Anulare act administrativ. Decizia nr. 1310/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 1310/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-03-2013 în dosarul nr. 44932/3/2009*

Dosar nr._

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 1310

Ședința publică din data de 25 martie 2013

Curtea constituită din:

Președinte C. P.

Judecător I. C. G.

Judecător E. I.

Grefier C. M.

Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor formulate de recurentul-reclamant N. E., împotriva încheierii de ședință din 12.03.2012 și a sentinței civile nr. 1364/02.04.2012 pronunțate de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, și de recurenții-reclamanți B. I. și R. E. împotriva sentinței civile nr. 1364/02.04.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – pârâți P. S. 1 BUCUREȘTI, S. 1 BUCUREȘTI, PRIN PRIMAR și I. I..

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de la 18 martie 2013, susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei la 25 martie 2013, când a pronunțat următoarea decizie:

CURTEA,

Prin sentința civilă nr. 1364 din 02.04.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții N. E., B. I. și R. E. în contradictoriu cu pârâții S. 1 București prin Primar, I. I. și P. S. 1 București prin care se solicitase anularea și suspendarea autorizației de construire nr. 622/66/C/_ din 04.09.2009 emisă de P. S. 1 București, obligarea pârâților la plata sumei de 100.000 lei cu titlu de daune materiale și 50.000 lei cu titlu de daune morale, precum și cheltuieli de judecată.

În motivarea sentinței, Tribunalul a arătat următoarele:

Prin autorizația nr. 622/66/C/_ din 04.09.2009 P. S. 1 a aprobat lucrările de construire pentru un imobil de locuințe regim de înălțime S+P+4E, in .. 16, sector 1, cu sistem constructiv reprezentat de piloți din beton armat. Prin avizul de urbanism nr.2 CA 3/20.01.2009 PUD ..16, s-a avizat amplasarea pe teren a construcției cu regim de înălțime S+P+4E.

Astfel cum rezultă din documentația care a stat la baza emiterii autorizației de construire, studiul geotehnic întocmit de inginer L. T. și verificat de inginer R. S., pentru imobilul din ..16, sector 1, a avut în vedere tratarea condițiilor geotehnice și de fundare pentru un imobil cu regim de înălțime P+4E. S-a menționat in acest studiu ca adâncimea de fundare va fi de 1,20 m de la nivelul terenului pe latura cu imobilul de la numărul 18 si de 2,20 m, pe latura cu imobilul de la numărul 14, iar pe laturile fara pereți cu calcan, adâncimea de fundare va fi de 1,20m. La acest studiu geotehnic autorii sai, ing. L. T. și verificator inginer R. S., au adus o completare intitulatata «Punct de vedere referitor la imobiluil din ..16, sector 1 București», prin care se arata ca in funcție de stratificatia terenului si de prezenta construcțiilor adiacente, imobilul cu S partial+P+4E proiectat se poate executa.

Asa cum rezulta din memoriul de expertiza tehnica efectuat pentru același imobil de inginer A. M. P. si verificat de inginer A. D., s-au avut in vedere la sistemul de fundare cotele prevăzute in studiul geotehnic, astfel incat s-a dispus realizarea unei incinte de piloți tangenți de diametru de 400 mm. De asemenea, potrivit concluziilor aceluiași raport de expertiza, imobilul ce urmează a se realiza pe amplasamentul menționat, nu va afecta rezistenta si stabilitatea construcțiilor invecinate, deoarece prin soluția adoptata - incinta piloți tangenți spraituiti, zona afectata se păstrează in limitele proprietății., iar construirea noului imobil nu implica intervenții asupra imobilelor invecinate.

Aceste concluzii sunt confirmate si de raportul de expertiza judiciara incuviintat in prezenta cauza si intocmit de expert ing. G. I., care arata ca studiul geotehnic intocmit de ing. L. T. și verificat de inginer R. S., pentru imobilul in litigiu, a fost respectat. De asemenea, același raport de expertiza a concluzionat ca urmare a utilizării soluției tehnice cu piloți forați tangenți spraituiti, nu sunt necesare lucrări de intervenție la construcțiile invecinate, fiind respectate dispozițiile Anexei 1 la Legea nr.50/1991, pct. 2.5.6..

Tribunalul retine ca din concluziile raportului de expertiza judiciara rezulta ca o parte din fisurile si crăpaturile detectate la imobilul situat la nr.18, sunt vechi si este probabil sa fie reactivate, neputandu-se determeina gradul de agravare a acestora, fiind posibil ca ele sa fie cauzate de vibrațiile produse de utilajele folosite la execuția fundației.

In ceea ce privește opinia separata a expertului ing. O. M., expert parte al reclamanților, aceasta nu poate fi avuta in vedere. Astfel, acesta arata ca studiul geotehnic menționat mai sus, nu este relevant in cauza, si are caracter formal, referindu-se la un alt tip de clădire decât cel executat la numărul 16. Asa cum a reținut instanța, studiul geotehnic in cauza, asa cum a fost completat, se refera la imobilul in litigiu, cu caracteristicile tehnice individualizate- si a fost avut in vedere la emitere autoriazatiei de construire. Nu pot fi avute in vedere nici concluziile aceluiași expert, potrivit cărora era necesar acordul notarial al vecinilor pentru eliberarea autorizației de construire, deoarece nu se întemeiază pe constatări tehnice concrete, ci numai pe afirmația lipsei studiului geotehnic prevăzut de lege, aspect nereal, asa cum s-a arătat mai sus.

În raport de considerentele reținute anterior instanța constată că în cauză nu era necesar acordul reclamanților la emiterea autorizației de construire.

Potrivit art.2.5.6. din Anexa nr.l a Legii nr.50/1991 rep., acordul vecinilor, conform prevederilor legale în vigoare, exprimat în formă autentică, este necesar pentru construcțiile noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate, numai dacă sunt necesare măsuri de intervenție pentru protejarea acestora.

S-a reținut anterior că potrivit rapoartelor de expertiza tehnica efectuate atat in faza de emitere a autorizației de construire, cat si in faza judecații prezentei cereri, executarea lucrărilor autorizate prin actul administrativ contestat nu presupune extinderea zonei de influență asupra construcției reclamanților si nu sunt necesare lucrări de intervenție pentru protejarea acestora.

In ceea ce privește susținerea reclamanților conform căreia in certificatul de urbanism era prevăzuta obligația beneficiarului autorizației de a obține acordul notarial al avecinilor Tribunalul retine ca aceasta este neintemeiata.

Astfel, potrivit certificatului de urbanism nr. 1494/146/C/l_/07.05.2008, acordul notarial al vecinilor s-a prevăzut numai pentru situația in care lucrările noi impun luarea unor masuri de intervenție pentru protejarea imobilelor existente si daca prin proiect se menține aceasta obligativitate, precum si pentru ipoteza in care zona de influenta a excavatiei se va extinde dincolo de limita de proprietate. După cum s-a reținut mai sus, prin proiectul efectuat de inginer A. M. P. s-a arătat ca nu este necesar acordul notarial al vecinilor, deoarece construcția nu presupune lucrări de intervenție la imobilele învecinate, iar zona de influenta a lucrărilor se menține in limita de proprietate.

De asemenea, același certificat prevede necesitatea obținerii de către beneficiar a PUD, act care a fost emis pentru imobilul in cauza. Potrivit PUD pentru imobilul din .. 16, -Hotărârea Consiliului local Sector 1 nr. 212/2009, s-a aprobat planul urbanistic de detaliu pentru construcția amplasata pe terenul in cauza.

In ceea ce privește cererea de dezdăunare, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamanților, luând act că în cauză nu este probată existența unui prejudiciu material, cuantificabil la 100.000 lei, nerezultând din probatoriul administrat în cauză că remedierea degradărilor suferite de imobilul reclamanților ar necesita obligarea pârâților la plata sumei solicitate.

Aceeași este soluția instanței și în privința cererii având ca obiect obligarea pârâților la plata prejudiciului moral. Afirmația reclamanților, în sensul că pârâții i-au sfidat, susținând că documentația de autorizare a lucrărilor de construire respectă legislația în vigoare iar imaginea lor publică a avut de suferit nu justifică nicidecum obligarea pârâților la plata sumei de 50.000 lei, cu titlu de daune morale. Este evident că apărarea formulată de pârâți, în sensul susținerii legalității emiterii autorizației de construire, nu poate avea consecința unei suferințe morale cauzate reclamanților și nici afectarea imaginii publice (împrejurare a cărei dovedire ar fi fost mult mai lesne de realizat, în caz că s-ar fi produs).

Împotriva acestei sentinței a formulat recurs reclamantul N. E. arătând următoarele:

In fapt, înainte de a trece la expunerea motivelor de recurs, solicită să observe că prin decizia civilă nr. 2596 din 07 noiembrie 2011, pronunțată de instanța de control judiciar, a fost admisă excepția nelegalei citări a pârâtului primar al sectorului 1 - invocata de instanță din oficiu - a fost casată sentința civilă nr. 2559 din 04 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX a C. administrativ și fiscal și trimisă cauza spre rejudecare, cu mențiunea ca instanța de trimitere „să aibă în vedere cu ocazia rejudecării si motivele de recurs vizând fondul cauzei, invocate de pârâții S. 1 prin Primar și IIie I."".

Astfel, limitele rejudecării sunt date de coordonatele legii și ale dispoziției de casare din decizia instanței de control judiciar. Sub primul aspect, cel legal, trebuie avute în vedere prevederile art. 315 alin. 2 C. proc. civ., conform cărora „când hotărârea a fost casată pentru nerespectarea formelor procedurale, judecata va reîncepe de la actul anulat". Ori, în speță, vă rugăm să observați că scriptic, procedura a fost viciată de la primul termen de judecată, respectiv cel din data de 14 decembrie 2009.

Practic, toate actele de procedură ce au urmat acestui termen, au fost viciate, motiv pentru care de la acest prim termen trebuie reluată judecata în prezenta cauză. în raport de dispozițiile legale invocate.

Tot în raport de coordonatele legii susține că, în conformitate cu dispozițiile alineatului 3 al aceluiași art. 315 din C. proc. civ., „după casare, instanța de fond va judeca din nou, ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată".

Practic, din textul de lege rezultă fără echivoc faptul că „la rejudecare instanța de fond va ține seama de cererile invocate în fața primei instanțe, apărând ca nelegală practica de a da îndrumări instanței de trimitere să ia în considerare motivele de recurs care nu au fost analizate inițial pe fondul cauzei, deoarece sunt apanajul instanței de control judiciar"

Sub cel de-al doilea aspect, limitele investirii instanței de rejudecare diferă în funcție de cum casarea a fost totală sau parțială.

Astfel, doctrina și practica judiciară s-au pronunțat constant în sensul că „după casare, indiferent dacă este cu trimitere sau cu reținere poate fi administrată orice probă" întrucât „obligativitatea deciziei de casare se rezumă la două aspecte, respectiv problemele de drept ce au fost dezlegate de instanța de recurs și necesitatea administrării probelor noi, fie numai a celor arătate în decizia de casare, fie a altora noi, ordonate de instanța de trimitere, pe care le consideră necesare pentru justa soluționare a cauzei" (M. L., Recursul în procesul civil, editura Hamangiu, București 2011, p. 341).

Acest punct de vedere exprimat în doctrină și practica judiciară a fost legiferat prin art. I, pct. 31 din Legea 202/2010 și a devenit alineatul 3 ind. 1 al art. 315 C. proc. civ.

Așadar, „obligativitatea deciziei de casare impune instanței de trimitere sarcina ordonării de probe, însă nu este obligată să pronunțe soluția preconizată de instanța de recurs, dar este îndrituită să dea o hotărâre identică cu cea casată, în virtutea dreptului de apreciere, dacă și în urma probelor administrate starea de fapt rămâne neschimbată" (M. L., Recursul în procesul civil, editura Hamangiu, București 2011, p. 343).

Față de cele expuse, instanța de rejudecare le-a respins probele solicitate în rejudecare, motivând că „din decizia de casare rezultă că instanța de recurs a dispus ca în rejudecare instanța de fond să aibă în vedere și motivele de recurs ale pârâților și cum aceste motive de recurs nu vizează aspectele vizate de către reclamanți, Tribunalul, văzând că reclamanții nu au criticat aspectele pe care le aduc acum în fața instanței, apreciază că au intrat în putere lucrului judecat. Având în vedere faptul că hotărârea s-a casat pentru nelegala citare a pârâtului Primar al sectorului 1 București, acesta este singurul care mai poate solicita administrarea de probe ".

Această opinie a instanței de fond nu poate fi primită deoarece apare ca derizorie în raport de dispozițiile legale în vigoare ce reglementează judecarea în fond după casare. A admite o astfel de opinie, este echivalent cu a nu recunoaște reclamanților din prezenta cauză nici dreptul la contraprobă în condițiile în care intimatul-pârât primar al sectorului 1 ar fi propus probe noi, astfel că opinia instanței de fond excede principiului contradictorialității și celui al respectării dreptului la apărare, adică vizează aceleași aspecte pentru care cauza a fost casată de către instanța de control judiciar.

Ori, așa cum rezultă din decizia nr. 2596 din 07 noiembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IX a, temeiul de drept care a fost avut în vedere pentru casarea sentinței inițiale l-au constituit dispozițiile art. 315 alin 2 raportat Ia art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Având în vedere că instanța de recurs a dispus casarea pentru nerespectarea formelor procedurale, „indiferent de instanța care rejudecă (rejudecare cu reținere sau cu trimitere) judecata se reia din etapa în care s-a constatat neregularitatea care a atras casarea, aspect ce rezultă din art. 315 alin. 2 C. proc civ. In această situație, având în vedere că recursul a fost exercitat împotriva unei hotărâri care nu este susceptibilă de apel, prin casare fiind înlăturară în totalitate hotărârea recurată, instanța de rejudecare urmând să se comporte ca o instanță care judecă în primă instanța" (M. T., D. procesual civil, voi. II, editura Universul Juridic, București 2005, p. 134), avea obligația administrării de probe noi.

Cum în speța de fată casarea a fost totală - întrucât au fost anulate toate actele de procedură începând de la primul termen - „limitele investirii instanței de trimitere impun acesteia să analizeze toate cererile deduse judecății prin acțiunea introductivă de instanță" (M. L., Recursul în procesul civil, editura Hamangiu, București 2011, p. 339).

In raport de aceste aspecte doctrinare, susținute de doi reputați practicieni ai dreptului, citați în alineatele anterioare, rezultă că punctul de vedere al instanței fondului, exprimat în încheierea din 12 martie 2012, conform căruia cererea de probe formulată în rejudecarea fondului ar fi inadmisibilă întrucât sentința inițială, casată în totalitate, ar fi intrat în puterea lucrului judecat, este total în afara legii.

Mai mult, în speța de față, având în vedere că hotărârea primei instanțe a fost desființată în totalitate în urma casării, iar intimații nu au solicitat administrarea de probe noi și nici instanța nu a considerat necesară administrarea, din oficiu, a altor probe, ceea ce echivalează cu nemodificarea situației de fapt din cauză, ar fi trebuit să pronunțe aceeași, soluție de admitere a acțiunii și anulare a autorizației de construire criticată, în conformitate cu doctrina și practica judiciară în materie.

De asemenea, învederează faptul că, apărările expuse cu ocazia rejudecării fondului după casare, referitoare la încălcarea flagrantă a prevederilor Planului Urbanistic General al municipiului București, cu ocazia emiterii autorizației de construire a cărei anulare o cere, au fost expuse chiar prin acțiunea introductivă de instanță, nefiind evocate pentru prima dată în rejudecare.

In ceea ce privește criticile pe care înțelege să le formuleze în privința sentinței civile recurate, acestea vor urma întocmai ordinea din considerentele sentinței recurate.

Înainte de a trece la formularea criticilor ce se impun sentinței recurate, prezintă succint situația de fapt.

Astfel, arată că, la data de 04 septembrie 2009 a constatat ca pe .. 16, sector 1 București, se executa organizare de șantier. Din discuțiile cu muncitorii a aflat ca pe acel teren se va edifica un imobil de locuințe în regim de S+P+4E.

Totodată, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că data de 19 martie 2008, prin cererea nr._, pârâta I. I. a solicitat pârâtului Primar al sectorului 1 București eliberarea unui Certificat de Urbanism în vederea edificării unui imobil de locuințe în regim de S+P+4 E, la adresa: . nr. 16, sector 1, București.

La data de 07.05.2008 pârâtul Primar al sectorului 1 a emis Certificatul de Urbanism nr. 1494/146/C/_, prin care au fost indicate avizele, acordurile și studiile de specialitate ce trebuiau întocmite pentru eliberarea autorizației de construire. Astfel, din analiza certificatului de urbanism rezultă că pentru obținerea autorizației de construire, pârâta I. I. trebuia să obțină și acordul notarial al proprietarilor vecini (.. 14 și 18) pentru construcții noi amplasate adiacent construcțiilor existente, numai dacă lucrările noi impun luarea unor măsuri de intervenție pentru protejarea imobilelor existente (consolidări, subzidiri, etc); acord notarial vecini perimetrali dacă zona de influență a excavației adânci se va extinde dincolo de limita de proprietate ținându-se cont de prevederile normativului NP 120-2006 aprobat prin Ordinul MTCT nr. 1730/2006); avizul Inspectoratului de Stat în Construcții al municipiului București (ISC); expertiza tehnică pentru lucrările propuse cu concluzii privind păstrarea integrității construcțiilor învecinate; studiu Geotehnic.

In realitate, pârâta I. I. nu a solicitat și nici nu a prezentat odată cu cererea de obținere a autorizației de construire aceste două tipuri de acorduri notariale ale vecinilor, avizul ISC și studiul geotehnic pentru imobil cu subsol pe care-1 edifică.

Cu toate acestea pârâtul Primar al sectorului 1, în lipsa tuturor acestor documente solicitate inițial prin certificatul de urbanism, a eliberat autorizația de construire nr. AC 622/66/C/_ dîn04.09.2009.

In ceea ce privește criticile ce se impun sentinței nr. 1364/02 aprilie 2012, arată că din analiza considerentelor sentinței recurate rezultă că instanța fondului a folosit sentința inițială casată de instanța de control judiciar pentru nelegala citare a uneia din părți și nu pentru netemeinicie, ca reper pentru a face slalom printre considerentele acesteia și a dispune o soluție contrară deși situația de fapt nu era schimbată față de cea din precedentul ciclu judiciar.

Susține aceasta deoarece, așa cum se poate observa, alineatul al doilea al considerentelor sentinței recurate are următoarea formulare: ,astfel cum rezultă din documentația care a stat la baza emiterii autorizației de construire, studiul geotehnic întocmit de inginer L. T. și verificat de inginer R. S., pentru imobilul din .. 16, sector 1, a avut în vedere tratarea condițiilor geotehnice și de fundare pentru un imobil cu regim de înălțime P + 4

In același timp, textul sentinței casate pentru nelegala citare a părții și nu pentru netemeinicie, în pagina a doua, alineatul 12 (aflat în a doua jumătate a paginii) are în plus următoarea formulare: „...imobil cu regim de înălțime P + 4, în condițiile în care fundațiile noi vor avea talpa la aceeași cotă cu construcțiile învecinate, or autorizația de construire este emisă pentru edificarea unui imobil S+P+4 E, incluzând executarea unor lucrări calificate de reglementările în construcții ca excavație adâncă".

Pentru o constatare opusă celei a instanței din primul ciclu procesual, instanța fondului a înlăturat a doua jumătate a concluziilor din alineatul 12 al sentinței inițiale cu o alta, pe care a inclus-o în partea finală a aceluiași alineat 2 din pagina a treia a sentinței recurate, conform căreia ,,La acest studiu geotehnic autorii săi, ing. L. T. și verificator inginer R. S., au adus o completare intitulată Punct de vedere referitor la imobilul din .. 16, sector 1 București, prin care se arată că în functie de stratificarea terenului și de prezenta construcțiilor adiacente, imobilul cu Sparțial+P+4Eproiectat se poate executa".

Numai că, prima instanță, cu referire la același aspect a constatat în primul alineat al paginii a treia, a sentintei casate pentru nelegala citare a pății și nu pentru netemeinicie că,„Referitor la acest aspect, este de observat că în concluziile sale expertul judiciar arată în cuprinsul raportului că prin completarea intitulată Punct de vedere referitor la imobilul din ., sector 1 București, este acoperită neregularitatea cauzată prin depunerea unui studiu tehnic privitor la o construcție fie fără subsol; o astfel de apreciere ar fi fost pe deplin întemeiată, în măsura în care completarea documentației tehnice ar fi avut loc anterior emiterii autorizației de construire ".

Această parte finală a alineatului întâi din pagina a treia a sentinței primei instanțe a determinat instanța de rejudecare a fondului să „mute" momentul de redactare a respectivului punct de vedere, care a fost ulterior emiterii autorizației de construire întrucât nu se regăsește printre piesele dosarului de autorizare transmis instanței, într-unui anterior emiterii acesteia.

In legătură cu acest „punct de vedere" suplimentar care ar fi „completat", în opinia instanței de rejudecare studiul geotehnic inițial, arată că, în raport de prevederile „Normativului privind documentațiile geotehnice pentru construcții" NP 074-2007, aprobat prin Ordinul nr. 128/2007, în conformitate cu pct. 3.2.5 și pct. 3.3.2 din capitolul 3, pentru studiul geotehnic aferent edificabilului de la nr. 16 ""numărul minim al sondajelor pe un amplasament investigat va fi, pentru categoria geotehnică 2, de două sondaje", în condițiile în care se poate observa că studiul geo inițial împreună cu „punctul de vedere" completator nu conțin decât un singur sondaj. A se vedea anexa 1 la prezentul recurs.

In ceea ce privește "formula de calcul" a adâncimii de forare pentru studiul geotehnic, aceasta rezultă din Partea a II a, cap. V, Anexa nr. II. 1 la normativul NP 074 — 2007, Tabelul nr. II. 1.1. A se vedea anexa 2 la prezentul recurs.

Astfel, cum din memoriul de expertiză tehnică aferent edificabilului de la nr. 16, rezultă că "urmează a se realiza un imobil... ce are dimensiunile în plan de cea. 5,80x16,75m" pag. 114 dosar fond, iar "sistemul de fundare este alcătuit dintr-un radier " pag. 116 dosar fond, pentru ca la pag. 117 dosar fond, să se menționeze că "adâncimea excavației este de -3,20 m faß de cota terenului".

Din coroborarea acestor date, prin raportare la prevederile Anexei nr. II. 1 la normativul NP 074 — 2007, tabelul nr. II. 1.1, rezultă că pentru „fundații cu radier, adâncimea minimă a zonei investigate de sub talpa fundației trebuie să fie egală cu lățimea radierului", care este de 5,80 m conform memoriului de expertiză tehnică.

Așadar, calculul adâncimii de forare de investigare conform normativului NP 074 — 2007 este:- adâncimea bazei radierului, din proiect, este de -3,20 m;- lățimea radierului este de 5,80 m;

rezultă că prin însumarea celor două valori de mai sus avem un total de 9,00 m, ce reprezintă adâncimea minimă de forare, în condițiile în care singurul foraj conținut de studiul geo si completarea la acesta a fost realizat la o adâncime de numai 6 metri.

Față de aceste argumente întemeiate pe dispozițiile reglementărilor în domeniul edificării construcțiilor, rezultă fără echivoc faptul că, studiul geotehnic, chiar completat - așa cum a dorit instanța fondului să conchidă, contrar dovezilor neechivoce și avem în vedere aici pe de o parte lipsa datei de întocmire a acestei „completări a studiului geotehnic", pe de altă parte lipsa efectivă a studiului completator dintre piesele dosarului de autorizare transmis instanței de către intimatul-pârât primar al sectorului 1 și nu în ultimul rând lipsa referirii Ia acest punct de vedere completator al studiului geotehnic atât din întâmpinarea intimatului-pârât primar al sectorului 1 cât și din obiectivele expertizei propuse de intimata-pârâtă I. I. - nu corespundea prevederilor legale în materie și nu putea sta la baza emiterii autorizației de construire în litigiu.

In ceea ce privește concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară invocate de instanță că ar confirma, pe de o parte completarea studiului geotehnic, iar pe de altă parte existența crăpăturilor apărute în zidurile imobilului de la nr. 18, este de observat că instanța fondului nu a dorit să constate că expertul oficial ing. G. I. nu a formulat concluzii proprii la nici unul dintre obiective ci, s-a limitat la a reproduce ad-literam concluziile din raportul de expertiză tehnică ce a stat la baza emiterii autorizației de construire, fără a preciza dacă și le însușește, cu argumente științifice.

Pentru a înlătura concluziile opiniei separate la raportul de expertiză oficial, instanța fondului a „constatat" că raportul de expertiză tehnică întocmit de ing. M. O., „ar avea caracter formal și „s-ar referi la alt tip de clădire decât cel executat la nr. 16".

Mai arată că este de acord că în virtutea dreptului suveran de apreciere a probelor, atunci când la dosar se află mai multe rapoarte de expertiză ale căror concluzii sunt contradictorii, instanța poate valida raportul ale cărui concluzii sunt confirmate de probele de la dosar care respectă dispozițiile reglementărilor în domeniul de activitate incident în cauză și în nici un caz pe cel care confirmă punctul de vedere al uneia dintre părți dar care încalcă reglementarea în domeniu, chiar dacă numeric, numărul „probelor" ce exced reglementării ar fi mai multe.

Pentru a se menține în același cadru de „legitimare" a activității intimaților-pârâți, cu toate că sunt încălcate flagrant dispozițiile reglementărilor în materia edificării construcțiilor, instanța de rejudecare a conchis că „prin proiectul efectuat de inginer A. M. P. s-a arătat că nu este necesar acordul notarial al vecinilor, deoarece construcția nu presupune lucrări de intervenție la imobilele învecinate, iar zona de influență a lucrărilor se menține în limita de proprietate", făcând astfel abstracție de concluziile raportului oficial de expertiză tehnică, întocmit de ing. G. I., care a concluzionat că „există zonă de influență în exteriorul incintei de la nr. 16 pentru că acest perete, chiar foarte rigid, nu poate împiedica total transmiterea deformațiilor și a tensiunilor din masivul de pământ adiacent și în condițiile în care prin proiect se prevede un perete îngropat". A se vedea anexa 5 la prezentul recurs.

Mai mult, expertul oficial a arătat în același raport că în cazul corpurilor reale (deci deformabile) cum sunt straturile de fundare, apar deformații si deplasări chiar la distanțe foarte mari fată de conturul unei construcții în curs de realizare", motiv pentru care zona de influentă a oricărei construcții realizate pe pământ este infinită ca extindere în plan si în adâncime".

Practic se constată că instanța de rejudecare, în considerentele sentinței recurate, este constantă în a căuta să „legitimeze" activitățile intimatilor-pârâți, iar atunci când raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing. G. I. nu îi este de folos, recurge la opinia proiectantului sau la cea a expertului verificator al proiectului de executare a imobilului de la nr. 16 din .>

Concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară au fost reținute și de instanța a cărei sentință a fost casată pentru nelegala citare si nu pentru netemeinicie, atunci când a statuat, în pagina a treia, alineatul 9, că „Este de observat, sub acest aspect că expertul tehnic judiciar arată că există zonă de influență în exteriorul incintei (de la nr. 16) și în condițiile în care prin proiect se prevede un perete îngropat-piloți forați tangenți șpraițuiți, care să susțină excava pa, pentru că acest perete, chiar foarte rigid, nu poate împiedica total transmiterea deformațiilor și a tensiunilor în masivul de pământ adiacent".

Pentru a-și definitiva acțiunea de „legitimare" a activităților intimatilor-pârâti, instanța fondului a conchis că „pentru imobilul din .. 16, Consiliul local sector 1 a emis hotărârea nr. 212/2009 prin care s-a aprobat planul urbanistic de detaliu, pentru construcția amplasată pe terenul în cauză", lăsând să se înțeleagă faptul că ar fi fost acordate legal derogări de la prevederile Planului Urbanistic General (PUG) al municipiului București.

Numai că, în ceea ce privește încălcarea Planului Urbanistic General (PUG) al Bucureștiului, cu ocazia emiterii autorizației de construire în litigiu, învederează următoarele:

Referitor la condițiile de amplasare, echipare și configurare pentru zona M 2 - în care se încadrează și terenul în suprafață de 177 mp cumpărat si 57 mp concesionat din . nr. 16, pe care se edifică în temeiul autorizației litigiu - art. 4, liniuța 3, prevede imperativ că suprafața minimă a unei parcele de teren existente, pentru a se putea emite autorizație de construire trebuie să fie de minimum 300 metri pătrați, ori, așa cum am arătat, suprafața terenului în litigiu este de numai 234 metri pătrați, deci sub limita minimă prevăzută de lege. A se vedea anexa 6 la prezentul recurs.

De asemenea, același art. 4, din PUG, liniuța 2 teza I, prevede textual că o a doua condiție ce trebuie îndeplinită de terenul pe care urmează să se edifice un imobil este deschiderea Ia stradă, care nu poate fi mai mică de 12 metri liniari, ori, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, terenul pe care se edifică în baza autorizației în litigiu are o deschidere la stradă de numai 5,80 metri liniari, fapt ce îl face impropriu emiterii unei autorizații de construire. A se vedea anexa 6 la prezentul recurs.

Totodată, art. 10 din PUG, cu referire la înălțimea maximă a clădirilor în raport de lățimea străzii pe care este amplasat edificabilul, precizează că pentru străzile cu o lățime mai mică de 9 (nouă) metri liniari, înălțimea maximă a unei clădiri nu poate fi mai mare de P + 2E + M. Ori, în speță, având în vedere că . are o lățime de până în 9 (nouă) metri liniari, autorizația de construire în litigiu nu putea cuprinde pentru edificabilul de la nr. 16 o înălțime de P + 4E. A se vedea anexa 7 la prezentul recurs.

In aceeași ordine de idei arată că art. 7 din PUG, referitor la amplasarea clădirilor unele fată de altele, precizează că acestea vor respecta între ele distanțe egale cu jumătate din nălțimea celei mai înalte, distanța putând fi redusă la jumătate din înălțime, dar nu mai puțin de 6.00 metri, numai în cazul în care fațadele prezintă calcane sau ferestre care nu asigură luminarea unor încăperi de locuit. Ori, în speță, clădirea existentă la nr. 18 are calcan de numai 8 (opt) metri pe latura cu terenul de la nr. 16, restul de 8(opt) metri fiind curte, iar prin autorizația în litigiu - pentru edificabilul de la nr. 16 - a fost încălcată această dispoziție legală, atâta timp cât s-a considerat existenta unui calcan pe toată lungimea de 16 metri liniari și nu s-a impus retragerea acesteia pentru restul de opt metri liniari iară calcan, conform dispozițiilor imperative ale legii.

Pentru eludarea acestor dispoziții legale, intimatu-pârât Primar al sectorului 1 i-a solicitat intimatei-pârâte I. I. întocmirea unui plan de detaliu. Numai că, în conformitate cu prevederile art. 32 alin. 3 din Legea nr. 350/2001, modificată și completată prin Legea nr. 289/2006, prin Planul Urbanistic de Detaliu se pot aduce modificări Planului Urbanistic General, numai în ceea ce privește Procentul de Ocupare a Terenului (POT) și distantele față de limitele laterale și posterioare ale parcelei pe care urmează a se edifica noua construcție.

Aceleași concluzii se desprind și din analiza PUG, Titlul I Prescripții Generale, punctul 4 - Derogări de la prevederile Regulamentului de Urbanism, subpunctul 4.3, Modalități de autorizare în cazul derogărilor, unde se prevede textual că modificarea POT, a distantelor fată de limitele laterale si posterioare ale parcelei sunt posibile pe baza unor Planuri Urbanistice de Detaliu - PUD. însoțite de ilustrare de arhitectură, cu avizul CTU-DGUAT și CULPAT precum și în cazul zonelor protejate, al Ministerului Culturii, iar modificarea uneia dintre condițiile stipulate în PUG privind funcțiunile admise, regimul de construire,înălțimea maximă admisă, CUT si retragerea clădirilor față de aliniament este posibilă pe baza unor Planuri Urbanistice Zonale (PUZ), elaborate și aprobate de Consiliul General al Municipiului București, conform legii. A se vedea anexa 8 la prezentul recurs. />

Mai mult, subpunctul 4.4. din același act normativ, menționează că regulamentul stabilește că Planurile Urbanistice de Detaliu care se referă la terenurile amplasate în cadrul unor parcelări existente situate în zonele de locuințe individuale cu maxim P+2 niveluri prin care șe_ precizează numai edificabilul retragerile fată de limitele laterale si posterioare ale parcelei, fără a depăși celelalte prevederi ale Regulamentului PUG, nu vor fi supuse aprobării CGMB. autorizația de construire urmând să fie emisă pe baza avizului CTU-DGUAT și a avizului CULPAT care vor face mențiunea respectivă (aprobări care lipsesc în cazul de fată), iar subpunctul 4.5 statuează fără echivoc faptul că în toate celelalte cazuri documentațiile de urbanism se vor supune aprobării conform legislației în vigoare.

Față de aceste dispoziții legale rezultă fără putință de tăgadă faptul că prin PUD-ul solicitat de intimatul-pârât Primar al sectorului 1 au fost încălcate flagrant toate aceste dispoziții legale, întrucât pentru derogări de la regimul de construire, înălțimea maximă admisă si retragerea clădirilor fată de aliniament trebuia întocmit obligatoriu PUZ, ce trebuia aprobat de CGMB și nu puteau fi aprobate astfel de derogări de la Regulamentul General de Urbanism prin PUD.

Oricum, chiar și în situația întocmirii unui PUZ, . care a fost emisă autorizația de construire în litigiu nu îndeplinea condițiile minime de construire, în raport de dispozițiile pct. 5 - Condiții de construibilitate ale parcelelor, din Regulamentul de urbanism, subpunctul 5.1, conform căruia, deschiderea minimă la stradă trebuia să fie de minim opt metri liniari, iar înălțimea clădirii nu trebuia să depășească P + 2. A se vedea anexa 8 la prezentul recurs.

Ori, instanța de rejudecare a refuzat „să vadă" încălcarea acestor dispoziții ale reglementărilor în construcții și a preferat să dea câștig de cauză, în disprețul dispozițiilor legale.

In ceea ce privește dezdăunarea solicitată, instanța fondului a respins-o pe considerentul că „în cauză nu este probată existența unui prejudiciu material, nerezultând din probatoriul administrat că remedierea degradărilor suferite de imobilul reclamanților ar necesita obligarea pârâților la plata sumei solicitate".

Și de această dată instanța fondului a făcut abstracție de concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit de ing. G. I., care a statuat că „Este posibil ca fisurile să apară la forarea piloților și în special la spargerea capetelor piloților, datorită vibrațiilor utilajelor folosite, motiv pentru care se poate spune că nu execuția construcției de la nr. 16 a condus la aparitia acestor fisuri ci numai vibrațiile produse de utilajele folosite la execuția si spargerea capetelor piloților ar fi putut duce la apariția fisurilor". A se vedea anexa 9 la prezentul recurs.

In același sens arată că, în conformitate cu prevederile art. 18 alin. 3 din Legea 554/2004, instanța poate dispune plata unor despăgubiri pentru daunele materiale și morale cauzate, precum și a cheltuielilor de judecată, la cererea reclamantului. Așa cum s-a statuat în doctrină, acest prejudiciu reprezintă elementul unei forme de răspundere specifice dreptului administrativ și nu dreptului civil, anume răspunderea administrativ-patrimonială (A. I., Tratat de drept administrativ, voi. II, ediția a IV a, p. 358-359).

Jurisprudența s-a pronunțat constat în sensul că, „la stabilirea cuantumului despăgubirilor solicitate în temeiul art. 1 și art. 8 cu referire la art. 18 alin. 3 din Legea 554/2004, urmează a se aprecia dacă persoana vătămată a depus diligentele rezonabile pentru a evita sau limita prejudiciul ce i-a fost produs prin actul administrativ și dacă a utilizat mijloacele legale în acest sens. Potrivit unui principiu general comun sistemelor juridice ale statelor membre UE, chiar cu riscul de a suporta ea însăși prejudiciul, trebuie să facă dovada unei diligente rezonabile în a limita întinderea pagubei" de construire la nr. 16 (organizare de șantier) la toate organele competente pentru verificarea și remedierea tuturor situațiilor ce sfidau legea, dar au propus, printr-o notificare transmisă pârâtei I. I. urmare notificării transmise de acesta la 28.12.2009, că „după înlăturarea riscului de ruinare a imobilului de la nr. 18, vor considera dat acordul lor notarial pentru edificarea imobilului de la nr. 16".

Mai mult, din toate probele administrate în cauză rezultă fără echivoc faptul că degradările imobilului de la nr. 18 sunt consecința directă a lucrărilor de edificare a construcției de la nr. 16, în baza autorizației emisă de pârâtul Primar al sectorului 1 pentru pârâta I. I., cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor legale în vigoare.

Inspectoratul de Stat în Construcții prin procesul verbal de control nr. 5498/28.09.2009 anexa 10 confirmă constatarea fisurilor în pereții imobilelor de la nr. 14 și 18, semnalate de locatarii acestor imobile (pct 1.3) și în concluzii „dispune eventuale măsuri".

Măsurile recomandate de Inspectoratul de Stat în Construcții sunt prezentate în adresa nr. 153/12.11.2009 (anexa 11) „măsuri de reparare a fisurilor activate de lucrările de execuție....întrucât devin inaccesibile după realizarea imobilului"

In prezent se constată din fotografiile anexate (cinci planșe) continuarea tacită a lucrărilor sub pretext de CONSERVARE făcând în prezent imposibil accesul la fundația de 1.2 metri imobilul nr. 18 din spre zona care a fost decopertată așa cum a prevăzut ISC.

La primul cutremur, clădirea de la nr. 18 va fi la pământ din situația la care se găsește în prezent, ca urmare a lucrărilor executate la nr. 16. (piloți cu diametrul de 400mm lipiți de o fundație de 1,2 m planul de alunecare include întreaga clădire -anexa 12)

In concluzie, având în vedere că hotărârea primei instanțe a fost desființată în totalitate în urma casării pentru nelegala citare a intimatulu-pârât primar al sectorului 1 si nu pentru netemeinicie, iar intimații nu au solicitat administrarea de probe noi și nici instanța nu a considerat necesară administrarea, din oficiu, a altor probe, ceea ce echivalează cu nemodificarea situației de fapt din cauză, ar fi trebuit să pronunțe aceeași soluție de admitere a acțiunii si anularea autorizației de construire criticată, în conformitate cu doctrina și practica judiciară în materie.

Pentru toate aceste solicită admiterea recursul așa cum a fost formulat casarea în totalitate a sentinței civile recurată precum și a încheierii din 12 martie 2012, iar după evocarea fondului să se dispună anularea în totalitate a autorizației de construire nr. ac 622/66/c/_ din 04.09.2009 emisă de intimatu-pârât Primar al S. 1 București, fiind eliberată cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor legale în materie.

Împotriva aceleiași sentințe a formulat recus și reclamanții I. B. și R. E. solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.

În cuprinsul recursului s-au invocat următoarele:

1. Instanța de fond nu a verificat legalitatea conținutului autorizației de construire.

Potrivit disp. art. 7 al. 23 din Legea nr. 50/1991, astfel cum erau in vigoare la data emiterii autorizației, "autoritățile prevăzute la art. 4 fac publica emiterea autorizației de construire sau, dupa caz, a actului de respingere a cererii pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții și pun la dispoziția publicului următoarele informații: a) conținutul autorizației de construire și al anexelor aferente, care includ toate condițiile necesare a fi "îndeplinite de solicitanți, sau, dupa caz, conținutul actului de respingere a cererii pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții".

F. de aceste dispoziții imperative si vazand ca din conținutul autorizației de construire lipsesc condițiile necesare a fi îndeplinite de solicitanți referitoare la regimul tehnic al imobilului - procentul de ocupare a terenului, coeficientul de utilizare a terenului, dimensiunile minime și maxime ale parcelelor, echiparea cu utilități, edificabil admis pe . pietonale și auto, parcaje necesare, alinierea terenului si a construcțiilor fata de străzile adiacente terenului, instanța de fond era obligata sa cenzureze legalitatea actului administrativ si sa constate ca autorizația de construire nu îndeplinește cerințele minime de legalitate.

Nementionarea acestor limite face practic imposibila verificarea respectării cerințelor legale de vreme ce autoritatea emitenta a omis sa menționeze tocmai limitele legale in baza cărora se poate construi si s-a limitat doar la suprafața construcției.

2. Sentința civila recurata este data cu interpretarea si aplicarea greșita a dispozițiilor art. 2.5.6. din Anexa la Legea nr. 50/1991 si disp. Normativului Indicativ NP120-06 din 21 septembrie 2006 privind cerințele de proiectare si execuție a excavatiilor adânci in zone urbane, astfel cum a fost aprobat prin Ordinul nr. 1730/2006.

Potrivit doctrinei si jurispudentei, pentru a fi legal, un act administrativ trebuie sa îndeplinească cumulativ următoarele cerințe (ICCJ, Secția C. Administrativ, d.c 3722/4.10.2007, Culegere de practica judiciara in materia contenciosului administrativ 2007, p. 49):

1. sa fie adoptat sau emis de o autoritate competenta material si teritorial si in limitele competentei sale

2.conținutul actului administrativ trebuie sa fie conform cu conținutul legii in baza căruia este emis si cu actul normativ cu forța superioara

3.sa corespunda scopului urmărit de legea pe care o pune in executare

4.sa fie adoptat sau emis in forma specifica cu actul administrativ si cu respectarea procedurii si normelor de tehnica legislativa prevăzute de lege

5.sa fie actual si oportun.

Autorizația de construire nr. 622/66/C/_ din 04.09.2009 emisa de P. S. 1 București nu este in conformitate cu conținutul legii in baza căreia a fost emisa si nici cu actul normativ cu forța superioara, in speța Legea nr. 50/1991, Ordinul nr. 839/2009 si Ordinul nr. 1730/2006.

In mod greșit a apreciat instanța de fond faptul ca, in raport de studiul geotehnic întocmit in cauza, autorizația a fost emisa in mod legal, nefiind necesara obținerea acordului vecinilor, întrucât nu erau necesare masuri de intervenție asupra imobilului învecinat.

Asa cum rezulta din actele dosarului, studiul geotehnic intocmit in luna mai 2008 si prezentat autorității administrative ("filele 102-108 dosar fond) a vizat un imobil cu regim de inaltime P+4 E, in timp ce autorizația de construire a fost solicitata si emisa pentru un imobil cu regim de intaltime S+P+4E, ceea ce presupune implict un regim diferit de forare si alte adâncimi ale fundației.

Faptul ca ulterior emiterii autorizației de construire a fost intocmit documentul intulat "Punct de vedere referitor la imobilul din .. 16, sector 1", prin care se face trimitere la noua construcție ca fiind S+P+4E trebuia inalturat de instanța si nicidecum folosit in sensul argumentării soluției date, întrucât legalitatea emiterii actului administrativ contestat se apreciază la momentul emiterii actului si nicidecum dupa emiterea acestuia si dupa ce acesta deja produce efecte juridice. In acest sens, autorității emitente a actului administrativ contestat ii revenea obligația, conform disp. legale mai sus citate, sa verifice daca studiul geotehnic a fost intocmit in mod corespunzător, respectiv in conformitate cu proiectul si cererea de emitere a autorizației de construire.

Or, de vreme ce studiul geotehnic viza un regim de inaltime de P+4E, iar autorizația de construire a fost solicitata pentru S+P+4E, autoritatea emitenta era obligata sa înapoieze actele si sa solicite complinirea lipsurilor in 5 zile conform disp. art. 7 al. 3 din Legea nr. 51/1991 si art. 46 al. 2 din Normele Metodologice de Aplicare, iar in cazul in care solicitantul nu ar fi îndeplinit aceasta cerința, intimatul P. S. 1 trebuia sa respingă cererea si nicidecum sa emită autorizația de construire.

Faptul ca documentul intitulat "Punct de vedere referitor la imobilul din .. 16, sector 1 București" este un document întocmit ulterior este dovedit prin nementionarea înscrisului in Anexa Autorizație de Construire nr. 622/66/C/_ din 04.09.2009 emisa de P. S. 1 București, intitulata "Documentația tehnica vizata spre neschimbare si avizele prezentate - fac parte din prezenta autorizație:". Asa cum rezulta din actele dosarului (fila 42 dosar fond) intimatul P. S. 1 București a enumerat toate actele care au stat la baza emiterii autorizației, documente care fac parte integranta din aceasta.

Se poate observa cu ușurința din lecturarea acestei liste faptul ca respectivul "Punct de vedere" nu a făcut parte din documentația prezentata si avuta in vedere la emiterea autorizației de construire (fila 42 dosar fond).

Sub acest aspect, instanța de fond a apreciat in mod greșit faptul ca au fost îndeplinite toate cerințele legale si ca nu era necesar acordul subsemnaților. Cerințele legale referitoare la întocmirea studiului geotehnic trebuiau respectate anterior emiterii actului administrativ si nu suplinite ulterior, întrucât controlul de legalitate vizează actul admistrativ la data emiterii sale si nu ulterior sesizării instanței.

Cerințele efectuării acestui studiu geotehnic au fost impuse de legiuitor in vederea asigurării siguranței vecinilor si cladilor învecinate si, tocmai de aceea, prin Normativul aprobat prin Ordinul nr. 1730/2006 s-au prevăzut modalitățile in care acest studiu urmează a fi efectuat.

Astfel, conform disp. art. 5.4.2 din acest act normativ "adâncimea excavatiei rezulta din numărul de niveluri subterane specificate prin tema de proiectare a noii construcții. Totuși, este necesar ca definitivarea acestei adâncimi sa se faca dupa cunoașterea condițiilor geotehnice si hidrogeologice de pe amplasament, in mod particular a nivelului si caracterului pânzelor de apa subterana interceptate in forajele de cercetare a terenului de fundare. întrucât dificultățile si riscurile cresc in măsura apreciabila prin coborârea cotei finale de excavare sub nivelul apei subterane, trebuie avuta intotdeauna in vedere posibilitatea limitării numărului de niveluri subterane, pentru reducerea acestor dificultăți si riscuri".

Din interpretarea acestor dispoziții legale reise in mod clar ca intenția legiutorului a fost înlăturarea riscurilor. Tocmai de aceea s-a impus ca adâncimea excavatiei sa fie făcuta in funcție de numărul de niveluri subterane. Or, de vreme ce studiul geotehnic prezentat primăriei, si nu completarea constituita pro causa, nu prevede si subsolul, este evident ca nu s-a avut in vedere limitarea riscurilor,ca nu a fost stabilita in mod corespunzător necesitatea masurilor de intervenție, ca situația a fost prezentata disimulat si, in aceste condiții era absolut necesar acordul nostru pentru autorizarea acestor lucrări, întrucât riscurile ne priveau pe noi direct.

Totodată, potrivit disp. art. 27 al. 2 din Normele Metodologice de aplicare ale Legii nr. 50/1991 "situațiile prevăzute la alin. (1) lit. a) corespund cazurilor in care, prin ridicarea unei construcții noi in vecinătatea imediata a unei construcții existente, pot fi cauzate acesteia prejudicii privind rezistenta mecanica si stabilitatea, securitatea la incendiu, igiena, sănătatea si mediul ori siguranța in exploatare. Cauzele acestor situații pot fi, de exemplu, alipirea la calcan, fundarea la o cota mai adânca decât cea a tălpii fundației construcției existente, afectarea gradului de insorire".

In consecința, interpretarea data de către instanța de fond dispozițiilor art. 2.5.6 din Anexa la Legea nr. 50/1991 excede cadrului legal prevăzut prin normele de aplicare ale acestui act normativ, unde legiuitorul a prevăzut in mod expres care sunt situațiile in care se solicita acordul vecinilor, tocmai pentru a înlătura situații de genul celei de fata, cand studiul geotehnic a fost întocmit pe genunchi pentru un alt tip de construcție decât cea pentru care s-a cerut autorizarea.

3. Instanța de fond nu a analizat legalitatea studiului geotehnic intocmît in cauza, in conformitate cu disp. art. 18 al. 2 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, desi legea îi impunea verificarea legalității operațiunilor care au stat la baza emiterii autorizației, iar studiul geotehnic era una dintre aceste operațiuni, instanța de fond s-a limitat in a prelua concluziile studiului geotehnic, cu toate ca acest studiu geotehnic era întocmit pentru un alt tip de construcție.

Mai mult, chiar daca am considera ca înscrisul intitulat "Punct de vedere" a făcut parte din documentația tehnica, in temeiul art. 18 al. 2 LCA, instanța de fond era obligata sa cenzureze legalitatea acestuia si nicidecum sa si-l însușească ca fiind temeinic, de vreme ce acest "punct de vedere" incalca disp. Ordinului 1730/2006 întrucât, asa cum am precizat mai sus, adâncimea excavatiei este data de numărul de nivele subterane.

Or, este absurb sa acceptam punctul de vedere al inginerului ca studiul întocmit pentru o construcție prevăzuta doar cu parter este valabil si pentru o construcție prevăzuta cu subsol si ca nivelul de excavatie este același si nu ne afectează proprietatea.

In sprijinul nelegalitatii studiului geotehnic si al punctului de vedere întocmit ulterior este si împrejurarea ca, ulterior începerii lucrărilor de excavatie, au apărut fisuri in pereții casei noastre.

Susținerile întîmateî-parate I. I. in sensul ca a solicitat acordul subsemnaților pentru montarea martorilor si ca am fi refuzat, trebuiau înlăturate de instanța de fond ca nesustînute de vreun suport probator.

Asa cum rezulta din actele dosarului, intimatei-parate I. I. i s-a pus in vedere inclusiv prin expertiza tehnica din 25.08.2008 (filall6 dosar fond) sa notifice in scris proprietarii vecini cu privire la "necesitatea si obligațiile de a monitoriza construcțiile învecinate", expertul considerând necesar chiar realizarea unui "releveu de degradări si fisuri ale acestora".

Or, fata de împrejurarea ca intimata-parata I. I. nu si-a respectat aceste obligații, nu ne-a notificat si nu a monitorizat construcția, nu poate susține in acest moment in fata instanței ca fisurile pot fi anterioare începerii construirii, întrucât nemo auditur proprîam turpitudinem allegans.

Inclusiv expertul tehnic desemnat in cauza a menționat ca nu poate menționa data aparietiei fisurilor de vreme de monitorizarea construcției învecinate a început numai ulterior începerii construcției si nu anterior astfel cum i se ceruse prin raportul de expertiza A. D.. Atâta timp cat intimata-parata I. I. nu poate produce niciun înscris prin care ne-ar fi solicitat eventual acordul si nu a întocmit acel releveu de degradări si fisuri, instanța de fond trebuia sa fie imparțiala si sa se pronunțe conform dovezilor existente la dosar si nu sa isi însușească simple susțineri, nedovedite prin niciun mijloc de proba.

Mai mult, de vreme ce expertul tehnic desemnat de instanța a precizat ca nu poate menționa data si legătura de cauzalitate de vreme ce nu s-au montat martori anterior începerii construcției, fata de celelalte acte ale dosarului si prevederile legale mai sus menționate referitoare la evitarea riscurilor, instanța de fond nu putea trece cu vederea aceste aspecte si concluziona ca fisurile apărute in pereții casei noastre sunt anterioare începerii construcției si ca numai datorita noua nu au fost montați martorii, intrucat sarcina probei in aceasta situație ii revenea intimatei-parate I. I., ea fiind cea care si-a asumat anumite obligații înainte de începerea lucrărilor.

Faptul ca fisurile nu existau si ca imobilul nostru era un imobil solid este susținut si de polița de asigurare încheiata in luna ianuarie 2009 pentru apartamentul nr. 2 de la etajul 2 al imobilului din care rezulta ca imobilul a fost asigurat pentru suma de 150.000 euro. Or, in situația in care imobilul nu ar fi fost solid si ar fi existat un risc de prăbușire sau de degradare la cel mai mic cutremur, nicio companie de asigurări nu ar fi acceptat asigurarea imobilului pentru o suma asa de mare.

Ca urmare, instanța de fond trebuia sa cenzureze datele ce i-au fost furnizate si care nu erau conforme cu normele legale. In acest sens, instanța trebuia sa constate ca susținerea expertului in sensul ca soluția tehnica adoptata este conforma si in limitele de proprietate ale beneficiarului nu este in concordanta cu restul constatărilor expertului, acesta neputand furniza cauza fisurilor si nici data la care au apărut numai datorita faptului ca beneficiara construcției nu si-a îndeplinit obligația de a monta martorii.

Totodată, instanța trebuia sa observe ca in normativul referitor la regimul executării excavatiilor adânci nu se face distincția intre diferite zone de influenta si nu se menționează ca tasarile măsurate, cu valori de maxim 6 mm, atesta ca noua construcție nu va avea o influenta semnificativa asupra construcțiilor învecinate. Sub acest aspect, si fata de dispozițiile normativului care prevăd determinarea surselor de risc, instanța de fond trebuia sa constate ca, de vreme ce expertul a identificat o sursa de risc, era imperios necesar conform acestui act normativ acordul notarial al vecinilor, întrucât legea nu face distincție.

Nu in ultimul rand, fata de împrejurarea ca in raportul de expertiza tehnica se precieaza ca vibrațiile produse de utilajele folosite la execuția sau spargerea piloților pot fi cauza apariției si redeschiderii fisurilor vechi, instanța de fond trebuia sa constate ca exista surse de risc si, in consecința, fata de prevederile normativului aprobat prin ordinul 1730/2006 si prevederile art. 2.5.6., trebuia sa constate ca acordul vecinilor era imperios necesar.

4. Sentința este data cu încălcarea dreptului fundamental la proprietate astfel cum este consacrat de art. 44 din Constituție si art. 1 din Protocolul Adițional la Convenția Europeana si dreptului fundamental la viata privata si de famile consacrat de art. 8 din Convenție.

F. de împrejurarea ca noua construcție ne aduce atingere drepturilor fundamentale la proprietate si la viata privata si familiala, in temeiul disp. art. 20 din Constituție, instanța de fond trebuia sa faca aplicarea Convenției Europene a Drepturilor Omului si, dand prioritate acesteia, sa constate ca, prin emiterea acestei autorizații, ne-au fost grav violate dreptul de proprietate si dreptul la viata privata si familiala. Astfel, am privit neputiinciosi la modul in care casa noastră a fost afectata pentru a face loc noii construcții. In aceasta situație este evident ca prin emiterea autorizației de construire pentru amplasamentul de la nr. 16, P. S. 1 ne-a încălcat drepturile" fundamentale mai sus menționate, fiind pusi în fata unui act administrativ abuziv, care ne îngrădește dreptul de proprietate, ne împiedica sa ne bucuram de locuința noastră si, mai ales, ne pune viata in pericol. Astfel, ni se aduce atingere si dreptului fundamental la viata privata si de familie, Curtea Europeana reținând in cauza Taskin vs. Turcia faptul ca pentru ca art. 8 din Convenție sa se aplice, este suficient ca efectele unei activități sa împiedice o persoana sa se bucure de locuința sa, care e strâns legata de viata privata si familiala (paragraf 113 din Hotărâre). Cu alte cuvinte, nu este necesar ca efectele sa puna in pericol viata persoanei, ci doar sa o împiedice sa se bucure de ea.

Or, apariția fisurilor in pereții casei noastre, limitarea accesului luminii naturale si privarea de intimitate prin alipirea la calcan a noii clădiri fara acordul subsemnaților, precum si alegerea unei soluții cu un foarte mare risc sunt elemente suficiente a ne împiedica sa ne bucuram de locuința noastră.

Aplicând mutatis mutandis raționamentul Curții la cazul de fata, rezulta ca era obligația Primarului S. 1, in calitate de reprezentant al Statului si garant al respectării drepturilor noastre fundamentale, conform disp. art. 61 din Legea nr. 215/2001, sa se asigure ca prin emiterea acestei autorizații sunt protejați toti cetățenii, inclusiv vecinii afectați de ridicarea acestei construcții si ca actul administrativ emis nu lezează in niciun fel vreun drept fundamental al acestora.

Ca urmare, înainte de a elibera autorizația de construire, era îndatorirea Primarului de a solicita beneficiarei construcției, efectuarea de studii la proprietatea noastră adecvate cu soluția propusa spre aprobare, de a cere părerea unor experți avizați si, in consecința, de a se asigura ca nu suntem pusi în fata vreunui pericol si ca nu ni se aduce atingere dreptului de proprietate sau altor drepturi si libertăți fundamentale. De altfel, acestea sunt si dispozițiile legale in materie.

Potrivit disp. art. 2.5.6. din Anexa 1 la Legea nr. 51/1991, P.A.C. va cuprinde in mod obligatoriu acordul vecinilor (in forma autentica) in situația in care se edifica noi construcții, „amplasate adiacent construcțiilor existente sau in imediata vecinate - si numai daca sunt necesare masuri de intervenție pentru protejarea acestora -, pentru lucrări de construcții necesare in vederea schimbării destinației in clădiri existente, precum si in cazul amplasării de construcții cu alta destinație decât cea a clădirilor învecinate".

Ca urmare, acordul nostru, al vecinilor, exprimat in forma autentica, era imperios necesar in situația in care noua construcție era amplasata adiacent si erau necesare masuri speciale de protejare. Din documentația depusa de paratul P. S. 1 București rezulta ca nu s-a întocmit un studiu de specialitate cu privire la impactul pe care noua clădire (astfel cum a fost avizata, inclusiv cu subsol) il poate avea asupra unei clădiri din perioada interbelica. Numai ulterior sesizării autorităților au fost întocmite "puncte de vedere" si nicidecum un nou studiu geotehnic (probabil pro causa) si au fost pusi martori la imobilului invecinat. Dar aceste documente nu pot avea nicio valoare atâta vreme cat nu au făcut parte din documentația tehnica vizata spre nechimbare - parte din autorizație.

In aceste condiții, P. S. 1 București nu si-a exercitat atribuțiile legale de control si verificare a legalității cererii de emitere a autorizației de construire, semnând in virtutea inerției aceasta autorizație.

In consecința, in virtutea rolului activ acordat de lege si fata de disp. art. 18 al. 2 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond trebuia sa verifice legalitatea actului administrativ si a operațiunilor adminsitrative care au stat la baza emiterii acestuia (deci inclusiv a studiului geotehnic) sub toate aspectele. Daca ar fi exercitat controlul de legalitate in mod corect, instanța de fond ar fi constatat ca, chiar si in situația in care aceste dispoziții legale nu ar fi fost aplicabile întrucât studiul geotehnic era corect, acordul subsemnaților era necesar in virtutea garantării dreptului nostru la proprietate si al celui la viata privata si de familie, asa cum am precizat mai sus.

5. Sentința de fond este data cu încălcarea dispozițiilor legale in materie de urbanism.

Astfel, potrivit disp. art. 31 din H.G. nr. 525/1996 pentru aprobarea Regulamentului General de Urbanism, „autorizarea executării construcțiilor se face cu respectarea înălțimii medii a clădirilor învecinate si a caracterului zonei, fara ca diferența de inaltime sa depășească cu mai mult de doua niveluri clădirile imediat învecinate". Or, clădirea a căror proprietari suntem este P+l+M, iar construcția ce urmează a fi ridicata este P+4, inaltimea medie de care face vorbire articolul mai sus menționat nefiind respectata, in condițiile in care diferența de inaltime depășește cu trei niveluri proprietatea noastră.

Totodată, potrivit disp. art. 7 din Regumentului PUG București "clădirile vor respecta intre ele distante egale cu jumătate din inaltimea celei mai inalte; distanta se poate reduce la jumătate din inaltime, dar nu mai puțin de 6.00 metri, numai in cazul in care fațadele prezintă calcane sau ferestre care nu asigura luminarea unor încăperi fie de locuit, fie pentru alte activități permanente care necesita lumina naturala". In situația de fata, distanta dintre calcane nu are nici măcar 5 cm, asa cum rezulta din raportul de exepertiza.

Conform precrisptiilor generale din același regulament o . are o deschidere la . 8m front stradal, iar construcția de la nr. 16 are 5,80m. In consecința, pentru stabilirea unor derogări de la aceste limite legale era necesara întocmirea unei documentații specifice aprobate de PMB.

6. In ceea ce privește respingerea cererii privind acordarea daunelor materiale si morale, instanța de fond a pronunțat de asemenea o soluție greșita.

Arata instanța de fond faptul ca nu am făcut dovada prejudiciului, cuantificabil la suma de 100.000 lei.

Din considerente am intelege ca s-a făcut dovada prejudiciului, dar nu cuantificabil in suma solicitata. Or, de vreme ce au dovedit existenta prejudiciului si instanța a constat existenta acestuia, nu poate respinge cererea de dezdaunare doar pe considerentul ca actele dosarului nu fac dovada faptului ca acesta are valoarea solicitata.

Atâta timp cat instanța a identificat prejudiciul ca fiind "remedierea degradărilor suferite de imobil", trebuia sa verifice si existenta celorlalte cerințe necesare răspunderii civile delictuale, si anume fapta, legătura de cauzalitate si vinovăția.

Or, actele dosarului dovedesc in mod clar toate aceste elemente:

Fapta cauzatoare de prejudicii este construirea si săpaturile realizate la calcanul proprietății reclamanților.

Legătura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu este prezentata pe larg mai sus in cuprinsul motivelor de recurs si consta in apariția fisurilor ca urmare a nemonitorizarii si neintocmirii unui studiu conform cerințelor legale.

Vinovăția rezulta fara putința de tăgada. De vreme ce beneficiarul construcției nu a inteles sa respecte obligațiile impuse prin studiu si raportul de expertiza A., nu ne-a notificat in scris cu privire la necesitatea montării martorilor si întocmirea releveului de fisuri si a început construcția este evident ca a acționat cu intenție indirecta. Bănuim ca scopul beneficiarei nu a fost de a ne distruge casa, dar atâta timp cat putea prevede rezultatul, mai ales ca avea si părerea experților in acest caz, consideram ca vinovăția se concretizează in intenție indirecta.

Prejudiciul, asa cum a precizat mai sus, a fost reținut de instanța în mod corect ca fiind degradările suferite de proprietatea noastră în urma lucrărilor. Chiar daca din actele dosarului nu rezulta cu certitudine suma, instanța era obligata, odată ce a identificat aceste elemente cumulativ îndeplinite, sa acorde despăgubiri materiale. Nu trebuia menționata in mod expres suma, ci se puteau acorda sub forma contravalorii lucrărilor necesare pentru a aduce casa la starea inițiala.

Cat privește prejudiciul moral, arată ca, dincolo de daunele materiale ce le-au fost produse de către parați, datorita lucrărilor de construire efectuate la imobilul alăturat si mai ales datorita faptului ca aceste lucrări au fost efectuate fara respectarea autorizațiilor si avizelor acordate de către instituțiile statului au fost împiedicați sa își desfășoare activitățile zilnice, fiîndu-le astfel încălcat dreptul constituțional la locuința si la viata privata. Imobilul din București .. 18 este casa lor de peste 45 de ani, este locul undes-au bucurat si au plâns de evenimentele vieții, este parte din viata lor, iar datorita conduitei paraților au fost pusi în situația de a nu putea folosi casa in condiții normale. In perioadele de primăvara, respectiv toamna, in special in perioada cu ploi abundente, dar si iarna, in perioada căderilor masive de zăpada, imobilul a fost inundat (datorita imposibilității scurgerii apei de ploaie) si a suferit infiltrații in pereți fiind din nou de nelocuit.

Toate aceste împrejurări au avut ca rezultat faptul a pentru o perioada de peste 2 ani nu s-au putut folosi in fapt locuința in condiții normale, fiind nevoiți sa găsească mereu soluții.

Totodată, emiterea autorizației de către intimatul-parat P. S. 1 București fara verificarea actelor depuse, le-a produs o enorma frustrare, intrucat a fost inevitabil sa nu se simtă discriminați, de vreme ce P. a preferat tabăra investitorilor cu posibilități financiare semnificative in detrimentul cetățenilor normali care nu-si doreau decât o viata liniștita la bătrânețe.

Nicidecum nu sunt persoane care se opun evoluției si viitorului, fiind in fapt si ei ingineri, dar tocmai pentru ca au diverse cunoștințe tehnice si au observat impactul pe care aceste lucrări le au asupra casei lor, au solicitat anularea autorizației, efectuarea studiului geotehnic conform cerințelor legale, cu considerarea riscului pe care noua construcție o are asupra proprietății lor, iar construcția noua sa fie in conformitate cu limitele legale.

In consecința, fata de imprejuarea ca P. este garant al respectării drepturilor lor fundamentale, conform disp. art. 61 din Legea nr. 215/2001, si ca acesta avea obligația sa se asigure ca prin emiterea acestei autorizații sunt protejați toti cetățenii, inclusiv vecinii afectați de ridicarea acestei construcții si ca actul administrativ emis nu lezează in niciun fel vreun drept fundamental al acestora si vazand ca acesta nu si-a exercitat aceasta atribuție, le-a cauzat, pe langa frustrare, si o ingerința in dreptul fundamental la viata de familie, fiind de multe ori tinuti de grija ca locuințele lor sa fie protejate, si ignorând afecțiunea ce îi leagă.

Nu in ultimul rand, aroganta cu care au fost tratați inca de la inceput de beneficiarul construcției, le-a creat numeroase sentimente de frustrare si inferioritate, doar pentru ca posibilitățile lor financiare sunt limitate.

Ca urmare, au fost supuși celei mai cumplite dureri morale, umilința.

Sub acest aspect, solicită să se observe ca in mod nelegal s-a respins cererea, având in vedere faptul ca actele dosarului fac dovada clara a prejudiciului material si moral suferit, dar si a faptei, legăturii de cauzalitate si vinovăției.

In concluzie, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea in tot a sentinței civile recurate in sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulata si, in consecința, anularea autorizației de construire nr. 622/66/C/_ din 04.09.2009 emisa de P. S. 1 București, obligarea paraților la plata daunelor materiale si morale solicitate si obligarea acestora la suportarea cheltuielilor de judecata.

Prin întâmpinările depuse de pârâții I. I. și P. S. 1 București s-a solicitat respingerea recursurilor ca neîntemeiate.

În recurs au fost depuse de părți înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și în limitele prevăzute de art. 3041 C.pr.civ., Curtea reține că recursurile sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

Un prim aspect invocat de recurentul N. E. se referă la limitele de apreciere ale instanței care a rejudecat cauza și la efectele deciziei Curții de Apel București care a casat prima sentință pronunțată în cauză și a trimis cauza spre rejudecare.

Recurentul consideră că instanța care a rejudecat cauza ar fi trebuit să pronunțe aceeași soluție ca în sentința casată întrucât nu au fost administrate alte probe ceea ce echivalează cu nemodificarea situației de fapt din cauză.

Aprecierile recurentului sunt nefondate, întrucât prin Decizia 2596/07.11.2011 a Curții de Apel București a fost casată în totalitate sentința recurată nr. 2559/04.10.2011 a Tribunalului București și s-a trimis cauza spre rejudecare întrucât nu a fost citat emitentul autorizației de construire contestate și anume pârâtul P. S. 1 București. În aceste condiții, având în vedere și dispozițiile art. 311 alin. 1 din codul de procedură civilă potrivit căruia „hotărârea casată nu are nici o putere”, instanța care a rejudecat cauza era obligată să reaprecieze probele cu luarea în considerare a tuturor apărărilor formulate de părți atât în primul ciclu procesual cât și cu ocazia rejudecării, precum și a celor din cuprinsul motivelor de recurs, putând adopta o altă soluție decât cea din sentința casată.

Singurul element de care instanța care a rejudecat cauza era ținută și pe care nu-l mai putea aprecia era cel al necesității citării în cauză în calitate de pârât a emitentului autorizației de construire, aspect reținut în decizia de trimitere și obligatoriu pentru judecătorul fondului potrivit art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

O altă critică invocată în ambele recursuri formulate este legată de necesitatea depunerii acordului vecinilor pentru eliberarea autorizației de construire nr. 622/66/C/_/04.09.2009.

Cu privire la acest aspect, Curtea apreciază că instanța de fond a reținut în mod întemeiat că potrivit certificatului de urbanism nr. 1494/146/C/_/07.05.2008 acordul notarial al vecinilor s-a prevăzut numai pentru situația în care lucrările noi impun luarea unor măsuri de intervenție pentru protejarea imobilelor existente și dacă prin proiect se menține această obligativitate, precum și pentru ipoteza în care zona de influență a excavației se va extinde dincolo de limita de proprietate.

În același sens potrivit pct. 2.5.6. din Anexa 1 a Legii 50/1991 proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții trebuie să cuprindă și „acordul vecinilor, conform prevederilor legale în vigoare, exprimat în formă autentică, pentru construcțiile noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate - și numai dacă sunt necesare măsuri de intervenție pentru protejarea acestora -, pentru lucrări de construcții necesare în vederea schimbării destinației în clădiri existente, precum și în cazul amplasării de construcții cu altă destinație decât cea a clădirilor învecinate”.

Rezultă din cele de mai sus că acordul notarial al vecinilor era obligatoriu numai dacă erau necesare măsuri de intervenție pentru protejarea construcțiilor învecinate sau dacă zona de influență a excavației se va extinde dincolo de limita de proprietate.

Din înscrisul intitulat „expertiză tehnică pentru determinarea impactului construirii unui nou imobil asupra construcțiilor învecinate” întocmit de . prin inginer A. M. P. și verificat de expertul tehnic A. V. D., înscris anexat documentației aferente autorizației de construire, rezultă că imobilul S+P+4E ce urma a fi realizat pe . C., nr. 16 „nu va afecta rezistența și stabilitatea construcțiilor învecinate”, că „prin soluția adoptată, incintă piloți tangenți șpraițuiți, zona afectată se păstrează în limitele proprietății” și că „construirea noului imobil nu implică intervenții asupra construcțiilor aflate în vecinătate”.

La stabilirea concluziilor de mai sus, astfel cum rezultă chiar din conținutul expertizei, s-a avut în vedere studiul geotehnic realizat de către ing. L. T. și verificat de ing. R. S., în luna mai a anului 2008.

Astfel, cum în mod întemeiat susțin recurenții și se reține și de instanța de fond, studiul respectiv a avut în vedere un imobil cu regim de înălțime P+4E, ci nu S+P+4E cât s-a aprobat prin autorizația de construire contestată.

Această neconcordanță nu este însă de natură a afecta concluziile din expertiza tehnică întocmită ing. A. M. P. atât timp cât prin „punctul de vedere referitor la imobilul din .. 16, Sector 1 – București” întocmit de ing. L. T. și verificat de ing. R. S. a fost completat studiul geotehnic întocmit în mai 2008, iar din această completare rezultă că și pentru un imobil cu S parțial+P+4 E „soluția de fundare proiectată și executată pentru imobilul cu subsol alipit la două calcane, asigură păstrarea zonei de influență în interiorul limitei de proprietate și în același timp nu afectează siguranța și stabilitatea construcțiilor învecinate”.

Prin urmare, în condițiile în care concluziile expertizei pentru determinarea impactului construirii unui nou imobil asupra construcțiilor învecinate nu sunt influențate de faptul că studiul geotehnic anexat cererii de eliberare a autorizației de construire se referea la un imobil cu regim de înălțime P+4E, ci nu S+P+4E, Curtea reține că în mod întemeiat instanța de fond a reținut că nu era nevoie de acordul notarial al vecinilor întrucât pentru edificarea construcție noi nu erau necesare măsuri de intervenție pentru protejarea construcțiilor învecinate iar zona afectată de lucrările de excavație se mențineau în limitele proprietății.

Curtea reține că pentru aprecierea legalității autorizației de construire nu este esențială stabilirea datei la care a fost întocmită completarea la studiul geotehnic inițial, întrucât chiar dacă acest înscris a fost întocmit ulterior eliberării autorizației de construire, el nu aduce modificări cu privire la aspectele avute în vedere la eliberarea autorizației, ci confirmă concluziile expertizei tehnice în baza căreia emitentul autorizației a stabilit că nu era necesar acordul notarial al vecinilor.

De asemenea, cele reținute în studiului geotehnic și în completarea acestuia sunt confirmate de concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară realizat de expert G. I., astfel că instanța de recurs consideră neîntemeiate criticile recurenților privind nelegalitatea studiului geotehnic și a completării acestuia.

S-a mai invocat de către recurentul N. E. că ar lipsi avizul ISC prevăzut în certificatul de urbanism, însă intimata-pârâtă I. I. s-a adresat Inspectoratului de Stat în Construcții care i-a comunicat prin adresa nr. 2980/A din 25.08.2009 că a analizat documentația și că în acest caz nu este necesar acordul acestei instituții.

Curtea reține că este neîntemeiată și critica recurentului N. E. cu privire la faptul că instanța de fond a avut în vedere doar aspectele favorabile pârâtei din raportul de expertiză judiciară întocmit de expert G. I., întrucât expertul nu a reținut existența unei zone de influență care să facă necesară obținerea acordului vecinilor, ci din contră, după ce face unele clarificări ale noțiunilor utilizate de Normativul 120-06, reține că „în cazul unei excavații corecte, de calitate, sub supravegherea proiectantului și cu respectarea programului de monitorizare care face parte din proiect, modificările stării de tensiuni și deformații sub construcțiile învecinate sunt nesemnificative, iar construcțiile învecinate nu vor avea afectate stabilitate și rezistența. Soluția de fundare a construcției de la nr. 16, corelată cu procedeul de realizare a excavației și a infrastructurii asigură o perturbare minimă a stării de eforturi și de deformații în terenul adiacent lucrării”.

Mai mult expertul analizează fisurile și crăpăturile constate la imobilul nr. 18 și reține că acestea sunt vechi, fiind doar probabil ca ele să fie reactivate ca urmare a lucrărilor de forare piloți, în special la spargerea capetelor piloților, datorită vibrațiilor utilajelor folosite.

O altă critică invocată de recurentul N. E. se referă la nelegalitatea Planului Urbanistic de Detaliu care contravine Planului Urbanistic General, sub aspectul suprafeței minime a unei parcele de teren, deschiderii la stradă, înălțimii maxime și distanței între clădiri, pentru realizarea unor derogări de la prevederile PUG fiind necesară adoptarea unui PUZ, astfel cum prevede art. 32 alin. 3 din legea 350/2001 și pct. 54 din Planul Urbanistic General al municipiului București.

Critica este nefondată întrucât reclamanții nu au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune în anularea Hotărârii nr. 318/23.07.2009 adoptată de Consiliul Local al S. 1 București, act administrativ distinct de autorizația de construire contestată prin acțiunea de față. În aceste condiții, hotărârea de mai sus prin care a fost aprobat Planul Urbanistic de Detaliu referitor la imobilul din .. 16, se prezumă a fi adoptată cu respectarea legii, astfel că la verificarea legalității autorizației de construire nr. 622/66/C/_/04.09.2009 trebuie avute în vedere prevederile acestui PUD, astfel cum în mod corect a procedat instanța de fond.

Pentru același motiv sunt nefondate și criticile recurenților B. I. și R. E. referitoare la nerespectarea HG 525/1996 pentru aprobarea Regulamentului General de Urbanism și Regulamentului PUG București, în condițiile în care construcția a fost aprobată printr-o documentație de urbanism PUD.

Recurenții B. I. și R. E. au mai invocat faptul că autorizația de construire nu cuprinde toate elementele prev. de art. 7 alin. 23 din Legea 50/1991 referitoare la regimul tehnic al imobilului, procentul de ocupare a terenului, coeficientul de utilizare a terenului, dimensiunile minime și maxime ale parcelelor, echiparea cu utilități, edificabil admis pe parcelă, circulații și accese pietonale și auto, parcaje necesare, alinierea terenului și a construcțiilor față de străzile adiacente terenului, însă condițiile necesare a fi îndeplinite de solicitanți nu trebuie neapărat prevăzute în autorizația de construire, putând rezulta și din anexele autorizației. În aceste sens în certificatul de urbanism nr. 1494/146/C/_ din 07.05.2008 sunt cuprinse toate condițiile ce trebuie îndeplinite pentru eliberarea autorizației de construire pentru imobilul din .. 16, condiții referitoare la regimul juridic, regimul economic și regimul tehnic.

Aceeași recurenți susțin că li s-a încălcat dreptul de proprietate, însă din cele arătate mai sus rezultă că la eliberarea autorizației de construire contestate, intimatul-pârât P. S. 1 București a avut în vedere o expertiză tehnică realizată de persoane autorizate care au concluzionat că noua construcție nu va afecta rezistența și stabilitatea construcțiilor învecinate și că zona afectată se păstrează în limitele proprietății. Prin urmare, eventuala afectare a dreptului de proprietate al recurenților-reclamanți nu s-a produs prin emiterea autorizației de construire, care s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, ci prin greșita apreciere a persoanelor care au realizat expertiza tehnică sau prin realizarea construcției cu nerespectarea proiectului, aspecte ce nu sunt imputabile emitentului autorizației de construire contestate.

În ceea ce privește criticile formulate în ambele recursuri referitoare la capătul de cerere privind daunele materiale și morale, Curtea reține că sunt neîntemeiate, întrucât nu se poate reține producerea unor prejudicii decât în cazul în care instanța ar fi constatat nelegalitatea actului administrativ contestat. Or, în cazul de față, autorizația de construire contestată a fost emisă în condiții de legalitate, astfel că nu este întrunită una dintre condițiile răspunderii civile delictuale, aceea referitoare la existența unei fapte ilicite, nemaifiind astfel necesară și analizarea celorlalte condiții referitoare la prejudiciu și la legătura de cauzalitate.

Din acest motiv, este lipsită de relevanță cu privire la soluția de respingere a cererii privind acordarea despăgubirilor și critica formulată de recurentul N. E. față de încheierea de ședință din 12.03.2012 prin care instanța a respins proba privind efectuarea unei expertize evaluatoare, întrucât chiar dacă s-ar fi efectuat această expertiză, soluția ar fi fost aceeași de respingere a cererii privind daunele materiale și morale.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursurile declarate de recurentul- reclamant N. E. și de recurenții-reclamanți B. I. și R. E., ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile formulate de recurentul-reclamant N. E., împotriva încheierii de ședință din 12.03.2012 și a sentinței civile nr. 1364/02.04.2012 pronunțate de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, și de recurenții-reclamanți B. I. și R. E. împotriva sentinței civile nr. 1364/02.04.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – pârâți P. S. 1 BUCUREȘTI, S. 1 BUCUREȘTI, PRIN PRIMAR și I. I., ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.03.2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

C. P. I. C. G. E. I.

GREFIER,

C. M.

Red./Dact. GIC - 2 ex.

Jud. fond G. F.

DOSAR NR._

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Î N C H E I E R E

Ședința publică din data de 18 martie 2013

Curtea constituită din:

Președinte C. P.

Judecător I. C. G.

Judecător E. I.

Grefier C. M.

Pe rol soluționarea recursurilor formulate de reclamantul N. E., împotriva încheierii de ședință din 12.03.2012 și a sentinței civile nr. 1364/02.04.2012 pronunțate de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, și de reclamanții B. I. și R. E. împotriva sentinței civile nr. 1364/02.04.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – pârâți P. S. 1 BUCUREȘTI, S. 1 BUCUREȘTI, PRIN PRIMAR și I. I..

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții – reclamanți R. E., personal și asistată de avocat M. Einstat, cu împuternicire avocațială la fila 60 dosar, și N. E., prin avocat D. G., cu împuternicire avocațială la fila 172 dosar, și intimații – pârâți S. 1, prin Primar și P. S. 1 București, prin consilier juridic Merghisescu M. cu delegație pe care o depune la dosar, și I. I., prin avocat D. N. V., cu împuternicire avocațială la fila 104 dosar, lipsind recurentul – reclamant B. I..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul „registratură” au fost depuse: la data de 04.03.2013, analiza expertizei extrajudiciare întocmite de expertul tehnic judiciar ing. E. R., din partea intimatei – pârâte I. I., la data de 13.03.2013, note de ședință, din partea recurentei – reclamante R. E., iar la data de 14.03.2013, Raportul de control al Guvernului României – Corpul de Control al Primului Ministru nr. 130/28.04.2010, din partea recurentei – reclamante R. E..

Recurenta – reclamantă R. E., prin avocat, arată că a comunicat celorlalte părțile înscrisurile depuse la dosar.

Recurentul – pârât N. E., prin avocat, depune observații privind analiza expertizei întocmite de B. R..

Intimata – pârâtă I. I., prin avocat, depune răspuns la notele de ședință depuse de R. E. referitor la analiza expertizei extrajudiciare întocmite de E. R..

Nemaifiind alte cereri, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursurile formulate.

Recurenta – reclamantă R. E., prin avocat, față de faptul că există mai multe motive de recurs dintre care unele atrag casarea, iar altele modificarea hotărârii, solicită casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Stabilirea cadrului legal, aprecierea corectă a legalității actului administrativ și a impactului noii clădiri asupra proprietății sale pentru a se aprecia legal dacă se impunea obținerea acordului vecinilor nu poate fi făcută decât prin administrarea unei noi expertize tehnice, întocmite de către un expert în domeniul Af, așa cum impun dispozițiile art. 1.1.6 și art. 2.6.4. din Normativul NP 074-2007. Referitor la primul motiv vizând autorizației de construire arată că instanța de fond nu a verificat cerințele de legalitate ale autorizației de construire contestate referitoare la regimul tehnic al imobilului – procentul de ocupare a terenului, coeficientul de utilizare a terenului, dimensiunile minime și maxime ale parcelelor, echiparea cu utilități, edificabil admis pe parcelă, circulații și accese pietonale și auto, parcaje necesare, alinierea terenului și a construcțiilor față de străzile adiacente terenului. Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs arată că instanța de fond în mod greșit a apreciat că, în raport de studiul geotehnic întocmit în cauză, autorizația a fost emisă în mod legal. Studiul geotehnic a fost încălcat prin ridicarea unei construcții S+P+4. Chiar dacă s-a completat studiul geotehnic, adăugarea unui alt etaj reprezintă o modificare de proiect. Greșit s-a apreciat că actul reprezentând studiul geotehnic este legal. Studiul a fost întocmit cu încălcarea dispozițiilor legale. Expertiza efectuată în cauză nu a fost întocmită de o persoană de specialitate. Referitor la daune interese hotărârea instanței de fond este vădit nelegală. S-a constatat că e incidentă autoritatea de lucru judecat, însă față de motivul care a dus la casarea primei hotărâri sunt aplicabile dispozițiile art. 312 al. 5 Cod procedură civilă. Concluzionând solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei pentru administrarea probelor pentru stabilirea legalității actului atacat, cu obligarea intimaților – pârâți la plata cheltuielilor de judecată conform dovezii pe care o depune la dosar. Depune și concluzii scrise.

Recurentul – reclamant N. E., arată că motivele recursului său vizează două aspecte, de ordin procedural și pe fondul cauzei. Referitor la fondul cauzei urmează a se constata că deși au fost nereguli încă de la momentul depunerii documentației autorizația de construire a fost eliberată. Pe probleme de procedură arată că prin încheierea din 12.03.2012 instanța în mod greșit a respins ca inadmisibilă cererea de probe, conform art. 315 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța de rejudecarea trebuia să reia totul de la primul termen de judecată, să se comporte ca o instanță care judecă în primă instanță. Instanța de fond are o motivare contradictorie, pe de-o parte reține că e casare totală care are autoritate de lucru judecat, iar pe de altă parte, nemodificându-se situația de fapt, cu o parte nouă, modifică soluția pe fondul cauzei. Soluția apare ca o soluție pronunțată într-o cale de atac, deși s-a rejudecat fondul. Solicită casarea sentinței atacate și a încheierii din 12.03.2012 și reținerea cauzei pentru completarea probatoriului, conform Legii nr. 202/2010, cu obligarea intimaților – pârâți la plata cheltuielilor de judecată. Solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.

Intimații – pârâți S. 1 București, prin Primar, și P. S. 1 București, prin consilier juridic, solicită respingerea recursurilor ca neîntemeiate.

Intimata – pârâtă, prin avocat, referitor la considerentele de ordin procedural din recursul formulat de recurentul N. E. arată că instanța care a soluționat recursul formulat împotriva primei hotărâri pronunțate în cauză nu a fost investită măcar cu un motiv de recurs privitor la pretinsa respingere a capătului de cerere referitor la daune, primul recurs fiind soluționat în baza motivului de ordine publică invocat din oficiu de instanță. Potrivit literaturii de specialitate, conform prevederilor art. 311 alin. (1) Cod procedură civilă și art. 315 Cod procedură civilă sunt fără putere numai acele hotărâri casate prin care s-au soluționat anumite chestiuni de drept deduse în recurs și în privința cărora instanța de recurs a decis altfel decât instanța de fond, nu și hotărârile incidente incorporate în cele dintâi prin care s-au tranșat chestiuni nesupuse recursului și care nici nu au fost discutate pe cale de apărare în instanța de recurs, rămânând astfel, definitive. Față de susținerile recurenților referitoare la situația de fapt, respectiv la invocarea unor motive de nelegalitate noi privind autorizația de construire, consideră că în acest stadiu procesual acestea nu pot fi primite. Nu poate fi reținută nici susținerea potrivit căreia în rejudecare hotărârea ar fi trebuit să fie identică. Instanța reapreciază cauza în fapt și în drept. Solicită respingerea susținerilor recurenților cu privire la întocmirea studiului geotehnic de către un expert în specialitatea Af, cu privire la semnarea de către dl. D. A. atât a memoriului de expertiză tehnică, a avizării de aceasta a documentației tehnice și a răspunsurilor la verificările ISC. Au fost respectate toate regulile la emiterea autorizației de construcție. Concluzionând solicită respingerea recursurilor ca nefondate.

CURTEA

Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise,

DISPUNE

Amână pronunțarea la data de 25 martie 2013.

Dată în ședința publică din data de 18 martie 2013.

Președinte, Judecător, Judecător,

C. P. I. C. G. E. I.

Grefier,

C. M.

← Pretentii. Decizia nr. 3724/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI		Anulare act administrativ. Decizia nr. 1354/2013. Curtea de Apel... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG nr.24/2008. Hotărâre din 10-04-2013, Curtea de Apel BUCUREŞTI Obligaţia de a face. Sentința nr. 2167/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Conflict de competenţă. Sentința nr. 2748/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Pretentii. Decizia nr. 3724/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Anulare act administrativ. Decizia nr. 1354/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Anulare act administrativ. Sentința nr. 1387/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Obligaţia de a face. Decizia nr. 4063/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Pretentii. Decizia nr. 3204/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI