Anulare act administrativ. Decizia nr. 1354/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1354/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-03-2013 în dosarul nr. 57804/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1354
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 28 martie 2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
JUDECĂTOR: M. N.
JUDECĂTOR: G. G.
JUDECĂTOR: E. - C. V.
GREFIER: M. G.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de către recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 – prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București și recurentul-reclamant A. V. împotriva sentinței civile nr. 2146 din data de 17.05.2012 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosar nr._, având ca obiect „anulare act administrativ” .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-reclamant, prin avocat D. – P. M. –N., cu împuternicire avocațială la dosarul de fond al Tribunalului București (fila 14), lipsind recurenta-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că la data de 24.03.2013, prin serviciul „registratură”, apărătorul recurentului-reclamant a formulat o cerere de lăsare a cauzei la sfârșitul ședinței de judecată, după care:
Recurentul-reclamant, prin avocat, depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 2 lei, precum și timbru judiciar, în valoare de 0,15 lei, aferente cererii sale de recurs.
Totodată, învederează că nu mai are de formulat alte cereri prealabile judecății cauzei.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Reprezentantul recurentului-reclamant pune concluzii de respingere a recursului formulat de recurenta-pârâtă.
Cu privire la propria cerere de recurs, solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată și precizată, învederând faptul că prin plângerea prealabilă formulată a solicitat actualizarea sumei cu titlu de taxă de poluare, astfel că, instanța de fond avea posibilitatea de a actualiza suma la dobânda legală fiscală, astfel cum este prevăzut în dispozițiile codului de procedură fiscală.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod proc. civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția C. Administrativ și Fiscal la data de 23.08.2011 sub nr._/3/2011 reclamantul A. V., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 4 a solicitat anularea deciziei de calcul al taxei nr._/02.10.2009 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i restituie suma de 4968 lei, achitată cu titlu de taxă pe poluare, actualizată cuindicele de inflație de a data plății plus rata dobânzii de la momentul refuzului restituirii taxei până la momentul restituirii ei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 19.06.2009 a devenit proprietarul auto marca Renault, iar pentru a-l putea înmatricula a fost nevoit să achite taxa în sumă de 4968 lei, pe care o apreciază ca fiind ilegal încasată deoarece dispozițiile OG nr. 50/1998 contravin dispozițiilor Tratatului de instituire a CE.
În drept, au fost invocate dispozițiile legii nr. 554/2004.
Prin sentința civilă nr. 2146 din 17.05.2012 tribunalul a respins excepțiile tardivității și inadmisibilității și, pe fond, a admis în parte acțiunea reclamantului, a dispus anularea deciziei de calcul al taxei nr._/02.10.2009 și a obligat pârâta AFP Sector 4 la restituirea către reclamant a sumei de 4968 lei achitată cu chitanța . nr._/02.10.2009 și a dobânzii calculate de la data formulării cererii de restituire și până la data restituirii efective.
În esență, pentru a pronunța această sentință tribunalul a apreciat, cu privire la excepția tardivității capătului de cerere având ca obiect anularea deciziei de calcul al taxei nr._/02.10.2009 emisă de pârâtă, că este neîntemeiată dat fiind că reclamantului nu-i poate fi imputată ignorarea prevederilor art. 205 și urm. C.pr.fiscală cât timp prin cererea depusă la pârâtă sub nr._/22.07.2011 nu a solicitat decât restituirea taxei nu și anularea deciziei de calcul.
Referitor la excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect restituirea sumei achitate cu titlu de taxă pe poluare, tribunalul a apreciat că este neîntemeiată deoarece potrivit dispozițiilor art. 117 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură fiscală se poate solicita restituirea sumelor plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, aspect stabilit și de Înalta Curte de Casație și Justiție în cuprinsul deciziei nr. 24/2011 având ca obiect recurs în interesul legii.
Analizând actele și lucrările dosarului, pe fondul cauzei s-a reținut că reclamantul a achiziționat în anul 2009 un autovehicul second hand marca Renault Megane, an de fabricație 1996, ce fusese înmatriculat prima dată în Germania în data de 19.12.1996, astfel cum rezultă din certificatul de înmatriculare, iar pentru înmatricularea acestuia în România a plătit la Administrația Finanțelor Publice Sector 4, taxa pe poluare în cuantum de 4968 lei conform chitanței . nr._/02.10.2009.
Ulterior, reclamantul s-a adresat pârâtei AFP Sector 4 cu cerere de restituire a taxei, însă aceasta i-a comunicat că taxa a fost legal achitată, fapt pe care îl consideră ca reprezentând un refuz nejustificat de soluționare a cererii sale conform art. 2 alin. 1 lit. c) din legea nr. 554/2004.
Având în vedere situația de fapt reținută, instanța de fond a considerat că refuzul pârâtei AFP Sector 4 de a restitui taxa este nejustificat.
În acest sens, tribunalul a constatat că problema dedusă judecății constă în a lămuri dacă taxa de poluare, a cărei plată este prevăzută ca obligatorie de dispozițiile OUG nr. 50/2008, contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene – art. 90, paragraful 1, urmând ca analiza acestor dispoziții, privitoare la problema dedusă judecății, să aibă în vedere și dispozițiile art. 11 și 148 din Constituția României, Legii nr. 157/2005 și jurisprudenței Curții de Justiție Europene.
Astfel, se constată că, în reglementarea internă, taxa de poluare a fost introdusa prin OUG nr. 50/2008 cu modificarile ulterioare și din analiza acestor dispoziții rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, dar se percepe această taxă pe poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să reducă introducerea în România a unor autoturisme second hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, cumpărătorii fiind astfel orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule deja înmatriculate în România, iar aceasta tendință este cu atât mai evidență cu cât, prin adoptarea OUG nr. 218/2008, a fost înlăturată taxa pe poluare pentru autoturismele noi Euro 4, capacitate cilindrică mai mică de 2000 cm cubi, fiind cunoscut faptul că în România se fabrică autoturisme cu aceste caracteristici, dacă acestea se înmatriculează aici pentru prima dată în perioada 15.12._09, protejându-se astfel producția internă de automobile.
Totodată, tribunalul constată că în conformitate cu art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Se constată de asemenea, că normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Astfel, potrivit art. 11 alin. 1 și 2 din Constituție, „ Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 ”.
Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Chiar dacă statul român a adoptat, prin OUG nr. 50/2008 modif., norme de discriminare fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, se constată că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiul, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs reclamantul și pârâtul.
Ambele recursuri au fost declarate și motivate în condițiile legii.
Recurentul pârât D.G.F.P.M.B. în calitate de reprezentant al A.F.P. Sector 4, criticând sentința atacată arată că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală fiind dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.).
Opinează recurenta că decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule reprezintă titlu de creanță, prin urmare este un act administrativ fiscal, împotriva căruia se poate formula contestație conform dispozițiilor art. 205 și următoarele Cod proc.fisc.
Potrivit art. 205 „împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.”
Totodată, dispozițiile art. 218 Cod proc.fisc. prevăd faptul că „Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212 la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii”.
Totodată, arată faptul că motivarea instanței în sensul că prin instituirea acestei taxe de poluare s-a produs o încălcare a Tratatului de aderare a României este nefondată, întrucât analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, apreciază că în speță nu sunt încălcate dispozițiile art. 110 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene.
Astfel, potrivit dispozițiilor enunțate anterior, nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele altor țări membre ale Comunității unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Or, taxa de poluare instituită de dispozițiile OUG nr. 50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne, această taxă fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, înțeleg să le utilizeze pe teritoriul României, contribuind, astfel, la poluarea mediului. Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în România autoturisme second-hand, importate din Uniunea Europeană, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei. Caracterul taxei prevăzute de dispozițiile OUG nr. 50/2008 ca fiind unul de poluare rezultă din dispozițiile art. 1 alin.2 care enumeră categoria de programe și proiecte pentru protecția mediului care urmează a fi finanțate din sumele colectate potrivit actului normativ.
Cu privire la obligarea la plata dobânzii legale arată că sentința este netemeinică și nelegală.
În acest sens, potrivit art. 124 aln.1 OG nr. 92/2003 privind Codul proc.fisc., republ., cu completările și modificările ulterioare, „pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin.2 au la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor”.
Prin urmare, față de textul legal invocat, rezultă că în cauză nu este îndeplinită condiția prevăzută pentru acordarea acestora.
În drept au fost invocate prevederile OUG nr. 50/2008 și ale Legii nr. 554/2004.
În ceea ce privește recursul reclamantului, acesta critică sentința atacată arătând că prin aceasta i s-a admis cererea de chemare în judecată, obligând pârâta să-i restituie suma de 4.968 lei, cu dobânda calculată de la data formulării cererii de restituire și până la data restituirii efective, fără a se pronunța însă, și cu privire la actualizarea acesteia, pentru perioada cuprinsă între data plății taxei pe poluare și data formulării cererii de restituire, astfel cum ceruse prin cererea introductivă și anume, de la de la data plății taxei până la data primirii răspunsului privind refuzul nejustificat de restituire a sumei și cu dobânda legală în materie fiscală [indicând temeiurile de drept - art. 120 alin. (7) și art. 124 alin. (1) și (2) C. proc. fisc], calculată de la data primirii răspunsului privind refuzul nejustificat de restituire a sumei până la data restituirii efective a acesteia, art. 120 C. proc. civ. privind majorările de întârziere prevede la alin. (7) că nivelul majorării de întârziere este de 0.1% pentru fiecare zi de întârziere, și poate fi modificat prin legile bugetare anuale, iar art. 124 C proc. civ. referitor la dobânzile în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget prevede la alin. (1) că pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz, acordarea dobânzilor, art. 120 alin.7 Cod proc.fisc., la nivelul majorării de întârziere, adică 0,1% pentru fiecare zi de întârziere.
Examinând recursurile de față, în raport de motivele invocate, Curtea urmează să admită recursul AFP și să modifice în parte sentința atacată în sensul respingerii capătului de cerere privind plata dobânzii pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 124 din OG nr. 92/2003, intitulat „Dobânzi în azul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget”, prevede la alineatul 1 că „pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 70 din ordonanță până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor”.
Cum recurentul reclamant nu a formulat cerere în sensul acordării și dobânzii aferente cererii de restituire de la bugetul de stat, în mod greșit instanța de fond a procedat la acordarea de dobânzi pentru suma în cauză.
În ceea ce privește fondul cauzei, criticile recurentului intimat nu pot fi primite.
Astfel cum corect a reținut și instanța de fond dispozițiile interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare contravin Tratatului Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
În acest sens, Curtea are în vedere faptul că potrivit art.267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene(TFUE), Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă să se pronunțe, cu titlu preliminar, cu privire la interpretarea tratatelor.
Prin Hotărârea din 07.07.2011, CJUE s-a pronunțat în cauza C-263/10 I. N. asupra interpretării art.110 TFUE(fostul art.90 din TCE) statuând că acesta trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
S-a apreciat că toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 prin OUG 208/2008, OUG 218/2008, OUG 7/2009 și OUG 119/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
CJUE a reținut că obiectivul protecției mediului, care se materializează în faptul, pe de o parte, de a împiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive circulația în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 și Euro 2 și care au o capacitate cilindrică mare și, pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa de poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plătește.
CJUE a arătat că art. 110 TFUE se opune unui regim de impozitare precum cel instituit prin OUG 50/2008 și a apreciat că nu este necesar să fie limitate în timp efectele acestei hotărâri deoarece din datele prezentate de Guvernul României nu s-a putut concluziona că economia românească riscă să fie serios afectată de repercusiunile acestei hotărâri, Guvernul menționând că există un număr mare de cereri de rambursare a taxei de poluare.
Art. 110 TFUE a fost interpretat în același sens de CJUE și în Hotărârea pronunțată la 07.04.2011 în cauza T. C 402/2009 în care s-a precizat că acest articol obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie națională și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare, OUG 50/2008 având ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărare în alte state membre.
Astfel, taxa de poluare instituită de OUG 50/2008 contravine art. 110 TFUE, reclamanta fiind îndreptățit la restituirea acesteia.
Potrivit art. 148 alin.2 din Constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Instanța are, așadar, obligația de a aplica cu prioritate normele comunitare în cazul în care există contradicție între acestea și normele interne, astfel că este irelevantă în cauză susținerea că disp. OUG 50/2008 au fost respectate de organul fiscal.
Referitor la recursul recurentului reclamant, recursul nu poate fi primit.
Cum am arătat și mai sus, potrivit art. 124 din OG nr. 92/2003 acordarea dobânzilor pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget se face numai la cererea contribuabililor. Cum recurentul reclamant nu a formulat o cerere în acest sens, solicitarea acestuia nu este întemeiată, recursul urmând a fi respins.
În acest sens, s-a pronunțat și CJUE prin Hotărârea din 18 aprilie 2013, Camera a treia, într-o cauză similară cu privire la data de la care curg dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 alin.1 Cod proc.civ. și art. 20 al.3 din Legea nr. 554/2004, urmează să respingă recursul reclamantului, să admită recursul pârâtei AFP Sector 1 și modificând în parte sentința va dispune respingerea capătului de cerere privind plata dobânzii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul reclamantului.
Admite recursul pârâtei A.F.P. Sector 1 formulat împotriva sentinței civile nr. 2146 din data de 17.05.2012 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosar nr._, având ca obiect „anulare act administrativ”.
Modifică în parte sentința recurată în sensul respingerii capătului de cerere privind plata dobânzii.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 martie 2013.
Președinte Judecător Judecător
N. M. G. G. V. E.- C.
Grefier
G. M.
Red.jud.G.G.
Tehnored.C.O./2ex.
Jud.fond:D. S., Tribunalul București-SCAF
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 1310/2013. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1387/2013. Curtea de... → |
|---|
