Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 459/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 459/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-02-2013 în dosarul nr. 435/122/2012
Dosar nr._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.459
Ședința publică de la 04 februarie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – V. H.
JUDECĂTOR - C. M. F.
JUDECĂTOR - B. C.
GREFIER - S. Ș.
* * * * * * * * * *
Pe rol soluționarea asupra recursului formulat de recurenta – pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G. împotriva sentinței civile nr.180 din 12.04.2012 pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata – reclamantă S.C. A. T. TRANS S.R.L. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
P. are ca obiect – „contestație act administrativ fiscal”.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că, prin serviciul registratură la data de 01.02.2013 s-a depus relațiile solicitate la Tribunalul G., iar la data de 28.01.2013 intimata – reclamantă a depus copia actului de vânzare – cumpărare și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art.242 alin.2 din Codul de procedură civilă.
Curtea reține cauza în pronunțare pe hotărârea de fond și pe respectarea termenului de a formula recursul.
CURTEA,
Deliberând, constata:
Prin sentința civila 180 din 12.04.2012 pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._ s-au retinut si dispus urmatoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. la data de 20.02.2012 sub nr._ reclamanta S.C. A. T. TRANS S.R.L a chemat în judecată pârâții Administrația Finanțelor Publice a Municipiului G. și Administrația F. pentru Mediu pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligate pârâtele la anularea Deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr._/28.12.2011 și în consecință restituirea taxei de poluare în valoare de 16.787 lei, percepută ca o condiție a înmatriculării în România a autobuzului marca Renault, cu numărul de identificare VF6SFR_, înmatriculat pentru prima dată în Uniunea Europeană - Republica Federală Germania în data de 14.06.1995, taxă încasată cu chitanța . nr._/28.12.2011, sumă ce urmează a fi actualizată în raport cu rata inflației la data plății efective; obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aplicabile raporturilor fiscale în condițiile art. 124 din Codul de procedură fiscală; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale reclamanta a arătat a achiziționat un vehicul second-hand, autobuzul marca Renault, cu numărul de identificare VF6SFR_, înmatriculat pentru prima dată în Uniunea Europeană - Republica Federală Germană, în data de 14.06.1995, pentru a cărui înmatriculare în România a fost obligat la plata taxei de poluare în condițiile O.U.G. nr. 50/2008 în valoare de 16.787 lei, taxă încasată cu chitanța . nr._/28.12.2011. Dovada înmatriculării acestui autoturism într-o țară membră a Uniunii Europene rezultă din Adeverința de înmatriculare eliberată de Autoritatea pentru înmatriculări rutiere din District Nordvorpommern (tradusă din limba germană de un traducător autorizat).
Arată că, la data cumpărării, autovehiculul era deja în circulație din 14.06.1995, conform mențiunii efectuate în cartea de identitate a autoturismului emisă de autoritățile germane din districtul Heidenheim.
La data de 06.01.2012, subscrisa a formulat o contestație împotriva deciziei de calcul a taxei de poluare, înregistrată sub nr. 740 de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului G. solicitând anularea deciziei de calcul a taxei de poluare, anularea chitanței și restituirea sumei încasate, în opinia noastră, nelegal.
Administrația Finanțelor Publice a Municipiului G. nu a răspuns în termenul legal de 30 de zile la solicitarea noastră, motiv pentru care am formulat prezenta acțiune.
Potrivit dispozițiilor art. 5 din OUG nr. 50/2008, respectiva taxă de poluare se calculează de către autoritatea fiscală competentă și se plătește de contribuabil într-un cont deschis la unitățile Trezorerie Statutului pe numele Administrației F. pentru Mediu.
De asemenea această ordonanță stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie, potrivit art. 1, venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finalizării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Față de aceste dispoziții consideră reclamantul că, deși Administrația F. pentru Mediu nu are raporturi juridice directe cu el, în calitate de plătitor a așa-numitei taxe de poluare, având în vedere că este beneficiarul final al taxei, se cuvine ca pârâta să fie obligată alături de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului G. la restituirea taxei de poluare în valoare de 16.787 lei, sumă ce urmează a fi actualizată în raport cu rata inflației la data plății efective, precum și plata dobânzii legale aplicabile raporturilor fiscale în condițiile art. 124 din Codul de procedură fiscală.
Apreciază reclamantul că dispozițiile OUG nr. 50/2008, cu modificările ulterioare, contravin dispozițiilor articolului 110 TFUE - Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (fostul art. 90 par. I din Tratatul C.E.), întrucât taxa în cauză este aplicată autovehiculelor de ocazie importate în România dintr-un alt stat membru și înmatriculate pentru prima dată în România, în condițiile în care, în cazul vehiculelor similare deja înmatriculate în România, această taxă nu mai este aplicată cu ocazia revânzării lor ca vehicule de ocazie. Vehiculele de ocazie importate sunt astfel impozitate mai împovărător decât vehiculele similare deja înmatriculate în România, ceea ce ar orienta cumpărătorii români către achiziționarea acestora din urmă.
Articolul 110 TFUE prevede: „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție."
De altfel, prin Hotărârea pronunțată la 07.04.2011 de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în Cauza C-402/09, T. împotriva Statului Român, Curtea a stabilit că: „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională."
În același sens, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a mai decis și în hotărârile pronunțate împotriva Poloniei și Ungariei (cauza C313/05 și cauzele C - 333/05; C 290/05).
Urmează astfel să se constatate că prevederile O.U.G. nr. 50/2008, respectiv art. 4 lit. a și art. 5, nu sunt compatibile cu prevederile comunitare prevăzute în art. 30 (ex articolul 25 TCE, art. 34 (ex articolul 28 TCE) și art. 110 (ex articolul 90 TCE), taxa de poluare pentru prima înmatriculare impusă de statul român constituind o taxă cu efect echivalent taxelor la import de natură a restricționa libera circulație a bunurilor în spațiul comunitar atâta timp cât taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară.
Articolul 30 TFUE prevede "între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicție se aplică de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal". Articolul 34 TFUE prevede "între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent."
Astfel, obligarea la plata taxei conform O.U.G. 50/2008, nu este legată de faptul poluării, ci de faptul primei înmatriculări în România a autoturismelor second-hand de import, ceea ce conduce la concluzia că taxa de poluare este o taxă de import deghizată, încălcând astfel principiile fundamentale ale Comunității Europene.
Există o evidentă diferență de tratament fiscal între mașinile vechi și cele noi, înmatriculate în România după . O.U.G. 50/2008, iar scopul și efectele noii taxe apar ca fiind identice cu cele ale taxei de primă înmatriculare, declarată ilegală și pentru care a fost declanșată procedura de infringement împotriva României (procedura de infringement IP/07/372 din data de 21.03.2007).
La data formulării prezentei cereri mai multe instanțe române deja au constatat în mod irevocabil că dispozițiile art. 4 și 5 din O.U.G. nr. 50/2008, nu sunt compatibile cu prevederile comunitare prevăzute în art. 30, 34 și 110 TFUE (ex art. 25, 28 și 90 din Tratatul CE.) astfel încât având în vedere și jurisprudența C.E.D.O. reliefată de Cauza B. împotriva României, în lumina art. 148 alin. 2 din Constituția României, solicităm să dați efect dispozițiilor comunitare, a căror aplicare prioritară au caracter obligatoriu, în sensul că pârâtele să fie obligate să ne restituie suma de 16.787 lei achitată cu titlu de taxă de poluare cu ocazia primei înmatriculări în România a autobuzului marca Renault, cu numărul de identificare VF6SFR_, înmatriculat pentru prima dată în Uniunea Europeană - Republica Federală Germania în data de 14.06.1995, sumă ce urmează a fi actualizată în raport cu rata inflației la data plății efective.
Întrucât taxa a fost percepută nelegal solicită ca pârâtele să fie obligate la plata dobânzii legale aplicabile în condițiile art. 124 Cod procedură fiscală prin raportare la suma de restituit.
În drept, au fost invocate prevederile art. 30, 34 și 110 din TFUE (Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene); art.148 alin.2 si 4 din Constituția României; art.7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, art. 124 din Codul de procedură fiscală.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. G. a depus la dosar cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, solicitând ca în ipoteza admiterii cererii reclamantei AFM să fie obligată să plătească pârâtei AFP G. suma de 16.787 lei reprezentând taxa de poluare și dobânda legală aferentă.
În fapt, s-a motivat că reclamantul a achitat taxă de poluare și că OUG nr.50/2008 stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, taxă care constituie conform art. l din ordonanță, venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu în vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului. Conform art.5 din OUG nr.50/2008, taxa se calculează de către autoritatea fiscală competentă și se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile trezoreriei statului pe numele Administrației F. pentru Mediu, fapt ce impune admiterea cererii de chemare în garanție.
Pârâta AFP G. a invocat în scris excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești în soluționarea cererii reclamantului și a solicitat declinarea acesteia la organul fiscal competent, având în vedere următoarele:
OUG nr. 50/2008 a fost abrogată prin Legea nr. 9/2010 care la art. 12 stipulează: în cazul în care taxa de poluare pentru autovehicule achitată până la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit OUG nr. 50/2008 cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării în România, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Sumele se restituie la cererea contribuabilului adresată organului fiscal competent conform OG nr. 92/2003.
Având în vedere aceste prevederi și principiul de imediată aplicare a legii noi, pârâta consideră că îi revine competența de soluționare a cererii ca organ fiscal.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Examinând acțiunea, cererea de chemare în garanție și probele cauzei, tribunalul constată următoarele:
Excepția de necompetență generală a instanțelor judecătorești invocată de pârâta AFP G. este nefondată întrucât, pe de o parte, instanța a fost sesizată cu o cerere de restituire a întregii sume achitate cu titlu de taxă de poluare, considerată de reclamant ilegală, iar nu cu o cerere de restituire a diferenței dintre taxa de poluare și taxa rezultată din aplicarea prevederilor Legii nr. 9/2010, iar pe de altă parte, declinarea de competență solicitată de pârâtă nu este posibilă deoarece organul fiscal prevăzut la art. 12 din legea menționată nu este organ cu atribuții jurisdicționale.
Pe fond, tribunalul reține că reclamanta a achitat la data de 28.12.2011 suma de 16.787 lei cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule, pentru a putea înmatricula în România auto second-hand marca Renault, înmatriculat în Germania la data cumpărării de către reclamantă, potrivit art. 7 din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 1501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor și a prevederilor OUG nr. 50/2008, care stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, în sensul că taxa constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Conform art. 4 din OUG nr. 50/2008 ,,obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România”.
Ulterior, la data de 11.01.2011, considerând nelegală perceperea acestei taxe, reclamantul s-a adresat pârâtei Administrația Finanțelor Publice G. cu solicitarea de a-i fi restituită suma de bani plătită, însă aceasta i-a comunicat în scris refuzul de restituire cu nr._/2.03.2011, motivat de faptul că decizia de calcul a taxei de poluare a fost emisă în baza legii, taxa fiind datorată.
Tribunalul apreciază că procedura de contestare prevăzută de art. 205 - 218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare, deoarece, în lipsa unei intervenții legislative în sensul restituirii din oficiu a taxei prelevate ilicit (în lumina hotărârii T.) în această perioadă, particularii au la dispoziție calea contenciosului fiscal pentru a solicita instanțelor judecătorești ca în temeiul art. 148 alin. (4) din Constituția României să asigure aplicarea cu prioritate a dreptului european, așa cum a fost acesta interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în afacerea T.. Cu alte cuvinte, instanțele judecătorești vor fi în măsură să cenzureze un eventual refuz al organelor fiscale de a restitui din oficiu taxa de poluare prelevată în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008, dispunând restituirea taxei și eventual repararea prejudiciului cauzat contribuabilului prin obligarea fiscului la plata unor despăgubiri conform art. 117, 120 și 124 Cod procedură fiscală. Pentru această ipoteză, la fel ca și pentru orice situație în care se solicită restituirea taxei de poluare achitate în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008, trebuie apreciat că cererea de restituire este formulată în temeiul art. 117 alin. (1) lit. d Cod procedură fiscală (taxa de poluare a fost prelevată “ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale“). Astfel, din moment ce Curtea de Justiție a Uniunii Europene a constatat că, de la 1 iulie 2008, O.U.G. nr. 50/2008 în forma inițială este incompatibilă cu art. 110 TFUE, este evident faptul că prelevarea taxei de poluare este rezultatul unei aplicări eronate a prevederilor legale (s-a aplicat O.U.G. nr. 50/2008 în forma inițială, deși art. 110 TFUE interzicea acest lucru).
Tribunalul mai reține că refuzul pârâtei de a restitui taxa este unul nejustificat, cu exces de putere, văzând argumentele anterioare, dar și caracterul necomunitar al taxei percepute, instanțele române fiind obligate să se supună interpretării pe care instanța de la Luxemburg a dat-o cu privire la caracterul discriminatoriu al taxei pe poluare. Hotărârea preliminară pronunțată de Curte în cauza T., potrivit căreia articolul 110 TFUE trebuie interpretat in sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea in circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională, în virtutea efectului erga omnes, este obligatorie pentru toate instanțele naționale care au pe rol acțiuni ce privesc raporturi juridice născute sub incidența OUG nr. 50/2008 și se aplică situațiilor care au condus la pronunțarea hotărârii preliminare.
Aceleași considerații se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 50/2008 astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și OUG nr. 117/2009, întrucât toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Tribunalul, aplicând deci norma comunitară ținând cont de interpretarea dată de Curte art. 110 TFUE și ignorând legislația națională contrară, în speță, OUG nr. 50/2008, constată că taxa percepută reclamantului cu ocazia înmatriculării în România a autoturismului second hand cumpărat din Germania încalcă dispozițiile art. 110 TFUE iar din această perspectivă, reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare, în astfel de situații, Curtea de Justiție decizând că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art.110 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
Potrivit dispozițiilor art. 21 alin.4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
În raport de cele reținute tribunalul, în baza art. 1, art. 2 alin. 2, art. 18 din Legea nr. 554/2004 și art. 117 lit. d Cod procedură fiscală va admite acțiunea reclamantei și va obliga pârâtele Administrația Finanțelor Publice a municipiului G. și Administrației F. pentru Mediu în solidar să restituie acestuia suma reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule achitată.
Va fi respinsă în principiu cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului G. ca rămasă fără obiect.
In consecinta, tribunalul G. a pronuntat urmatoarea soluție: „Respinge excepția de necompetență materială a instanțelor invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului G.. Admite acțiunea reclamantei . SRL, cu sediul în mun. G., ., ., ., împotriva pârâtelor Administrației Finanțelor Publice a mun. G., cu sediul în G., ., județul G. și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, sector 6.Anulează Decizia de calcul a taxei pentru poluare nr._/28.12.2011 emisă de Administrația Finanțelor Publice a municipiului G.. Obligă pârâtele în solidar să restituie reclamantei suma de 16.787 lei reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule achitată conform chitanței . nr._/28.12.2011, plus dobânda la nivelul majorărilor de întârziere prevăzute de Cod proc. fiscală conform art. 124 Cod proc. fiscală, începând de la data expirării unui termen de 45 de zile de la înregistrarea cererii reclamantei la pârâta AFP mun. G. (6.01.2012) și până la data restituirii efective a sumei. Obligă pârâtele în solidar să plătească reclamantei suma de 39 lei cheltuieli de judecată. Respinge în principiu cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu formulată de Administrația Finanțelor Publice a mun. G..”.
Împotriva sentinței mai sus menționate a formulat recurs AFP G., cu urmatoarea motivare:
Considera ca instanta de fond trebuia, sa admita exceptia de
necompetenta generala a instantei de judecata si sa decline competenta de
solutionare a cauzei la organul fiscal competent sa restitie taxa de poluare,
respectiv A.F.P. G., avand in vedere ca la data de 10.01.2012 in
Monitorul Oficial al Romaniei nr. 17 a fost publicata Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicole, lege care abroga
O.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule .
Dispozitiile art. 12 din Legea nr. 9/2012 stipulează următoarele:
(1") În cazul În care taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de
către contribuabili Începând cu 1 iulie 2008 până la data intrării În vigoare a
prezentei legi, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.
50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, cu modificările și completări le
ulterioare, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prezentelor
prevederi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule,
calculată În lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul Înmatriculării
În România, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită,
numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin
normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Calculul diferenței de
restituit se face pe baza formulei de calcul din prezenta lege, În care se
utilizează elementele avute În vedere la momentul Înmatriculării
autovehiculului În România.
(2) Sumele prevăzute la alin. (1) se restituie la cererea contribuabilului,
adresată organului fiscal competent, În conformitate cu prevederile
Ordonanței Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și
completările ulterioare.
Având În vedere aceste dispoziții legale și principiul de imediată
aplicare a legii noi considerăm că, competența de soluționare a prezentei
cauze aparține organului fisca! AFP G. si va solicitam sa ne admiteti
recursul, sa casati sentinta atacata si sa transmiteti cauza spre judecare
organului fiscal .
In subsidiar, solicita in temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedura
civila, sa modificati sentinta atacata, in sensul admiterii in parte a actiunii,
tinand cont de dispozitiile art. 12 din Legea nr. 9/2012, deoarece instanta de
fond nu a tinut cont de aceste dispozitii legale la pronuntarea sentintei.
Fată de cele prezentate solicită admiterea recursului asa cum a
fost formulat.
Nu s-a depus intampinare.
Asupra recursului formulat, constatând că este competentă să procedeze la soluționare în condițiile art. 3 pct. 3 și art. 299 C.pr.civ. rap. la art. 10 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, Curtea analizând sentința civilă recurată, prin prisma criticilor formulate și observând disp. art. 3041 C.pr.civ., reține următoarele:
În ceea ce privește taxa pe poluare, Curtea constata ca prima instanță a dispus in mod corect restituirea acesteia.
Curtea reține că, în mod corect prima instanta a admis actiunea reclamantului, aplicand cu prioritate dispozitiile dreptului comunitar incidente in spetă (art. 90 din Tratat, actualmente art. 110 din TFUE) cu referire la art. 148 din Constitutia Romaniei. Chiar dacă statul român a adoptat, prin OUG nr. 50/2008 modif., norme de discriminare fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, se constată că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CEJ în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar, are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prev. art. 10 din Tratat.
Este de menționat si că asupra incalcarii art. 90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferenta de tratament intre produsele interne si cele importate din alte state ale UE, s-a pronuntat Curtea de la Luxembourg prin hotararea din 11 august 1995 cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, F.G. Roders BV s.a, c. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen( discriminarea intre vinurile din Luxemburg si vinurile din fructe provenite din alte state membre) sau prin hotararea din 7 mai 1987 cauza 184/85 Comisia c.Italia.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare în România contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
In fine, Curtea remarca faptul ca desi art. 12 din Legea nr. 9/2012 (în vigoare la data de 13.01.2012) prevede ca in cazul in care taxa pe poluare achitata de contribuabili incepand cu 01.07.2008 pana la data intrarii in vigoare a Legii nr. 9/2012 este mai mare decat taxa rezultata din aplicarea prevederilor Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule (...) se pot restitui sumele reprezentand diferenta de taxa platita (...), cu toate acestea, Curtea reține că în speță situația de discriminare a existat și a produs efecte vătămătoare chiar la data achitarii taxei de poluare, iar discriminarea nu poate fi înlăturata decât prin restituirea taxei.
Acest raționament rezultă și din însuși cuprinsul cauzei T. c. României (Cauza C‑402/09).
Astfel, Curtea Europeana de Justiție a reținut, în mod expres faptul că articolul 110 TFUE interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import. În ceea ce privește, mai precis, impozitarea autovehiculelor de ocazie, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
Autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente. Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
În această privință, o reglementare națională care are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație pe teritoriul național a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
În plus, în cauza C‑263/10 N. c. României, Curtea Europeană de Justiție a reținut, între altele că (...) toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Altfel spus, considerentele Curții Europene de Justiție consacra ideea ca taxa pe poluare reglementată de OUG nr. 50/2008 menține un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală. Aceasta situație de discriminare a existat încă de la data achitarii taxei pe poluare de catre reclamant iar efectele sale nu pot fi anihilate decât prin restituirea taxei, astfel dupa cum a dispus prima instanta.
ÎIn fine, este neintemeiat si motivul de recurs invocat de recurenta intemeiat pe faptul ca instanta de fond ar fi trebuit sa admite exceptia de necompetenta generala a instantei si sa decline competenta in favoarea organului fiscal sa restituie taxa de poluare. Curtea remarca, in primul rand, ca față de obiectul actiunii, si dispozitiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 instanta de fond in mod legal a solutionat litigiul, acesta fiind de competenta sa generala.
Prin urmare, in temeiul art. 312 Cod procedura civila Curtea urmeaza sa respinga recursul ca neintemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta – pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G. împotriva sentinței civile nr.180 din 12.04.2012 pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata – reclamantă S.C. A. T. TRANS S.R.L. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca neîntemeiat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04 februarie 2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
V. H. C. M. F. B. C.
GREFIER,
S. Ș.
Red. FCM-
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 4060/2013.... | Pretentii. Decizia nr. 2750/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
