Anulare act administrativ. Sentința nr. 1387/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1387/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-04-2013 în dosarul nr. 9567/2/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1387
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 18.04.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: P. H.
GREFIER: B. C.
Pe rol pronunțarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE, în contradictoriu cu pârâții C. DE JURISDICȚIE A IMPUTAȚIILOR DIN MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR ȘI P. G. V., având ca obiect „anulare act administrativ”.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 26.03.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la data de 02.04.2013, 09.04.2013, 16.04.2013 și apoi la 18.04.2013, pentru când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Asupra cauzei civile de față, constată că, prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ reclamantul, I. G. al Poliției Române (I.G.P.R.), a chemat în judecată pârâților C. DE JURISDICȚIE A IMPUTAȚIILOR din cadrul MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și P. G. V. solicitând anularea Hotărârii Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor nr. 100/11.06.2012, pronunțată în dosarul nr._/2012 privind pe dl. P. G. V., comunicată Inspectoratului G. al Poliției Române la data de 28.06.2012 prin care a fost respinsă de către C. de Jurisdicție a Imputațiilor din M.A.I., cererea de revizuire formulată de I. G. al Poliției Române împotriva Hotărârii nr.100 din 18.12.2009 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor și obligarea Comisiei să emită o nouă hotărâre prin care să analizeze și să soluționeze toate motivele invocate în cererea de revizuire formulată de I.G.P.R. sub numărul_/05.02.2009.
In motivarea în fapt a acțiunii, reclamantul învederează că, la data de 28.01.2009, prin O.M.A.I. nr. S/II/2302, au încetat raporturile de serviciu ale dl. P. G. V., prin demisie.
Având în vedere nerespectarea de către acesta a angajamentului semnat la . Poliție, în baza dispoziției inspectorului general al Poliției Române a fost declanșată cercetarea administrativă pentru recuperarea pagubei create, finalizată prin decizia de imputare nr._/05.06.2009, prin care i-a fost imputată suma de 20.878,32 lei, reprezentând cota parte din cheltuielile de școlarizare efectuate cu pregătirea acestuia în cadrul Academiei de Politie - A. I. C..
Contestația formulată de acesta a fost respinsă de comisia de soluționare a contestațiilor constituită la nivelul Inspectoratului G. al Poliției Române, prin Hotărârea nr._/24.09.2009.
Prin Hotărârea nr. 100 din 18.12.2009, C. de Jurisdicție a Imputațiilor a admis plângerea formulată de pârâtul P. G. V., a desființat Hotărârea nr._/2009 a Comisiei de Soluționare a Contestației din cadrul I.G.P.R., a anulat Decizia de imputare nr._/05.06.2009 emisă de I.G.P.R și a dispus efectuarea unei noi cercetări administrative de către o comisie constituită la nivelul Direcției Generale Control si audit Intern din cadrul Ministerului Administrației si Internelor.
Împotriva acestei hotărâri, I. G. al Poliției Române a formulat o cerere de revizuire, solicitând desființarea Hotărârii nr.100/18.12.2009 si menținerea titlului executoriu emis pe numele pârâtului P. G. V., în temeiul art. 35 alin (1) din O.G. nr. 121/1998, invocând încălcarea prevederilor pct. 161 cu cele ale pct. 149 lit. h) din I.M.A.I. 830/1999, precum și a prevederilor art. 133 alin.(l) din Codul de proc. civ, norme care stabileau în mod expres că plângerea depusă trebuia să fie semnată de titularul acesteia.
De asemenea se invoca și lipsa pagubei și imposibilitatea numirii unei alte comisii de cercetare administrativă raportat la faptul că pârâtul P. G. V. achitase integral cheltuielile de școlarizare imputate, așa cum rezultă din adresa numărul_/10.08.2009 a Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Pitești, chitanța . 5 nr._.
Prin Hotărârea nr.5/12.03.2010, C. de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul M.A.I. a admis cererea de revizuire formulată, a desființat Hotărârea nr. 100/18.12.2009 emisă de C. de Jurisdicție a Imputațiilor și a menținut titlul executoriu emis în sarcina pârâtului P. G. V..
Ulterior, acesta s-a adresat instanței de judecată, solicitând anularea Hotărârii nr. 5/12.03.2010 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor.
Prin Sentința civilă nr. 165/11.02.2011, Curtea de Apel Pitești a dispus admiterea cererii domnului P. G. V., a anulat Hotărârea nr. 5/12.03.2010 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor și a respins cererea de revizuire.
In judecarea recursului formulat de Ministerul Administrației și Internelor, prin Decizia civilă nr. 5524/18.11.2010, înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că Hotărârea nr. 5/12.03.2010 este nelegală, având în vedere faptul că în cadrul procedurii de soluționare petentul nu a fost citat, fiind încălcate prevederile art. 38 din O.G. nr. 121/1998. In consecință instanța de judecată a decis anularea acestei hotărâri și a obligat C. de Jurisdicție a Imputațiilor să soluționeze din nou cererea de revizuire formulată de I. G. al Poliției Române împotriva Hotărârii nr. 100/2009.
Reclamanta susține că, în executarea deciziei pronunțate de înalta Curte de Casație și Justiție - Secția C. Administrativ și Fiscal, C. de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul M.A.I. a procedat la judecarea cererii de revizuire formulată de I.G.P.R. sub numărul_/05.02.2009, constatând că viciul de procedură privind nesemnarea plângerii de către dl. P. G. V. „a fost acoperit în cadrul ședinței de judecată".
In acest context, C. de Jurisdicție a Imputațiilor a continuat cu soluționarea plângerii formulate de petent, fără a mai analiza și a se pronunța cu privire la celelalte motive invocate prin cererea de revizuire, aspect ce rezultă din redactarea Hotărârii nr. 100/2012, care analizează în continuare „invocarea de către petent în plângerea adresată C.J.I. doar a capătului de cerere referitor la cuantumul pagubei reținute în sarcina sa .... "
Prin cererea de revizuire formulată de către I.G.P.R, C. de Jurisdicție a Imputațiilor a fost învestită cu trei motive de anulare a hotărârii nr. 100/2009, după cum urmează:
1-Primul motiv invocat se referea la nulitatea plângerii formulate de dl. P. G. V., raportat la lipsa semnăturii;
2-Al doilea motiv invocat în cererea de revizuire se referea la faptul că în soluționarea plângerii, C. de Jurisdicție a Imputațiilor s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, fiind încălcate normele generale instituite de Codul de procedură civilă.
Astfel din interpretarea coroborată a prevederilor art. 51 din O.G. 121/1998 cu cele ale art. 322 pct. 2 din Codul de Procedură Civilă, reiese că revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă se poate cere și în cazul în care organul competent s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Din analizarea plângerii împotriva Hotărârii nr._/24.09.2009 a Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul I.G.P.R., depuse de dl. P. G. V., reiese că acesta a criticat hotărârea menționată doar prin prisma cuantumului sumelor ce îi sunt imputate, nefiind invocate erori ale procedurii de soluționare a contestației și/sau temeinicia și legalitatea hotărârii date de C. de soluționare a contestației.
Astfel, în motivarea cererii de revizuire s-a mai arătat că prin hotărârea emisă C. de Jurisdicție a Contestațiilor nr. 100/2009, au fost depășite limitele impuse de plângerea cu a cărei soluționare a fost învestită pronunțându-se asupra unor aspecte ce nu au fost contestate, vis-a-vis de temeinicia și legalitatea hotărârii date de C. de soluționare a contestației, nepronunțându-se însă asupra capetelor de cerere cuprinse în plângerea domnului P. G. V..
Un al treilea motiv de revizuire a fost acela că ulterior soluționării contestației prin Hotărârea nr._/24.09.2012, în urma verificărilor ulterioare efectuate de I.G.P.R., a reieșit că slt.(r) P. G. V. a achitat în întregime paguba privind cheltuielile de școlarizare, așa cum rezultă din adresa nr._/10.08.2009 a Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Pitești, sens în care considerăm că paguba nu poate fi imputată din nou altor persoane, prin intermediul unei noi cercetări administrative și implicit nu poate face obiectul unei noi cercetări administrative.
In acest context, emiterea de către unitatea desemnată să efectueze cercetarea administrativă, a unei noi decizii de imputare privitoare la suma recuperată deja la bugetul de stat, ar deveni total nejustificată și ar atrage incidența prevederilor legale referitoare la îmbogățirea fără justă cauză a statului pe seama altor persoane decât cea care a produs paguba prin nerespectarea angajamentului asumat.
Reglementările speciale din materia răspunderii materiale a militarilor pentru pagubele produse, se completează conform art. 51 din O.G. nr. 121/1999 cu prevederile generale referitoare la cercetarea și judecarea a cauzelor civile, reglementate de Codul de procedură civilă.
Astfel, potrivit art. 312 alin. (5) C.proc.civ. „în cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului, instanța de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată sau altei instanțe de același grad".
Procedura în fața Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor este similară cu cea a rejudecării după casare, sens în care C. de Jurisdicție a Imputațiilor era obligată să se pronunțe cu privire la toate motivele de revizuire formulate.
Or, în speța de față, C. s-a pronunțat doar cu privire la primul motiv de revizuire, fără a mai pune în discuție și celelalte motive invocate, soluționând în fapt plângerea formulată de petent și nu cererea de revizuire a I.G.P.R.
Prin Hotărârea nr. 100/2012 C. de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul M.A.I. s-a pronunțat în sensul menținerii Hotărârii nr. 100/2009, hotărâre care se referă strict la plângerea formulată de dl. P. G. V. și nicidecum la cererea de revizuire formulată de I.G.P.R. si la motivele invocate în susținerea acesteia.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1 și 8 din Legea nr.554/2004 și pe cele invocate în cuprinsul acțiunii, iar în susținerea acțiunii, reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri, respectiv: Hotărârea nr. 100/2012 emisă de C. de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul M.A.I. și dovada comunicării acesteia, copia plângerii prealabile; Hotărârea nr. 101/2012 emisă de C. de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul M.A.I.
Ministerul Afacerilor Interne, reprezentat prin Direcția Generală Juridică, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat instanței de fond să constate faptul că este competentă a soluționa prezenta cauză civilă în raport de dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, astfel cum a fost modificat de dispozițiile art. IV din Legea nr. 2/2013, precum și a prevederilor pct. 209 din Instrucțiunile M.I. nr. 830/1999 privind răspunderea materială a militarilor pentru pagubele produse Ministerului Administrației și Internelor.
De asemenea, în temeiul prevederilor art. 137 Cod procedură civilă, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, față de dispozițiile art. 43 din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor potrivit cărora, „în situația în care, după epuizarea acestor căi de atac, persoanele obligate la repararea prejudiciului în condițiile prezentei ordonanțe consideră că au fost lezate într-un drept legitim se pot adresa instanței judecătorești competente, potrivit legii."
Or, așa după cum reiese din cuprinsul cererii de chemare în judecată, aceasta a fost formulată de către o persoană juridică care nu a fost cercetată administrativ și nici obligată la repararea unui prejudiciu.
Pe fond, pârâtul apreciază că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, solicitând respingerea acesteia.
Atașat întâmpinării, pârâtul a depus la dosarul cauzei actul administrativ contestat și alte înscrisuri considerate de acesta ca fiind relevante în cauză.
De asemenea, prin întâmpinare, pârâtul P. G. V., a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind inadmisibilă.
Prin încheierea din data de 26.02.2013, Curtea, verificându-și competența, a constatat că, în raport de prevederile OG nr.121/1998, nu sunt incidente dispozițiile art. IV din Legea nr.2/2013, constatând că este competentă material să soluționeze cauza în primă instanță.
Analizând cu precădere excepțiile de inadmisibilitate și excepția lipsei calității procesuale active, față de dispozițiile art.137 din Codul de procedură civilă, Curtea a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul IGPR solicită anularea hotărârii Comisiei de Jurisdicție de pe lângă Ministerul Afacerilor Interne nr. 100/11.06.2012 și obligarea Comisiei să emită o nouă hotărâre prin care să analizeze și să soluționeze toate motivele invocate în cererea de revizuire formulată de I.G.P.R. sub numărul_/05.02.2009, arătând în esență, că la soluționarea cererii de revizuire formulate de reclamant, C. s-a pronunțat doar cu privire la primul motiv de revizuire, fără a pune în discuție și celelalte motive ale cererii de revizuire.
În ceea ce privește excepția de inadmisibilitate, Curtea reține că, potrivit art.35 din OG nr.121/1998, privind răspunderea materială a militarilor, hotărârile definitive pot fi revizuite de organul care le-a pronunțat, la cererea militarilor interesați, a comandanților sau șefilor unităților ori a șefilor organelor de control financiar de gestiune, când au fost descoperite fapte ori acte noi care nu au putut fi prezentate până la data soluționării cauzei, precum și în alte cazuri prevăzute de lege.
(2) Cererea de revizuire se face în cel mult 30 de zile de la data când persoanele interesate au luat cunoștință de actele sau faptele care constituie motivul revizuirii și se depune la unitatea care are în evidență debitul. Unitatea este obligată să înainteze cererea de revizuire la organul competent să o soluționeze în cel mult 3 zile de la înregistrare.
(3) Hotărârea asupra cererii de revizuire se pronunță în cel mult 30 de zile de la data înregistrării acesteia la organul competent să o soluționeze și se comunică în cel mult 15 zile unității care are în evidență debitul și celor în cauză.
În raport de aceste dispoziții speciale, rezultă că poate formula cererea de revizuire nu numai persoana vătămată prin emiterea unei decizii de imputare, ci și comandanții sau șefilor unităților ori a șefilor organelor de control financiar de gestiune, or, în speța de față, cererea de revizuire a fost formulată de către emitentul deciziei de imputare, IGPR, astfel încât, cererea de revizuire este admisibilă, din punct de vedere al acestei dispoziții.
Astfel, reclamantul avea și legitimitate procesuală activă să formuleze cererea de revizuire.
Prin urmare, IGPR, având calitatea de a uza de procedura specială de revizuire prevăzută de art.35 din OG nr.121/1998, are posibilitatea și calitatea de a se adresa și instanței de contencios administrativ competente, în vederea efectuării unui control de legalitate asupra hotărârii date asupra cererii de revizuire, de către C. de jurisdicție a imputațiilor, finalizarea procedurii presupunând și accesul la instanța de judecată.
Dispozițiile art.43 din ordonanță devin aplicabile abia după finalizarea procedurii, deși după epuizarea acestor căi de atac, or, în speță nu fusese finalizată calea de atac a revizuirii, Hotărârea nr.100/11.06.2012, putând fi atacată în fața instanței de contencios administrativ.
De altfel, în speță sunt incidente și dispozițiile art.315 alin.1 din Codul de procedură civilă, întrucât, chestiunea admisibilității și a calității procesuale active, au fost probleme de drept, implicit, dezlegate de către Înalta Curte de Casație și Justiție-SCAF, prin Decizia nr.5524/18.11.2011, pronunțată în dosarul nr._/2010, prin care a admis plângerea formulată de P. G. V., a desființat Hotărârea nr.5/12.03.2010 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul MAI și a obligat comisia să soluționeze cererea de revizuire formulată de MAI-IGPR, împotriva Hotărârii nr.100/2009 a CJI, în executarea căreia a fost emisă Hotărârea nr.1/05.01.2012 a CJI, prin care s-a admis cererea de revizuire, s-a desființat Hotărârea nr.100/18.12.2009 și s-a menținut titlul executoriu emis pe numele reclamantului, în care s-a invocat excepția de inadmisibilitate.
Față de aceste considerente, Curtea va respinge excepțiile de inadmisibilitate și lipsei calității procesuale active ca neîntemeiate.
Analizând pe fond plângerea, Curtea o apreciază ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Așa cum s-a arătat, întrucât, la data de 28.01.2009, prin O.M.A.I. nr. S/II/2302, au încetat raporturile de serviciu ale dl. P. G. V., prin demisie, având în vedere nerespectarea de către acesta a angajamentului semnat la . Poliție, în baza dispoziției inspectorului general al Poliției Române a fost declanșată cercetarea administrativă pentru recuperarea pagubei create, finalizată prin Decizia de imputare nr._/05.06.2009, prin care i-a fost imputată suma de 20.878,32 lei, reprezentând cota parte din cheltuielile de școlarizare efectuate cu pregătirea acestuia în cadrul Academiei de Politie - A. I. C..
Împotriva acestei decizii dl. P. G. V. a formulat contestație, în cadrul procedurilor prevăzute de OG nr.121/1998, fiind respinsă de comisia de soluționare a contestațiilor constituită la nivelul Inspectoratului G. al Poliției Române, prin Hotărârea nr._/24.09.2009.
Prin Hotărârea nr. 100 din 18.12.2009, C. de Jurisdicție a Imputațiilor a admis plângerea formulată de pârâtul P. G. V., a desființat Hotărârea nr._/2009 a Comisiei de Soluționare a Contestației din cadrul I.G.P.R., a anulat Decizia de imputare nr._/05.06.2009 emisă de I.G.P.R și a dispus efectuarea unei noi cercetări administrative de către o comisie constituită la nivelul Direcției Generale Control si Audit Intern din cadrul Ministerului Administrației si Internelor.
Împotriva acestei hotărâri, I. G. al Poliției Române a formulat o cerere de revizuire, așa cum s-a reținut mai sus, prin Hotărârea nr.5/12.03.2010, C. de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul M.A.I. a admis cererea de revizuire formulată, a desființat Hotărârea nr. 100/18.12.2009 emisă de C. de Jurisdicție a Imputațiilor și a menținut titlul executoriu emis în sarcina pârâtului P. G. V..
Ulterior, acesta s-a adresat instanței de judecată, solicitând anularea Hotărârii nr. 5/12.03.2010 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor, prin Sentința civilă nr. 165/11.02.2011, Curtea de Apel Pitești a dispus admiterea cererii domnului P. G. V., a anulat Hotărârea nr. 5/12.03.2010 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor și a respins cererea de revizuire, iar prin Decizia civilă nr. 5524/18.11.2010, înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că Hotărârea nr. 5/12.03.2010 este nelegală, având în vedere faptul că în cadrul procedurii de soluționare petentul nu a fost citat, fiind încălcate prevederile art. 38 din O.G. nr. 121/1998, obligând C. de Jurisdicție a Imputațiilor să soluționeze din nou cererea de revizuire formulată de I. G. al Poliției Române împotriva Hotărârii nr. 100/2009.
În continuare, prin Hotărârea nr.1/05.01.2012 a CJI, s-a admis cererea de revizuire, s-a desființat Hotărârea nr.100/18.12.2009 și s-a menținut titlul executoriu emis pe numele reclamantului, în care s-a invocat excepția de inadmisibilitate, iar prin Sentința civilă nr.104/14.03.2012 a Curții de Apel Pitești, pronunțată în dosarul nr._, irevocabilă, a fost desființată Hotărârea nr.1/05.01.2012 a CJI și obligată C. de Jurisdicție a Imputațiilor să soluționeze din nou cererea de revizuire formulată de I. G. al Poliției Române împotriva Hotărârii nr. 100/2009, conform deciziei nr.5524/18.11.2011 a ICCJ-SCAF.
În esență, motivul de desființare a hotărârii de revizuire a fost necitarea petentului P. G. V. la rejudecarea cererii de revizuire, cum s-a dispus prin decizia ÎCCJ.
În executarea acestei sentințe, a fost emisă Hotărârea Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor nr. 100/11.06.2012, pronunțată în dosarul nr._/2012 privind pe dl. P. G. V., prin care a fost respinsă de către C. de Jurisdicție a Imputațiilor din M.A.I., cererea de revizuire formulată de I. G. al Poliției Române împotriva Hotărârii nr.100 din 18.12.2009 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor.
Pentru a decide astfel, CJI a reținut că, referitor la primul motiv de revizuire „nulitatea plângerii formulate de P. G. V., raportat la lipsa semnăturii", plângerea domnului P. G. V. nu a fost semnată, însă respectivul viciu de procedură a fost acoperit în cadrul ședinței de judecată din data de 11.06.2012, prin semnarea de către domnul P. G. V. a plângerii în discuție".
Cu privire la invocarea de către petent în plângerea adresată CJI, doar a capătului de cerere referitor la cuantumul pagubei reținute în sarcina sa, și nu a celui referitor la tardivitatea deciziei de imputare, C. de jurisdicție a imputațiilor, în virtutea rolului său activ, conferit de prevederile pct. 189 din Instrucțiunile M.I. nr. 830/1999 privind răspunderea materială a militarilor, cu modificările și completările ulterioare, a constatat că în cauza respectivă nu au fost respectate dispozițiile art. 25 alin. 4 din O.G. nr. 121/1998 referitoare la termenul de emitere a deciziei de imputare, termen care potrivit pct. 175 din I.m.i. nr. 830/1999 este termen de prescripție, motiv pentru care în cauză deveneau incidente prevederile art. 34 din O.G. nr. 121/1998 care stabilesc că „după expirarea termenelor prevăzute la art. 23 alin. (1) și (2) și la art. 25 alin. (4), paguba se impută celor vinovați de neefectuarea cercetării administrative sau de neemiterea deciziei de imputare, cu excepția situațiilor în care s-a dispus repunerea în termen".
În considerarea acestor aspecte, C. de jurisdicție a imputațiilor a dispus, în temeiul prevederilor pct. 189 din I.m.i. nr. 830/1999, pentru aflarea adevărului și pentru a preveni orice greșeală în cunoașterea faptelor, conform pct. 197 din același act normativ, efectuarea unei noi cercetări administrative.
Împotriva acestei hotărâri IGPR a formulat plângere prealabilă, respinsă ca inadmisibilă prin Hotărârea nr.181/10.08.2012 a CJI.
Petenta a invocat faptul că, prin cererea de revizuire formulată de către I.G.P.R, C. de Jurisdicție a Imputațiilor a fost învestită cu trei motive de anulare a hotărârii nr. 100/2009, după cum urmează: nulitatea plângerii formulate de dl. P. G. V., raportat la lipsa semnăturii; C. de Jurisdicție a Imputațiilor s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, fiind încălcate normele generale instituite de codul de procedură civilă și că ulterior soluționării contestației prin Hotărârea nr._/24.09.2012, în urma verificărilor ulterioare efectuate de I.G.P.R., a reieșit că slt.(r) P. G. V. a achitat în întregime paguba privind cheltuielile de școlarizare, astfel încât paguba nu poate fi imputată din nou altor persoane, prin intermediul unei noi cercetări administrative și implicit nu poate face obiectul unei noi cercetări administrative.
Or, în raport de dispozițiile art. 51 din O.G. 121/1998 coroborate cu cele ale art. 322 pct. 2 din Codul de Procedură Civilă, revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă se poate cere și în cazul în care organul competent s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Procedura în fața Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor este similară cu cea a rejudecării după casare, sens în care C. de Jurisdicție a Imputațiilor era obligată să se pronunțe cu privire la toate motivele de revizuire formulate,
Or, în speța de față, C. s-a pronunțat doar cu privire la primul motiv de revizuire, fără a mai pune în discuție și celelalte motive invocate, soluționând în fapt plângerea formulată de petent și nu cererea de revizuire a I.G.P.R., astfel încât, C. de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul M.A.I. s-a pronunțat în sensul menținerii Hotărârii nr. 100/2009, hotărâre care se referă strict la plângerea formulată de dl. P. G. V. și nicidecum la cererea de revizuire formulată de I.G.P.R. si la motivele invocate în susținerea acesteia.
Curtea reține încă, că în soluționarea din nou a cererii de revizuire, CJI a analizat motivul privind nulitatea plângerii, pentru lipsa semnăturii, cu precădere, iar în ceea ce privește celelalte motive, având în vedere caracterul imperativ a dispozițiilor legale privind prescripția dreptului de a emite decizie de imputare, a făcut aplicarea cu precădere a prevederilor art. 25 alin. 4 și art.34 din O.G. nr. 121/1998 referitoare la termenul de emitere a deciziei de imputare, dispunând respingerea cererii de revizuire și menținerea Hotărârii nr.100/18.12.2009 a CJI.
Din acest punct de vedere, era de prisos ca CJI să mai analizeze și celelalte două motive de revizuire, devenind fără finalitate juridică.
Susținerea petentei că, în raport de dispozițiile art. 51 din O.G. 121/1998 coroborate cu cele ale art. 322 pct. 2 din Codul de Procedură Civilă, procedura în fața Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor este similară cu cea a rejudecării după casare, sens în care C. de Jurisdicție a Imputațiilor era obligată să se pronunțe cu privire la toate motivele de revizuire formulate, nu poate fi reținută.
Pe de o parte, pentru că art.35 din OG nr.121/1998, această cale de atac în procedura administrativ jurisdicțională specială a răspunderii materiale a militarilor, se aplică în situațiile când au fost descoperite fapte ori acte noi care nu au putut fi prezentate până la data soluționării cauzei, precum și în alte cazuri prevăzute de lege.
Or, analiza pe care o face CJI în cererea de revizuire privește legalitatea deciziei de imputare, dacă au fost descoperite fapte ori acte noi, precum și în orice alte cazuri prevăzute de lege, această ultimă situație vizând toate situațiile în care se impune aplicarea dispozițiilor imperative reglementate de OG nr.121/1998, nefiind aplicabile dispozițiile procedurale prevăzute de art.322 din Codul de procedură civilă.
Cu alte cuvinte, această procedură a revizuirii nu se completează cu motivele de revizuire prevăzute de limitativ de codul de procedură civilă, ci constituie un remediu, prevăzut exclusiv pentru procedura specială a răspunderii materiale a militarilor, pentru situațiile strict prevăzute de legea specială, în care se impune antrenarea răspunderii materiale a acestora.
Pe de altă parte, procedura în fața Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor nu este similară cu cea a rejudecării după casare, așa cum susține petentul, C. având doar obligația de a respecta considerentele deciziei ÎCCJ, sub aspectul citării, or, pentru analiza restului cererii de revizuire, având posibilitatea să invoce din oficiu dispoziții imperative ale ordonanței încălcate cu ocazia emiterii deciziei de imputare.
În condițiile în care revizuire se îndrepta împotriva Hotărârii nr.100/18.12.2009 a CJI, prin care a fost admisă plângerea formulată de P. G. V., menținând-o, în mod firesc a avut în vedere motivele invocate și în plângere de către petent.
Față de aceste considerente, Curtea urmează să respingă acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile de inadmisibilitate și lipsei calității procesuale active.
Respinge acțiunea formulată de reclamantulI. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în București, .. 4-6, sector 5, în contradictoriu cu pârâții C. DE JURISDICȚIE A IMPUTAȚIILOR DIN MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în București, Piața Revoluției nr. 1A, sector 1 ȘI P. G. V., cu domiciliul în Pitești, .. 5, ., ., județul Argeș, ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. H. B. C.
Red. HP
Tehnored. HP/5 ex.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 1354/2013. Curtea de Apel... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 4063/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
