Pretentii. Decizia nr. 2536/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2536/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-06-2013 în dosarul nr. 60471/3/2011
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2536
Ședința publică de la 06.06.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE C. R. M.
JUDECĂTOR C. C. M.
JUDECĂTOR G. G.
GREFIER M. LUCREȚIA
Pe rol soluționarea recursului declarat de DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 împotriva sentinței civile nr. 2598/ 08.06.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu reclamanta C. D. și cu pârâții DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică NU au răspuns părțile. S-a prezentat intimatei – reclamante R. A. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, din partea intimatei – reclamante C. D., înscrisurile dispuse de instanță la termenul anterior, precum și contractul de asistență juridică nr._/2011, prin care a achitat suma de 2500 lei onorariu avocat, reprezentând cheltuieli de judecată.
Fiul intimatei – reclamante, R. A. C., depune la dosar alte înscrisuri în completarea celor înaintate deja la instanță de intimata – reclamantă.
Curtea, constatând că prin cererea de recurs s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alineat 2 C.pr.civ.; nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 2598/08.06.2013 Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal a hotărât următoarele:
- a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de parata D. G. a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti precum si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei A. F. pentru Mediu invocata din oficiu;
- a respins cererea in ceea ce le priveste pe paratele anterior mentionate ca fiind formulata impotriva unor entitati administrative fara calitate procesuala pasiva;
- a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de parata A. Finantelor Publice a Sectorului 3 Bucuresti;
- a admis in parte cererea formulată de reclamanta C. D., în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 3 BUCUREȘTI, DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU;
- a obligat parata A. Finantelor Publice a Sectorului 3 Bucuresti sa restituie reclamantei suma de 9.305 lei reprezentand contravaloare taxa pe poluare, cu dobanda legala in materie fiscala, calculata cu incepere din ziua imediat urmatoare expirarii termenului de 45 de zile socotit de la data inregistrarii cererii de restituire a sumei achitate cu titlu de taxa pe poluare (18.06.2011) si pana la data stingerii obligatiei de restituire;
- a obligat parata A. Finantelor Publice a Sectorului 3 Bucuresti sa plateasca reclamantei suma de 39 de lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță - Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal – a reținut următoarele:
Prin cererea inregistrata sub nr._, pentru motivele de fapt si de drept expuse in cuprinsul acestei cereri (file 3-5), reclamanta C. D., in contradictoriu cu paratele A. FINANTELOR PUBLICE SECTOR 3 BUCURESTI (denumita, in continuare, parata 1), D. G. A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI (denumita, in continuare, parata 2) si A. F. PENTRU MEDIU (denumita, in continuare, parata 3) a solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna:
1) obligarea paratelor la restituirea sumei de 9.305 lei incasata cu titlu de taxa pe poluare, actualizata cu dobanda legala;
2) obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata.
In dovedirea cererii, reclamanta a depus inscrisuri.
In aparare, conform prevederilor art. 115 si urm. C.proc.civ., pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 a depus intampinare, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea cererii.
De asemenea, parata D. G. A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI a depus intampinare, prin care a a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea cererii.
Parata A. F. PENTRU MEDIU, legal citata, nu s-a infatisat si nu a depus intampinare.
La termenul din data de 08.06.2012, instanta a invocat si a pus in discutie exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei 3.
Analizand actele si lucrarile cauzei, prima instanță a retinut urmatoarele:
1. La data de 27.08.2008, reclamanta a dobandit dreptul de proprietate asupra unui autovehicul marca Mercedes Benz, înmatriculat pentru prima data in Germania la data de 09.03.2007 (file 28, 30-31, 33-36).
2. La data de 12.09.2008, reclamanta a depus la registratura paratei 1 o cerere prin care a solicitat calcularea taxei pe poluare prevazuta de O.U.G. nr. 50/2008 pentru autovehiculul cumparat, iar parata a emis si a comunicat reclamantei, la data de 17.09.2008, Decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nr._ prin care a stabilit in sarcina acesteia obligatia de plata a sumei de 3.417 lei, cu titlu de taxa pe poluare pentru autovehicule (fila 15).
3. Reclamanta a achitat la Trezoreria Statului - Sector 3 Bucuresti suma reprezentând taxa pe poluare pentru autovehicule (fila 16).
4. Tot in anul 2008, reclamanta a dobandit dreptul de proprietate asupra unui alt autovehicul marca Mercedes Benz, inmatriculat pentru prima data in Germania la data de 28.03.2007 (fila 17).
5. La data de 27.08.2008, reclamanta a depus la registratura paratei 1 o cerere prin care a solicitat calcularea taxei pe poluare prevazuta de O.U.G. nr. 50/2008 pentru autovehiculul cumparat, iar parata a emis si a comunicat reclamantei, la data de 12.09.2008, Decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nr._ prin care a stabilit in sarcina acesteia obligatia de plata a sumei de 3.417 lei, cu titlu de taxa pe poluare pentru autovehicule (fila 17).
6. Reclamanta a achitat la Trezoreria Statului - Sector 3 Bucuresti suma reprezentand taxa pe poluare pentru autovehicule (fila 18).
7. La data de 11.07.2009, reclamanta a dobandit dreptul de proprietate asupra unui autovehicul marca BMW inmatriculat pentru prima data in Germania la data de 01.09.2006 (file 29, 32 si 37).
8. La data de 10.08.2009, reclamanta a depus la registratura paratei 1 o cerere prin care a solicitat calcularea taxei pe poluare prevazuta de O.U.G. nr. 50/2008 pentru autovehiculul cumparat, iar parata a emis si a comunicat reclamantei, la data de 20.08.2009, Decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nr._ prin care a stabilit in sarcina acesteia obligatia de plata a sumei de 2.471 lei, cu titlu de taxa pe poluare pentru autovehicule (fila 19).
9. Reclamanta a achitat la Trezoreria Statului - Sector 3 Bucuresti suma reprezentand taxa pe poluare pentru autovehicule (fila 20).
10. Prin cererea înregistrata la registratura paratei ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 sub nr._/18.06.2011, reclamanta a solicitat paratei restituirea sumelor platite cu titlu de taxa pe poluare, conform deciziilor mentionate la pct. 2, 5 si 8 de mai sus, precum si plata dobanzii legale aferente acestor sume (file 21-22).
11. Prin adresa nr._/27.06.2011, parata ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 a comunicat reclamantei refuzul de solutionare favorabila a cererii anterior mentionate (file 23-24).
1) Cu privire la exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive invocate de paratele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 si DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI si la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei ADMINSTRAȚIA F. PENTRU MEDIU invocata din oficiu, prima instanță a constatat următoarele:
In general, calitatea procesuala presupune existenta unei identitati intre persoana reclamantului si persoana care este titular al dreptului incalcat (calitatea procesuala activa) sau intre persoana paratului si cel obligat sa respecte dreptul (calitatea procesuala pasiva).
In cadrul actiunii in contencios administrativ, calitatea procesuala pasiva apartine, potrivit legii (art. 1 alin. 1 rap. la art. 2 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 554/2004), autoritatii publice care a emis (adoptat) actul atacat (organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale), indiferent de faptul ca aceasta are sau nu personalitate juridica civila, fiind suficienta capacitatea juridica administrativa.
Capacitatea juridica administrativa a autoritatii publice desemneaza aptitudinea acesteia, prevazuta de lege, de a realiza prerogative de putere publica, asigurand organizarea executarii si executarea in concret a legii, altfel spus, aptitudinea de a participa ca subiect independent in raporturi de drept administrativ, inclusiv in litigiile generate de aceste raporturi juridice.
Desi aceasta notiune nu trebuie confundata cu cea de competenta, este evident ca orice autoritate publica este parte in raporturile de drept administrativ nascute din propriile acte de autoritate emise (adoptate) ca urmare a exercitarii atributiilor sale.
Apoi, in raporturile procedural-fiscale, calitatea de subiect activ revine statului si unitatilor administrativ-teritoriale (art. 17 alin. 1 C.proc.fisc.).
In concret, insa, in raporturile juridice de drept procedural fiscal stau “organele fiscale” determinate potrivit prevederilor art. 17 alin. 3-5 C.proc.fisc., statul fiind reprezentat de Ministerul Finantelor Publice, prin A. N. de Administrare Fiscala si unitatile sale subordonate cu personalitate juridica.
Aceste organe au competenta generala privind administrarea creantelor fiscale, astfel ca, ori de cate ori competenta administrarii unor anumite categorii de creante fiscale nu este atribuita printr-un act normativ cu putere de lege altor organe, aceasta competenta apartine organelor fiscale mentionate.
Conform prevederilor art. 5 alin. 1 si art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008, respectiv art. 3 alin. 1 din H.G. nr. 686/2008, activitatile privind stabilirea si colectarea taxei sunt in competenta organelor fiscale din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
In cauza, analiza cererii reclamantei, prin prisma motivelor de fapt si de drept invocate, releva faptul ca pretentia concreta principala a acesteia vizeaza un act administrativ atipic (un pretins refuz nejustificat de restituire a taxei pe poluare).
Apoi, potrivit Procedurii de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, aprobata prin Ordinul M.F.P. nr. 1899/2004, organul fiscal competent sa decida asupra restituirii sumelor nedatorate de catre contribuabili bugetului de stat, prevazute la art. 117 C.proc.fisc., este organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, potrivit prevederilor art. 33 C.proc.fisc.
Cum domiciliul reclamantei este situat pe teritoriul sectorului 3 al municipiului Bucuresti, rezulta ca administrarea creantei fiscale constand in taxa pe poluare pretins nedatorata, a carei restituire formeaza obiectul cererii de chemare in judecata, intra in atributiile paratei 1.
In mod corespunzator, singurul organ fiscal a carui legitimare procesuala pasiva poate fi justificata . contencios fiscal avand ca obiect obligarea la restituirea sumei reprezentand echivalentul taxei in discutie este parata 1.
Pentru aceste motive, in solutionarea exceptiilor analizate, prima instanță a dispus:
- respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive invocata de parata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3;
- admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive invocata de parata DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, precum si a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratei ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, invocata din oficiu si, in consecinta, respingerea cererii in ceea ce le priveste pe paratele DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI si ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU ca fiind formulata impotriva unor entitati administrative fara calitate procesuala pasiva.
2) Cu privire la fondul cauzei tribunalul a reținut următoarele:
Cu titlu preliminar, avand in vedere ca raporturile juridice de drept material fiscal s-au nascut la data perceperii taxelor pe poluare in discutie de catre parata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3, normele juridice aplicabile litigiului, conform principiului tempus regit actum, sunt cele in vigoare la aceste momente.
Problema dedusa judecății constă în a lămuri, in raport de datele spetei, dacă taxa instituita prin prevederile legale redate la pct. II.1 de mai sus contravine art. 110 paragraful 1 din T.F.U.E. (ex-art. 90 TCE), urmând ca analiza acestor prevederi să aibe în vedere și dispozițiile art. 11 și art. 148 din Constituția României, precum și jurisprudența Curții Europene de Justiție.
Textul art. 4 lit. a) din O.U.G. nr. 50/2008 nu face distinctie între autoturismele produse în România și cele produse în afara acesteia si nici între autoturismele noi și cele folosite (second-hand).
Deoarece ordonanta a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art. 14 alin. 1), rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație, înmatriculate în țară.
Pentru corecta interpretare a O.U.G. nr. 50/2008, in sensul identificarii intenției legiuitorului, se impune utilizarea metodei teleologice.
In expunerea de motive care însoțeste proiectul de lege privind aprobarea O.U.G. nr. 50/2008 depus la Parlament sub nr. PL-x 536/10.09.2008 si disponibil pe site-ul Camerei Deputatilor, este menționat în mod expres că dacă nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecință ar fi fost facilitarea intrării în România a unui număr foarte mare de autovehicule second-hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate datorită prețului foarte mic.
Așadar, s-a vrut ca taxa pe poluare, al cărui scop este, în principiu, corect -“poluatorul plătește” -, să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.
De la 01.01.2007, România este stat membru al Uniunii Europene.
Dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
In același sens sunt si prevederile constituționale redate la pct. II.7 de mai sus.
Analizând dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, in forma activa la data prelevarii taxei in discutie, sub aspectul compatibilitatii cu art. 110 (ex-art. 90) paragraf 1 din Tratat, rezultă că pentru un autoturism produs in România sau in alte state membre U.E. nu se percepe, la o nouă înmatriculare, taxă pe poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Această taxă pe poluare se percepe, insa, pentru autoturismul produs in țară sau în alt stat membru UE, dacă este inmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru; cumpărătorii sunt orientați, din punct de vedere fiscal, să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Prin urmare, O.U.G. nr. 50/2008 este contrară art. 110 (ex-art. 90) din Tratat, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru U.E., precum cel din prezenta cauza (Germania), favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România.
In consecinta, refuzul paratei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 de a da curs favorabil cererii reclamantei privind restituirea aceastor sume are caracter nejustificat, in sensul prevederilor art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Asa fiind, vazand si prevederile art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanta de fond a admis in parte cererea introductiva, dispunând obligarea paratei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 la restituirea catre reclamanta a sumei de 9.305 lei incasata cu titlu de taxa pe poluare pentru autovehicule.
Apoi, obligatia de plata a dobanzii legale se circumscrie sferei raspunderii civile delictuale, derivand din incalcarea de catre autoritatile fiscale a obligatiei de a aplica prioritar dreptul comunitar si de a inlatura prevederile legii fiscale interne contrare normelor dreptului comunitar.
Pentru aceste motive, a apreciat prima instanță că parata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 trebuie obligata si la plata dobanzii legale in materie fiscala aferenta taxelor prelevate in mod ilegal, dobanda determinata potrivit art. 124 alin. (2) si art. 120 alin. (7) C.proc.fisc. Dobanda acordata va fi calculata conform prevederilor art. 124 alin. (1) rap. la art. 70 alin. (1) C.proc.fisc., redate la pct. II.4 de mai sus, respectiv cu incepere din ziua imediat urmatoare expirarii termenului de 45 de zile socotit de la data inregistrarii cererii de restituire a sumelor achitate cu titlu de taxa pe poluare (18.06.2011) si pana la data stingerii obligatiei de restituire.
In fine, fata de prevederile art. 274 alin. 1 C.proc.civ., instanta a dispus și obligarea paratei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 la plata sumei de 39 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecata (taxa judiciara de timbru – fila 54), catre reclamanta.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3, care a invocat ca motive de recurs dispozițiile art. 304 pct. 9 și 3041 Cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În argumentarea recursului s-a susținut, în esență, că hotărârea pronunțata de prima instanță este lipsita de temei legal, ori a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii, respectiv a prevederilor cuprinse în OUG nr. 50/2008 atunci când, în mod greșit tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice sector 3.
Astfel, in conformitate cu dispozițiile art.1 din O.U.G.nr.50/2008, privind taxa de poluare si H.G. nr.686/2008, privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr.50/2008, instituția căreia ii revine obligația administrării si gestionarii acestui bugetului in calitate de titular este, Administrația F. pentru Mediu, organului fiscal revenindu-i numai obligația calculării taxei de poluare (art.3 alin.1, lit.a) si b) din HG 686/2008) si incasarii acestei taxe prin Trezoreria Statului.
Având in vedere faptul ca taxa de poluare achitata de către intimata-petentă, nu se face venit la bugetul de stat aflat in administrarea organului fiscal Administrației Finanțelor Publice Sector 1, conform dispozițiilor art.16 din O.G. nr.92/2003, prin achitarea taxei de poluare de către acesta, intre instituția recurentă si intimata –reclamantă, nu exista nici un raport juridic fiscal, privind încasarea acestei taxe de poluare, motiv pentru care s-a solicitat admiterea acestui motiv de recurs si modificarea sentinței recurate in sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive si respingerea acțiunii ca fiind formulata împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
In ceea ce privește admiterea cererii de chemare in judecata, in sensul restituirii sumelor de 9.305 lei achitate de societatea reclamantă cu titlu de taxă de poluare, s-a solicitat să se aibă în vedere faptul ca,instanța de fond si-a format o convingere greșita tinandu-se cont ca, dispozițiile O.U.G. nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule erau în vigoare, la data încasării iar reclamanta nu le-a contestat considerând ca aceasta taxa este datorata la bugetul de stat.
A mai susținut recurenta că prevederile OUG nr. 50/2008 nu sunt în contradicție nici cu prevederile Tratatului Comunității Europene întrucât acestea se refera la" Interzicerea taxelor vamale la import si la export si la alte taxe cu efect echivalent”. Or, taxa de prima înmatriculare nu intra in aceasta categorie nefiind o taxa vamala care se percepe numai in cadrul relațiilor comerciale dintre tarile membre ale Uniunii Europene ci se aplica, tuturor autoturismelor /autovehiculelor înmatriculate in România indiferent daca provin din producția interna sau din spațiul comunitar.
Totodată, fata de susținerea reclamantei ca taxa de prima înmatriculare auto, din România este discriminatorie s-a arătat ca argumentele care stau la baza acestei afirmații nu pot fi reținute întrucât regimul fiscal este același pentru toate persoanele care înmatriculează autoturisme/autovehicule in România.
Soluția pronunțată de prima instanța a fost criticată și în ceea ce privește obligarea AFP Sector 3 la plata dobânzilor fiscale apreciindu-se că nu sunt îndeplinite condițiile prev de art. 124 din OG nr. 92/3003 pentru acordarea acestora.
In ceea ce privește capătul de cerere privind cheltuielile de judecata, conform prevederilor art.274 din Codul de procedura civila, partea care a pierdut procesul poate fi obligata sa suporte cheltuielile ocazionate de proces, insa, prin aceasta, trebuie ca partea care a pierdut procesul sa se afle in culpa procesuala, sau, prin atitudinea sa in cursul derulării procesului, sa fi determinat aceste cheltuieli, or in situația de fata, a susținut recurenta nu se încadrează in aceasta categorie.
In drept, recursul a fost întemeiat pe art. 3041 din Codul de procedură civila, O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare, O.M.F.P. nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, O.M.E.F. nr. 418/2007 pentru aprobarea Procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, Legea nr. 157/2005, Constituția României.
Intimata – reclamantă nu a depus întâmpinare în cauză însă, a depus înscrisurile solicitate de instanță, în dovedirea acțiunii, probă administrată potrivit art. 305 din Codul de procedură civilă.
A solicitat totodată, obligarea autorității publice reurente la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2500 ocazionate în prezenta acle de atac.
Recursul este nefondat
Examinând actele și lucrările cauzei în raport de criticile formulate și prevederile legale incidente, Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale aplicabile, atât în ceea ce privește excepțiile invocate cât și în privința fondului cauzei, așa încât, pentru următoarele considerente recursul va fi respins ca nefondat;
Referitor la critica privind greșita soluționare de către Tribunal a excepției lipsei calității procesuale pasive a AFP Sector 3 București, de a sta în prezentul litigiu, Curtea reține că în raportul juridic de drept fiscal dedus judecății, această autoritate este parte, câtă vreme, ea a calculat și încasat taxa respectivă, chiar dacă, această taxă, ulterior, se face venit la bugetul F. pentru Mediu, autoritate chemată în garanție și obligată alături de recurentă la restituire.
Curtea reține caracterul discriminatoriu al dispozițiilor cuprinse în OUG nr. 50/2008 referitoare la plata acestei taxe de poluare în situația dată ( respectiv înmatricularea în România a unui autoturism care anterior a mai fost înmatriculat într-un stat membru al UE ), în raport de prevederile art. 110 din Tratatul CE. De altfel, acest aspect a fost tranșat în mod neechivoc de CJUE prin jurisprudența sa constantă, dar și de ÎCCJ prin Decizia nr. 24/2011din 14/11/2011 adoptată de Secțiile Unite ala acestei instanțe și publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1 din_ .
Astfel, prin Hotărârea din 07.07.2011, CJUE s-a pronunțat în cauza C-263/10 I. N. asupra interpretării art.110 TFUE(fostul art.90 din TCE) statuând că acesta trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
S-a apreciat că toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 prin OUG 208/2008, OUG 218/2008, OUG 7/2009 și OUG 119/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
CJUE a reținut că obiectivul protecției mediului, care se materializează în faptul, pe de o parte, de a împiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive circulația în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 și Euro 2 și care au o capacitate cilindrică mare și, pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa de poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plătește.
CJUE a arătat că art. 110 TFUE se opune unui regim de impozitare precum cel instituie prin OUG 50/2008 și a apreciat că nu este necesar să fie limitate în timp efectele acestei hotărâri deoarece din datele prezentate de Guvernul României nu s-a putut concluziona că economia românească riscă să fie serios afectată de repercusiunile acestei hotărâri, Guvernul menționând că există un număr mare de cereri de rambursare a taxei de poluare.
Art. 110 TFUE a fost interpretat în același sens de CJUE și în Hotărârea pronunțată la 07.04.2011 în cauza T. C 402/2009 în care s-a precizat că acest articol obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie națională și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare, OUG 50/2008 având ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărare în alte state membre.
Astfel, taxa de poluare instituită de OUG 50/2008 contravine art. 110 TFUE, iar potrivit art. 148 alin.2 din Constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
În consecință, reclamanta este îndreptățită la restituirea în integralitate a taxei de poluare reglementată de prevederi legale contrare normelor comunitare.
În ceea ce privește critica autorității publice recurente referitoare la acordarea dobânzilor Curtea va avea în vedere, Hotărârea CJUE pronunțată în cauza C-565/11 M. I. împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu, Administrației F. pentru Mediu, având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul art. 267 TFUE de Tribunalul Sibiu, referitoare la restituirea unor taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii – respectiv dacă regimul național care limitează dobânzile aferente taxei rambursate pe care trebuie să le plătească statul respectiv –dobânzi calculate începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei - este neconform - cu dreptul Uniunii.
Prin hotărârea pronunțată, CJUE a statuat că: ” dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe”.
În consecință, și criticile formulate sub aspectul dobânzilor vor fi respinse ca atare.
In fine, nici criticile referitoare la incidența prevederilor art. 274 din codul de procedură civilă nu pot fi primite din moment ce, pârâta a căzut în pretenții iar reclamanta a solicitat și dovedit plata acestora.
Referitor la solicitarea intimatei reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2500 lei ocazionate cu prezenta cale de atac, Curtea o va respinge ca fiind nedovedită întrucât, depunerea la dosar doar a contractului de asistență juridică făra a fi însoțit și de chitanța fiscală nu este suficientă pentru a proba efectuarea plății cu acest titlu, astfel încât, această cerere va fi respinsă, ca atare.
În consecință, pentru considerentele arătate, Curtea în baza disp. art. 312 alin 1 din Codul de procedură civilă va respinge ca nefondat recursul formulat și va menține ca legală și temeinică sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul formulat de recurenta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 împotriva sentinței civile nr. 2598/ 08.06.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu reclamanta C. D. și cu pârâții DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, C. R. M. C. C. M. G. G.
GREFIER
M. LUCREȚIA
RED. CRM.
TEHNORED. M.L.
JUD. FOND. A. C. - Tribunalul Teleorman – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal
| ← Pretentii. Decizia nr. 3432/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 288/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
