Pretentii. Decizia nr. 3204/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3204/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-09-2013 în dosarul nr. 2044/98/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 3204
Ședința publică de la 05.09.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. J.
JUDECĂTOR: A. P.
JUDECĂTOR: R. I. C.
GREFIER: I. C. B.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurentul-pârât Administrația Județeană a Finanțelor Publice S. (fosta A. S.) împotriva sentinței civile nr. 3150/22.11.2012, pronunțată de TRIBUNALUL IALOMIȚA – SECȚIA CIVILĂ, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimatul-chemat în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU și intimatul-reclamant S. S., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, părțile au solicitat judecarea în lipsă, intimatul-pârât a depus prin compartimentul Registratură la data de 05.03.2013 întâmpinare în 2 exemplare, după care,
Instanța, pentru a da posibilitate părților să se prezinte, lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, părțile au solicitat judecarea în lipsă.
Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița la data de 29.05.2012, sub nr._, reclamantul S. S. a chemat în judecată pe pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea acesteia la restituirea sumei de 2.959 lei, reprezentând contravaloare taxă poluare pentru autovehicul, încasată necuvenit, achitată cu chitanța TS3B nr._/07.05.2012 cu dobânda legală de la data achitării sumei și până la data restituirii efective.
În motivare, reclamantul a arătat că a achiziționat un autovehicul second - hand dintr-un stat comunitar și că, pentru a fi înmatriculat în România i s-a calculat și perceput taxa auto de poluare în sumă totală de 2.959 lei, potrivit deciziei emisă de pârâta A.F.P. S., taxă achitată cu documentul susmenționat.
Procedând astfel, consideră reclamantul, se încalcă Tratatul Comunității Europene, care interzice instituirea unor taxe discriminatorii asupra unor mărfuri aparținând unor state ale comunității europene fără ca aceste taxe să fie aplicate și mărfurilor naționale, situație în raport de care norma europeană, fiind prioritară față de norma națională potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, urmează a fi aplicată cu consecința constatării nelegalității taxei percepute.
În dovedirea cererii sale, reclamantul solicitat proba cu înscrisuri .
În drept, și-a întemeiat cererea sa pe dispozițiile O.U.G. nr.50/2008, dispozițiile Codului Fiscal, ale Codului civil, Dec. 24/2011 a I.C.C.J. și Tratatului de aderare a României la U.E.
Cererea a fost legal timbrată, documentele de plată fiind atașate la dosar.
Prin întâmpinare, parata A.F.P. S. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, nelegală și netemeinică, susținând că dispozițiile O.U.G. nr.50/2008, modificate prin O.U.G. nr.117/2009 sunt în concordanță cu dreptul comunitar, lucru recunoscut de Uniunea Europeană, potrivit Comunicatului transmis de Comisia pentru petiții din cadrul Parlamentului European cât și de jurisprudența Curții de Justiție a Comunității Europene.
Totodată, a chemat în garanție ADMINISTRATIA F. PENTRU MEDIU motivat de faptul că taxa de poluare se face venit la bugetul fondului pentru mediu gestionat de această instituție.
Chematul în garanție nu a depus întâmpinare și nu a formulat apărări în cauză
Prin sentința civilă nr. 3510/F/22.11.2012 a Tribunalului Ialomița au fost admise cererea de chemare în judecată și cererea de chemare în garanție și au fost obligate pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2959 lei, iar chemata în garanție să vireze în contul pârâtei suma datorată. A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
Pronunțându-se astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a achiziționat dintr-un stat comunitar, Germania, un autovehicul second hand marca VOLKSWAGEN GOLF, nr. identificare - . WVWZZZ1JZXW702242, pentru care a fost condiționat să achite suma de 2.959 lei, potrivit chitanței TS3B nr._/07.05.2012, cu titlul de taxă pentru emisii poluante, suma fiind calculată și percepută potrivit deciziei de calcul a taxei pentru emisii poluante pentru autovehicule emise de pârâtă.
Instanța de fond a constatat că prin Legea nr.9/2012, O.U.G. nr.50/2008 a fost abrogată, reglementările cuprinse la art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 urmând a elimina taxa discriminatorie cuprinsă în O.U.G. nr.50/2008 și a pune reglementările naționale în concordanță cu art.110 din T.F.U.E. în sensul că obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule există și cu ocazia primei transmiteri a dreptului de proprietate în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu s-a plătit taxa specială pentru autovehicule și autoturisme, conform Legii nr.571/2003 .
Numai că prin O.U.G. nr.1/2012 s-a dispus suspendarea aplicării dispozițiilor art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 până la 1 ianuarie 2012, situație în raport de care instanța consideră că discriminarea constatată de Curtea de Justiție a U.E. în cauza T. contra României și neconcordanțele reglementărilor naționale cu normele europene persistă.
Astfel, potrivit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Comunității Europene, niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Coroborând textele de lege cuprinse în dreptul intern și cele din dreptul comunitar în raport de Constituția României și Jurisprudența Curții Europene de Justiție, instanța constată că în cauza dedusă judecății sunt aplicabile dispozițiile dreptului comunitar, care are prioritate față de dreptul național.
Astfel, Constituția României, în art. 148, prevede urmare a aderării la Uniunea Europeană prevederile tratatelor constitutive precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare ( alin. 2) iar Parlamentul, Președintele, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinirea obligațiilor, din actul de aderare asumate prin Legea 157/2005 de ratificare a tratatului.
Prin decizia în cauza C./ENEL (1964), Curtea de Justiție Europeană a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior .
În continuare, instanța de fond a făcut trimitere la cauza SIMMENTHAL în care Curtea de Justiție Europeană a statuat că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte procedură constituționale.
Din analiza dispozițiilor legale care au stabilit condițiile și modalitățile de percepere a taxei de emisii poluante, Tribunalul a concluzionat că între norma de drept intern și cea comunitară, aplicabile în speță, există o stare de incompatibilitate .
Astfel, s-a reținut că potrivit dispozițiilor Legii nr.9/2012, cu modificările aduse de O.U.G. nr.1/2012, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre U.E. nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, dar se percepe această taxă la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru U.E., dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa pentru emisii poluante diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România .
Scopul general al art.110 din T.F.U.E. este acela de a asigura respectarea unuia dintre principiile de bază ale funcționării Comunității, respectiv principiul liberei circulații a mărfurilor, iar acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai mare produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
A reținut Tribunalul că prin reglementările Legii nr.9/2012, cu modificările aduse de O.U.G. nr.1/2012 este contrară art.110 din T.F.U.E, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un stat membru U.E., precum cel pentru care s-a calculat taxa de poluare în litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second- hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Ori, după aderarea României la U.E., acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale U.E., atât timp cât norma fiscală națională sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărâre din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co – Frutta SRL c. Amministrazione delle finanze dello stato – în speță, taxa menită să descurajeze importul de banane în Italia) .
Asupra încălcării art.110 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C – 377/93, F.G. Roders BV ș.a. x. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen ( discriminare între vinurile din Luxembourg și vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia C. Italia ( bananele importate în Italia și fructele cultivate în Italia ).
În mod concret, cu privire la faptul dacă prevederile Legii nr.9/2012, cu modificările aduse de O.U.G. nr.1/2012 încalcă sau nu normele comunitare a avut a se pronunța Curtea de la Luxembourg în cauza C-402/09, cauza T. contra Statului R., cand pronunțand o hotarare preliminară a statuat prin hotararea din 7 aprilie 2011, pct.61, că instituirea taxei de poluare cu ocazia înmatriculării numai asupra autovehiculelor second – hand achiziționate dintr-un stat membru U.E. nu și a autovehiculelor similare achiziționate de pe piața națională se opune prevederilor art.110 TFUE, întrucât regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor autovehicule de ocazie avand aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Așa fiind, cum din cele arătate pană aici rezultă că perceperea taxei de emisii poluante, potrivit Legii nr.9/2012, cu modificările aduse de O.U.G. nr.1/2012, este contrară dispozițiilor cuprinse în T.F.U.E. și cum aceste ultime dispoziții au prioritate de aplicare față de dispozițiile interne, refuzul paratei de a restitui suma încasată cu titlul de taxă polare este un refuz nejustificat, exercitat cu exces de putere.
În continuare, Tribunalul a făcut referire la decizia nr.24/17 noiembrie 2011 a ÎCCJ, prin care a stabilit că astfel de acțiuni sunt admisibile, decizie obligatorie potrivit art.3307 alin.4 Cod procedură civilă.
A reținut prima instanță că fiind vorba de restituirea unor sume de la buget, sancțiunea încasării necuvenite a acestora și repararea integrală a prejudiciului o reprezintă acordarea dobânzii fiscale, calculată potrivit art. 124 și următoarele Cod procedură fiscală, motiv pentru care suma totală va fi actualizată cu această dobândă legală calculată de la data achitării fiecărei sume și până la data plății efective.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea o va respinge ca nefondată, pentru următoarele considerente:
1/ Se va avea în vedere, în primul rând, critica cu privire la aplicarea unor texte de lege abrogate, de către prima instanță, critică ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 4 C., care face referire la depășirea limitelor puterii judecătorești, inclusiv prin consfințirea cu valoare legală a unor texte de lege abrogate.
Curtea urmează a înlătura acest motiv invocat, pentru aceea că din motivarea primei instanțe reiese cu evidență raționamentul juridic aplicat de aceasta, în sensul că nu se face în mod direct aplicarea dispozițiilor OUG nr. 50/2008 ci a Legii nr. 9/2012, cu modificarea adusă prin Ordonanța 1/2012, consecința fiind aplicarea acelorași principii consfințite de OUG nr. 50/2008.
Altfel spus, chiar dacă OUG nr. 50/2008 a fost abrogată, prin suspendarea aplicării legii nr. 9/2012 a dispărut temeiul legal de impunere a taxei pentru autoturismele second hand din România pentru care la prima înmatriculare nu se percepuse taxa de aceeași natură, astfel că au renăscut principiile aplicabile ca urmare a perceperii taxei în baza OUG nr. 50/2008.
2/ Un al doilea motiv invocat de recurentă se referă la greșita aplicare a textelor de lege în vigoare de către instanța de fond, ceea ce se circumscrise dispozițiilor art. 304 pct. 9 C..
Curtea urmează a înlătura și acest motiv de recurs invocat de recurent, reținând că prima instanță a realizat o corectă identificare a normelor incidente interne și comunitare, pe care le-a aplicat, în mod corect, cu prioritate.
Astfel, Curtea va avea în vedere faptul că intimatul reclamant a achiziționat din Germania, la data de 08.10.2011, un autovehicul second hand marca VOLKSWAGEN GOLF, nr. identificare - . WVWZZZ1JZXW702242, pentru care a fost obligat să achite suma de 2.959 lei, potrivit chitanței TS3B nr._/07.05.2012, cu titlul de taxă pentru emisii poluante, suma fiind calculată și percepută potrivit deciziei de calcul a taxei pentru emisii poluante pentru autovehicule emise de pârâtă.
Intimatul reclamant a solicitat restituirea taxei la data de 17.05.2012, recurenta răspunzând cu adresa nr._/21.05.2012 în sensul respingerii cererii pentru aceea că nu a fost contestată decizia prin care s-a stabilit obligația de plată a taxei, ce reprezintă act administrativ fiscal – titlu de creanță.
Curtea va avea în vedere că, în legătură cu acest aspect, în mod corect instanța de fond a făcut referire la Decizia ÎCCJ nr. 24/2011, prin care acțiunile de genul celor promovate de intimatul reclamant sunt admisibile în lipsa contestării prealabile a deciziilor, această hotărâre fiind obligatorie conform art. 330/7 alin 4 C..
În ceea ce privește aplicarea de către prima instanță a normelor comunitare, Curtea va avea în vedere, în primul rând, că normele interne cu privire la stabilirea și încasarea taxei pentru emisii poluante, mai exact dispozițiile art.4 alin 2 din Legea nr. 9/2012, au fost suspendate începând cu data de 31.01.2012 prin OUG nr. 1/2012, astfel că din acest moment nu s-a mai perceput taxa pentru emisii poluante în cazul înmatriculării autovehiculelor second-hand achiziționate de la un prim proprietar, care nu achitase taxa specială prevăzută de Legea nr. 571/2003.
Cu toate acestea, dispozițiile art. 4 alin 1 din legea nr. 9/2012 au continuat să-și producă efectele, astfel că, pentru un autoturism second-hand dobândit de primul proprietar din România și înscris pentru prima dată în evidențe se percepe taxa pentru emisii poluante.
În acest mod, prin suspendarea aplicării dispozițiilor art. 4 alin 2 din legea nr. 9/2012, se revine la sistemul anterior, consacrat prin OUG nr. 50/2008, cu modificările ulterioare, aplicabile devenind astfel și dispozițiile CEJ din cauzele T. și N. împotriva României.
Astfel, Curtea va avea în vedere că în mod corect prima instanță, prin raportare la cauza C-402/09 T. contra Statului Român, a reținut că există o încălcare a dispozițiilor art. 110 TFUE, prin obligarea intimatului reclamant la plata taxei pentru emisii poluante, în condițiile în care pentru un autoturism nou, pentru care nu se achitase această taxă cu ocazia primei înmatriculări în România, taxa nu se percepe nici la redobândirea dreptului de proprietate ulterior.
Se reține astfel că în mod corect instanța de fond, prin raportare la jurisprudența CEJ, cauza Siemmenthal și cauza C./Enel, a decis că este necesară aplicarea directă a normelor comunitare, cu nesocotirea dispozițiilor intern contrare, dând astfel eficiență principiului preeminenței dreptului comunitar.
Astfel, Curtea își va însuși concluziile instanței de fond, în sensul că în speță devin incidente atât prevederile art. 110 TFUE cât și jurisprudența CJUE, conform căreia contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor încasate de un stat membru cu încălcarea dreptului european (cauza 199/82-San Giorgio, cauza 62/93-BP Soupergaz, cauzele reunite 441/98 și 442/98-Michailidis).
De asemenea, potrivit jurisprudenței Curții, se reține că regulile privind rambursarea sumelor prelevate cu încălcarea dreptului unional sunt regulile naționale, care, însă, trebuie să respecte principiul echivalenței (pentru cererile de rambursare bazate pe încălcarea dreptului european nu pot fi instituite condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile similare bazate pe încălcarea dreptului național) și principiul efectivității (regulile naționale nu trebuie să facă excesiv de dificilă sau practic imposibil exercițiul drepturilor conferite de dreptul european). Raportat la jurisprudența mai sus indicată, Curtea constată că dreptul fiscal român nu prevede vreun remediu special, care să asigure contribuabilului posibilitatea de a obține rambursarea taxelor și impozitelor încasate de autoritățile fiscale naționale cu încălcarea dreptului unional. În aceste condiții, singura posibilitate pe care o au contribuabilii este aceea ca, în temeiul art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedură fiscală, să solicite restituirea taxei încasate „prin aplicarea eronată a dispozițiilor legale”.
Actualul art. 110 din TFUE interzice discriminarea fiscală, directă sau indirectă, între produsele din comunitate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Esența acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară în Romania.
Față de toate aceste considerente, având în vedere și situația de fapt reținută în mod corect de instanța de fond, Curtea va constata că în mod corect a apreciat aceasta că în speță sunt aplicabile considerentele Curții de Justiție a Uniunii Europene prezentate în cauzele T. și N., fiind vorba despre o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie cumpărate din alte state membre ale Uniunii Europene și cele de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură, de pe piața națională, ceea ce conduce la încălcarea principiului liberei circulații a mărfurilor (una dintre cele patru libertăți fundamentale pe baza cărora s-a construit Comunitatea Europeană, în prezent Uniunea Europeană).
Prin urmare, Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dreptului unional și a principiilor desprinse din jurisprudența CJUE, constatând întemeiat că refuzul recurentei-pârâte de restituire a taxei pentru emisii poluante, calculate și încasate în temeiul Legii nr. 9/2012, este nejustificat, fiind dat cu încălcarea dreptului european în materie, care se aplică prioritar față de dispozițiile legale interne contrare
Față de aceste considerente, constatând că motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate și că soluția recurată este legală și temeinică, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul formulat de A. S., reorganizată conform HGR 520/2013 în Administrația Județeană a Finanțelor Publice S., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE S. (fostă A. S.) împotriva sentinței civile nr. 3150/22.11.2012, pronunțată de TRIBUNALUL IALOMIȚA – SECȚIA CIVILĂ, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimatul-chemat în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU și intimatul-reclamant S. S. ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 5 septembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
A. J. | A. P. | R. I. C. |
GREFIER |
I. C. B. |
Red. .>
16.09.2013
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 4063/2013. Curtea de Apel... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 4530/2013.... → |
|---|
