Pretentii. Decizia nr. 3421/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3421/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-09-2013 în dosarul nr. 1527/93/2012
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 3421
Ședința publică din data de 16 septembrie 2013
Curtea constituită din:
Președinte I. C. G.
Judecător C. M. F.
Judecător C. P.
Grefier C. M.
Pe rol soluționarea recursului formulat de pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I. și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI B. împotriva sentinței civile nr. 1184/12.11.2012 pronunțată de Tribunalul I., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant P. S. O..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că intimatul – reclamant a depus la data de 10.09.2013, prin serviciul „registratură”, întâmpinare.
Curtea, față de prevederile O.U.G. nr. 74/2013 și H.G. nr. 520/2013 dispune rectificarea citativului în sensul că recurente – pârâte sunt Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București și Serviciul fiscal orășenesc B. în loc de, Direcția Generală a Finanțelor Publice I. și Administrația Finanțelor Publice a Orașului B..
Curtea, având în vedere că recurentele – pârâte au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1184 din 12.11.2012 pronunțată de Tribunalul I. în dosarul nr._ a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamantul P. S. O. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Orașului B. și a fost obligată pârâta la restituirea sumei de 11.028 lei, reprezentând taxă de poluare, fiind respinsă ca neîntemeiată cererea de acordare a dobânzii legale. De asemenea, a fost obligată pârâta la plata sumei de 101,40 lei, cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinței, Tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul a achizitionat un autovehicul marca Audi tip B5, categorie auto M1, avand numar de identificare . WAUZZZ8DZXA272402, inmatriculat anterior in Republica Italia a la data de 24.08.1999, stat membru al Uniunii Europene (fila 10).
Pentru inmatricularea in Romania a acestui autoturism, reclamantul a platit taxa pentru emisiile poluante prevazute de Legea nr. 9/2012, in suma de_ lei, astfel cum rezulta din decizia de stabilire a taxei pentru emisiile poluante nr._/15.03.2012 emisa de Administratia Finantelor Publice a Orasului B. (fila 10) si a chitantei . nr._/19.03.2012 (fila 11).
Din analizarea actelor si lucrarilor dosarului, tribunalul constata ca, potrivit art. 8 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanței de contencios administrativ cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri. Într-o asemenea situație, procedura prealabilă nu este obligatorie, conform art. 7 alin. 5 din raportat la art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
Prin Decizia de recurs în interesul legii nr. 24/14.11.2011 pronunțată în dosarul nr. 9/2011 de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a statuat în același sens, reținându-se că procedura de contestare prevăzută de art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008 raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din același cod.
Taxa de poluare a fost introdusa prin OUG nr. 50/2008, care a suferit modificari prin OUG nr. 108/2008, OUG nr. 208/2008, OUG nr. 117/2009 si OUG nr. 118/2010.
OUG nr. 150/2008 a fost abrogata in mod expres prin Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ in vigoare, la data la care reclamantul s-a adresat paratei cu cererea de restituire a taxei.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 9/2012, " Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.".
Aliniatul 2 a fost suspendat prin OUG nr. 1/2012, incepand cu data de 31.01.2012 pana la 01.01.2013.
Rezulta asadar ca, in prezent ca urmare a suspendarii dispozitiilor aliniatului 2 al articolului 4 din Legea nr. 9/2012, taxa este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima inmatriculare in Romania, nu si pentru cele care au fost deja inmatriculate si care sunt deja in circulatie. Cu alte cuvinte, pentru un autoturism produs in Romania sau in alt stat membru al UE nu se percep taxe pentru emisiile poluante la o noua inmatriculare, daca anterior autoturismul a fost inmatriculat in Romania, dar aceeasi taxa se percepe daca autoturismul produs in tara sau in alt stat membru este inmatriculat prima data in Romania.
In consecinta, tribunalul constata ca dispozitiile Legii nr. 9/2012-forma in vigoare- este contrara art. 110 din TFUE, fiind destinata sa diminueze introducerea in tara a unor autoturisme deja inmatriculate . membru, cum este cazul de fata.
Ori, dupa aderarea Romaniei la UE, aceasta solutie nu este admisibila, intrucat norma fiscala nationala diminueaza sau este susceptibila sa diminueze consumul produselor importate, influentand astfel decizia consumatorilor.
Pentru realizarea obiectivelor Comunitatii, care constituie o singura zona economica, o piata . comertul se poate dezvolta liber, Tratatul CE a consacrat principiul liberei circulatii a marfurilor, ceea ce presupune ca marfurile pot fi transportate fara impedimente in interiorul comunitatii si toate obstacolele care stau in calea acestui demers trebuie eliminate. In acest sens, art. 110 din TFUE interzice impunerea, asupra produselor din alte state membre, a unor taxe superioare celor care se aplica produselor nationale similare precum si taxele interne de natura sa protejeze indirect alte produse. Articolul vizeaza sa asigure libera circulatie a marfurilor intre statele membre, in conditii concurentiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protectie.
Chiar daca taxa instituita prin Legea nr. 9/2012 nu reprezinta o taxa vamala directa, fata de caracterul sau special si aplicabilitatea discriminatorie intre autoturismele second-hand deja inmatriculate in Romania si cele cu provenienta din alte state, este evident caracterul sau echivalent al unei taxe vamale.
In consecinta, Tribunalul apreciaza ca taxa pentru emisiile poluante reprezinta un obstacol in calea liberei circulatii a marfurilor in cadrul Comunitatii, iar reglementarea acesteia nu poate fi justificata prin satisfacerea unor cerinte obligatorii ale interesului public.
In acest sens s-a pronuntat si Curtea de Justitie a Uniunii Europene prin Hotararile T. (C -402/09) si N. (C-263/2010) stabilind ca art. 110 se opune ca un stat membru sa instituie o taxa de poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei inmatriculari ., daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit incat descurajeaza importul de vehicule de ocazie, fara insa a descuraja cumpararea de vehicule de ocazie avand aceeasi vechime si aceeasi uzura pe piata nationala.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, revizuită, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 din același articol prevede că autoritatea judecătorească, între alte instituții, garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, astfel că, din chiar cuprinsul reglementării interne fundamentale, rezultă nu numai competența, dar și obligația instanțelor judecătorești de a asigura prioritatea dreptului comunitar în cazul incompatibilității normei interne cu reglementarea comunitara.
In consecinta, pentru considerentele de fapt si de drept expuse mai sus, tribunalul a admis in parte actiunea si a obligat parata Administratia Finantelor Publice a orasului B. la restituirea sumei de_ lei, reprezentand taxa de poluare.
Cu privire la capatul de cerere privind dobanda legala, tribunalul apreciaza ca in cauza nu sunt aplicabile dispozitiile OG nr. 13/2011, reclamantul putand solicita eventual dobanda fiscala.
Tribunalul a obligat parata și la plata sumei de 101,40 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, parata fiind partea care a cazut in pretentii (39 lei taxa de timbru, 0,3 lei timbru judiciar si 62,10 lei, contravaloarea transportului de la domiciliu la instanta de judecata).
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I., în nume propriu și pentru AFP B. solicitând modificarea, în tot, a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiate.
În cuprinsul recursului, recurentele au arătat că hotărârea pronunțată este dată cu aplicarea greșită a legii.
Recurentele susțin că D. I. și AFP B. nu au calitate procesuală pasivă întrucât taxa de poluare se face venit la bugetul fondului pentru mediu, astfel că instituția căreia îi revine obligația administrării și gestionării acestui buget, în calitate de titular este Administrația Fondului pentru Mediu.
Cu privire la fondul cauzei, recurentele susțin că rațiunea introducerii taxei de poluare este în primul rând reducerea gradului de poluare a mediului, taxa fiind stabilită în funcție de norma de poluare, astfel că nu se poate vorbi de o discriminare sau de o încălcare a principiului egalității în drepturi.
Mai arată că taxa a fost stabilită în condiții de legalitate și că nu contravine art. 90 paragraful 1 din TCE, ci are în vedere observațiile Comisie Europene privind reducerea taxei pe măsura diminuării valorii autovehiculului și cu respectarea principiului poluatorul plătește.
Recurentele susțin și că taxa se percepe atât pentru autoturismele noi și second hand autohtone, cât și cele provenite din spațiul comunitar și că Legea 9/2012 a înlăturat discriminarea anterioară, în prezent toate autovehiculele care se înmatriculează în România fiind supuse taxei de poluare, indiferent că sunt autohtone sau din import.
Prin întâmpinarea depusă la data de 10.09.2013, intimatul-pârât P. S. O. a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a D. I. și tardivității recursului, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și în limitele prevăzute de art. 3041 C.pr.civ., Curtea reține că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepțiile lipsei calității procesuale active a D. I. și tardivității recursului formulate de intimatul-reclamant, Curtea le apreciază ca neîntemeiate, având în vedere că D. I. a introdus prezentul recurs și în calitate de reprezentant al pârâtei AFP B., iar comunicarea sentinței recurate către AFP B. s-a făcut la data 12.03.2013, astfel cum rezultă din dovada aflată la fila 59 din dosarul de fond, recursul declarat la 13.03.2013 fiind formulat în termenul legal.
În ceea ce privește susținerile recurentelor privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice B., Curtea o apreciază ca neîntemeiată având în vedere că litigiul dedus judecății vizează refuzul nejustificat de restituire a taxei pe poluare, refuz exprimat de pârâta AFP B., prin adresa nr._/08.06.2012. De asemenea, taxa pe poluare a cărei restituire se solicită a fost calculată și încasată de AFP B., în temeiul Legii 9/2012, astfel că acestei autorități îi revine obligația de restituire a sumei încasată cu acest titlu. Împrejurarea că sumele reprezentând taxă pe poluare constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu nu este de natură să lipsească organul fiscal de calitate procesuală pasivă în cauză.
Cu privire la critica recurentelor privind soluția dispusă de instanța de fond pe cererea de restituire a sumei de_ lei reprezentând taxă de poluare, Curtea o apreciază ca neîntemeiată întrucât această taxă a fost încasată în baza Legii 9/2012, act normativ ce contravine art. 110 din TFUE (fostul art. 90 din TCE).
În acest sens trebuie avută în vedere interpretarea dată de Curtea Europeană de Justiție în cauzele T. c. României și N. c. României care a stabilit că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În considerentele cauzei N. c. României, Curtea Europeană de Justiție precizează că OUG nr. 50/2008 cu modificările aduse prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și OUG nr. 117/2009, menține un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Față de cele reținute de Curtea Europeană de Justiție în cauzele de mai sus, instanța de recurs apreciază că taxa de poluare achitată de reclamant în baza prevederilor Legii 9/2012 contravine art. 110 din TFUE care interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, întrucât taxa de poluare este percepută, cu prilejul primei înmatriculări în România, doar autoturismelor înmatriculate anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene, nu și autoturismelor înmatriculate deja în România și pentru care nu s-a achitat taxa de poluare la momentul primei înmatriculări.
Se mai reține că între taxa instituită de Legea 9/2012 și cea prevăzută de OUG nr. 50/2008, în ceea ce privește autoturismele având data primei înmatriculări anterioară anului 2007, cum este cel al reclamantului, nu există deosebiri din punctul de vedere al conformității cu art. 110 din TFUE, întrucât dispozițiile art. 4 alin. 2 din Legea 9/2012 care prevedeau obligativitatea achitării taxei și pentru autoturismele înmatriculate anterior în România și pentru care nu s-a achitat taxa au fost suspendate până la 01.01.2013 prin OUG nr. 1/2012. Prin urmare, chiar textul de lege prin care se urmărea punerea în acord a acestei taxe cu exigențele comunitare prezentate în jurisprudența CJUE de mai sus, a fost suspendat de la aplicare pe parcursul anului 2013, inclusiv la data achitării taxei ce face obiectul cauzei de față, astfel că cele reținute de prima instanța cu privire la acest aspect sunt corecte, taxa prev. de Legea 9/2012 continuând să aibă un caracter contrar art. 110 din TFUE.
Față de cele arătate mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul de față, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI (fosta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I.) și SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC B. (fosta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI B.) împotriva sentinței civile nr. 1184/12.11.2012 pronunțată de Tribunalul I., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant P. S. O., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.09.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. C. G. C. M. F. C. P.
GREFIER,
C. M.
Red./Dact. GIC - 2 ex.
Jud. fond L. G. A.
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 3088/2013.... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 319/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
