Pretentii. Decizia nr. 3178/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3178/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-09-2013 în dosarul nr. 3551/87/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 3178
Ședința publică din data de 02.09.2013
Curtea constituită din:
Președinte P. C.
Judecător G. I. C.
Judecător F. Crsitina M.
Grefier A. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice Roșiorii de V. împotriva Sentinței civile nr. 914 din data de 16.10.2012 pronunțată de Tribunalul T. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. I. A., intimata pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice T. și intimata chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul reclamant, prin apărător, avocat N. C. M. care depune la dosar împuternicire avocațială . nr._ emisă de Baroul T., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Pentru intimatul reclamant, apărătorul solicită instanței respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței de fond în raport de dreptul comunitar.
Totodată precizează că solicită acordarea cheltuielilor de judecată și depune înscrisuri în dovedirea acestora.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționarea recursului.
CURTEA,
Prin Sentința civilă nr. 914 din data de 16.10.2012, Tribunalul T. a respins ca nefondată excepția tardivității invocată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T., a admis acțiunea formulată de reclamantul P. I. A. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Roșiorii de V., DGFP T. și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu.
A obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Roșiorii de V. să restituie reclamantului suma de 2806 lei cu titlu de taxă pentru emisii poluante, cu dobânzile calculate potrivit codului de procedură fiscală.
A admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu și a obligat chemata în garanție să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice Roșiorii de V. suma de 2806 lei, reprezentând contravaloarea taxei de poluare cu dobânzile calculate potrivit codului de procedură fiscală.
Pentru a hotărî asta, instanța de fond a examinat dacă prevederile Legii 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante pentru autovehicule incalcă prevederile art. 110 din Tratatul UE( Art. 90 par.l din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene) reținând următoarele:
Prevederile Legii nr. 9/2012, au fost introduse ca urmare a hotărârii Curții Europene de Justiție date in Cauza N., prin care s-a retinut că „toate modificarile succesive aduse OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajeaza inmatricularea in Romania a unor autovehicule de ocazie cumparate din alte state membre, in timp ce vehiculele similare puse in vanzare pe piata nationala a vehiculelor de ocazie nu sunt in nici un fel grevate de o astfel de sarcina fiscala.” S-a conchis in sensul ca „reglementarea nationala are ca efect descurajarea importarii si punerii in circulatie in Romania a unor autovehicule de ocazie cumparate din alte state membre si prin aceasta contravine art. 110 al Tratatului
Potrivit art. 4 din lege, obligatia de plata a taxei intervine: a) cu ocazia inscrierii in evidentele autoritatii competente, potrivit legii, a dobandirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de catre primul proprietar din Romania si atribuirea unui certificat de inmatriculare si a numarului de inmatriculare; b) la repunerea in circulatie a unui autovehicul dupa incetarea unei exceptari sau scutiri prevazute la art. 3 si 8; c) la reintroducerea in parcul auto national a unui autovehicul, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul auto national, i s-a restituit proprietarului platitor valoarea reziduala a taxei, in conformitate cu prevederile art. 7. (2) Obligatia de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in Romania, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul inmatricularii pe piața națională,,.
discriminarea rezultă din aplicarea dispozitiilor art. 1 din OUG nr. 1/2012 care stabilesc ca:” Incepand cu data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta aplicarea dispozitiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin (2) si a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicata in Monitorul Oficial Partea I nr. 17 din 10 ianuarie 2012, se suspenda pana la 1 ianuarie 2013.”
Efectul suspendarii acestor prevederi legale nu face altceva decat sa mentina discriminarea autovehiculelor importate din Uniunea Europeana în cazul reînmatriculării, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, iar pentru vehiculele autohtone nu se percepe aceasta taxa la reînmatriculare, discriminarea fiind sesizata de catre instantele nationale raportat la constatarile Curtii de Justitie a Uniunii Europene .
Prin urmare, prin suspendarea prevederilor legale anterior precizate, instituita prin OUG nr. 1/2012 –noua lege este echivalenta cu OUG 50/2008, ajungându-se din nou in situația în care se percepe taxa de poluare doar pentru autoturismele și autovehiculele importate din statele membre ale Uniunii Europene cu ocazia înmatriculării în România, dar nu se percepe aceasta taxa pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fapt ce determină situația impunerii în plus, în sensul dreptului Uniunii Europene, a produselor altor state membre comparativ cu produsele interne similare.
De asemenea, taxa instituita prin Legea 9/2012 nu respecta principiul “poluatorul plateste” deoarece nu toti cei care polueaza platesc aceasta taxa. Astfel, cei care inmatriculeaza pentru prima data pe teritoriul Romaniei un autovehicul trebuie sa plateasca aceasta taxa iar cei care sunt proprietari de autovehicule deja inmatriculate si care polueaza mai mult nu platesc aceasta taxa pe poluare.
Legea nr.9/2012 în varianta rezultată prin suspendarea dispusă prin OUG nr. 1/2012 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand, deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, cum este și autoturismul reclamantului pentru care s-a achitat taxa de poluare, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second – hand deja înmatriculate în România și vânzarea autoturismelor noi produse în România.
Art. 90 par.l din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene prevede: ”Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor nationale similare”.
Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Ori, art. 90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, interzice statelor membre de a aplica direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare .
De la 1 ian 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148 din Constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Presedintele României, Guvernul si autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la îndeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii si din prevederile alineatului 2 (alin.4).De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare și jurisprudența Curții de Justiție Europene:.
Prin Decizia în cauza C./Enel (1964), CJE a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept – nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior – or, în speță, taxa pe poluare a fost introdusă în legislația internă de abia în anul 2008.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), CJE a stabilit că judecătorul national este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Prin urmare, după aderarea României la UE, când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, nu este admisibil ca norma fiscală națională să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze consumul produselor importate și să influențeze, din punct de vedere fiscal, achiziționarea autovehiculelor deja înmatriculate.
În consecință, constatând că taxa achitată de reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratat CE precum și faptul că începând cu data de 1.01.2007, data la care România a aderat la Uniunea Europeană, reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 11 alin. 1 și 2, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție și din prevederile Legii 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, instanța apreciază ca neconforma cu dreptul comunitar decizia emisă de AFP Roșiorii de V., prin care reclamantului i-a fost calculată o taxă de poluare de 2806 lei pentru autoturismul second –hand marca Ford Focus .
În raport de cele expuse, Tribunalul constată că taxa pentru emisiile poluante achitată de reclamant în țară a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90(1) din Tratat CE și urmează a dispune restituirea sumei de 2806 lei .
În privința cererii de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, cerere formulată de pârâta AFP Roșiorii de V., Tribunalul reține următoarele:
În drept, instanța reține că, potrivit prevederilor art. 60 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, „partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire”.
În fapt, constată că raportul juridic dedus judecății constă în pretenția reclamantului de anulare a deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule emisă de Administrația Finanțelor Publice și de obligare a acesteia la restituirea taxei de poluare plătită și contestată de reclamant, cu obligarea la plata dobânzilor legale aferente și a cheltuielilor de judecată.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 rezultă că sumele percepute de Statul Român cu titlul de taxă de poluare sunt virate în contul Administrației F. pentru Mediu și că această autoritate gestionează sumele respective.
Având în vedere aceste reglementări, Tribunalul reține că organele fiscale au competențe limitate la calcularea, încasarea și soluționarea contestațiilor formulate de contribuabili împotriva acestor acte, iar competențele privind administrarea sumelor astfel încasate revin Administrației F. pentru Mediu.
Motiv pentru care Tribunalul reține că suma plătită de reclamant cu titlul de taxă de poluare a fost virată în contul Administrației F. pentru Mediu, pârâta Administrația Finanțelor Publice nefiind creditor bugetar.
Pentru cele mai sus menționate, Tribunalul apreciază ca fiind întemeiată cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
Referitor la acordarea dobânzilor legale aferente sumei plătite cu titlul de taxă de poluare, Tribunalul reține că legislația care reglementează dobânzile datorate în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget este dispusă de art. 124 Cod de Procedură Fiscală, potrivit căruia, „pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor”, iar nu de dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 9/2000 sau de dispozițiile art. 1084 din Codul civil, astfel cum a solicitat reclamantul.
Astfel, potrivit prevederilor fiscale mai sus enunțate, „cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare”.
Conform art. 117 alin. 2 Cod de Procedură Fiscală, „prin excepție de la prevederile alin. (1), sumele de restituit reprezentând diferențe de impozite rezultate din regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice se restituie din oficiu de organele fiscale competente, în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere”.
Prin coroborarea dispozițiile enunțate, Tribunalul constată că dobânzile legale datorate de autoritățile fiscale în prezenta cauză se impun a fi calculate din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența acestor autorități a cererii de restituire a taxei.
Pentru aceste considerente tribunalul a admis acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Roșiorii de V. și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice la plata sumei de 2806 lei cu titlu de taxă pentru emisiile poluante cu dobânzilor fiscale, a admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu și a obligat chematul în garanție să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice Roșiorii de V. suma de 2806 lei, reprezentând contravaloarea taxei pentru emisiile poluante cu dobânzile fiscale .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata pârâtă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Roșiori de V. solicitând, în esență admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată având în vedere următoarele motive:
Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (ari. 304 pct. 9 Cod procedură civilă)
Conform art. 21 alin (1) și (2) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, "(1) Creanțele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezulta din raporturile de drept material fiscal.
(2) Din raporturile de drept prevăzute la alin. (1) rezulta atat conținutul, cat si cuantumul creanțelor fiscale, reprezentând drepturi determinate constând in:
a)dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuțiilor si a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adăugata, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contribuțiilor si a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit alin. (4), denumite creanțe fiscale principale;
b)dreptul la perceperea majorărilor de întârziere, in condițiile legii, denumite creanțe fiscale accesorii."
Art. 117 alin (1) din Codul de procedură fiscală prevede: " (1) Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume:a)cele plătite fara existenta unui titlu de creanța;b)cele plătite in plus fata de obligația fiscala;c)cele plătite ca urmare a unei erori de calcul;d)cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;e)cele de rambursat de la bugetul de stat;f)cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii;g)cele ramase dupa efectuarea distribuirii prevăzute la art. 170;h)cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din reținerile prin poprire, dupa caz, in temeiul hotărârii judecătorești prin care se dispune desființarea executării silite."
Conform alin (9) al articolului suscitat, "Procedura de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, inclusiv modalitatea de acordare a dobânzilor prevăzute la art. 124, se aproba prin ordin al ministrului economiei si finanțelor."
Procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal este aprobată prin O.M.F.P. nr. 1899/2004 .
Potrivit acestei proceduri, cererea de restituire este soluționată de către organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, organ care se pronunță asupra cererii prin decizie, decizie care este, potrivit art. 41 din Codul de procedură fiscală, act administrativ fiscal.
În mod greșit și cu aplicarea eronată a art. 25 și 90 din Tratatul Comunității Europene instanța a admis acțiunea intimatului reclamant, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 4 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule „ Obligația de plata a taxei intervine cu ocazia inscrierii in evidentele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România si atribuirea unui certificat de înmatriculare si a numărului de înmatriculare."
Organul fiscal competent calculează cuantumul taxei, pe baza documentelor din care rezulta dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra autovehiculului si elementele de calcul al taxei, depuse de către contribuabilul care intenționează sa efectueze înmatricularea sau prima transcriere a dreptului de proprietate.
Taxa se plătește de către contribuabil . deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu, iar dovada plații acesteia va fi prezentata cu ocazia inmatricularii sau transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului aflat in una din situațiile prevăzute la art. 4 din Legea nr. 9/2012.
Regimul taxei pe emisiile poluante a intrat in vigoare la data de 13 ianuarie 2012, fiind reglementat de Legea nr. 9/2012, cadrul legal pentru instituirea taxei pe emisiile poluante pentru autovehicule, cu destinația de venit la bugetul F. pentru Mediu, fiind gestionata de Administrația F. pentru Mediu, in vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului, reprezentând opțiunea legiuitorului național, urmare abrogării O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
In consecința, atâta vreme cat legislația fiscala prevede in mod expres plata taxei pe poluare cu ocazia primei înmatriculări, rezulta ca aceasta este in mod legal datorata.
Art. 148 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, lasand autorităților naționale competenta in ceea ce privește alegerea formei si a mijloacelor prin care se asigura obținerea rezultatului.
Din jurisprudenta constanta a Curții de Justiție a Comunităților Europene a rezultat ca tratatul nu este incalcat prin instituirea unei taxe pentru emisiile poluante in momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal taxa intra in regimul intern de impozitare, domeniu rezervat exercitării prerogativelor suverane ale statelor membre.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulată de intimatul reclamant P. I. A., ca neîntemeiată.
In drept, prezentul recurs se întemeiază pe art. 299-316 Cod procedura civila.
Intimatul-reclamant P. I. A., deși legal citat nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și în limitele prevăzute de art. 3041 C.pr.civ., Curtea reține că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Cu privire la critica recurentei referitoare la soluția dată excepției inadmisibilității acțiunii, Curtea constată că obiectul acțiunii de față îl reprezintă solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei AFP Roșiori de V. la restituirea taxei de poluare considerând că pârâta a refuzat în mod nejustificat să soluționeze favorabil cererea sa întemeiată pe dispozițiile art. 117 din Codul de procedură fiscală.
Curtea reține că, în cazul în care o acțiunea în contencios administrativ este întemeiată pe un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, nici Codul de procedură fiscală și nici Legea 554/2004 nu prevede vreo altă procedură prealabilă decât aceea de a se formula o cerere pârâtei pe care aceasta să fi refuzat să o soluționeze favorabil.
În cazul de față reclamantul a făcut dovada formulării cererii de restituire a taxei de poluare adresată recurentei-pârâte AFP Roșiori de V. la data de 10.06.2012, astfel că nu era necesară contestarea deciziei de stabilire a taxei de poluare prin procedura prev. de art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală.
De altfel, în acest sens s-a pronunțat și instanța supremă prin decizia nr. 24 din 14.11.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în cadrul unui recurs în interesul legii prin care s-a stabilit că procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205 - 218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod.
În ceea ce privește criticile recurentei-pârâte referitoare la greșita aplicare de către instanța de fond a art. 110 din TFUE, Curtea le apreciază ca întemeiate, în limitele ce se vor arăta în continuare:
Curtea reține că pentru a se stabili dacă taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule achitată de reclamant la 11.06.2012, cu ocazia primei înmatriculări în România a autoturismului marca Ford Focus cu nr. de identificare WF03XXGCD37E74509, în baza Legii 9/2012, contravine art. 110 din TFUE, trebuie plecat de la interpretarea dată de Curtea Europeană de Justiție în cauza T. C-402/09.
În această cauză, (ca de altfel și în cauza N. C-263/10) Curtea Europeană de Justiție a reținut că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Rezultă din interpretarea dată de Curtea Europeană de Justiție că pentru a se stabili neconformitatea unei taxe de poluare cu art. 110 din TFUE trebuie comparate două categorii de vehicule și anume: vehiculele de ocazie cumpărate din alte state membre ale Uniunii Europene și vehiculele de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Or, în cazul de față, autoturismul reclamantului avea data primei înmatriculări la 13.07.2007, dată la care în România erau deja în vigoare dispozițiile art. 2141 din Codul fiscal care instituiau o taxă specială percepută cu prilejul primei înmatriculări în România a unui autoturism.
Prin urmare, pentru un autoturism de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură cu al reclamantului, aflat deja pe piața națională, s-a plătit taxa specială prev. de art. 2141 din Codul fiscal cu prilejul înmatriculării acestuia în România, astfel că valoarea reziduală a acestei taxe este inclusă în prețul vehiculelor de ocazie de pe piața națională.
De asemenea, Curtea reține că în mod eronat instanța de fond reține că discriminarea ar rezulta din aplicarea dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 1/2012 care au suspendat până la 01.01.2013, . art. 2 lit. i, art. 4 alin. 2 și art. 5 alin. 1 din Legea 9/2012, fără a observa că pentru un autoturism similar cu al reclamantului înmatriculat de nou în România la 13.07.2007, s-a plătit taxa specială reglementată de art. 2141 din Codul fiscal, astfel că nu se încadrează în prevederile art. 4 alin. 2 din Legea 9/2012, iar dispozițiile art. 1 din OUG nr. 1/2012 nu au nici un efect cu privire la aceste autoturisme.
Din acest motiv, Curtea apreciază că pentru a stabili dacă taxa de poluare achitată de reclamant contravine normelor comunitare, trebuie comparată valoarea taxei de poluare achitată de reclamant cu valoarea reziduală a taxei speciale achitată pentru un autoturism având aceeași vechime și uzură cu al reclamantului, înmatriculat anterior în România (a se vedea în acest sens și hotărârea pronunțată de Curtea Europeană de Justiție în cauza Brzezinski C-313/05).
Față de cele arătate mai sus, Curtea reține că instanța de fond a apreciat greșit că autovehiculele similare cu al reclamantului și aflate pe piața națională nu sunt supuse taxei de primă înmatriculare, întrucât chiar dacă această taxă nu mai este percepută cu ocazia unei noi înmatriculări în România, în prețul acestor autovehicule este inclusă valoarea reziduală a taxei achitată anterior cu ocazia primei înmatriculări în România.
Pentru aceste considerente, Curtea reține că sentința recurată este dată cu aplicarea greșită a legii, și având în vedere că în cauză nu s-au administrat probe în vedere stabilirii valorii reziduale a taxei de primă înmatriculare încorporată în prețul unui autoturism având aceeași vechime și aceeași uzură cu al reclamantului și înmatriculat anterior în România și nu s-a analizat comparativ această valoare cu taxa achitată de reclamant, în temeiul art. 312 alin. 1-5 și art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, va dispune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice Roșiorii de V. împotriva Sentinței civile nr. 914 din data de 16.10.2012 pronunțată de Tribunalul T. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. I. A., intimata pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice T. și intimata chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 02 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
P. C. G. I. C. F. C. M.
Grefier,
A. C.
RED. G.I.C 2 ex.
TEHNORED A.C
JUDECĂTOR FOND
Trăistrau N. -Tribunalul T.
| ← Reexaminare anulare cerere. Sentința nr. 1884/2013. Curtea de... | Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... → |
|---|
