Alte cereri. Decizia nr. 3195/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3195/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-09-2013 în dosarul nr. 2421/3/2012*
Dosar nr._ *
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.3195
Ședința publică de la 02 septembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – D. M. B.
JUDECĂTOR - G. A. F.
JUDECĂTOR - R. M. V.
GREFIER - S. Ș.
* * * * * * * * * *
Pe rol soluționarea asupra recursurilor formulate de recurenta – reclamantă R. E. împotriva încheierii din data de 11 martie 2013, dată în Camera de Consiliu, fără citarea părților, prin care instanța a admis cererea petentei U. de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București – Facultatea de Medicină Veterinară, de recomunicare a sentinței civile nr.2338 din 28 mai 2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu recurenta – pârâtă U. DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI – FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINAR.
P. are ca obiect – „alte cereri”.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă la prima strigare a cauzei recurenta – reclamantă R. E., reprezentată de avocat G. A., în baza împuternicirii avocațiale nr._/20.03.2013, aflată la fila 4 în dosar și recurenta – pârâtă
, emisă de Baroul București, aflată la fila 4 în dosar și recurenta - pârâtă U. de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București – Facultatea de Medicină Veterinară, reprezentată de consilier juridic D. I. S., în baza delegației nr.5005/02.09.2013, pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Recurenta – pârâtă, prin consilier juridic, depune la dosar întâmpinare, pe care o comunică recurentei – reclamante, prin apărător Recurenta – reclamantă, prin apărător, solicită lăsarea cauzei la ordine, pentru a avea posibilitatea să ia cunoștință de conținutul întâmpinării.
La reluare cauzei se prezintă recurenta – reclamantă R. E., reprezentată de avocat G. A., în baza împuternicirii avocațiale nr._/20.03.2013, aflată la fila 4 în dosar și recurenta – pârâtă, emisă de Baroul București, aflată la fila 4 în dosar și recurenta - pârâtă U. de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București – Facultatea de Medicină Veterinară, reprezentată de consilier juridic D. I. S., în baza delegației nr.5005/02.09.2013, aflată la dosar.
Recurenta – reclamantă, prin apărător, depune la dosar înscrisuri.
Curtea, în temeiul art.167 din codul de procedură civilă încuviințează pentru recurenta – reclamantă și recurenta – pârâtă, proba cu înscrisuri considerând-o concludentă, pertinentă și utilă în soluționarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Recurenta – reclamantă, prin apărător, învederează faptul că a formulat recurs împotriva încheierii din data de 11 martie 2013, dată în Camera de Consiliu, fără citarea părților, prin care instanța a admis cererea petentei U. de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București – Facultatea de Medicină Veterinară, de recomunicare a sentinței civile nr.2338 din 28 mai 2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal. Totodată, arată că, în argumentarea cererii de repunere în termenul de recurs, recurenta – pârâtă a solicitat admiterea cererii de repunere în termenul de recurs întemeiată pe dispozițiile prevăzute de art.103 din Codul de procedură civilă.
Recurenta – reclamantă, prin apărător, învederează faptul că, recurenta – pârâtă este o instituție publică care beneficiază de serviciul Registratură unde se primesc toate actele de procedură, precum și corespondența, conform dispozițiilor prevăzute de art.91 din Codul de procedură civilă actele sunt înregistrate într-un registru special, iar pe actele primite se aplică ștampila Universității, completată cu ziua în care acestea au fost primite.
Recurenta – reclamantă, prin apărător, învederează faptul că pe dovada de comunicare a deciziei atacate, agentul procedural a subliniat faptul că persoana prevăzută la punctul 1 a refuzat primirea, fără însă să sublinieze și la punctul 1 cine era această persoană, respectiv portarul, administratorul, serviciul de registratură sau funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței.
Recurenta – reclamantă, prin apărător, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
Recurenta – pârâtă, prin consilier juridic, învederează faptul că, prin cererea de chemare în judecată, instanța de fond a fost investită de către reclamantă cu solicitarea de a anula actul administrativ nr.8968/17.10.2011 al Facultății de Medicină Veterinară București prin care s-a adoptat planul de învățământ pentru anul 2011-2012, solicitând instanței să anuleze ca nelegale punctele 1-9 din ultima pagină a planului de învățământ. Totodată, arată că prin decizia nr.2328/2012, instanța de fond, fără a ține seama de temeiul egal invocat în speță de către reclamantă de către pârâtă privitor la obiectul cauzei, de probatoriul depus la dosarul cauzei și de faptul că din acesta rezultă că planul de învățământ pentru anul 2011-2012 este corect sub absolut toate aspectele s-a dispus anularea în parte a actului administrativ, în sensul că planul de învățământ pentru anul VI de studiu, disciplinele de la punctele 5 și 6, vor fi obligatorii și nu opționale.
Curtea pune în discuție admisibilitatea recursului formulat de către recurenta – pârâtă.
Recurenta – pârâtă, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului ca fiind admisibil.
Recurenta – reclamantă, prin apărător, solicită respingerea recursului formulată de către recurenta – pârâtă, ca inadmisibil.
Curtea declară dezbaterile încheiate și reține recursurile spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin încheierea din camera de consiliu, pronunțată în dosarul nr._ la data de 11.03.2013, Tribunalul București – Secția a IX – a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de U. de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București, cu sediul în sector 1, București, ., de recomunicare a sentinței și a dispus recomunicarea sentinței civile nr. 2338/28.05.2012 către această parte.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
„Având în vedere dispozițiile art. 100 alineat 1 pct. 7 coroborat cu art. 100 alineat 3 C., față de faptul că în cuprinsul procesului verbal de comunicare al sentinței nr. 2328/2012 de la fila 89 din dosarul de fond nu apare menționat locul afișării comunicării, instanța apreciază că se impune recomunicarea sentinței civile către U. de Științe Agronomice și Medicina Veterinară București – Facultatea de Medicină Veterinară.
Mai reține instanța și faptul că nulitatea în prezentul caz este un expresă, vătămarea fiind astfel prezumată de legiuitor.
Aspectele legate de potențialele efecte juridice ale noii comunicări a sentinței exced cadrului prezentei cereri, putând fi supuse controlului judiciar care poate fi declanșat, în condițiile legii.”
Împotriva acestei a declarat recurs reclamanta R. E..
Prin recursul declarat, recurenta - reclamantă, a solicitat admiterea recursului și respingerea cererii petentei de recomunicare, cu cheltuieli de judecată, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată a solicitat ca, în contradictoriu cu U. de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București – Facultatea de Medicină Veterinară, să se anuleze actul administrativ cu nr. 8968/17.10.2011 emis de pârâtă, în sensul că în planul de învățământ pentru anul VI de studiu, disciplinele de la punctele 5 și 6 să fie calificate ca obligatorii, nu opționale.
Prin sentința civilă nr. 2328/28.05.2012 a Tribunalului București, instanța de fond a anulat în parte actul administrativ cu nr. 8968/17.10.2011, în sensul că în planul de învățământ pentru anul VI de studiu, disciplinele de la punctele 5 și 6 vor fi obligatorii și nu opționale, menținând celelalte dispoziții ale actului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs și cerere de repunere în termen, pârâta U. de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București – Facultatea de Medicină Veterinară, care a invocat dispozițiile art. 3041 din Codul de procedură civilă, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate și pe fond respingerea acțiunii, ca fiind neîntemeiată.
În argumentarea cererii de repunere în termenul de recurs, s-a solicitat admiterea cererii de repunere în termenul de recurs întemeiată pe dispozițiile prevăzute de art. 103 din Codul de procedură civilă, arătându-se că U. de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București – Facultatea de Medicină Veterinară este o instituție publică care beneficiază de serviciul Registratură unde se primesc toate actele de procedură, precum și corespondența, conform dispozițiilor prevăzute de art. 91 din Codul de procedură civilă actele sunt înregistrate într-un registru special, iar pe actele primite se aplică ștampila Universității, completată cu ziua în care acestea au fost primite.
Pe dovada de comunicare a deciziei atacate, agentul procedural a subliniat faptul că persoana prevăzută la punctul 1 a refuzat primirea, fără însă să sublinieze și la punctul 1 cine era această persoană: portarul, administratorul, seriviciul de registratură sau funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței.
Instanța de recurs a analizat înscrisurile depuse la dosar și a reținut că sentința recurstă a fost comunicată pârâtei la data de 11.07.2012, conform dovezii de comunicare aflată la fila 89 din dosarul de fond, la sediul din București, ., sector 1.
Conform adresei nr. 2038/02.11.2012 emisă de Poșta Română – Oficiul Poștal nr. 32, depuse la dosar de recurentă, a reieșit faptul că citația a sosit la Oficiul Poștal la data de 11 iulie 2012, fiind distribuită de factorul poștal la aceeași dată prin afișare, iar din nota de relații a rezultat că afișarea s-a făcut pe ușă, astfel cum este menționat ca singură posibilitate și pe procesul-verbal.
Instanța de recurs a statuat că „lipsa persoanei de la biroul registratură sau refuzul altor angajați să primească corespondența, fapt ce a condus la afișarea acesteia, așa cum rezultă din dovada de restituire a procedurii de comunicare a hotărârii aflate la fila 89 din dosar, cât și din verificările ulterioare efectuate de Oficiul Poștal” nu poate fi reținută pentru repunerea în termen.
Astfel, instanța de recurs a stabilit că sentința atacată a fost comunicată recurentei în data de 11 iulie 2012, așa cum rezultă din dovada îndeplinirii procedurii de comunicare a hotărârii atacate depusă la dosar al fila 89 din dosarul de fond. Ca atare, recursul a fost respins ca tardiv formulat.
Petenta a continuat la Tribunalul București cererea sa de recomunicare a sentinței.
Instanța învestită în Camera de Consiliu a apreciat că se impune recomunicarea sentinței către U. de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București – Facultatea de Medicină Veterinară, față de faptul că în procesul verbal de comunicare al sentinței civile 2328/2012 de la fila 89 din dosarul de fond nu apare locul afișării comunicării. Or, deja stabilt de către o instanță superioară că procedura de citare a fost legal îndeplinită, analizând toate actele depuse de către parte în apărare. Mențiunea locului afișării există pe procesul verbal de comunicare a sentinței, astfel că nu pot fi aplicabile în speță dispozițiile art. 100 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Recurenta-pârâtă Ministerul U. de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București – Facultatea de Medicină Veterinară a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 2328/28.05.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._ , solicitând admiterea recursului și, în limita investirii, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii așa cum ea a fost formulată, pentru următoarele motive:
Instanța de fond s-a pronunțat asupra unui document pentru care există legislație aplicabilă în materie, prevederi imperative și care completează prevederile europene invocate de către contestatoare și de către instanța de fond și care se coroborează în mod obligatoriu cu acestea, iar Facultatea de Medicină Veterinară din cadrul USAMV București este o instituție de învățământ acreditată de către ARACIS în anul conform autorizației nr. 3948/03.05.2010, 7672/25.07.2010 și nr. 7868/28.07.2010.
Precizează recurenta că atât instanța de fond, cât și petenta, în mod eronat se raportează la prevederile art. 5.4.2. din Directiva 2005/36/CE, atâta timp cât acest text de lege se referă doar la titlurile de calificare ca medic veterinar.
De asemenea, recurenta arată reaua-credință a contestatoarei care, înaintea instanței de fond, pentru inducerea în eroare a acesteia, pe lângă faptul că invocă altă prevedere legală decât cea corectă, redă trunchiat textul de lege, omițând art. 5.4.1. al Directivei 2005/36/CE, întrucât așa cum rezultă din probatoriul depus la dosar, reiese clar faptul că disciplinele și materiile obligatorii au fost parcurse de către studenții anului VI în anii de studiu anteriori, contrar celor reținute de instanța de fond căreia aceste discipline clinice apar numai în modulele opționale din ultimul an de învățământ.
De asemenea, mai arată recurenta că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că în art. 5.4.1. pct. B, lit. b din Directiva 2005/36/CE, între materiile specifice nu există discipline de clinica, așa cum pretinde contestatoarea și cum reține instanța de fond, ci materia specifică prelegerii de clinica despre diferite animale domestice, păsări și alte specii de animale.
O altă eroare a instanței de fond în aplicarea legii în speță, este raportat la faptul că nicăieri legislația nu prevede expres anii de studiu în care materia vizată de decizia recurată prin prezenta, trebuie să fie urmată. Totodată, arată că în Uniunea Europeană, de regulă învățământul medical veterinar-ciclul de licență este de 5 ani, motiv pentru care, în vederea procesului de echivalare a diplomelor de studii, toate materiile și disciplinele clinice se studiază până la finalul anului V de studiu.
Mai mult, tribunalul a anulat în parte actul administrativ cu nr. 8968/17.10.2011, în sensul că planul de învățământ pentru anul VI de studiu, disciplinele de la punctele 5 și 6 vor fi obligatorii nu și opționale, decizând astfel în baza celor afirmate de către reclamantă, afirmație conformă căreia HG nr. 1477/2003 se circumscrie și preia în tocmai dispozițiile Directivei 2005/36/CE, neținând cont de faptul că o prevedere din anul 2003 nu poate prelua întocmai conținutul unei prevederi ulterioare, respectiv ale unei norme din anul 2005.
Consideră recurenta că instanța de fond a emis, în baza erorilor arătate anterior, o decizie care contravine reglementărilor legale în ceea ce privește organizarea studiilor universitare, în speță, în cadrul Facultății de Medicină Veterinară din București (facultate aflată în structura Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București).
În conformitate cu prevederile Ordinului MECTS nr. 5803/2010-privind aprobarea modelelor diplomei de licență, diplomei de arhitect și suplimentului la diplomă, se menționează în Anexa nr. 1 – modelul diplomei de licență (depusă ca înscris probator la instanța de fond) și respectiv Anexa nr. 3 – modelul suplimentului de diplomă (document ce însoțește obligatoriu diploma de licență).
Aceste documente sunt eliberate în baza absolvirii „Ciclului I – studii universitare de licență și a Ciclului II – studii universitare de masterat, oferite comasat într-un program unitar de studii universitare, ca oferă absolventului nivelul de master.
Tot în conținutul acestui ordin, în Anexa nr. 4 – Norme de completare a suplimentului la diplomă, la alin. 5 este prevăzut faptul că în cadrul Secțiunii 5 „informații suplimentare” se menționează printre altele „direcțiile aprofundare obținute pe parcursul studiilor prin discipline/pachete de discipline opționale”.
Având în vedere aceste prevederi, precum și Anexa 1/11.05.2011 emisă de Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Superior, privind alocația bugetară preliminară destinată finanțării de bază (70%), detaliată pentru domeniul Medicină Veterinară, unde se menționează la pct. I a), pentru anul V și VI acordarea alocațiilor de la bugetul de stat pentru Medicină Veterinară „ciclul I+II integrat, respectiv Ciclului I – studii universitare de licență (corespunzător anilor I-V în totalitate și parțial anul VI) și a Ciclului II – studii universitare de masterat (corespunzătoare anului V și VI de studiu).
Din cele expuse, rezultă că studenții parcurg studiile de licență (Ciclul I), și în mod obligatoriu studii universitare de masterat.
Studenții beneficiază în mod obligatoriu de dreptul de a opta pentru discipline/pachete de discipline opționale, care reprezintă specializarea masterală accesată de aceștia, discipline/pachete care, odată alese, trebuie parcurse în mod obligatoriu de către studenți. Așadar doar alegerea pachetului de discipline este opțională, parcurgerea acestuia fiind însă obligatorie.
Specializările masterale opționale distribuite în anul VI de studiu conform Planului de învățământ 2011-2012 sunt următoarele:
- Clinica pe specii/animale de rentă;
- Clinica pe specii/animale de companie, exotice și sport;
- Managementul creșterii animalelor; managementul calității și siguranței alimentelor.
Susținerile reclamantei în ceea ce privește „obstrucționarea în profesarea meseriei” tinerilor studenți prin studierea acestor discipline în cadrul pachetelor opționale sunt total eronate, întrucât clinica pe specii este o specializare având două componente:
Prima componentă se regăsește în pregătirea de nivel licență (Ciclul I), fiind acordată tuturor studenților din cadrul facultății de medicină veterinară, conform fișelor disciplinelor din anul IV și V: Patologie și clinică medicală, Patologie și clinică chirurgicală, Boli infecțioase și medicină preventivă, Reproducție, Obstetrică, Patologia reproducției, Toxicologie și poluarea mediului, Boli parazitare și alte discipline conexe, unde se regăsesc cunoștințe despre toate speciile de animale de interes economic, precum și alte specii de animale, inclusiv elemente specifice în capitole separate referitoare la Clinica rumegătoarelor mari și mici,
A două componentă o reprezintă pregătirea de nivel master (Ciclul II), fiind acordată sub formă de discipline/pachete de discipline opționale.
Prin urmare, toți studenții beneficiază de o pregătire de bază parcurgând, în mod obligatoriu, toate materiile prevăzute de Directiva nr. 36/2005, urmând ca în anul VI de studiu, în conformitate cu reglementările MECTS, să beneficieze de o specializare într-un anumit domeniu, ales, în mod opțional, de fiecare student în parte.
Mai mult decât atât, chiar reclamanta prin acțiunea introductivă recunoaște existența masterului integrat în cadrul Facultății de Medicină Veterinară, așa cum a fost stabilit prin prevederile legale în vigoare. Mai departe însă explicația eronată dată de reclamantă instanței, denotă faptul că aceasta nu înțelege sau refuză să înțeleagă directivele imperative ale Ordinului MECTS nr. 5803/2010.
De asemenea, apreciază că instanța de fond a greșit fundamental, deoarece a modificat un plan de învățământ valabil pe anul școlar 2011-2012, an încheiat la data de 22.06.2012.
Este de menționat faptul că acest plan de învățământ a inclus elemente derivate din Directiva 36/2005, clauze ale procesului Bologna cu specificații pentru România și a ținut cont de modul diferențiat de finanțare și normare a masterului integrat în cei 6 ani de studiu, în conformitate cu reglementările MECTS.
Recurenta-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat și menținerea încheierii de ședință din camera de consiliu din data de 11.03.2013 a Tribunalului București, Secția a XI-a contencios administrativ și fiscal, în considerarea următoarelor argumente:
Recomunicarea sentinței civile nr. 2328/2012 a fost dispusă de Tribunalul București – Secția a XI-a contencios administrativ și fiscal prin încheierea din 11.03.2013 în temeiul art. 100 alin. 3 Cod procedură civilă, datorită faptului că, așa cum se poate lesne constata din întreg probatoriul cauzei, procesul-verbal ce trebuia încheiat de cel însărcinat cu înmânarea respectivului act de procedură, nu cuprinde locul unde s-a făcut afișarea, nerespectând astfel prevederile imperative ale art. 100 alin. 1 pct. 7 din Codul de procedură civilă.
Tot în mod imperativ, art. 100 alin. 3 din Codul de procedură civilă prevede faptul că arătările de la punctele 1, 2, 4, 5, 7 și 8 sunt prevăzute sub pedeapsa nulității, deoarece legiuitorul a considerat că nerespectarea acestor condiții produce o vătămare părții în cauză, vătămare ce în concepția legiuitorului nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului. Așadar încheierea recurată nu face decât să dea curs prevederilor imperative ale legii, fapt ce susține netemeinicia recursului formulat de recurenta-reclamantă în speță.
Recurenta, făcând abstracție totală de temeiul legal aplicabil în speță, face trimitere în cuprinsul recursului la nota de relații trimisă pârâtei ulterior de către Oficiul Poștal 32, la solicitarea pârâtei, nota în care aceștia spun că afișarea s-a făcut pe ușă și nicidecum la procesul-verbal ce trebuia încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură or, legea sancționează cu nulitatea comunicarea actului de procedură raportându-se tocmai la procesul-verbal pentru înmânarea actului de procedură și nu la alte adrese sau note ulterioare prin care Oficiul Poștal 32 își justifică neglijența.
Contrar a ceea ce susține recurenta-reclamantă în cuprinsul recursului, Curtea de Apel București, când a judecat cererea de repunere în termenul de recurs, nu a avut în vedere prevederile art. 100 din Codul de procedură civilă, nu cunoștea faptul că actul de procedură era viciat și sancționabil cu nulitatea și nici nu se putea pronunța asupra respectării prevederilor acestuia atâta timp cât competența soluționării acestui aspect era a Tribunalului București, căruia i-a fost solicitată comunicarea.
Este de asemenea, relevant de subliniat faptul că Tribunalul București a fost învestit cu soluționarea cererii de comunicare/recomunicare, la data de 13.09.2012, deci anterior judecării de către Curtea de Apel București a cererii de repunere în termenul de recurs a pârâtei, care a avut loc la data de 06.12.2012.
Cu privire la faptul că o altă instanță, respectiv Curtea de Apel București s-a pronunțat în cauză înainte de recomunicarea hotărâtă în camera de consiliu de către Tribunalul București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, și în acest caz legea este acoperitoare, prevăzând că, atunci când există acte procedurale ulterioare actului sancționat cu nulitatea (conform prevederilor art. 106 alin. 2 din Codul de procedură civilă) „judecătorul va putea să dispună îndreptarea neregularităților săvârșite cu privire la actele de procedură.”
În faza procesuală a recursului nu au fost administrate noi probatorii.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs formulate și în conformitate cu prevederile art. 3041 din Codul de procedură civilă, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat de recurenta-pârâtă Ministerul U. de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București – Facultatea de Medicină Veterinară, împotriva sentinței civile nr. 2328/28.05.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, înregistrat la data de 4 aprilie 2013, Curtea apreciază că acest recurs este inadmisibil, fiind un al doilea recurs promovat împotriva aceleași sentințe civile, după ce, anterior, prin decizia civilă nr. 4482 din data de 06.12.2012 a fost respinsă cererea de repunere în termenul de recurs și, fiind admisă excepția tardivității recursului, a fost respins un prim recurs formulat de către aceeași recurentă-pârâtă împotriva aceleași sentințe, ca tardiv formulat.
Or, principiile puterii de lucru judecat și securității raporturilor juridice impun concluzia potrivit căreia împotriva unei hotărâri judecătorești poate fi exercitată o singură dată o cale de atac.
În acest context, exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalității, potrivit căruia căile de atac sunt instituite prin lege, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege, legalitatea căilor de atac fiind totodată și o regulă cu valoare de principiu constituțional, consacrat în art. 129 din legea fundamentală, conform căruia: „Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii”.
Prin urmare, proclamând dreptul părților interesate și al Ministerului Public de a ataca hotărârile judecătorești, textul constituțional arată însă, că acestea se pot face numai în „condițiile legii”, evocând astfel nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.
Astfel, în condițiile în care calea de atac prevăzută de lege a fost exercitată, fiind soluționată printr-o decizie irevocabilă, nu-i este permis părții nemulțumite să exercite o aceeași cale de atac, ci numai căile extraordinare de atac, pentru motivele și în termenele stabilite de dispozițiile legale incidente.
În ceea ce privește recursul declarat împotriva încheierii din data de 11 martie 2013, dată în Camera de Consiliu, fără citarea părților, prin care instanța a admis cererea petentei U. de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București – Facultatea de Medicină Veterinară, de recomunicare a sentinței civile nr. 2338 din 28 mai 2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, Curtea apreciază că acesta este întemeiat, pe de o parte întrucât instanța de fond, dezinvestită prin pronunțarea sentinței civile nr. 2328/28.05.2012, a procedat la efectuarea unor noi acte de jurisdicție, deși nu îi mai era permis, pe de altă parte, întrucât a soluționat o cerere de recomunicare a unei hotărâri judecătorești, cerere care nu era de competența sa, ci a compartimentului auxiliar de comunicări al instanței (fie a grefierului de ședință, potrivit art. 110 alin. 41 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, fie de către președintele instanței, potrivit art. 114 al aceluiași Regulament), printr-o încheiere, care prin natura ei este un act jurisdicțional, prin soluția pronunțată încălcând în mod flagrant puterea de lucru judecat în privința valabilității comunicării sentinței civile nr. 2338 din 28 mai 2012, asupra căreia statuase deja în mod irevocabil instanța de recurs prin decizia civilă nr. 4482 din data de 06.12.2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta – reclamantă R. E. împotriva încheierii din 11 martie 2013 și modifică încheierea recurată în sensul respingerii cererii de recomunicare a sentinței civile nr. 2338/28 mai 2012, ca neîntemeiată.
Respinge recursul declarat de recurenta - pârâtă U. DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI – FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINAR, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. M. B. G. A. F. R. M. V.
GREFIER,
S. Ș.
Jud. fond – A. I. N.
D.M.B./2 ex./4 decembrie 2013
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 3534/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 3167/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
