Proprietăților se constată că este de prisos a mai fi analizată față de modul de rezolvare a excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerea acțiunii în contradictoriu cu pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Pe fond se reține că dosarul de despăgubire al reclamantului aferent Dispoziției Primarului General al Municipiului București nr. 9272/16.01.2008, emisă în procedura Legii nr. 10/2001, a fost înregistrat sub nr._/CC la C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar autoritatea pârâtă a analizat dosarul în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului – teren în suprafață de 468,72 mp, situat în Municipiul București, fostă Calea Dudești, nr. 232, sector 3.
Conform Legii nr. 247 Titlul VII, art. 16 alin. 1 și alin. 2 procedura administrativă de soluționare a fost reglementată pe etape și anume: etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării (etapă în care se analizează dosarul sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului); etapa evaluării în care dosarul este transmis evaluatorului sau unei societății de evaluatori desemnate aleatoriu în vederea întocmirii raportului de evaluare și etapa emiterii deciziei titlul de despăgubire de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în baza raportului de evaluare.
Procedura administrativă de soluționare a dosarelor conform Legii nr. 247, Titlul VII continuă după emiterea titlului de despăgubire cu valorificarea titlului conform Cap. V1 secțiunea I din lege, însă această etapă din procedură nu va fi analizată cu privire la dosarul reclamanților nr._/CC întrucât nu face obiectul acțiunii dedusă judecății.
C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a soluționat dosarul nr._/CC în etapa analizării sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării și a constatat că în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, acest dosar aflându-se înaintea etapei de evaluare prevăzută de art. 16 din Legea nr. 247/2005.
Cu privire la refuzul de soluționare într-un termen rezonabil a acestui dosar, invocat de reclamanți se constată că Dispoziția nr. 9372/16.01.2008 prin care a fost soluționată notificarea reclamanților în temeiul Legii nr. 10/2001 a fost înregistrată la C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în anul 2008, iar până la data chemării în judecată a acestei pârâte, 27.01.2012, au trecut 4 ani, interval în care pârâta a parcurs în procedura Legii nr. 247/2005 doar prima etapă de soluționare a dosarului reclamantului.
Având în vedere că autoritatea administrativă are obligația să soluționeze în termen rezonabil notificarea ce face obiectul dosarului nr._/CC și ținând cont de faptul că Legea nr. 247/2005 nu impune termene în care autoritățile publice implicate să finalizeze fiecare dintre etapele administrative, se apreciază ca fiind rezonabil, un termen de 6 luni necesar pentru fiecare dintre etapele din procedura Legii nr. 247/2005.
Pornind de la data înregistrării dosarului nr._/CC se apreciază că, pentru etapa analizării dosarului de către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul verificării era suficient un termen de 6 luni.
Nefiind precizată data înregistrării dosarului, etapa anterior amintită poate fi limitată până la data de 01 iulie 2008, când trebuia să înceapă următoarea etapă reglementată și anume transmiterea dosarului către un evaluator.
Se constată că această etapă trebuia finalizată până la 31 decembrie 2008, într-un termen rezonabil, iar în anul 2009 până la data de 30 iunie trebuia finalizată și etapa emiterii titlului de despăgubire.
De la 30 iunie 2009 și până la 27 ianuarie 2012 a trecut un interval mai mare de doi ani în care autoritatea publică a lăsat dosarul reclamanților în nelucrare, adăugând și intervalul 2008-iulie 2009 în care autoritatea publică nu și-a exercitat atribuțiile reglementate de lege.
Susținerile pârâtei în sensul că lipsesc anumite acte în dosar cu referire la acte ce se solicită în procedura Legii nr. 10/2001 (etapă încheiată la momentul înregistrării dosarului la pârâtă) neinvocând lipsa unor acte ce se depun în procedura Legii nr. 247/2005 se constată că nu pot fi apreciate relevante.
Pârâta nu a dovedit că există o procedură administrativă derulată în mod transparent în care părțile implicate cunosc greutățile cu care eventual se confruntă autoritatea și că aceste părți pot urmări în orice moment soluționarea corectă, într-o ordine cronologică a dosarelor de despăgubire.
De aceea se apreciază că, în privința reclamantului, pârâta a refuzat nejustificat să soluționeze dosarul cu privire la etapele în discuție.
Ținând cont de faptul că, prin OUG nr. 4/2012 s-a dispus suspendarea procedurii reglementată de Legea nr. 247/2005 cu privire la transmiterea dosarelor spre evaluare și cu privire la emiterea deciziilor titluri de despăgubire pentru o perioadă de 6 luni (15 septembrie 2012) și constatând că actul normativ nu înlătură obligațiile pârâtei cu privire la aceste etape administrative de soluționare ci doar amână executarea acestora, Curtea admite acțiunea și obliga pârâta să transmită Dosarul nr._/CC unui evaluator sau unei societăți de evaluare și să emită decizia titlul de despăgubire în baza raportului de evaluare la data încetării suspendării prevăzute de OUG nr. 4/2012.
În privința Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar se constată că această structură din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților nu are atribuții de transmitere a Dosarului nr._/CC unui evaluator sau unei societăți de evaluare ori de emitere a deciziei titlul de despăgubire în baza raportului de evaluare, iar pentru aceste considerente, Curtea respinge acțiunea în contradictoriu cu această pârâtă, ca neîntemeiată.
II. Împotriva acestei sentințe, ce i-a fost comunicată la 14.08.2012, a declarat recurs, înregistrat la data de 30.08.2012, recurenta - pârâtă C. NAȚIONALĂ P. COMPENSAREA IMOBILELOR, solicitând admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, și modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii promovate de către reclamant A. V. N. T. M., în contradictoriu cu C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca fiind neîntemeiată.
În motivare, a arătat recurenta că, în temeiul art. 299 si urm., art. 304 pct. 9, art. 3041 C.pr.civ., consideră sentința civilă nr. 4365/2012 ca fiind netemeinică si nelegală.
A apreciat recurenta că instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că autoritatea pârâtă a nesocotit termenul rezonabil reglementat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII din actul normativ amintit sunt parcurse mai multe etape - etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor, aceasta etapă fiind prevăzută de dispozițiile art. 16 alin. 1 și 2 Capitolul V Titlul VII, modificat și completat prin O.U.G nr.81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, - etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării și etapa evaluării, etapă în care, dacă după analizarea dosarului se constată c, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către C. Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlul în condițiile prevăzute de pct.26 din O.U.G nr.81/2007, prin care este introdus, în cuprinsul Titlului VII din Legea nr.247/2005, Capitolul V1, Secțiunea I intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire".
În cauza supusă judecății, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul-teren în suprafață de 468,72 mp, situat în Municipiul București, fostă Calea Dudești nr. 232, sector 3 în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr. 9372/16.01.2008 a fost transmis de Primăria Municipiului București, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr._/CC.
Totodată, dosarul amintit mai sus a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat si s-a constatat că din înscrisurile atașate la dosarul administrativ, s-a reținut faptul că în privința terenului notificat există o neconcordantă referitor la suprafața acestuia. Astfel: - prin notificarea înregistrată sub nr. 404/11.02.2002 petentul a solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul - teren în suprafață de 469 mp situat în Municipiul București, Calea Dudești nr. 232, actual b/d. Cam/i R., la expropriere b/d. I. Broz Tito nr. 2C; -din cuprinsul testamentului autentificat sub nr. 3664/26.03.1946 pe care numitul C. M. l-a făcut pentru a evita litigiile succesorale între descendenții săi (având astfel caracterele juridice unui partaj de ascendent), reiese că autoarea notificatorului, numita A. E., a dobândit dreptul de exclusivă proprietate asupra parcelei nr. 4 din terenul viran situat în București, Calea Dudești nr. 232, teren indiviz în suprafață de > 468,72mp; - la rolul fiscal, pentru imobilul din calea Dudești nr. 232, fost bld. I. Broz Tito nr. 2C, a figurat impusă începând cu anul 1952 numita E. A. cu teren de 469 mp și construcție; - din cuprinsul certificatului de moștenitor nr. 152/1960 eliberat de pe urma defunctului C. M., decedat în anul 1947, bunicul notificatorului, reiese că din masa succesorală a făcut parte și imobilul din Calea Dudești nr. 232, în suprafață totală de 1310,97, format din patru loturi, din care lotul nr. 4 în suprafață de 468,72 mp îi revine fiicei A. E.; - prin sentința civilă nr. 242 pronunțată în ședința publică din data de 20.01.1968 de Tribunalul Popular al Raionului V.I. Lenin, s-a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la bunurile rămase de pe urma defunctei A. E., decedată în anul 1964, fiindu-i atribuit în deplină proprietate domnului A. V. T. M. imobilul din București, Calea Dudești nr. 232, format din teren în suprafață de 463,72 mp; - prin nota de reconstituire (având ca obiect reconstituirea amplasamentului fostului imobil situat în București, Calea Dudești nr. 232, sector 3) fostul imobil, cu elementele de identificare stabilite și prin cererea de restituire formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, avea o suprafață totală de cea. 1080 mp (suprafață determinată grafic); - în ceea ce privește dovada preluării abuzive a terenului notificat de domnul A. V. N. T. M., la dosar nu au fost atașate documente în acest sens, iar Primăria Municipiului București a reținut în preambulul dispoziției faptul că acesta a trecut în proprietatea statului fără act normativ de preluare; - prin Dispoziția nr. 9372/16.01.2008, s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 468,72 mp, situat în Municipiul București, fostă Calea Dudești nr. 232, sector 3 în favoarea notificatorului A. V. N. T. M..
În acest context, s-a adresat Primăriei Municipiului București rugămintea de a comunica punctul de vedere asupra aspectelor semnalate, luând în considerare si faptul că la dosar nu au fost regăsite acte care atestă dovada preluării abuzive a terenului notificat, astfel încât nu se poate determina întinderea dreptului de proprietate al notificatorului la data trecerii imobilului în proprietatea statului.
De asemenea, având în vedere că din cuprinsul testamentului autentificat sub nr. 3664/26.03.1946 pe care numitul C. M. l-a făcut se referă la imobilul, situat în București, Calea Dudești nr. 232, documente de la data preluării nu există, iar din cuprinsul adresei nr. 2516/11.05.2007 eliberată de Direcția Evidență Imobiliară și Cadastrală-Serviciul Nomenclatură urbană din cadrul Primăriei București reiese că artera de circulație care poartă denumirea Calea Dudești a purtat anterior denumirea . ceea ce privește numărul poștal, imobilului cu nr. nou 232 îi corespunde nr. vechi 226, fără să reiasă din dosar că anterior imobilul notificat a purtat și denumirea de bld. I. Broz Tito nr. 2C, s-a adresat Primăriei Municipiului București rugămintea de a dispune verificările necesare și de a preciza în mod expres dacă imobilul ce a aparținut autoarei notificatorului este același imobil cu cel preluat abuziv de stat și cu cel pentru care se propune acordarea de despăgubiri prin dispoziția nr. 9372/16.01.2008.
Având în vedere că potrivit notei de reconstituire atașată la dosar, imobilul teren notificat este în prezent ocupat de blocuri, stradă, trotuar, spațiu verde aferent blocului, parcari, alee, s-a adresat Primăriei București rugămintea de a motiva imposibilitatea restituirii parțiale în natură a terenului, precizând în mod expres dacă toate obiectivele anterior enumerate au fost incluse în planul de urbanism aprobat al municipiului București.
În acest sens, în procesul de soluționare a notificărilor depuse de persoanele îndreptățite, instituțiile și persoanele implicate în executarea legii trebuie să aibă în vedere respectarea principiului prevalenței restituirii în natură, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1, art. 7 și 9 din Legea nr. 10/2001, a imobilelor pentru care s-au depus notificări. Numai în cazul în care această măsură nu este posibilă sau este expres înlăturată de la aplicare se va proceda la acordarea celorlalte măsuri reparatorii prevăzute de lege, respectiv compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de deținător, cu acordul persoanei îndreptățite, sau propunerea de acordare de despăgubiri potrivit titlului VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare, în cazul în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.
În virtutea dispozițiilor art. 16 alin. 4 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură.
Prin urmare, este necesar să fie cunoscută situația juridică actuală a imobilului obiect al notificării, respectiv a terenului ocupat de spațiu verde aferent blocului, parcări, alee.
Potrivit pct.16.5. din H.G. nr. 1095/2005 privitoare la normele metodologice de aplicare a titlului VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, deciziile/dispozițiile sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale, prevăzute la pct. 16.1-16.3, transmise Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, vor fi însoțite de înscrisuri.
Prin urmare, dat fiind faptul că la dosarul transmis Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nu se regăsesc toate înscrisurile prevăzute, prin adresa nr._/CC/15.02.2012 s-a solicitat Primăriei Municipiului București, în calitatea de emitent al dispoziției nr. 9372/2008, justificarea soluției adoptate, atașând documente din care să reiasă informațiile solicitate.
În prezent, aceste etape ale evaluării și a emiterii deciziilor sunt suspendate, în condițiile O.U.G.nr.4/13.03.2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
În privința termenului de 6 luni prevăzut de O.U.G. nr.4/2012, suspendarea procedurilor de emitere a titlurilor de despăgubire urmărește implementarea Hotărârii CED0 din cauza - pilot M. A. și alții împotriva României și a fost determinată și de imposibilitatea corelării epuizării Fondului Proprietatea cu momentul adoptării actului normativ privind implementarea hotărârii-pilot, care va reglementa, pe lângă măsurile privind reforma legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor. Prin această suspendare nu s-a urmărit doar amânarea momentului la care se va emite titlurile de despăgubire, ci și blocarea acestor operațiuni pentru intervalul de timp necesar atât pentru reformarea legislației în acest domeniu, cât și pentru găsirea resurselor financiare necesare plății acestor despăgubiri. În privința resurselor financiare, respectiv cele prevăzute de Titlul VII din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru plata despăgubirilor nu mai există în prezent, după cum rezultă și din nota de fundamentare a O.U.G.nr.4/2012.
Pe de altă parte, prin hotărârea pronunțată în cauza - pilot M. A. împotriva României s-a recomandat o reformare a legislației în domeniu, atât în privința despăgubirilor acordate efectiv, cât și a mecanismului de acordare a acestora, pentru a ajunge la situația în care legislația internă să reglementeze o despăgubire certă, sigură și posibil a fi plătită.
În aceste condiții, nu este posibilă stabilirea îndeplinirii obligației privind emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire pentru 6 luni, întrucât intenția legiuitorului a fost de a opri aceste proceduri până la reformarea legislației în domeniu, astfel că sentința recurată este în discordanță cu această intenție exprimată în O.U.G. nr.4/2012.
Totodată, prin instituirea acestui termen de 6 luni, obligațiile prevăzute de Titlul VII din Legea nr.247/2005, în toate ipotezele și implicit dreptul afirmat de reclamant, ca si condiție de exercitare a acțiunii civile, sunt afectate de un termen suspensiv în curs de desfășurare. Or, atât sub imperiul vechiului cod civil, cât și potrivit noului cod civil, creditorul-titular al unui drept afectat de un termen suspensiv nu poate cere realizarea dreptului, respectiv executarea obligației corelative acestui drept, înainte de împlinirea termenului.
În Monitorul Oficial nr.456/06.07.2012 a fost publicată Legea nr.117/2012 privind aprobarea OUG nr.4/2012 și OUG nr.62/2010, potrivit căreia termenele prevăzute în aceste acte normative au fost prelungite până la data de 15.05.2013.
Față de cele menționate anterior, recurenta – pârâtă a solicitat admiterea recursului.
A solicitat recurenta judecata în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 C.pr.civ. (1865), iar în drept a invocat dispozițiile Legii nr. 10/2001 republicată, Legii nr.247/2005, H.G nr.1095/2005, O.U.G nr.4/2012, Legii nr.117/04.07.2012, art. 299 și urm., art. 304 alin. 9, art. 3041 C.pr.civ. (1865).
Dosarul s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de C. administrativ și fiscal sub nr._ .
Prin încheierea din 04.03.2013, Înalta Curtea de Casație și Justiție – Secția de C. administrativ și fiscal a dispus în temeiul art. XXIII alin. 2 și 4 din Legea nr. 2/2013 scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului, pe cale administrativă, la Curtea de Apel București.
Dosarul s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal sub nr._ .
Prin încheierea de la termenul din data de 28.10.2013, Curtea a luat act de transmisiunea calității procesuale de la C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, citând părțile cu mențiunea de a formula concluzii pe aspectul incidenței în cauză a dispozițiilor Legii nr. 165/2013.
La data de 06.12.2013, intimata – pârâtă ANRP a depus note de ședință, prin care a precizat că înțelege să invoce excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților cu privire la emiterea titlului de despăgubire în soluționarea dosarului reclamantului și excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată.
Legal citat, intimatul - reclamant A. VINTIĂ N. T. M. a depus la dosar precizări scrise la termenul din data de 09.12.2013, prin care a arătat că . Legii nr. 165/2013 nu schimbă situația de fapt dedusa judecații si nu poate duce la modificarea sentinței instanței de fond. Instanța de recurs este investita sa verifice legalitatea hotărârii pronunțate de instanța de fond prin prisma legii sub imperiul căreia s-a pronunțat sentința recurata.
De altfel, motivele de recurs formulate se raportează la legea in vigoare la momentul hotărârii. C. Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor devenita C. Naționala pentru Compensarea Imobilelor a invocat presupuse neregularitati ale hotărârii instanței de fond întemeindu-se pe dispozițiile Legii nr. 247/2005.
O eventuala modificare a motivelor de recurs la acest moment nu mai poate fi primita întrucât ar fi tardiva. Pe de alta parte, nu s-ar putea aprecia că invocarea unui motiv nou de recurs fondat pe legea noua ar putea constitui un motiv de ordine publica întrucât nefiind in materie penala, recurenta nu se poate prevala de dispozițiile legii « mai favorabile ».
Litigiul aflat pe rolul instanței de judecată a fost întemeiat pe dispozițiile legii aplicabile in vigoare la momentul înregistrării și soluționat ca atare de instanța fondului.
A considera că soluționarea recursului s-ar putea face prin aplicarea prevederilor legii noi ar presupune o retroactivitate a acesteia ceea ce este de neconceput față de principiul constituțional al neretroactivității legii civile.
Un argument suplimentar il oferă jurisprudența Curții Constituționale. In aceste sens Decizia Curții Constituționale nr. 830/2008 care a statuat în sensul că, «atunci când o lege noua modifica starea legala anterioara cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, daca s-au realizat înainte de . legii noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii reglementari, care trebuie sa respecte suveranitatea legii anterioare ».
In speța de fata, efectele legii vechi s-au produs. Sub imperiul legii anterioare instanța a constatat neîndeplinirea obligațiilor legale ce reveneau recurentei si s-a stabilit in sarcina acesteia obligația evaluării si emiterii deciziei constituind titlu de despăgubire.
Prevederile Legii nr. 165/2013 sunt aplicabile doar in etapa executării hotărârii pronunțate de instanța, respectiv au incidența exclusiv in ceea ce privește modalitatea de acordare a masurilor compensatorii, acestea urmând sa fie stabilite prin puncte potrivit art. 21 si urm. din lege.
Ca așa stau lucrurile reiese din extrasele de pe site-ul ANRP unde in cadrul ședințelor Comisiei Naționale care au avut loc după . legii noi, au fost emise decizii de compensare prin puncte in baza hotărârilor pronunțate de instanțele de judecata prin care a fost obligata fosta Comisie sa soluționeze dosarele aferente dispoziției, pronunțate înainte de . legii noi, sub imperiul legii vechi - asa cum se intampla si in speța de fata.
Așadar, hotărârea pronunțata in prezenta cauza va putea fi executata in condițiile Legii nr. 165/2013 prin acordarea masurilor compensatorii prin puncte prevăzute la art. 21 si urm. din lege.
Asupra recursului formulat, constatând că este competentă să procedeze la soluționare în condițiile art. 3 pct. 3 și art. 299 C.pr.civ.(1865) rap. la art. X și art. XXIII din Legea nr. 2/2013, Curtea analizând sentința civilă recurată, prin prisma criticilor formulate și observând disp. art. 3041 C.pr.civ.(1865), reține următoarele:
Potrivit art.20 alin. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004 (forma în vigoare la data pronunțării sentinței civile recurate), „1) Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare. (2) Recursul suspendă executarea și se judecă de urgență.”. Din interpretarea acestor dispoziții, Curtea constată că în materia contenciosului administrativ legiuitorul a înțeles să deroge de la principiile procedurii civile de drept comun, respectiv art. 376 și art. 377 C.pr.civ. (1865), în sensul că prezintă caracter executoriu și, astfel, autoritate de lucru judecat, doar hotărârea definitivă și irevocabilă, iar nu și cea cu privire la care nu s-a împlinit încă termenul de recurs sau nu a fost încă judecat recursul declarat. În aceste condiții, Curtea arată că eventualele drepturi recunoscute în beneficiul părții reclamante prin sentința pronunțată de instanța de contencios administrativ de fond sunt susceptibile de a fi exercitate, doar în măsura și sub condiția respingerii recursului părții adverse.
Reține totodată Curtea publicarea în Monitorul Oficial nr.278/17.05.2013 a Legii nr. 165/2013, intrată în vigoare la data de 20.05.2013, act normativ în raport de ale cărui dispoziții măsurile de remediere solicitate de partea intimată-reclamantă nu mai pot fi validate.
Astfel, relativ la incidența actului normativ menționat asupra cauzei de față, se va avea în vedere art. 4 din Legea nr. 165/2013, conform căruia „Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.”.
Prin urmare, se constată că aceste dispoziții legale au devenit aplicabile inclusiv situației părții reclamante, căreia i se impune respectarea unei alte proceduri administrative de soluționare.
Nu în ultimul rând, urmează a fi avute în vedere și dispozițiile art. 41 din legea menționată, care prevăd că „plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de . prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014. (…) (5) Obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21.”. Analizând textul de lege, Curtea reține că, și în cazul existenței unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a dispus deja obligarea CCSD la emiterea titlului de despăgubire, executarea acesteia are loc tot în condițiile art.21 deci, cu atât mai mult, în cazul în care nu există o hotărâre irevocabilă procedura din art.21 se impune cu necesitate.
Or, art. 21 alin. 5 – 9 din Legea nr. 165/2013 prevede că „(5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. P. clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante. (6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu. (7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6). (8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7). (9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv”.
A fost introdusă așadar o nouă etapă - a verificării dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului, iar etapa evaluării se realizează într-o procedură diferită de cea anterioară și s-a introdus obligativitatea validării și a stabilirii punctajului și, tot cu titlu de noutate, se emite decizie de compensare prin puncte.
Curtea va constata așadar că, deși unele etape ar putea fi echivalate prin raportare la noua procedură, acest act normativ conține și dispoziții cu caracter de noutate, care trebuie respectate, interzicând recurentei - pârâte să emită direct decizia de despăgubire, anterior parcurgerii lor.
Prin urmare, Curtea constată că solicitările intimatului-reclamant cu privire la obligarea recurentei – pârâte la desemnarea evaluatorului și emiterea titlului de despăgubire nu mai sunt recunoscute de lege, iar o eventuală modificare a obiectului cererii în raport de noile prevederi legale nu poate avea loc în recurs, conform dispozițiilor art. 316 rap. la art. 294 C.pr.civ. (1865).
Totodată, Curtea mai reține că Legea nr. 165/2013 nu este abrogată la data pronunțării și nici declarată neconstituțională, producând astfel efecte juridice obligatorii, după cum nu incumbă Curții de apel atribuția de a cenzura constituționalitatea legii menționate, competență ce revine exclusiv Curții Constituționale în acord cu disp. art. 146 lit. d) din Constituția României revizuită. În plus, printr-o decizie nr. 1027 din 29 noiembrie 2012, Curtea Constituțională a reținut în considerente că “în jurisprudența sa, a reținut, spre exemplu prin Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare”.
Nici raportarea la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului nu conduce la concluzia înlăturării efectului Legii nr. 165/2013 prin intermediul art. 20 alin. 2 din Constituția României.
În acest din urmă sens reține Curtea de apel considerentele din paragrafele 235 – 236 ale hotărârii CEDO M. A. și alții c. România din 12 octombrie 2010 (cererile nr. 30.767/05 și 33.800/06), în care se arată: « (235) În același timp, Curtea apreciază că alte exemple de bune practici și de măsuri de modificare legislativă, ce respectă principiile impuse de Convenție și de protocoalele sale, oferite de alte state semnatare ale Convenției, ar putea constitui o sursă de inspirație pentru guvernul pârât (a se vedea în special cauzele Broniowski și Wolkenberg, …). Astfel, refacerea totală a legislației, care să conducă la reguli de procedură clare și simplificate, ar face sistemul de despăgubire mai previzibil în aplicarea sa, spre deosebire de sistemul actual, ale cărui prevederi sunt dispersate în mai multe legi, ordonanțe și hotărâri. Plafonarea despăgubirilor și eșalonarea lor pe o perioadă mai lungă ar putea să reprezinte, de asemenea, măsuri capabile să păstreze un just echilibru între interesele foștilor proprietari și interesul general al colectivității. (236) Ținând cont de numărul mare de persoane vizate și de consecințele importante ale unui astfel de dispozitiv, al cărui impact asupra întregii țări este considerabil, autoritățile naționale rămân suverane pentru a alege, sub controlul Comitetului Miniștrilor, măsurile generale ce trebuie integrate în ordinea juridică internă pentru a pune capăt încălcărilor constatate de Curte.».
Mai apreciază Curtea că incidența Legii nr. 165/2013 este în legătură cu fondul acțiunii, ținând de verificarea temeiniciei dreptului pretins de partea reclamantă.
Învederează totodată Curtea că art. 306 alin. 2 C.pr.civ.(1865) permite instanței de judecată să invoce din oficiu în recurs motivele de ordine publică. Totodată, cum recursul de față intră sub incidența art. 3041 C.pr.civ. (1865), hotărârea primei instanțe putând fi examinată sub toate aspectele, adică atât cu privire la nelegalitate, cât și cu privire la netemeinicie, Curtea apreciază că analiza vizează atât motivele de ordine publică ținând de dreptul procesual, cât și cele ținând de dreptul material.
În cauză, partea reclamantă a învestit instanța de fond cu privire la un pretins refuz nejustificat al părții pârâte referitor la îndeplinirea obligațiilor prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, relativ la desemnarea unui evaluator și întocmirea raportului de evaluare, precum și emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Or, respectivul refuz nejustificat trebuie să fie incident inclusiv la data soluționării recursului, prin prisma efectelor hotărârii judecătorești pronunțate în materia contenciosului administrativ, adică începând cu data rămânerii sale irevocabile în acord cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, după cum s-a arăta mai sus.
Totodată, Legea nr. 165/2013 prezintă caracterul unei norme imperativ de drept public, justificată prin prisma interesului public general, prevăzând o nouă procedură de stabilire, evaluare și acordare a despăgubirilor în sistemul legilor proprietății și fondului funciar privind imobilele preluate abuziv de statul comunist în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.
În consecință, se impunemodificarea în parte a sentinței civile recurate în sensul respingerii ca nefondată a cererii de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu C. Națională pentru Compensarea Imobilelor (fosta CCSD).
În ce privește excepțiile invocate de ANRP prin întâmpinarea depusă la dosar, Curtea apreciază că nu intervine legala învestire a instanței de recurs cu soluționarea lor, căci excepțiile privesc anumite capete ale cererii de chemare în judecată față de care nu a intervenit devoluțiunea ca efect al căii de atac exercitate exclusiv de pârâta CCSD (CNCI).
Față de cele arătate în precedent, Curtea apreciază că soluția de pronunțat este în sensul admiterii recursuluiprin raportare la disp. art. 312 C.pr.civ. (1865) și art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificarea în parte a sentinței civile recurate în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta CNCI (fosta CCSD), cu menținerea în rest a sentinței recurate.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta - pârâtă C. NAȚIONALĂ P. COMPENSAREA IMOBILELOR (fosta Comisie Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, efect al art. 18 din Legea nr. 165/2013) împotriva sentinței civile nr.4365/27.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul - reclamant A. VINTIĂ N. T. M. și cu intimații – pârâți A. NAȚIONALĂ P. RESTITUIREA PROPRIETĂȚIOR – Direcția P. Coordonarea Aplicării Legii nr. 10/2001 și DIRECȚIA P. ACORDAREA DESPĂGUBIRILOR ÎN NUMERAR.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, ca neîntemeiată.
Menține în rest sentința recurată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, P. O. D. C. B. H. V.
GREFIER
G. M.
Red.tehnored.jud. B.C. / 2 ex./ian.2014
C. 8 – SCAF / Judecător fond: C. C. V.
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 3687/2013.... | Pretentii. Decizia nr. 2113/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
