Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 2288/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2288/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-05-2013 în dosarul nr. 44008/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2288
Ședința publică de la 24.05.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: V. D.
JUDECĂTOR: U. D.
JUDECĂTOR: B. V.
GREFIER: B. C.
Pe rol se află spre soluționare recursurile formulate de recurenții pârâți C. L. SECTOR 3 AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, PRIMĂRIA S. 3, PRIN PRIMAR S. R. N., P. S. 3, R. S. N. și de recurenții pârâți ., S. G. ȘI S. G., împotriva sentinței civile nr.360/23.01.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX–a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă V. ELENA și intimata pârâtă DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 3 BUCUREȘTI, PRIN DIRECTOR ȘI PRIMAR.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții pârâți ., S. G. și S. G. reprezentați de avocat R. T. care depune împuternicire avocațială la dosar și intimata reclamantă V. E. reprezentată de avocat cu împuternicire avocațială la fila 23 dosar, lipsind recurenții pârâți C. L. Sector 3 al Municipiului București, Primăria S. 3, prin Primar S. R. N., P. S. 3, R. S. N. și intimata pârâtă Direcția G. de Poliție Locală Sector 3 București, prin Director și Primar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
La interpelarea instanței, părțile, prezente, prin reprezentanți, luând cuvântul, pe rând, învederează că nu mai au alte cereri prealabile de formulat.
Nemafiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea, constată cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul pe excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. Sector 3 invocată de intimata reclamantă V. E. prin întâmpinare precum și pe cererile de recurs.
Reprezentantul intimatei reclamante V. E., având cuvântul, cu privire la excepția invocată, solicită instanței admiterea acesteia având în vedere următoarele considerente:
Din oficiu, instanța de fond a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. sector 3 cât privește cererea de chemare în judecată și a acordat cuvântul părților pe această excepție. În urma deliberării, instanța a admis excepția invocată, motivând că pârâtul nu a emis nici un din actele atacate, iar Direcția de Poliție Locală Sector 3 București are personalitate juridică, ceea ce îi permite să stea în judecată în nume propriu.
C. L. sector 3 București nu a criticat sentința tribunalului sub aspectul calității sale procesuale în acest proces, prin urmare soluția instanței cu privire la acest aspect a intrat în puterea lucrului judecat, astfel că se solicită a se constata că acest recurent nu are calitate de parte în proces, recursul său fiind inadmisibil.
Reprezentantul recurenților pârâți ., S. G. și S. G., având cuvântul, cu privire la excepție, arată că lasă la aprecierea instanței.
Reprezentantul recurenților pârâți ., S. G. și S. G., luând cuvântul, pe cererea sa de recurs, solicită instanței admiterea recursului, casarea sentinței recurate și pe fond, respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiate.
În susținerea cererii se arată că în mod greșit instanța de fond a admis cererea reclamantei apreciind că există prezumție de nelegalitate întrucât petenta nu și-a manifestat consimțământul.
Faptul că toți locatarii mai puțin reclamanta din motive necunoscute nu și-a dat acordul pentru obținerea avizului, este consemnat și în Nota de prezentare a acordului. A fost consemnată opunerea reclamantei, autoritățile locale apreciind că erau de ajuns doar jumătate din membrii pentru ca înscrisul să producă efecte juridice așa cum prevede legea.
Se mai susține de către reprezentantul recurenților pârâți ., S. G. și S. G. că nu a exista un motiv real din partea reclamantei pentru a refuza semnarea acordului, avizele din punctul său de vedere fiind legale și eliberate conform legii.
În mod greșit instanța de fond a apreciat că au fost încălcate prev. Legii nr. 50/1991 cu privire la autorizația de construire.
Se precizează că, a îndeplinit toate condițiile cerute de lege pentru obținerea acestei autorizații și în mod legal instituția i-a eliberat autorizația de construire. Totuși Primăria Sector 3 a eliberat o astfel de autorizație, în temeiul HCL SWector 3 nr. 132/2006, care reglementează desfășurarea activităților economice pe raza respectivului sector, care reflectă o practică uzuală, impusă cu scopul existenței unui control asupra condițiilor în care se desfășoară activitățile comerciale.
Din punctul său de vedere față de acordul eliberat nu se desprinde aspectul de nelegalitate.
În ceea ce privește paguba iminentă se invocă de către reprezentantul recurenților pârâți ., S. G. și S. G. art. 42 din Legea nr. 230/1997, precizând că nu se poate reține faptul că reclamanta a fost sau va fi afectată.
Din avizele existente rezultă că în acel spațiu se vor comercializa numai produse preambalate.
Instanța de fond a apreciat că s-a încălcat dreptul de proprietate al reclamantei și dacă în prezent nu există un prejudiciu, există riscul ca în viitor să apară o pagubă iminentă pentru aceasta.
Analizând conținutul cap. II din Legea nr. 230/2007, cu privire la drepturile și obligațiile proprietarilor, se poate constata că acestea au fost respectate. În speță ar fi susceptibil încălcarea disp.art. 11 și 14 din lege.
Este evident că niciunul din aceste drepturi nu i-au fost încălcare, accesul în spațiul comercial este separat, dacă autoritățile administrației locale ar fi apreciat ca se perturbă liniștea vecinilor i-ar fi fost respinsă cererea.
Cu privire la celelalte recursuri, se solicită de către reprezentantul recurenților pârâți ., S. G. și S. G., admiterea acestora, casarea sentinței recurate și pe fond, respingerea cererii reclamantei ca nefondată.
Totodată, se solicită instanței de către reprezentantul recurenților pârâți ., S. G. și S. G. să depună la dosar acceptul (declarațiile) cu semnături ale locatarilor cu privire la înființarea societății, precizând că acestea nu se regăsesc la dosar și nu reprezintă un element nou.
Curtea, ia act de aceste declarații și dispune a se consemna că au fost depuse la dosar de către reprezentantul recurenților pârâți după dezbateri.
Reprezentantul intimatei reclamante V. E., având cuvântul, solicită instanței respingerea tuturor recursurilor ca nefondate, precizând că, prin hotărârea atacată instanța de fond, în mod corect a stabilit că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării autorizației de construire și a acordului de funcționare.
În ce privește existența cazurilor justificate, în mod corect instanța a apreciat că față de încălcarea dispozițiilor legale incidente pentru emiterea celor două acte administrative este îndeplinită această condiție prevăzută de lege.
În ceea ce privește existența pagubei iminente, instanța de asemenea a considerat că este îndeplinită și această condiție, având în vedere că prin nerespectarea disp. prev. de art. 42 din Legea nr. 230/2007 s-a încălcat dreptul de proprietate al său.
Se mai susține de către reprezentantul intimatei reclamante V. E. că, din toate adresele comunicate de autoritatea publică, regăsite la dosarul cauzei, rezultă clar că pentru eliberarea acestor acte administrative nu s-a considerat necesar acordul proprietarilor direct afectați, deși legea specială în materie impune acordul acestora.
Mai mult, așa cum s-a arătat că potrivit disp. art. 1, 3 și 7 precum și din Anexa 2 a Legii nr. 50/1991, este necesară obținerea unei autorizații de construire pentru schimbarea destinației unui imobil, numai atunci când sunt necesare lucrări de amenajare care sunt supuse autorizării.
Pârâții cu rea credință citează în mod trunchiat dispozițiile incidente, încercând să dovedească faptul că schimbarea destinației unui apartament dintr-un . poate face fără acordul proprietarilor direct afectați. Acest aspect a fost reținut și de către instanța de fond în considerentele hotărârii atacate după analizarea probelor administrate în cauză și prin urmare, eliberarea autorizației de construire a fost efectuată cu încălcarea flagrantă a legii, aspect care reprezintă un caz bine justificat.
Cu privire la prejudiciul eminent și această condiție este îndeplinită, prin simpla încălcare de către pârâți a disp. art. 42 din Legea nr. 230/2007 și a disp. din Legea nr. 50/1991 cu privire la schimbarea destinației unei locuințe într-un spațiu comercial, producând un prejudiciu iminent și anume încălcarea dreptului său de proprietate și dreptul la o viață liniștită. Cu cheltuieli de judecată.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Tribunalului București – Secția a IX-a, in data de 15.11.2012, reclamanta V. E. a chemat in judecata pe paratii P. S. 3 București - R. N., P. S. 3 București prin Primar, C. L. Sector 3 București, S. G., S. G., . și Direcția G. de Poliție Locală Sector 3 București prin Director General și Primar, solicitand instantei, ca prin hotararea pe care o va pronunta, sa dispuna:
1.Suspendarea executarii autorizatiei de construire nr.516/08.06.2012 emisa de P. sectorului 3 Bucuresti.
2.Suspendarea executarii Acordului de functionare nr.12/2189p/13.07.2012 emis de Directia Generala de Politie Locala sector 3 Bucuresti,
pana la pronuntarea instantei de fond asupra actiunii in anularea acestor acte administrative, in baza art.14 din Legea nr.554/2004.
3.Obligarea paratilor, in solidar, la plata catre reclamanta a cheltuielilor de judecata.
In fapt, reclamanta a afirmat ca apartamentul 10 in care locuieste este situat la etajul 1, al blocului nr.PM21, sc.1, din ..4, saector 3, deasupra apartamentului nr.5 apartinand paratilor, situat la parter.
Reclamanta a afirmat ca prin autorizatia de construire nr.516/08.06.2012 emisa de P. sectorului 3 Bucuresti, s-a incuviintat schimbarea destinatiei apartamentului nr.5 din locuinta, in spatiu comercial in care urma sa isi desfasoare activitatea de comert parata ..
Aceasta a mai afirmat ca prin Acordul de functionare nr.12/2189p/13.07.2012 emis de Directia Generala de Politie Locala sector 3 Bucuresti, s-a incuviintat desfasurarea efectiva a activitatii comerciale in apartamentul nr.5, in intervalul orar 07-21.
Reclamanta a sustinut ca pentru emiterea ambelor acte administrative era necesar acordul proprietarilor invecinati si ca ea nu si-a dat acordul, fiind astfel afecatata prezumtia de valabilitate a celor doua acte.
Reclamanta a sustinut ca dreptul sau de proprietate este ingradit, deoarece este deranjata permanent de zgomotul produs de activitatea comerciala, de degradarea mediului in care locuieste, fiind cunoscut faptul ca in fata unor astfel de spatii comerciale, unde se comercializeaza bauturi alcoolice, se aduna foarte multa lume.
Reclamanta a precizat ca in cazul schimbarii destinatiei unui spatiu de locuit, prejudiciul nu trebuie dovedit, el fiind implicit, imprejurare atestata de jurisprudenta instantelor si de deciziile Curtii Constitutionale nr.1068/2007, nr.909/2008 si nr.1366/2011.
De asemenea, s-a aratat ca neajunsurile provocate de activitatea comerciala sunt subintelese in ceea ce priveste persoanele al caror acord trebuie obtinut potrivit legii.
In drept, actiunea a fost intemeiata pe Legea nr.554/2004, Legea nr.230/2007, Legea nr.50/1991 si HCL sector 3 nr.103/2004 si nr.132/2006.
Prin sentința civilă nr. 360/23.01.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal a fost admisă cererea formulată de reclamanta V. E., în baza art.14 din Legea nr.554/2004 s-a dispus suspendarea executării autorizației de construire nr.516/08.06.2012 emisa de P. sectorului 3 Bucuresti si executarea Acordului de functionare nr.12/2189p/13.07.2012 emis de Directia Generala de Politie Locala sector 3 Bucursti, pana la pronuntarea instantei de fond asupra actiunii in anularea acestor acte administrative. Au fost obligați paratii, in solidar, la plata catre reclamanta a sumei de 1.010,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, constand in taxe de timbru si timbru judiciar si onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta este proprietara apartamentului 10, situat la etajul 1 al blocului nr.PM21, sc.1, din ..4, sector 3.
Apartamentul in care locuieste reclamanta este situat deasupra apartamentului nr.5 apartinand paratilor, situat la parter.
Prin autorizatia de construire nr.516/08.06.2012 emisa de P. sectorului 3 Bucuresti, s-a incuviintat schimbarea destinatiei apartamentului nr.5 din locuinta in spatiu comercial, in care urma sa isi desfasoare activitatea de comert parata ..
Prin Acordul de functionare nr.12/2189p/13.07.2012 emis de Directia Generala de Politie Locala sector 3 Bucuresti, s-a incuviintat desfasurarea efectiva a activitatii comerciale in apartamentul nr.5, in intervalul orar 07-21.
In ceea ce priveste autorizatia de construire emisa pentru schimbarea destinatiei apartamentului nr.5, instanta retine ca potrivit art.42 din Legea nr.230/2007, “schimbarea destinației locuințelor...se poate face numai cu …acceptul proprietarilor direct afectați cu care se învecinează, pe plan orizontal și vertical, spațiul supus schimbării”.
Reclamanta, in calitate de proprietar direct afectat, invecinata in plan vertical cu apartamentul nr.5, nu si-a dat un astfel de acord.
Imprejurarea nu este contestata de nicio parte.
Instanta nu a analizat in ce masura refuzul reclamantei este justificat sau nu, nefiind investita cu o cerere de pronuntare a unei hotarari judecatoresti care sa constate caracterul abuziv al refuzului.
In lipsa acordului reclamantei, instanta a retinut ca autorizatia de construire si, pe cale directa de consecinta, si acordul de functionare, sunt puse serios la indoiala in ceea ce priveste legalitatea emiterii lor, fiind astfel indeplinita conditia cazului bine justificat prevazuta de art.14 din Legea nr.554/2004.
In ceea ce priveste anexa nr.1 al Legii nr.50/1991, pct.2.5.6, instanta a retinut că parata P. sector 3 Bucuresti a citat trunchiat textul, facand referire numai la prima teza a textului, care nu are legatura cu cauza, deoarece se refera la constructiile noi.
Aplicabila in speta de fata este taza a doua a textului, care se refera la “lucrări de construcții necesare în vederea schimbării destinației în clădiri existente”.
Desigur, paratii ar putea invoca faptul ca in realitate, pentru schimbarea destinatiei, nu au fost necesare lucrari de construire in apartamentul nr.5, insa aspectul este nerelvant, deoarece art.42 din Legea nr.230/2007 extinde obligatia obtinerii acordului la toate situatiile in care se solicita schimbarea destinatiei, indiferent daca aceasta presupune lucrari de constructii sau nu.
In plus, daca schimbarea destinatiei s-a facut fara lucrari de constructii, apare inexplicabila eliberarea autorizatiei de construire, in conditiile in care potrivit anexei nr.2 a Legii nr.50/1991, penultimul punct, în emiterea unei autorizații de construire este necesara numai în situația în care pentru realizarea schimbării de destinație a spațiilor sunt necesare lucrări de construcții pentru care legea prevede emiterea autorizației de construire.
In ceea ce priveste paguba iminenta, instanta a retinut că, conditia impusa de art.42 din Legea nr.230/2007 pentru schimbarea destinatiei apartamentelor din blocurile de locuit, reprezinta o limitare legala, a dreptului de proprietate.
Aceasta limitare a fost instituita in vederea apararii intereselor private ale celorlalti proprietari care sunt indreptatiti sa pretinda exercitarea dreptului de proprietate asupra apartamentelor conform destinatiei initiale.
Atat timp cat limitarea folosintei apartamentului este stabilita prin lege, vatamarea drepturilor celorlalti proprietari, in special a celor invecinati in plan orizontal si vertical, este prezumata, acestia nemaifiind tinuti sa dovedeasca vatamarea si deci nici nu sunt tinuti sa isi justifice refuzul de a-si da acordul la schimbarea destinatiei unui apartament invecinat.
Daca proprietarii ar fi trebuit sa dovedeasca vreun prejudiciu prin schimbarea destinatiei altor apartamente, atunci legiuitorul ar fi prevazut ca schimbarea destinatiei se poate face fara vreun acord expres, cu exceptia situatiilor in care vreun proprietar invecinat se opune in mod justificat.
Or, prevazand expres limitarea dreptului de folosinta, legiuitorul a inteles sa inverseze sarcina probei, astfel incat cel care va trebui sa dovedeasca lipsa oricarei vatamari este proprietarul care solicita schimbarea destinatiei, fiind insa discutabil insusi faptul daca o astfel de proba este permisa.
Rezulta astfel ca reclamanta nu trebuie sa dovedeasca un prejudiciu concret, fiind suficient sa se prevaleze de prezumtia legala de prejudiciere a intereselor sale, prezumtie prevazuta de art.42 din Legea nr.230/2007, fiind astfel indeplinita si cea de-a doua conditie prevazuta de art.14 din Legea nr.554/2004.
In plus, instanta a retinut ca o astfel de dovada ar ridica si unele dificultati practice, dat fiind faptul ca exercitarea comertului este o activitate continua, astfel incat chiar daca in prezent nu ar exista vreun dezagrement special, exista oricand posibilitatea ca acesta sa apara in viitor, scopul institutiei juridice a suspendarii executarii fiind tocmai acela de a preintampina producerea unor astfel de dezagremente si nu de a le inlatura dupa ce deja s-au produs.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești în termen legal a declarat recurs recurentul pârât C. L. Sector 3 București, criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
În motivarea recursului, recurentul pârât arată, în esență, faptul că, autorizația de construire nr. 516/2012 emisă de Primăria S. 3 pentru imobilul din ., .. 1, ., sector 3, a fost eliberată cu respectarea tuturor prevederilor legale, la momentul emiterii, dosarul conținând documentația completă.
Autorizația de construire mai sus menționată a fost emisă conform Legii nr. 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcții, cu acordul majorității locatarilor.
Referitor la lipsa acordurilor vecinilor invocată de reclamantă ca o condiție sine qua non pentru acordarea autorizației de construire, arată că, potrivit Legii nr.50/1991 modificată prin Legea nr. 401/2003, art.381 anexa nr. 1. Cap.l, pct 2.5.6: ""acordul vecinilor conform prevederilor legale în vigoare, exprimat în forma autentică, pentru construcțiile noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor apropriere este necesar, dacă și numai dacă sunt necesare măsuri de intervenție pentru protejarea acestora”.
Consideră că actul administrativ atacat, respectiv Autorizația de Construire nr. 516/08.06.2012, este legală fiind eliberată cu respectarea dispozițiilor Legii nr.50/1991 republicată și modificată privind regimul construcțiilor.
Autorizația de Construire nr. 516/08.06.2012 emisă de P. S. 3, pentru imobilul din ., B1.PM21, ., sector 3 (beneficiar S. G.), eliberată de Direcția Urbanism și Amenajare Teritorială, conform căreia apartamentul nr. 32 (proprietatea d-lui S. G. și a d-nei S. G.), își schimbă destinația din spațiu locuit în spațiu comercial, se va efectua fără modificări constructive.
Implicarea administrației locale în modul de desfășurare al activității unităților comerciale este reglementată de prevederile HCLS3 nr. 132/2006. Regulamentul de desfășurare a activităților economice pe raza sectorului 3 a fost elaborat și aprobat într-un cadru legislativ care implică administrația locală în domeniul autorizării și controlului activităților comerciale și de prestări servicii.
Autoritățile administrației publice locale au obligația să reglementeze desfășurarea unor activități generatoare de disconfort pentru populație în anumite zone, cu predominanță în spațiile destinate locuințelor sau în vecinătatea acestora.
Potrivit art. 1 lit. n din Dispoziția Nr. 1431/04.09.2000 emisă de Primar General, privind eliberarea avizelor de urbanism precum și a autorizațiilor de construire pentru lucrări de schimbare de destinație a apartamentelor sau spațiilor comune din cadrul locuințelor colective, "(...) solicitantul are obligația de a obține acordul asociației de proprietari pentru lucrările propuse (...) ".
Precizează că autorizația nr. 516/08.06.2012 a fost emisă cu acordul majorității locatarilor de pe scară.
Pe fondul acestor critici, consideră hotărârea instanței de fond nelegală și netemeinică și ca atare solicită admiterea recursului, modificarea Sentinței Civilă nr. 360/2013 recurate și pe fondul cauzei, respingerea acțiunii.
În drept, recurentul pârât și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, Legea nr. 554/_, Legea nr. 50/1991 (r2).
Împotriva aceleiași hotărâri judecătorești au formulat recurs și recurenții pârâți P. S. 3 București - R. N., P. S. 3 București prin Primar invocând aceleași motive de recurs ca și recurentul pârât C. L. Sector 3 al Municipiului București, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și pe fondul cauzei, respingerea acțiunii.
În drept, recurenții pârâți P. S. 3 București - R. N., Primăria S. 3 București prin Primar și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, Legea nr. 554/_, Legea nr. 50/1991 (r2).
Împotriva aceleiași hotărâri judecătorești au formulat recurs și recurenții pârâți ., S. G. și S. G., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
Astfel, în motivarea recursului, recurenții pârâți arată în esență faptul că, fiind vorba despre suspendarea executării unor acte administrative, instanta trebuia sa observe ca nu sunt indeplinite cerințele stricte, innpuse de legiuitor prin art. 14 alin 1 din Legea 554/2004. Conform acestor dispoziții imperative, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispună suspendarea unui act administrativ pana la pronunțarea instantei de fond, aceasta solicitare putând fi facuta numai in cazuri justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente.
In prezenta cauza reclamanta nu a putut sa precizeze, cu atat mai puțin sa dovedeasca, existenta unui caz bine justificat din care s-ar putea desprinde necesitatea suspendării efectelor actelor pretins nelegale, nefiind îndeplinita nici condiția pagubei iminente deoarece prin executarea Acordului de funcționare nr. 12/2189p/13.07.2012 nu se produce un prejudiciu material in patrimoniul reclamantei determinat in mod direct de actul administrativ a cărui suspendare s-a solicitat.
Considera ca instanta a făcut o interpretare nelegala a dispozițiilor legale in materie, motivând ca "reclamanta nu trebuie sa dovedeasca un prejudiciu concret", legiuitorul neintelegand sa instituie o "prezumție legala de prejudiciere".
Deoarece au obtinut toate aprobarile, avizele, acordurile necesare pentru desfasurarea legala a activitatii comerciale a . in apartamentul din Al. Vlahita nr. 4, Sector 3, proprietatea lui S. G. si S. G., considera ca hotararea instantei de fond, nelegala si netemeinica, îi aduce mari prejudicii, atat prin faptul că îi impiedica sa își desfășoare activitatea de care depinde existenta intregii familii, cat si celorlalți locatari care apreciaza in mod deosebit prezenta magazinului, considerând ca le era de un real folos in perioada cand funcționa.
Pentru toate aceste considerente, in temeiul art. 312 alin. 1 teza I, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate si, pe fond, respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiata.
In drept, recurenții pârâți și-au întemeiat recursul dispozițiile art. 299 si art. 3041 Cod Proc. Civ. raportate la art. 582 Cod Proc.Civ.
Intimata reclamantă V. E. a formulat întâmpinare prin care invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului recurent C. L. Sector 3 al Municipiului București/inadmisibilitatea recursului, arătând, în esență faptul că instanța de fond din oficiu, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului C. L. SECTOR 3 AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI cat privește cererea de chemare in judecata, a admis excepția invocata, motivând ca paratul C. L. SECTOR 3 AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI nu a emis niciunul din actele atacate in cauza, iar DIRECȚIA DE POLITIE LOCALA SECTOR 3 BUCUREȘTI are personalitate juridica, ceea ce ii permite sa stea in judecata in nume propriu.
C. local Sector 3 București nu a criticat sentința Tribunalului sub aspectul calității sale procesuale in acest proces, prin urmare soluția instanței cu privire la acest aspect a intrat in puterea lucrului judecat.
F. de aceste considerente, solicită a se constata că acest recurent nu are calitate de parte in acest proces, recursul său fiind inadmisibil.
De asemenea solicită respingerea recursurilor ca nefondate motivat de faptul că instanța de fond in mod corect a apreciat ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, dispunând, in consecință, suspendarea executării celor doua acte administrative contestate de către reclamantă prin cererea introductiva, pana la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii in anularea acestora.
Apreciază că eliberarea autorizației de construire a fost efectuata cu incalcarea flagranta a legii, aspect care reprezintă un caz bine justificat ca instanta sa suspende efectele acestui act administrativ.
Pe asemenea, consideră ca in mod corect instanța de fond a apreciat ca atat autorizația de construire cat si acordul de funcționare sunt puse serios la îndoială în ceea ce privește legalitatea emiterii lor.
Din inscrisurile aflate la dosarul cauzei, a aratat faptul ca inițial autorizația de construire 516/2012 a fost emisa pentru apartamentul nr 5. In acest sens, a se vedea Adresa nr._ din 06.07.2011 prin care i se comunica faptul ca in apartamentul 5 lucrările de amenajare a unui spațiu comercial se desfășoară in baza autorizației de construire 516/2012, cat si Adresa nr. 529/24.08.2012 prin care i se comunica faptul ca prin autorizația de construire 516/2012, se schimba destinația apartamentului 5 din locuința in spațiu comercial, fara a se realiza modificări constructive.
Menționează că in mod corect instanta de fond a apreciat faptul ca emiterea celor doua acte administrative s-a efectuat cu incalcarea evidenta a legii; că prin desfasurarea activitatii societatii comerciale in apartamentul situat sub apartamentul meu are loc o limitare nelegala a dreptului reclamantei de proprietate, o tulburare a folosinței locuinței mele, o ingerința in dreptul la viata private si liniște.
Mai arată că prejudiciul produs il reprezintă îngrădirea dreptului de proprietate, drept garantat de Constitutie, de art. 555 NCCiv, de art. 42 din legea 230/2007, privind asociațiile de proprietari, precum si de art. 1 din Primul Protocol Adițional al CEDO.
Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
In drept, intimata reclamantă a invocat dispozițiile art. 115 si urm. Cod procedură civilă, art. 14 din Legea nr. 554/2004, art. 42 din legea 230/2007, Legea nr. 50/1991, HCL Sector 3 nr. 103 si 132, art. 274 Cod procedură civilă.
Deși a fost legal citat intimata pârâtă DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 3 BUCUREȘTI, PRIN DIRECTOR ȘI PRIMAR nu a formulat întâmpinare în cauză.
Analizând cu prioritate conform art. 137 alin.1 Cod de procedură civilă excepția inadmisibilității recursului formulat de C. L. SECTOR 3 BUCUREȘTI, Curtea reține că instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului CL Sector 3 București motivat de faptul că această autoritate nu a emis niciunul din actele atacate în cauză, astfel încât recursul fiind formulat de către un recurent care nu are calitate procesuală pasivă în cauză urmează a se admite excepția inadmisibilității recursului formulat și în consecință se va respinge recursul formulat de CL Sector 3 București ca fiind inadmisibil.
În ce privește recursurile formulate de recurenții pârâți PRIMĂRIA S. 3, PRIN PRIMAR S. R. N., P. S. 3, R. S. N., ., S. G. și S. G. în raport de dispozițiile art. 3041 Codul de procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prin cererea introductivă reclamanții intimați au învederat că autoritățile locale au emis autorizația de construire contestată în cauză într-un scop ilicit, respectiv acela de a evita obținerea acordurilor vecinilor direct afectați de schimbarea unei locuințe în spațiu comercial.
Recurenții pârâți susțin că autorizația de construire a fost emisă legal, cu acordul majorității locatarilor, ori dispozițiile art. 42 din Legea nr. 230/2007 lege specială în materia schimbării destinației locuinței, prevăd că pentru schimbarea destinației unei locuințe este necesar acceptul locatarilor direct afectați.
Din înscrisurile dosarului astfel cum a reținut și instanța de fond nu rezultă că intimata reclamantă și-ar fi dat acordul cu privire la schimbarea destinației locuinței.
Astfel, din adresele autorității publice aflate la dosar se reține că pentru eliberarea actelor administrative contestate nu s-a considerat necesar acordul proprietarilor direct afectați, cu încălcarea dispozițiilor legale în materie astfel cum s-a arătat mai sus.
Astfel, eliberarea autorizației de construire a cărei suspendare se solicită în cauză a fost eliberată cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 230/2007 ceea ce reprezintă un caz bine justificat potrivit art. 14 alin.1 din Legea nr. 554/2004, aspect reținut în mod corect și de către instanța de fond.
Prin urmare, atât autorizația de construire cât și acordul de funcționare sunt puse serios la îndoială în ce privește legalitatea emiterii lor.
În ce privește condiția prevenirii unei pagube iminente, prevăzute de asemenea de art. 14 alin.1 din Legea nr. 554/2004, cea de-a doua condiție pentru luarea în considerare a admisibilității cererii de suspendare a executării unui act administrativ, prejudiciul care este adus intimatei reclamante este reprezentat de îngrădirea dreptului de proprietate al acesteia.
De asemenea, autorizația de construire și acordul de funcționare au fost emise cu încălcarea dispozițiilor legale, ori administrarea, folosirea și întreținerea imobilului cu destinație de locuință situat într-un . să fie efectuat cu respectarea dreptului de proprietate al fiecărui proprietar.
Jurisprudența instanțelor cât și a Curții Constituționale au stabilit că legiuitorul nu impune probarea unui prejudiciu la schimbarea destinației unui spațiu de locuit fără acordul vecinilor direct afectați, acord ce este socotit implicit prin încălcarea dispozițiilor art. 42 din Legea nr. 230/2007 și a dispozițiilor din Legea nr. 50/1991.
Pentru considerentele expuse, în raport de dispozițiile art. 312 Cod de procedură civilă coroborate cu dispozițiile legale mai sus citate, recursurile se vor respinge ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția inadmisibilității recursului formulat de C. L. Sector 3.
Respinge recursul declarat de recurentul pârât C. L. SECTOR 3, împotriva sentinței civile nr.360/23.01.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX–a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă V. ELENA și intimații pârâți PRIMĂRIA S. 3, PRIN PRIMAR S. R. N., P. S. 3, R. S. N., ., S. G., S. G. și DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 3 BUCUREȘTI, PRIN DIRECTOR ȘI PRIMAR, ca inadmisibil.
Respinge celelalte recursuri formulate de recurenții pârâți, PRIMĂRIA S. 3, PRIN PRIMAR S. R. N., P. S. 3, R. S. N., ., S. G. ȘI S. G., împotriva sentinței civile nr.360/23.01.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX–a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă V. ELENA și intimații pârâți C. L. SECTOR 3 AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 3 BUCUREȘTI, PRIN DIRECTOR ȘI PRIMAR, ca nefondate.
Obligă recurenții la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.05.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
V. D. U. D. B. V.
GREFIER
B. C.
Red. jud. U.D /2 ex./15.07.2013
Tribunalul București – S.9
Judecător fond: A. J.
| ← Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 166/2013.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... → |
|---|
