Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 4060/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4060/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-12-2013 în dosarul nr. 5949/2/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4060
Ședința publică din data de 17.12.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. Ș.
GREFIER: ANIȘOARA N.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul T. J. Întreprindere Individuală, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI DEZVOLTARE RURALĂ ȘI PESCUIT, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 10.12.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, pentru a da posibilitatea părților de a formula și de a depune la dosar concluzii scrise și, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 17.12.2013, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.08.2013, reclamantul T. J. Întreprindere Individuală a solicitat, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI DEZVOLTARE RURALĂ ȘI PESCUIT, suspendarea actului administrativ emis împotriva sa (titlul de creanța), proiectul procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare privind proiectul "Modernizarea exploatației agricole prin achiziții de utilaje agricole performante" (înregistrat la APDRP sub nr. 18.497/19.06.2013, comunicat noua in data de 25.06.2013), pana ce instanța va pronunța o hotărâre definitiva si irevocabilă.
Arată că în anul 2012, a încheiat cu pârâta contractul de finanțare privind proiectul "Modernizarea exploatației agricole prin achiziții de utilaje agricole performante", cod proiect C 121A_/22.02.2012.
Urmare a sesizării înregistrată la A.P.D.R.P., în data de 07.02.2013, sub nr. 3540, ce se refera la faptul că în proiectul depus s-a utilizat o diploma de inginer agricol falsă, emisa pe numele lui T. J., și ca urmare a verificărilor făcute în cauză de A.P.D.R.P., pârâta a propus măsura rezilierii contractului nr. C 121A_/22.02.2012., cu consecința restituirii ajutorului financiar în suma totala de 380.086,00 lei.
Precizează că a fost întocmit Proiectul Procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare, înregistrat sub nr. 18.497/19.06.2013 privind proiectul "Modernizarea exploatației agricole prin achiziții de utilaje agricole performante", cod proiect C 121A_/22.02.2012, ce constituie, potrivit comunicării A.P.D.R.P. din 25.06.2013, titlu executoriu.
După emiterea si comunicarea titlului, solicită pârâtei unele explicații deoarece, Proiectul procesului verbal de constatare a neregulilor..., înregistrat la A.P.D.R.P. sub nr. 18.497/19.06.2013, este intitulat Proiect, dar este calificat in conținutul lui (a se vedea Cap. 15: C. bancar de recuperare) drept titlu executoriu-titlu de creanța, atrăgându-i-se atenția asupra faptului că scadenta creanței bugetare in suma de 380.086,00 lei este la 30 de zile de la data comunicării lui.
Consideră că la mijloc este o confuzie, care se strecoară și în capitolul 15 din Proiectul procesului-verbal/19.06.2013, când se vorbește atât despre "titlul executoriu" cât și despre "prezentul proiect", în condițiile în care OUG 66/2013 stabilește niște etape clare ce trebuie parcurse de la faza de "proiect" și până la faza de "adoptare a proiectului" care constituie si titlul de creanța.
Apreciază că scadenta creanței fiscale nu este la 30 de zile de la comunicarea proiectului de proces-verbal emis in data de 19.06.2013 (și comunicat in data de 25.06.2013). Dar prin documentul A.P.D.R.P. nr. 21.180/09.07.2013, comunicat in data de 15.07.2013, i se aduce la cunoștința faptul că figurează în evidentele paratei cu suma de 380.086,00 lei.
Deoarece la suma de 380.086,00 lei se calculează dobânzi si penalități enorme, calculate din momentul in care suma este considerată scadenta (adică 25.06.2013, după părerea paratei), consideră întemeiată cererea noastră privind suspendarea executării actului administrativ emis împotriva sa, pana la pronunțarea unei hotărâri definitive si irevocabile.
În drept, a invocat dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările si completările ulterioare, OUG 66/2011 privind prevenirea, constatarea si sancționarea neregulilor apărute in obținerea si utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice aferente acestora, cu modificările si completările ulterioare.
La data de 04.12.2013 reclamantul a depus la dosar cerere modificatoare prin care arată că solicită suspendarea efectelor doar a procesului-verbal înregistrat sub nr. 20.350/03.07.2013.
În motivare, reclamanta a arătat că în jurisprudența sa constantă, Secția de C. Administrativ si Fiscal a Înaltei Curți a reținut că, pentru conturarea cazului temeinic justificat, care sa impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie sa procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea sa producă o îndoiala serioasa asupra prezumției de legalitate de care se bucura un act administrativ.
Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/ si de drept care sunt de natura sa producă o îndoială serioasa cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute de înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competentei, actul administrativ emis in temeiul unor dispoziții legale declarate neconstitutionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importanta a actului administrativ in calea recursului administrativ.
Având in vedere cele arătate mai sus, critica pe care o aduce actului administrativ contestat (procesul-verbal nr. 20.350/03.07.2013) se refera la nemotivarea acestuia.
In anul 2012, a încheiat cu pârâta Contractul de finanțare privind proiectul "Modernizarea exploatației agricole prin achiziții de utilaje agricole performante", cod proiect: C 121A_/22.02.2012.
Urmare a sesizării înregistrată la A.P.D.R.P., in data de 07.02.2013, sub nr. 3540, ce se refera la faptul că în proiectul depus s-a utilizat o diploma de inginer agricol falsă, emisă pe numele lui T. J., si ca urmare a verificărilor făcute in cauza de A.P.D.R.P., parata a propus măsura rezilierii contractului nr. C 121A_/22.02.2012, cu consecința restituirii ajutorului financiar in suma totala de 380.086,00 lei.
Fără a fi analizate, în mod temeinic, o . aspecte foarte importante in speța (cum ar fi: daca criteriile de eligibilitate au fost respectate, daca suma alocata a fost utilizata corect, daca proiectul si-a atins scopul), parata aplica o sancțiune nedreapta si mult prea severa, data cu încălcarea principiului proporționalității, masurile aplicate nefiind corespunzătoare, adecvate si necesare.
"Neregula-" pe care A.P.D.R.P. o constata este una invocata la modul general. Art. 2 alin. 1 lit. a) din OUG nr. 66/2011 definește care este sensul cuvântului/termenului "neregula": "orice abatere de la legalitate, regularitate si conformitate (...) ce rezulta dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului (...) care a prejudiciat/poate sa prejudicieze bugetul Uniunii Europene si/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o suma plătită necuvenit|".
Abaterea săvârșita, în concepția paratei, se refera la faptul ca utilizarea diplomei false a determinat decontarea transei 2 de plata si implicit, finalizarea proiectului.
Conform criteriului de eligibilitate EG3 "Beneficiarul sau responsabilul legal al proiectului trebuie sa dovedească o pregătire profesionala in raport cu proiectul".
Aceasta este cerința, și nu cea interpretata de Agenție in sensul ca "avea obligația sa facă dovada finalizării cursului de pregătire profesionala al reprezentantului legal sau a unei persoane din cadrul societății". Daca diploma de licența eliberata in anul 2006 a fost luata în calcul pentru a atrage aprobarea transei 2 de finanțare, cu atât mai mult o alta diploma obținută în anul 2006 (Certificatul de calificare profesionala nr._/09.12.2006), putea avea aceeași finalitate: obținerea transei a 2-a de plata. Diploma de absolvire a scolii profesionale nr. 25.408/16.12.1998 atesta o specializare in meseria de mecanic exploatare tractoare si mașini agricole, si vine sa răspundă întocmai cerinței din criteriul EG3.
Cerința criteriului era de a dovedi o pregătire profesionala in raport cu proiectul.
Nicăieri nu exista o condiție in sensul ca diploma sa ateste o pregătire superioara, realizata in cadrul unei universități.
Solicită instanței să aibă în vedere faptul ca aceasta este si motivarea DNA - Serviciul teritorial Târgu M. atunci când, prin Ordonanța nr. 20/P/2013 dispune Neînceperea urmăririi penale fata de făptuitorul T. J., cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii prev. si ped. de art. 18 ind. 1 alin. 1 din Legea nr. 78/2000: "folosire sau prezentare de documente sau declarații false, inexacte sau incomplete care au ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general consolidat al comunității europene sau din bugetele administrate de acestea ori in numele lor".
Când instanța va soluționa acțiunea in anulare, va analiza în amănunt și alte aspecte la care parata a fost chemata sa răspundă, cum ar fi: verificarea proporției in care aceasta diploma, dar si celelalte doua utilizate (Diploma de absolvire a scolii profesionale nr. 67/1998, Certificat de calificare profesionala . nr._/09.12.2006) au contribuit la obținerea punctajului ce a determinat admiterea cererii noastre de finanțare. întrebarea si mai concreta pe care o ridicam este: Care ar fi fost punctajul obținut de structura noastră daca aceasta diploma nu era folosita?
Consideră că folosirea diplomei de licența nu a prezentat relevanta, nu a adus punctaj in plus la admiterea cererii de finanțare, neexistând o abatere, cerința prevăzuta de art. 2 alin. 1 lit. a) din OUG nr. 66/2011 nefiind îndeplinită.
Cu privire la prejudiciu, consideră că acesta nu exista, suma alocată fiind utilizată corect, nedovedindu-se existența unei deturnări a scopului contractului si/sau a sumelor alocate.
Decizia luata prin procesul-verbal nr. 20.350/03.07.2013, fără a fi în prealabil argumentata pertinent si concludent, în măsura să facă cunoscute dispozițiile legale si contractuale încălcate, raportat la situația de fapt expusa, deturnează scopul instituirii principiului protecției încrederii legitime consacrat în dreptul Uniunii Europene.
Rezilierea unui contract pentru cauze imputabile apărute in cursul implementării acestuia nu poate fi admisa decât in ipoteza existentei unei neexecutări serioase a obligațiilor contractuale, cauza care nu exista în speța.
Apreciază că nu s-a dovedit existenta unei deturnări a scopului contractului ori a sumelor alocate, iar "neregula" invocata nu poate constitui o baza serioasa si rezonabila care sa justifice rezilierea unui contract care si-a atins obiectivele din punct de vedere tehnic si funcțional.
Neexistând o abatere care să aibă drept consecința producerea unui prejudiciu, solicită instanței să constate faptul că, în cazul său, cele constatate de Agenție nu se încadrează în ipoteza indicata de lege ca fiind neregula, nefiind îndeplinite cumulativ cele două condiții exprese, si anume, săvârșirea unei abateri de la dispozițiile legale si/sau contractuale si existenta unui prejudiciu produs".
In concluzie, consideră că cele arătate mai sus a fi un caz bine justificat, de natura sa creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ emis.
În ce privește paguba iminenta consideră că în cazul de fata este îndeplinită și condiția prevenirii pagubei iminente, impusa de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 si definita de art. 2 alin. (1) lit. s) din aceeași lege, ca fiind prejudiciul material viitor si previzibil.
Întrucât din luna septembrie 2013 titlul executoriu (procesul-verbal nr. 20.349/03.07.2013) a fost pus in executare, fiind înființată poprire pe conturile sale, activitatea sa financiara este „paralizata". Odată cu blocarea conturilor firmei, nu mai are acces la sumele de bani, nu mai poate retrage banii din cont, nu poate face transferuri sau plați. Cum afacerea sa este una de succes, nu se poate bucura de încasările, de profit, nu poate face depozite si este știut faptul ca depozitele sunt purtătoare de dobânzi, situație in care nu mai vorbim de iminenta unei pagube, ci vorbim despre producerea ei efectiva. In aceste condiții, apreciază că titlul executoriu pus in executare împotriva sa nu numai că amenință bunul mers al afacerii, dar pune in pericol siguranța familiei sale (având în întreținere doi copii minori).
Ca principiu, arată că în dreptul administrativ român operează prezumția de legalitate a actelor administrative, care sunt executorii din oficiu.
Instituția suspendării unui act administrativ reprezintă creația legislativă, în baza căreia judecătorul investit cu soluționarea unei astfel de cereri apreciază dacă sunt întrunite cele două condiții ce vizează tocmai posibilitatea suspendării unui act administrativ, până la pronunțarea instanței, dată la care este consfințită legalitatea sau nelegalitatea acestuia.
In practica judecătoreasca s-a apreciat că (Sentința civila nr. 297/31.10.2013), prin executarea ce se poate porni oricând împotriva reclamantei, respectiv prin înființarea popririi, se creează posibilitatea producerii unui prejudiciu material, de natură a conduce la imposibilitatea continuării activității.
Cazul bine justificat derivă din faptul că executarea, înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei datoriei constatate prin actul administrativ, constituie un motiv întemeiat de adoptarea a soluției de suspendare a executării actului contestat.
Alături de argumentele expuse mai sus, solicită instanței să aibă în vedere și Recomandarea nr. R/89/8/13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă, potrivit căreia executarea deciziilor administrative trebuie să țină cont de drepturile și interesele persoanelor particulare.
Același act prevede principiul conform căruia, instanța judecătorească, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave particularilor cărora li se aplică decizia, să ia măsuri provizorii corespunzătoare. Soluția suspendării actului administrativ până la pronunțarea instanței se circumscrie noțiunii de protecție provizorie corespunzătoare, măsură care se recomandă a fi luată de autoritatea jurisdicțională, fără ca astfel să se aducă atingere executării deciziilor autorităților administrative prin care se impun particularilor o . obligații.
Suspendarea pronunțată de instanță nu afectează principiul caracterului executoriu al actului administrativ, ci tocmai îl confirmă, căci partea apelează la hotărârea justiției pentru a nu executa actul până la finalizarea tuturor procedurilor jurisdicționale.
Ținând seama de considerentele de ordin legal expuse, de recomandările Comitetului de Miniștrii, pentru a evita excesul de putere din partea autorității fiscale, considera că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube serioase, care pot să aibă consecințe grave în patrimoniul reclamantei. Consideră că executarea propriu-zisă și efectivă a procesului-verbal nr. 20.350/03.07.2013 trebuie să se realizeze numai după ce justiția s-a pronunțat și a stabilit că sumele reținute în actul administrativ sunt datorate.
Înființarea popririi asupra contului unei societăți (întreprindere individuala), in sarcina căreia s-au stabilit anumite obligații bugetare suplimentare (dobânzi, penalități), constituie un caz bine justificat, de natură a determina judecătorul să adopte soluția de suspendare a actului administrativ.
În drept, a invocat art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, art. 50 alin. 9 din OUG nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.
Pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ ȘI PESCUIT a formulat întâmpinare la data de 04.10.2013, comunicată reclamantului la data de 15.10.2013, prin care a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată, pentru argumentele prezentate pe larg.
Analizând actele depuse la dosar, susținerile părților și dispozițiile legale aplicabile în materie, Curtea reține următoarele:
Prin procesul verbal nr. 20.350 din 03.07.2013, APDRP a constatat neregula în sensul OUG nr. 66/2011 ("orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit"), constând în faptul că s-a utilizat o diplomă de inginer agricol, emisă pe numele domnului T. J. de către autori necunoscuți, care s-a dovedit a fi neconformă cu realitatea, conform adreselor nr. 96/14.11.2012 și nr.R1591/20.03.2013 emise de Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului Timișoara, în cadrul proiectului C121A_/22.02.2012 "Modernizarea exploatației agricole prin achiziție de utilaje agricole performante a T. J. întreprindere Individuală, .", aferent beneficiarului T. J. întreprindere Individuală, finanțat prin Program FEADR.
Valoarea creanței bugetare rezultate din nereguli este de 380.086 lei, scadența acesteia fiind de 30 de zile de la data comunicării procesului verbal.
Conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".
Cu privire la prima condiție legală- existența unui caz bine justificat- Curtea reține următoarele:
Proiectul procesului verbal a fost comunicat reclamantei prin adresa nr._/19.06.2013 (fila 10), fiind primit, astfel cum se afirmă prin acțiune, la 25.06.2013.
Prin adresa sus menționată, pârâta a pus în vedere reclamantei prevederile art. 21 alin. 15 din OUG nr. 66/2011, conform cărora aceasta are dreptul de a-și exprima în scris punctul de vedere în termen de cinci zile lucrătoare.
Reclamanta nu a formulat în acest termen un punct de vedere față de proiectul de proces verbal, ci a depus la 19.07.2013 contestație împotriva procesului verbal.
Pe de altă parte, Curtea constată că procesul verbal conține elementele de fapt și de drept care au stat la baza constatării creanței.
Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că nemotivarea actului administrativ nu poate fi reținută drept caz bine justificat.
Cu privire la celelalte elemente de fapt și de drept prezentate de reclamantă în susținerea cazului justificat prin cererea modificatoare, Curtea reține următoarele:
Potrivit criteriului de eligibilitate EG3 "Beneficiarul sau responsabilul legal al proiectului trebuie sa dovedească o pregătire profesională în raport cu proiectul".
Reclamanta invocă dovedirea îndeplinirea criteriului de eligibilitate cu celelalte două diplome utilizate- Diploma de absolvire a scolii profesionale nr. 67/1998 și Certificat de calificare profesionala . nr._/09.12.2006.
Pe de altă parte, reclamanta invocă Ordonanța D.N.A.- S.T.M. nr. 20/P/2013 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale fata de făptuitorul T. J., cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii prev. si ped. de art. 18 ind. 1 alin. 1 din Legea nr. 78/2000: "folosire sau prezentare de documente sau declarații false, inexacte sau incomplete care au ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general consolidat al comunității europene sau din bugetele administrate de acestea ori in numele lor".
Prin această ordonanță se reține (fila 65) că în Ghidul Solicitantului nu există obligativitatea de a deține diplomă vizând studii superioare în domeniu, ci doar competențe și calificări profesionale în raport cu activitatea profesională pe care urmează să o desfășoare.
Reclamanta invocă dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. A din OUG nr. 66/2011 conform cărora abaterea de la legalitate, regularitate și conformitate trebuie să „rezulte dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".
Curtea reține că prin decizia de soluționare a contestației administrative (nr. 26.294 din 21.08.2013- fila 99) nu s-a răspuns acestor critici, iar prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a arătat că prin semnarea Contractului de Finanțare, beneficiarul și-a asumat în totalitate prevederile contractuale, printre care Art. 11(3) din Anexa I la Contract, care stipulează că în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate și fără intervenția instanței judecătorești în aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă.
Pârâta a invocat prevederile art. 5 alin. (3) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1975/2006 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului conform cărora autoritatea trebuie să se asigure că "Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către persoane în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a beneficia de aceste de plăți si a obține astfel un avantaj care contravine obiectivelor măsurii de sprijin."
S-a arătat că cele evidențiate prin constatările echipei de control se confirmă, fiind evident că beneficiarul a încălcat clauzele contractuale care dispun în mod imperativ faptul că acesta trebuie să se asigure că toate ofertele împreună cu documentația necesară anexată sunt autentice, conforme și respectă Instrucțiunile de Achiziție stabilite prin Anexa IV la contractul de finanțare.
Recuperarea prejudiciului stabilit în sarcina reclamantei este obligatorie pentru derularea PNDR prin FEADR în condițiile impuse de Comunitate, prin actele normative emise de aceasta și ratificate de Guvernul României, precum și pentru o judicioasă și legală gestionare a fondurilor alocate de Comunitate.
Primirea unui ajutor financiar nerambursabil incumbă tuturor persoanelor beneficiare (beneficiarul direct, dar și furnizorii/prestatorii/constructorii) respectarea cu strictețe a condițiilor de realizare a obiectivului subvenționat, fapt ce justifică aplicarea din partea Agenției de plată a unor măsuri corective, în scopul evitării pe viitor a punerii în dificultate a proiectelor.
Curtea apreciază că argumentele de fapt și de drept susținute de reclamantă și menționate mai sus constituie cazuri justificate, susținând aparent valabil nelegalitatea actului administrativ, urmând ca determinarea efectelor produse în concret prin prezentarea respectivei diplome false (dacă și în ce proporție acest act a stat la baza acordării punctajului ce a determinat admiterea cererii de finanțare) să fie realizată în soluționarea acțiunii în anulare.
Reținând existența unei „îndoieli serioase în privința legalității actului administrativ”, Curtea constată că potrivit art. 14 și 15 coroborat cu art. 2 lit. ș din Legea nr. 554/2004, reclamantul trebuie să facă dovada necesității prevenirii unui prejudiciu material viitor și previzibil.
Împrejurarea că s-ar fi înființat poprirea pe conturile reclamantului nu face această dovadă. Executarea silită a unei creanțe bugetare nu constituie prin sine însăși o împrejurare care să denote necesitatea suspendării în vederea prevenirii unui prejudiciu.
Susținerile reclamantului privind „paralizarea” și „amenințarea bunului mers al afacerii” nu sunt susținute de probe din care să rezulte impactul negativ major în activitatea întreprinderii în cazul executării actului administrativ. De asemenea, susținerile care se referă la pericolul asupra siguranței familiei reclamantului nu sunt dovedite.
Având în vedere că cele două condiții legale reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004 trebuie să fie îndeplinite cumulativ, Curtea constată că cererea de suspendare nu este întemeiată, urmând a fi respinsă în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de suspendare formulată de reclamantul T. J. Întreprindere Individuală, cu domiciliul ales în ., nr. 88, județ Harghita, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI DEZVOLTARE RURALĂ ȘI PESCUIT, cu sediul în București, .. 43, sector 1, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.12.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. A.Ș./A.N
4 ex./08.01.2014
| ← Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 459/2013.... → |
|---|
