Pretentii. Decizia nr. 3998/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3998/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-10-2013 în dosarul nr. 2315/98/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 3998
Ședința publică de la 07.10.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. M. D.
JUDECĂTOR - M. B.
JUDECĂTOR - C. P.
GREFIER - M. G.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulate recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLOBOZIA împotriva sentinței civile nr. 3409 din 19.11.2012, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. C. I. și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, în cauza având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 Cod de procedură civilă, după care:
Curtea ia act că în prezent, conform OUG nr. 74/2013, HG nr. 520/2013 și OPANAF nr. 1104/2013 și nr. 2211/2013, Administrația Finanțelor Publice Slobozia a fost reorganizată în Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Ploiești, motiv pentru care dispune rectificarea citativului, în sensul menționării denumirii actuale a recurentei.
Totodată, constată că intimatul-reclamant nu a depus la dosarul cauzei dovada înmatriculării anterioare a autoturismului într-un stat membru UE, cu toate că a fost citat expres cu această mențiune.
Curtea constată cererea de recurs în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3409/19.11.2012, Tribunalul Ialomița a admis cererea formulată de reclamantul B. I. C. împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice Slobozia, obligând-o pe aceasta la restituirea sumei de 2.329 lei, reprezentând taxă pe poluare auto, cu dobânda fiscală de la data plății până la achitarea integrală a debitului. Totodată, a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă și a obligat chemata în garanție A. F. pentru Mediu să îi plătească suma la care aceasta a fost obligată către reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut, în fapt, că reclamantul a achiziționat un autoturism second-hand importat dintr-un stat membru UE, pentru a cărui înmatriculare în România a fost obligat să achite taxa pe poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008, în cuantum de 2.329 lei, a cărei restituire, solicitată ulterior organului fiscal, i-a fost refuzată.
A reținut că refuzul organelor fiscale de restituire a acestei taxe către reclamant este nejustificat, arătând în esență ea urmărește un efect protecționist la nivelul industriei naționale a autovehiculelor noi și este incompatibilă cu dreptul Uniunii Europene, contravenind art. 110 par. 1 din Tratatul UE, care interzice taxarea internă discriminatorie. A arătat astfel că taxa se aplică doar autoturismelor înmatriculate în România după . OUG nr. 50/2008, nu și celor înmatriculate anterior, astfel că autoturismele second-hand introduse în țară din spațiul UE după . ordonanței sunt grevate de o sarcină fiscală care nu se aplică autoturismelor second-hand aflate în circulație, interzisă de legislația europeană. A invocat în acest sens jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene.
În temeiul principiului supremației dreptului comunitar și reținând totodată că, potrivit jurisprudenței CJUE, judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, lăsând neaplicate normele interne contrare, fără a solicita sau a aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau pe calea unei alte proceduri constituționale, Tribunalul a concluzionat că taxa a fost percepută reclamantului cu încălcarea dreptului Uniunii, intrând sub incidența prevederilor art. 117 alin. 1 lit. d C.pr.fisc., astfel că se impune restituirea sa, cu dobânda fiscală aferentă, de la data plății și până la restituirea efectivă.
În ce privește cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu formulată de pârâtă, a reținut că aceasta este întemeiată, având în vedere dispozițiile art. 60 C.pr.civ.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termen, pârâta Administrația Finanțelor Publice Slobozia, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., dar și dispozițiile art. 3041 C.pr.civ.
Recurenta a criticat soluția pronunțată pe fondul cauzei, solicitând modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
A susținut în esență că OUG nr. 50/2008 nu contravine tratatelor europene, invocând în acest sens poziția Comisiei pentru Petiții din cadrul Parlamentului European. A menționat totodată că taxa pe poluare este încasată în baza unui act administrativ fiscal, și nu în temeiul legii, apreciind că în această situație este inutilă referirea la tratatele europene, căci ar însemna ca orice taxă sau impozit să poată fi contestată cu succes în instanță pe motiv că nu este prevăzută în celelalte state ale Uniunii Europene. Recurenta a invocat și jurisprudența CJUE din care rezultă că tratatul nu este încălcat prin instituirea unei taxe de poluare în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriu unui stat membru, susținând totodată că prin caracterul ei fiscal taxa intră în regimul intern de impozitare, domeniu rezervat exercitării prerogativelor suverane ale statelor membre. A subliniat că taxa nu contravine art. 90 par. 1 TCE, întrucât la stabilirea valorii taxei de poluare se ia în considerare deprecierea autovehiculului, taxa reprezentând reflecția în plan fiscal a principiului poluatorul plătește, precizând totodată că instituirea taxei este opțiunea legiuitorului național, pe care organele fiscale sunt obligate să o respecte.
Examinând recursul declarat, pe baza motivelor invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 C.pr.civ., Curtea reține că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce vor fi arătate în cele ce urmează:
Compatibilitatea reglementării taxei pe poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 cu dreptul european, mai exact cu prevederile art. 110 TFUE (90 TCE), a făcut obiectul sesizării Curții de Justiție a Uniunii Europene, în procedura trimiterii preliminare, instanțele române cerând Curții să stabilească dacă articolul 90 TCE se opune unui regim de impozitare precum cel instituit prin OUG nr. 50/2008.
CJUE s-a pronunțat în cauzele T. și N., statuând că „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Având în vedere cele statuate de CJUE, Curtea reține că taxa pe poluare instituită de OUG nr. 50/2008 este contrară art. 110 TFUE doar atunci când este aplicată unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, cu ocazia primei lor înmatriculări în România. Aceasta deoarece produsele naționale similare nu sunt supuse aceleiași sarcini fiscale.
În ce privește însă vehiculele noi, nu se mai poate susține caracterul discriminatoriu al taxei pe poluare, în sensul art. 110 TFUE, deoarece taxa se aplică după aceleași reguli indiferent de originea vehiculului.
De asemenea, în cazul în care taxa se aplică unui vehicul, de ocazie sau nou, achiziționat din România, nu mai sunt incidente dispozițiile art. 110 TFUE, deoarece ipoteza este pur internă și nu interferează cu comerțul intracomunitar.
Or, prin probele administrate în cauză, intimatul-reclamant nu a făcut dovada că vehiculul pentru care a achitat taxa pe poluare a cărei restituire o solicită îndeplinește condițiile enunțate mai sus, astfel încât taxa să apară ca fiind percepută cu încălcarea dreptului european.
Prin urmare, nu se poate reține că taxa pe poluare achitată la înmatricularea în România a autovehiculului contravine art. 110 TFUE, căci din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că bunul a fost importat în România dintr-un stat membru UE și nici dacă a fost înmatriculat anterior într-un alt stat membru UE, pentru a putea fi considerat un autoturism de ocazie importat în România din spațiul comunitar.
Pentru aceste considerente, întrucât nici în recurs nu s-a făcut dovada că intimatul este îndreptățit la restituirea taxei de poluare în sensul celor ce preced, sentința recurată fiind dată cu aplicarea greșită a legii, în baza art. 312 C.pr.civ. rap. la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., recursul va fi admis, cu consecința modificării în parte a acesteia, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate, iar a cererii de chemare în garanție ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Slobozia, .. 14, județul Ialomița, împotriva sentinței civile nr. 3409 din 19.11.2012, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. C. I., domiciliat în Țăndărei, șos. București, ., ., județ Ialomița, și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, . 6.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că:
Respinge acțiunea ca nefondată.
Respinge cererea de chemare în garanție ca rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 7 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. M. D. M. B. C. P.
GREFIER,
M. G.
Red.MB/06.11.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 3893/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 166/2013.... → |
|---|
