Pretentii. Decizia nr. 3432/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3432/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-09-2013 în dosarul nr. 3631/87/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI F.
DECIZIA CIVILĂ NR. 3432
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 16 septembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. M. P.
JUDECĂTOR - M. D.
JUDECĂTOR - A. V.
GREFIER - A. M. C.
Pe rol soluționarea recursului promovat de recurentele-pârâte Direcția G. a Finanțelor Publice Teleorman și Administrația Finanțelor Publice Roșiorii de Vede împotriva sentinței civile nr. 1154/04.12.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și F. - Complet Specializat pentru C. Administrativ F. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant E. G. și intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Față de lipsa părților, Curtea dispune lăsarea cauzei la următoarea strigare în eventualitatea prezentării părților.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, iar prin serviciul registratură, la data de 25.02.2013, a depus dovada comunicării recursului către intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu.
Ca urmare a intrării în vigoare a dispozițiilor OUG nr. 74/2013, Curtea constată că Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești s-a subrogat în drepturile și obligațiile legale ale Direcției Generale a Finanțelor Publice Teleorman și, în consecință, dispune rectificarea în sistem Ecris, cu privire la denumirea corectă a acestei instituții. De asemenea, dispune rectificarea în sistem Ecris a denumirii corecte și în ceea ce privește Administrația Finanțelor Publice Roșiorii de Vede în S. F. Municipal Roșiorii de Vede.
Curtea invocă din oficiu excepția tardivității recursului formulat de către recurenta-pârâtă S. F. Municipal Roșiorii de Vede și, având în vedere că recurentele-pârâte au solicitat judecarea cauzei și în lipsă în temeiul art. 242 C.pr.civ., constată recursurile în stare de judecată și le reține în pronunțare, atât asupra excepției tardivității recursului formulat de către recurenta-pârâtă S. F. Municipal Roșiorii de Vede, cât și pe fondul recursului formulat de către recurenta-pârâtă Direcția Regională a Finanțelor Publice Ploiești.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1154/04.12.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman – SCMASCAF în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul E. G. în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice Roșiorii de Vede și Direcția G. a Finanțelor Publice Teleorman, și cererea de chemare în garanție, iar pârâtele și chematul în garanție Administrația F. pentru Mediu au fost obligați să restituie reclamantului suma de 3.740 lei, taxă de poluare, cu dobânda fiscală.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență că reclamantul a achiziționat un autoturism second-hand din Uniunea Europeană, iar în România a plătit o taxă pe poluare în cuantum de 3.740 lei. De asemenea, a reținut că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei pe poluare în România pentru autoturismele second-hand înmatriculate anterior în Uniunea Europeană contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele second-hand autohtone.
Cu privire la cererea de chemare în garanție, instanța de fond a reținut că potrivit prevederilor art. 8 alin. 5 și alin. 7 din HG nr. 686/2008, restituirea sumelor reprezentând taxa de poluare se face din bugetul Administrației F. pentru Mediu, cu aprobarea conducătorului acestei instituții
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice Roșiorii de Vede, solicitând modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
De asemenea, a formulat recurs și pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului Teleorman, solicitând modificarea sentinței recurate în sensul admiterii excepției inadmisibilității acțiunii, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, s-a arătat, în esență, că textele legale care reglementează taxa pe poluare nu contravin prevederilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene, iar argumentele prezentate în susținerea caracterului discriminatoriu al taxei pe poluare nu pot fi reținute întrucât regimul fiscal este același pentru toate persoanele care înmatriculează autovehicule în România. S-a menționat că în cazul acelorași specificații tehnice taxa de înmatriculare în România are același cuantum, indiferent dacă este vorba despre autovehicule din producția internă sau cele produse în spațiul comunitar.
Recurenta a criticat și aplicarea greșită a prevederilor OG nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale, apreciind că în cauza de față nu există o obligație la plata dobânzii care să rezulte dintr-un contract încheiat între părți, respectiv D.G.F.P. Teleorman și intimatul reclamant, așa cum prevede art. 2 din O.G nr. 9/2000. S-a precizat că, în condițiile în care Codul de procedură fiscală prevede posibilitatea acordării de dobânzi, stabilind și cuantumul acestora, acordarea de către instanță a dobânzii legale a fost făcută cu încălcarea prevederilor art. 2 din O.G nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, cu modificările și completările ulterioare, întrucât intimatul reclamant este persoană fizică și nu agent economic ca să fie interpretată de instanța de fond conform Codului de procedură fiscală.
În drept, au fost invocate prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004 și ale art. 299 - 316 C.pr.civ., solicitându-se judecarea cauzei și în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinare.
În faza recursului nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și în limitele prevăzute de art. 3041 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește excepția tardivității recursului formulat de recurentul-pârât S. fiscal municipal Roșiorii de Vede, invocată din oficiu, Curtea reține că potrivit art. 301 C.p.civ. „Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel”, iar art. 303 alin. 2 C.p.civ. stipulează că „Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.”
În speță, sentința civilă atacată a fost comunicată recurentului-pârât S. fiscal municipal Roșiorii de Vede la data de 21.12.2012, conform dovezii de primire și procesului-verbal de predare (fila 12 dosar de fond).
Potrivit art. 101 alin. 1 C.p.civ., „Termenele se înțeleg pe zile liber, neintrând în socoteală nici ziua când a început nici ziua când s-a sfârșit termenul”, iar art. 102 alin. 1 prevede că „Termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel”.
Astfel, termenul pentru depunerea cererii de recurs a început la data de 21.12.2012 și s-a împlinit la data de 07.01.2013, având în vedere că termenul de recurs s-a sfârșit într-o zi când serviciul este suspendat, respectiv pe 6 ianuarie 2013, prelungindu-se astfel până la sfârșitul primei zile de lucru următoare (art. 101 alin. 5 C.pr.civ.). Or, cererea de recurs formulată de recurentul-pârât S. fiscal municipal Roșiorii de Vede a fost înaintat, prin serviciul poștal, la instanța de fond la data de 15.01.2013, peste termenul legal de 15 zile.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază întemeiată excepția tardivității formulării recursului de către recurentul-pârât S. fiscal municipal Roșiorii de Vede, urmează să admită excepția invocată din oficiu și să respingă recursul recurentului-pârât S. fiscal municipal Roșiorii de Vede ca tardiv formulat.
În ceea ce privește recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, analizând motivele invocate pe fondul cauzei, reținând în esență problema compatibilității prevederilor OUG nr. 50/2008 cu cele ale Tratatului CE, Curtea apreciază că soluția de admitere a cererii reclamantului este una legală având în vedere că raportul juridic de drept fiscal dintre părți este guvernat de forma modificată a OUG nr. 50/2008, formă care realizează un tratament discriminatoriu între autovehiculele importate dintr-un stat membru și autovehicule similare înmatriculate deja în statul membru, sub aspectul taxei pe poluare percepute.
Analiza trebuie efectuată în primul rând prin relevarea scopului urmărit de către Guvernul României prin adoptarea celor doua ordonanțe de urgență. Astfel, în preambulul OUG nr. 218/2008 se prevede faptul ca adoptarea acesteia a fost necesara având in vedere: „concluziile analizei gradului de adâncire a crizei financiare și economice în luna octombrie, care relevă o scădere importantă a piețelor auto și a producției industriei furnizoare, precum și măsurile de susținere a sectorului de automobile, afectat de criza financiară internațională, precum și faptul că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt 4 locuri de muncă în industria furnizoare”.
Este lipsit de echivoc faptul că intenția legiuitorului nu mai are nicio legătură cu scopul declarat al adoptării OUG nr. 50/2008, care potrivit enunțului din preambulul acestui act normativ urmărea inițial „asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale”.
Schimbarea de intenție declarată expres de către legiuitor nu lasă loc vreunei interpretări. Astfel, de la necesitatea susținerii unor programe de protecție a mediului prin îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, scopul declarat al OUG nr. 50/2008 s-a transformat in protejarea industriei interne de autovehicule si păstrarea locurilor de munca angrenate in producția de autovehicule.
Intenția legiuitorului nu a suferit vreo modificare prin OUG nr. 7/2009 sub aspectul protejării industriei interne de autoturisme, ci acest ultim act normativ are un declarat caracter reparatoriu, propunându-și înlăturarea discriminărilor intre contribuabilii care au achitat taxa de poluare anterior si ulterior datei de 15 decembrie 2008, data intrării in vigoare a OUG nr. 218/2008. Impactul negativ în plan social enunțat în preambulul ordonanței a fost înlăturat printr-o ajustare a nivelului taxei, însă acest fapt nu a produs nicio modificare cu privire la scopul declarat al OUG nr. 218/2008, anterior analizat.
Trebuie enunțat în acest context și faptul că, deși inițial taxa pe poluare era datorată la prima înmatriculare a autoturismelor în România, indiferent dacă este vorba despre autoturisme noi sau second-hand, prin modificările OUG 50/2008, o anumita categorie de autoturisme noi au fost exceptate de la plata taxei de poluare. Astfel „autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor OUG OOOOOOOOOOOOOOOOOOnr. 50/2008”. . întâmplător, categoria de autoturisme exceptată de la plata taxei de poluare corespunde caracteristicilor tehnice ale autoturismelor produse în România, o nouă dovadă a intenției clare de protejare a industriei interne în detrimentul produselor importate. Pentru aceste argumente, prin ultimele modificări aduse OUG nr. 50/2008, taxa de poluare încălcă prev. art. 90 (devenit art. 110) din Tratatul de Instituire a Comunităților Europene.
Astfel, în jurisprudența referitoare la art. 90 (devenit art. 110) din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeana a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text: trebuie sa existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate, trebuie sa existe o similitudine sau un raport de concurență între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie sa diminueze sau sa fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor. In consecință, atunci când produsele interne și produsele importate se află într-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați sa aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de munca, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscala națională contrara art. 90 trebuie înlăturată de la aplicare.
In urma modificărilor aduse prin OUG nr. 218/2008 si OUG nr. 7/2009, norma internă îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 90 (ulterior art. 110) din Tratatul CE. Astfel, există atât o discriminare între autoturismele second-hand înmatriculate deja . al Uniunii Europene și care se înmatriculează în România și autoturismele second-hand deja înmatriculate în România și mai mult, exista și o discriminare între o anumită categorie de autoturisme noi, cu caracteristicile celor produse în România și restul autoturismelor noi, discriminare introdusă de către legiuitor cu intenția declarată de protejare a industriei naționale, scop incompatibil cu cerințele și rigorile spațiului de liberă circulație a mărfurilor, forței de muncă și capitalului. Exista desigur un raport de concurență între produsele importate și produsele naționale, astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientată spre o anumită categorie de produse, în speță fie spre cele deja înmatriculate în România, fie spre cele produse în România.
Dar, în raport de susținerile părților, Curtea mai are în vedere și efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Economiei, Direcția G. a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu și Ministerul Mediului.
Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Mai mult, C.J.U.E. a decis că taxa de poluare așa cum este reglementată prin O.U.G. 50/2008 are acest efect descurajant și în consecință este incompatibilă cu libera circulație a bunurilor în spațiul comunitar.
În urma acestei decizii instanța reține că a dispărut cu efect retroactiv temeiul juridic în baza căruia taxa pe poluare a fost percepută reclamantei, iar actul anterior enunțat este total lipsit de un temei legal. Trebuie precizat în acest context faptul că C.J.U.E. nu limitează efectele deciziei analizate doar pentru viitor, iar în lipsa oricărei precizări și limitări în timp a efectelor acestei decizii, consecințele se răsfrâng și pentru trecut (ex tunc), încă de la momentul adoptării actului normativ.
Subsecvent dispariției temeiului juridic în baza căruia taxa a fost percepută, în baza obligațiilor asumate prin aderarea României la Uniunea Europeană, taxa trebuie restituită de către Statul Român prin instituțiile finanțelor publice ca orice taxă nedatorată, însoțită de către despăgubirea corespunzătoare, deoarece taxa a fost percepută în baza unui act normativ prin care legiuitorul a încălcat obligațiile comunitare asumate de România prin aderarea la acest spațiu.
În lipsa unei reacții a legiuitorului la decizia pronunțată în cauza nr. C - 402/09 T. împotriva României, reacție prin care să fie armonizată taxa de poluare cu concluziile Curții de Justiție a Uniunii Europene, judecătorul național nu are la îndemână criteriile în baza cărora să aprecieze care ar fi cuantumul care trebuie restituit din taxa percepută și care ar fi cuantumul care poate fi menținut fără riscul de a afecta libera circulație a bunurilor în spațiul comunitar. Orice apreciere în acest moment ar fi una pur subiectivă care ar afecta previzibilitatea actului de justiție, iar în lipsa unor repere obiective care nu pot fi trasate decât de legiuitor taxa trebuie restituită integral.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 (fost art. 90) din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că, deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea aplicată în speță produce efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În raport de aceste aspecte, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea, ci în toate cazurile similare deduse judecății.
Față de aceste împrejurări, soluția tribunalului, de restituire a taxei pe poluare astfel încasată, apare ca temeinică și legală.
Cu privire la critica formulată de recurenta-pârâtă referitoare la capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale, Curtea constată că aceasta a fost formulată pe baza unei percepții greșite cu privire la temeiul de drept în baza căreia instanța de fond a dispus această obligație. Astfel, se constata că recurenta-pârâtă a critica aplicabilitatea în cauză a OG nr. 9/2000 și pe cale de consecință a dobânzii legale în materie civilă și comercială, fără a observa că instanța de fond a obligat pârâții și chematul în garanție la plata dobânzii fiscale, conform art. 117 alin. 1 lit. d) și art. 124 din OG nr. 92/2003. Prin urmare, Curtea constată că sunt nefondate criticile formulate de recurenta-pârâtă cu privire la dobânda acordată în cauză.
Pentru aceste considerente, întrucât nu există în cauză niciunul dintre motivele prev. de art. 304 coroborat cu art. 3041 C.pr.civ., reținând și considerentele sentinței civile recurate, Curtea constată că recursul formulat de recurenta-pârâtă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești este nefondat, astfel că în temeiul art. 312 C.pr.civ. acesta va fi respins ca atare, menținându-se hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite excepția tardivității formulării recursului de către recurentul-pârât S. fiscal municipal Roșiorii de Vede.
Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de recurentul-pârât S. F. Municipal Roșiorii de Vede, cu sediul în Roșiorii de Vede, .. 1, jud. Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 1154/04.12.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman – SCMASCAF, în contradictoriu cu intimatul-reclamant E. G., domiciliat în Roșiorii de Vede, . A, județul Teleorman, recurenta-pârâtă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Ploiești, .. 22, jud. Prahova, și intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, .. 294, Corp A, sector 6.
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-pârât Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești împotriva sentinței civile nr. 1154/04.12.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman – SCMASCAF, în contradictoriu cu intimatul-reclamant E. G., recurentul-pârât S. F. Municipal Roșiorii de Vede și intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 septembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. M. P. M. D. A. V.
GREFIER
A. M. C.
Red./ Tehnored. MD - 2 ex./ 25.09.2013
Tribunalul Teleorman - Jud. fond M. M.
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... | Pretentii. Decizia nr. 2536/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
