Pretentii. Decizia nr. 50/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 50/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-01-2013 în dosarul nr. 1185/98/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.50
Ședința publică de la 07 IANUARIE 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - G. I. C.
JUDECĂTOR - I. E.
JUDECĂTOR - P. C.
GREFIER - P. G.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S. împotriva sentinței civile nr.1384 din 24.05.2011 pronunțată de Tribunalul Ialomița - secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. M. și intimatul-chemat în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect „pretenții - taxă poluare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, având în vedere că părțile au solicitat judecarea în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 alin.2. C.pr. civilă, în conformitate cu prevederile art.150 C.pr.civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița - Secția Civilă sub nr._, reclamantul S. M. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului S., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la restituirea sumei de 5.963 lei achitată cu titlu de taxă pe poluare, precum și a dobânzii legale, de la data plații până la achitarea integrală.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului S. a formulat întimpinare la data de 20.04.2012, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În temeiul art. 60 și urm. Cod procedură civilă, pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului S. a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, motivat de faptul că taxa pe poluare se face venit la Administrația F. pentru Mediu și se gestionează de această instituție, organele fiscale având obligația potrivit art. 7 din OUG nr. 50/2008 doar în ceea ce privește stabilirea, verificarea și colectarea respectivei taxe.
Pe baza probei cu înscrisuri administrată în cauză, Tribunalul Ialomița - Secția Civilă a pronunțat Sentința civilă nr. 1348/F/24 mai 2012, prin care a dispus: admiterea cererii, obligarea paratei să restituie reclamantului suma de 5.963 lei, încasată cu titlu de taxă pe poluare pentru autoturismul marca Rover cu nr. de identificare (.) nr. AA13171411J78, precum și dobânda aferentă acestei sume, de la data de 08.08.2008, la data plății efective. Totodată, a fost admisă cererea de chemare în garanție a pârâtei Administrația F. pentru Mediu și obligată chemata în garanție să vireze în contul pârâtei suma de 5.963 lei, precum și dobânda aferentă acestei sume, de la data de 08.08.2008, la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în esență, următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autovehicul second-hand, marca Rover, cu nr. de identificare (.) AA13171411J78, înmatriculat anterior într-un stat membru al Uniunii Europene, respectiv Italia.
Pentru a-l înmatricula în România a fost obligat să achite taxa de poluare prevăzută de OUG 50/2008, în cuantum de 5.963 lei.
Reclamantul s-a adresat pârâtei cu cerere de restituire a taxei de poluare, răspunsul pârâtei fiind unul negativ, conform adresei nr._ din 28.04.2011.
Taxa specială de înmatriculare cunoscută sub denumirea de taxă de primă înmatriculare este prevăzută de art. 2141, 2142 și 2143 din Legea nr.571/2003. Cu începere de la 01.07.2008, odată cu . O.U.G nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, prevederile art. 2141, 2142 și 2143 din Codul Fiscal urmează a fi abrogate. Textele de lege mai sus arătate au fost introduse în Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal prin Legea nr. 343/2006 modificată prin O.U.G nr. 110/2006.
Prin aceste texte de lege a fost instituită obligația de plată a taxei denumită „taxă de primă înmatriculare” care potrivit art.214 alin 2 se plătește „cu ocazia primei înmatriculări în România”.
În cauză au incidență în mod direct și dispozițiile dreptului comunitar direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
Astfel, are incidență art.90 paragraful 2 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene potrivit căruia „nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Un efect indirect al taxei instituite prin art. 2141 - 2143 din Codul Fiscal este regimul fiscal discriminatoriu între autovehiculele second-hand provenite din România și autovehiculele second-hand provenite din alte state membre ale Uniunii Europene. Dacă autoturismele second-hand înmatriculate deja în România sunt exceptate potrivit art. 2142 din Legea nr. 571/2003 de la plata taxei de primă înmatriculare, nu de același regim fiscal se bucură și autoturismele second-hand înmatriculate în alte state.
Indiferent de scopul declarat de legiuitorul român (în speță Guvernul sau Parlamentul României) atâta timp cât regimul fiscal este diferit prin regimul fiscal impus de dreptul intern se încalcă dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratat.
De asemenea, temeiul juridic în baza căreia a fost încasată taxa de primă înmatriculare este în contradicție și cu jurisprudența recentă a Curții Europene de Justiție Europene (cauza Nadasdi și Nemeeth - Ungaria și cauza Berezinischi –Polonia) care stabilește incompatibilitatea taxei de primă înmatriculare instituite în Ungaria și Polonia. Tribunalul are în vedere și hotărârea Curții de Justiție Europene din 7 aprilie 2011 în afacerea T., prin care s-a stabilit că taxa de poluare prelevată în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008 contravine art. 110 TFUE, precum și Hotărârea Curții de Justiție Europene din 7 iulie 2011 privind cauza N..
Astfel, în ambele hotărâri, C.J.E. a statuat ca articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională
Prin urmare, reclamantul este îndreptățit să obțină restituirea taxei instituită de Statul Român cu încălcarea dispozițiilor Tratatului Uniunii Europene și, în consecință, tribunalul a admis cererea formulată de reclamantul S. M. privind restituirea sumei de 5.963 lei.
Cât privește actualizarea sumei cu indicele de inflație, tribunalul a reținut că în cauză, fiind vorba de restituirea unor sume de la buget, sancțiunea încasării necuvenite a acestor sume și recuperarea integrală a prejudiciului astfel suferit de reclamant se realizează prin acordarea dobânzii legale calculată potrivit art. 124 și următoarele Cod procedură fiscală, motiv pentru care suma totală va fi actualizată cu această dobândă legală la data plății efective.
De asemenea, având în vedere că taxa de poluare s-a făcut venit la Administrația F. pentru Mediu, tribunalul a admis cererea de chemare în garanție a pârâtei Administrația F. pentru Mediu și a dispus obligarea acesteia să vireze în contul A.F.P. S. suma încasată cu titlu de taxă poluare, precum și dobânda legală aferentă acestei sume, de la data de 08.08.2008, la data plății efective.
Împotriva Sentinței civile nr. 1348/F/24 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă a declarat recurs, în termen legal, pârâta Administrația Finanțelor Publice S., susținând că este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Prin acțiunea formulată, reclamantul S. M. solicită restituirea taxei pe poluare în suma de 5.963 lei, pe motiv ca dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 privind taxa pe poluare sunt nelegale și neconforme cu prevederile Tratatelor Uniunii Europene.
Reclamantul face referire în tot cuprinsul acțiunii la obligativitatea respectării tratatelor europene, însa dispozițiile O.U.G. nr.50/2008 sunt recunoscute de Uniunea Europeană, concludentă în acest sens fiind Comunicarea către membri transmisă de Comisia pentru Petiții din C. Parlamentului European, potrivit căreia dispozițiile O.U.G. nr. 117/2009 pentru aplicarea unor masuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, și care completează dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, sunt conforme cu dreptul comunitar, iar motivele care au stat la baza procedurii de încălcare au încetat să existe și cazul a fost închis.
Din Jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene a rezultat că tratatul nu este încălcat prin instituirea unei taxe pe poluare în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal, taxa intra în regimul intern de impozitare, domeniul rezervat prerogativelor suverane ale statelor membre.
În relație cu art. 90 din Tratatul CE, se observă că un stat membru are voie să perceapă o taxa de primă înmatriculare a unui autovehicul în statul respectiv, cu condiția ca taxa să fie conformă cu art. 90 din Tratat, ceea ce înseamnă ca prin taxa respectivă să nu fie defavorizate produse din alte state membre.
În ceea ce privește O.U.G. nr. 50/2008, art. 4 face distincție între autovehiculele noi, la care, potrivit anexei, taxa pe poluare este integrală și autoturismele vechi, second-hand, înmatriculate pentru prima dată în România, pentru care taxa pe poluare se plătește în procent, diminuat procentual progresiv în funcție de vechimea autovehiculului.
Mai mult decât atât, instituirea taxei pe poluare reprezintă opțiunea legiuitorului național, iar organele fiscale sunt obligate să respecte prevederile art. 13 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala conform căruia: „interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului așa cum este exprimată în lege”.
În concluzie, recurenta a solicitat, în temeiul art. 299 și art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, art. 7 din Legea nr. 554/2004, admiterea recursului, anularea sentinței recurate și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Intimații, deși au fost legal citați, nu au formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat în cauză.
Curtea, examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul este nefondat, în considerarea următoarelor argumente:
Litigiul dedus judecății vizează refuzul pârâtei Administrația Finanțelor Publice a municipiului S. de restituire a taxei pe poluare în valoare de 5.963 lei și a dobânzii legale aferente, refuz exprimat de pârâtă prin adresa nr._/28.04.2011 și considerat de reclamant ca fiind unul nejustificat.
Hotărârea instanței de fond, în sensul admiterii în parte a cererii de chemare în judecată și admiterii cererii de chemare în garanție, este legală, întrucât reglementarea națională a taxei pe poluare, reprezentată de O.U.G. nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, a instituit un regim discriminatoriu pentru vehiculele de ocazie importate în România dintr-un stat membru al Uniunii Europene și reînmatriculate pe teritoriul României, față de vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și pentru care, cu ocazia reînmatriculării, taxa pe poluare nu se percepe.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare este destinată să diminueze introducerea în România a unor vehicule de ocazie înmatriculate într-un alt stat membru, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze vehicule de ocazie similare deja înmatriculate în România.
Privitor la regimul intern de instituire a taxei pe poluare pentru autovehicule, Curtea de Justiție a pronunțat la data de 7 aprilie 2011, Hotărârea în cauza C-402/99, T., prin care pe calea procedurii preliminare, a decis că: „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Jurisprudența Curții creată prin pronunțarea Hotărârii în cauza T. a fost confirmată de Hotărârea pronunțată la data de 7 iulie 2011 în cauza C-263/10, N., prin care s-a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxei fiscale (taxa pe poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008 creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
In virtutea efectului erga omnes și aplicării retroactive a hotărârii preliminare a Curții de Justiție, instanțele naționale (indiferent de gradul de jurisdicție) au obligația de aplicare a normei comunitare ținând cont de interpretarea dată de Curte articolului 110 TFUE, urmând ca soluționarea cauzelor cu care sunt sesizate să respecte interpretarea Curții.
Instanțele naționale trebuie să aplice cu prioritate normele dreptului comunitar, lăsând neaplicată legislația națională contrară acestora, în speță, O.U.G. nr. 50/2008 (cauza C-106/77, Simmenthal, punctele 21-24).
Demersul judiciar al reclamantului, de a contesta pe cale contenciosului administrativ refuzul autorităților pârâte de restituire a taxei pe poluare, este admisibil și întemeiat, împrejurare constatată corect de instanța de fond.
În concluzie, Curtea constată că sunt neîntemeiate criticile formulate de recurentă și urmează să dispună respingerea recursului ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S. împotriva sentinței civile nr.1384 din 24.05.2011 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. M. și intimatul-chemat în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.01.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. I. C. I. E. P. C.
GREFIER
P. G.
Red. E.I.
Tehnored. R.B./2 ex./12.02.2013
Tribunalul Ialomița – Secția Civilă – jud. fond T. I.
| ← Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... | Pretentii. Decizia nr. 5628/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
