Pretentii. Decizia nr. 4791/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4791/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-11-2013 în dosarul nr. 2406/93/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.4791
Ședința publică de la 07 noiembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. V.
JUDECĂTOR: D. G. S.
JUDECĂTOR: I. R.
GREFIER: E. CHIRĂNUȘ
Pe rol, soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI ILFOV împotriva sentinței civile nr.330/13.02.2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. C. și intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect „pretenții – taxă de poluare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 alin.2 C.pr.civ., Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 17.10.2012, reclamantul P. C., în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice a Orașului V. și Administrația F. pentru Mediu, a solicitat tribunalului să dispună restituirea taxei de poluare in cuantum de 2.848,00 RON achitata cu chitanța . nr,_ cu dobânda legală prevăzută de Ordonanța Guvernului nr. 9/2000; în temeiul art. 274 Cod procedura civila, obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
În motivare, s-a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare din data de 01.07.2008, reclamantul a dobândit proprietatea asupra autoturismului second hand marca BMW, tipul 320D, cu numărul de identificare WBAAL71070FM32565, autoturismul fiind achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene, respectiv din Germania, și a fost înmatriculat pentru prima dată în circulație în Italia.
Reclamantul a arătat că, prin Decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule emise de A.N.A.F. cu nr._/23.07.2008, i s-a stabilit o suma totala in valoare de 2.848,00 lei de către Ministerul Finantelor Publice, achitând taxa de poluare respectiva, conform Chitantei . nr,_.
Învederând faptul că obligatia de plata a taxei de poluare pentru autovehicule a fost instituita prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 50/2008, astfel cum a fost ulterior modificata si completata, reclamantul a arătat că a solicitat restituirea taxei de poluare in scris prin adresa nr, 624/05.04.2012, având confirmare de primire de la A. Finantelor Publice Orasului V. din data de 09.04.2012. Întrucât nu a primit niciun răspuns în termenul de 45 de zile prevăzut de art 70 Cod procedură fiscală la cererea formulată, în temeiul art 8 alin 1 din Legea 554/2004, în lipsa răspunsului administrativ, s-a adresat instanței de contencios administrativ competente.
Potrivit dispozitiilor arte 3 alin. (1) intră sub incidenta taxei autovehiculele din categoriile standard prevazute de lege, iar potrivit art. 4 lit. a) obligatia de plată a taxei intervine cu ocazia primei inmatriculări a unui autovehicul în România.
S-a mai arătat că Art. 110 (ex-articolul 90 TCE) din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre În condiții normale de concurență. în acest sens, primul paragraf al articolului 110 TFUE (ex-articolul 90 TCE) interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import.
Notiunea de impozit intern are acceptiune diferita de cea din dreptul intern, desemnand in jurisprudenta Curtii Europene de Justitie un sistem general de taxe interne aplicabil in mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor. (a se vedea hotararile date in cauzele Haar Petroleum, C-90/94, Weigel C-387/01).
Este evident ca taxa de poluare ce se plateste cu ocazia primei inmatriculari in baza Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 50/2008 se circumscrie acestor definitii.
Dispozițiile Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 50/2008, cu modificările ulterioare, contravin dispozițiilor articolului 110 TFUE (ex-articolul 90 TCE), prin instituirea unei masuri discriminatorii.
In speta de fata, taxa de poluare se aplica in cazul autoturismelor noi, autohtone si importate, precum si autoturismelor second hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare autoturismele second hand inmatriculate deja in Romania. Se realizeaza astfel, in mod indirect, o discriminare intre autoturismele second hand importate din statele comunitare si cele deja inmatriculate in Romania, imprejurare fata de care exista incompatibilitate intre normele interne incidente in speta si art, 110 TFUE (ex-articolul 90 TCE).
Prin cerere,s-a mai arătat că, dreptul Uniunii Europene constituie parte integranta, cu rang de prioritate, din ordinea juridica aplicabila pe teritoriul statelor membre, judecatorul national fiind tinut sa aplice, in limitele competentei sale, dispozitiile dreptului Uniunii Europene, lasand neaplicata, in caz de nevoie, prin propria sa autoritate, orice dispozitie contrara din legislatia nationala, chiar posterioara, fara a fi necesar sa ceara sau sa astepte eliminarea acesteia pe cale legislativa sau prin orice alt procedeu constitutional (a se vedea si cauza Simmenthal C- 106/77).
Principiul suprematiei dreptului Uniunii Europene isi gaseste consacrarea si la nivel constitutional in art. 148 alin. (2) care spune ca, in urma aderarii, prevederile tratatelor constitutive le Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor tratatului de aderare.
De asemenea, in art. 148 alin. (4) din Constitutia Romaniei se arata ca Parlamentul, Presedintele Romaniei, Guvernul si autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la indeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii si din prevederile aliniatului 2.
Avand in vedere toate aceste aspecte, reclamanta a conchis in sensul ca ar. 110 TFUE (ex-articolul 90 TCE) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări În acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule second hand cumpărate în alte state membre având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională, solicitand instantei sa admita prezenta actiune astfel cum a fost formulata.
In drept cererea a fost întemeiată pe dispozitiile art. 1 alin. (1) si art. 8 din Legea nr. 554/2004, prevederile Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 50/2008 modificata si completata, prevederile art. 148 alin. (2) si (4) din Constitutia Romaniei, prevederile art. 110 TFUE (ex-articoluI90 TCE).
La data de 11.02.2013, prin Serviciul Registratură, Directia generala a finantelor publice a judetului Ilfov, în nume propriu și pentru A. Finantelor Publice V., a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată, învederând faptul că reclamantul a solicitat restituirea sumei inscrise in actul administrativ, chitanta, in valoare de 2848 lei, respectiva taxei de poluare, cu incalcarea dreptului comunitar, aratand ca i s-a aplicat un tratament discriminatoriu fata de ceilalti cetateni ai Comunitatii Europene.
Regimul taxei speciale pentru autoturisme/autovehicule a intrat in vigoare de la data de 1 ianuarie 2007, in baza Legii nr.343/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, reprezentand optiunea legiuitorului national pentru inlocuirea accizelor aplicate autoturismelor si autovehiculelor pana la data de 31 decembrie 2006.
Prin urmare, cata vreme legislatia fiscala prevede in mod expres plata unei taxe speciale pentru autoturisme cu ocazia primei inmatriculari, aceasta taxa este legal datorata si nu poate fi restituita.
In ceea ce priveste prevederile comunitare, se retine ca art.148 alin.(2) din Constiutia Romaniei instituie suprematia tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, fata de dispozitiile contrare din legile interne, "cu respectarea prevederilor actului de aderare", iar conform art 1-33 alin.( 1 ) din Tratatul de aderare ratificat prin Legea nr.157/2005 "Legea cadru europeana este un act legislativ care obliga orice stat membru destinatar in ceea ce priveste rezultatul care trebuie obtinut, lasand in acelasi timp autoritatilor nationale competente in ceea ce priveste alegerea formei si a mijloacelor. " Rezulta ca legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre numai in privinta rezultatului, autoritatile nationale avand competenta de a alege forma si mijloacele prin care se asigura obtinerea rezultatului. Astfel, potrivit art.90 primul paragraf din Tratatul Comunitatilor (Uniunii) Europene: "Niciun stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decat cele care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare".
Din jurisprudenta constanta a Curtii de Justitie a Comunitatilor (Uniunii) Europene a rezultat ca Tratatul nu este incalcat prin instituirea unei taxe in momentul primei inmatriculari a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, perceperea ei nefiind determinata de traversarea granitei de catre autoturismul supus taxei, dintr-o alta tara comunitara, in Romania (pct.23-25 Hotararea din 18.01.2007, Brzenzinski, C-313/05, pct.27 Hotararea din 10.12.2007, Kawala, C -134/07), iar prin caracterul ei fiscal taxa intra in regimul intern de impozitare, domeniu rezervat exercitarii prerogativelor suverane ale statelor membre. Or, taxa speciala pentru autoturisme/autovehicule, prevazuta la art. 214 (1) din Codul fiscal, pentru un autoturism fabricat in Romania, care nu a fost inmatriculat o perioada de 4 ani este aceasi cu cea pentru un autoturism produs in oricare alt stat comunitar, cu conditia existentei acelorasi specificatii tehnice. De asemenea, din anexa nr. 4 rezulta ca nivelul taxei speciale este determinat de norma de poluare a autoturismului/autovehiculului si de capacitatea cilindrica a motorului, corelat cu vechimea(varsta) acestuia si reprezinta reflectia in plan fiscal a principiului "poluatorul plateste", un principiu unanim acceptat la nivelul Uniunii Europene.
In subsidiar, se retine faptul ca tot jurisprudenta Curtii a stabilit ca art.90 primul paragraf din Tratat este incalcat numai atunci cand cuantumul taxei de prima inmatriculare, calculat fara luarea in calcul a deprecierii reale a vehiculului, excede cuantumul taxei reziduale incorporat in valoarea vehiculelor de ocazie similare deja inmatriculate pe teritoriul national (pct.29 Hotararea din 18.01.2007, Brzezinski, c-313/05, pct. 26 Hotararea din 20.09.2007, comisia /G., C- 74/06).
Totodata, se retine ca instituirea taxei speciale pentru autoturisme prin Legea nr. 343/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal reprezinta optiunea legiuitorului national, iar organele fiscale sunt obligate sa respecte prevedrile art.13 din O.G nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata conform carora "interpretarea reglementarilor fiscale trebuie sa respecte vointa legiuitorului, in scopul realizarii cerintelor legii", in conditiile in care potrivit dispozitiilor constitutionale in vigoare, numai Parlamentul si Guvernul pe baza delegarii legislative sunt abilitate sa adopte masuri legislative pentru modificarea si completarea actelor normative interne pentru asigurarea compatibilitatii acestora cu dreptul comunitar.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art 115-118 Cod procedură civilă.
Prin sentinta civilă nr. 330/13.02.2013, Tribunalul Ilfov a admis actiunea si a obligat pârâta A. V. să restituie reclamantului suma de 2848 lei reprezentând taxă de poluare, actualizată cu dobânda legală de la 24.07.2008 la data restituirii efective, precum si la plata sumei de 339,3 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunta această sentintă, instanta de fond a retinut următoarele:
Reclamantul a achiziționat în anul 2008 un autoturism marca BMW, inmatriculat anterior in Germania, data primei inmatriculari 28.06.2001, conform inscrisurilor depuse la filele 10-24 dosar, autovehicul pentru înmatricularea căruia a plătit taxă specială în cuantum de 2848 lei, conform chitanței nr._/23.07.2008.
Taxa de poluare a fost stabilita prin decizia nr._/23.07.2008 emisa de parata.
Tribunalul consideră că reclamantul este indreptatit la restituirea sumei achitata cu titlu de taxa de poluare pentru autoturism.
In ceea ce priveste procedura prealabila investirii instantei cu prezenta cerere, trebuie avut in vedere ca prin decizia nr. 24/14.11.2011, admitand recursul in interesul legii, Inalta Curte de casatie si Justitie a statuat ca procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod.
Înalta Curte a reținut că acțiunea judiciară având ca obiect restituirea taxei de poluare nu poate fi condiționată de parcurgerea procedurii de contestare a deciziei de calcul al taxei de poluare, cele două proceduri fiind distinct reglementate de Codul de procedură fiscală, soluția admisibilității unor asemenea acțiuni impunandu-se mai ales prin prisma jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, care recunoaște contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe plătite cu încălcarea dreptului european, independent de orice contestare a actului administrativ prin care această taxă a fost stabilită, dar și prin prisma Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, respectiv a art. 13, potrivit căruia statele trebuie să asigure un recurs efectiv, prin care o persoană să se poată plânge de încălcarea drepturilor sale.
Or, parcurgerea procedurii administrative de contestare a deciziei de calcul al taxei de poluare, cu consecința previzibilă a respingerii contestației, fie ca tardiv formulată, fie ca nefondată, nu poate constitui un remediu național efectiv în sensul Convenției, ci, dimpotrivă, reprezintă un obstacol în calea recuperării prejudiciului cauzat particularilor prin aplicarea unor norme naționale incompatibile cu dreptul european, obstacol interpus chiar de autoritățile fiscale naționale aflate în culpă.
Tribunalul constata că s-a invocat în susținerea actiunii caracterul discriminatoriu și contrar normelor comunitare al prevederilor OUG nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art.3 din OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează aceasta taxa pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite in Reglementările privind omologarea de tip si eliberarea cartii de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuinței nr. 211/2003.
Obligația de plata a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România conform art.4 lit.a, fara ca textul sa facă distincția nici intre autoturismele produse in România si cele in afara acesteia, nici intre autoturismele noi si cele second-hand. Deoarece actul normativ menționat a intrat in vigoare la data de 1 iulie 2008, așa cum se prevede la art.14 alin.1, rezulta ca taxa pe poluare este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in România, nu si pentru cele aflate deja in circulație înmatriculate in tara. Așadar, se creează o diferența de tratament fiscal intre autovehiculele înmatriculate in România înainte și după . OUG nr.50/2008.
In expunerea de motive care insoteste proiectul de lege privind aprobarea OUG nr.50/2008 depus la Parlament sub nr. PL-x 536/10.09.2008 si disponibil pe site-ul Camerei Deputaților, este menționat in mod expres ca daca nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecința ar fi fost facilitarea intrării in România a unui număr foarte mare de autovehicule second hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate datorita prețului foarte mic. Așadar, se vrea ca taxa pe poluare, al cărui scop este, in principiu, corect - poluatorul plătește -, sa aibă ca efect imediat diminuarea introducerii in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate . membru.
Însă, în conformitate cu art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Astfel, potrivit art. 11 al. 1 și 2 din Constituție, „statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Art. 148 al. 2 și 4 din Constituție statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.
Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CEJ în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prev. art. 10 din Tratat.
Este de menționat că, pe rolul Curții Europene de Justiție, s-au aflat cauzele reunite Akos Nadasdi și I. N. contra autorităților ungare, soluționate prin Hotărârea din 5 decembrie 2006, Curtea stabilind că art. 90 par. 1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de legea maghiară privind taxele de înmatriculare, asemănătoare celei introduse de autoritățile române.
De asemenea, prin Hotărârea pronunțata la 07.04.2011 in cauza T. contra României Curtea Europeana de Justiție a stabilit ca a doua varianta a taxei reglementata de OUG nr. 50/2008 începând cu 01.07.2008 contravine dispozițiilor comunitare, in condițiile in care art. 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa de poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, daca regimul acestei masuri este astfel stabilit incat descurajează punerea in circulație a unor vehicule de ocazie cumpărate in alte state membre, fara a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura de pe piața naționala.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Analizând dispozițiile OUG nr.50/2008 cu modificările ulterioare, rezulta ca pentru un autoturism produs in România sau in alte state membre UE nu se percepe taxa la o noua înmatriculare taxa de poluare, daca a fost anterior înmatriculat tot in România. Dar se percepe aceasta taxa de poluare la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru UE, daca este înmatriculat pentru prima data in România. Reglementata in acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinata sa diminueze introducerea in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate . membru: comparatorii sunt orientați din punct de vedere fiscal sa achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate in România.
OUG nr.50/2008 este deci contrara art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunitatii Europene, întrucât este destinata sa diminueze introducerea in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate . membru UE, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate in România si, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse in România. Or după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atât timp cat norma fiscala naționala diminuează sau este susceptibila sa diminueze, chiar si potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare în România pentru autoturismele second-hand contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele second-hand autohtone.
Pe cale de consecință, tribunalul constată că solicitarea de a restitui taxa este justificata, astfel că sunt îndeplinite cerințele art. 1 al. 1, 2 al. 2 și 8 al. 1 din Legea nr. 554/2004, republicată, pentru ca reclamantul să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, văzând și prevederile art. 18 al. 1 din Legea nr. 554/2004 republicată, tribunalul a admis acțiunea, a obligat pârâta A. V., care a emis decizia si care a procedat la incasarea contravalorii taxei, la restituirea către reclamant a sumei de 2848 RON achitată conform chitanței nr._ din 23.07.2008, cu dobânda legală de la data achitării taxei și până la data restituirii efective, impunându-se repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamant de la data achitării taxei și până la restituirea efectivă.
In temeiul art. 274 c.pr.civ. a fost obligata parata la plata sumei de 339,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, din care 300 lei onorariu avocat potrivit facturii si chitantei depuse in original la fila 8 dosar, 39,3 lei taxa de timbru si timbru judiciar.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs pârâta DGFP Ilfov, solicitând modificarea sentintei în sensul respingerii actiunii.
În motivarea căii de atac s-au arătat următoarele:
„ Legea 9/2012, care modifica Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.50/2008, a înlăturat discriminarea achitării taxei de poluare, in sensul ca in acest moment pentru toate autovehiculele care circula pe teritoriul tarii, fie ca sunt indigene sau din import, se achita taxa de poluare.
Regimul taxei speciale pentru autoturisme/autovehicule a intrat in vigoare de la data de 1 ianuarie 2007, in baza Legii nr.343/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, reprezentând opțiunea legiuitorului național pentru înlocuirea accizelor aplicat autoturismelor si autovehiculelor pana la data de 31 decembrie 2006.
Prin urmare, câtă vreme legislația fiscala prevede in mod expres plata unei taxe speciale pentru autoturisme cu ocazia primei înmatriculări, aceasta taxa este legal datorata si nu poate fi restituita.
In ceea ce privește prevederile comunitare, se retine ca art.148 alin.(2) din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, fata de dispozițiile contrare din legile interne, "cu respectarea prevederilor actului de aderare", iar conform art I-33 alin.(1) din Tratatul de aderare ratificat prin Legea nr.157/2005 "Legea cadru europeana este un act legislativ care obliga orice stat membru destinatar in ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând in același timp autorităților naționale competente in ceea ce privește alegerea formei si a mijloacelor."
Rezultă că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre numai in privința rezultatului, autoritățile naționale având competenta de a alege forma si mijloacele prin care se asigura obținerea rezultatului.
Astfel, potrivit art.90 primul paragraf din Tratatul Comunităților (Uniunii) Europene: "Nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Din jurisprudența constanta a Curții de Justiție a Comunităților (Uniunii) Europene a rezultat ca Tratatul nu este încălcat prin instituirea unei taxe in momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, perceperea ei nefiind determinata de traversarea graniței de catre autoturismul supus taxei, dintr-o alta tara comunitara, in România (pct.23-25 Hotărârea din 18.01.2007, Brzenzinski, C-313/05, pct.27 Hotărârea din 10.12.2007, Kawala, C -134/07), iar prin caracterul ei fiscal taxa intra in regimul intern de impozitare, domeniu rezervat exercitării prerogativelor suverane ale statelor membre.
Or, taxa speciala pentru autoturisme/autovehicule, prevăzuta la art. 214 (1) din Codul fiscal, pentru un autoturism fabricat in România, care nu a fost înmatriculat o perioada de 4 ani este aceasi cu cea pentru un autoturism produs in oricare alt stat comunitar, cu condiția existentei acelorași specificații tehnice. De asemenea, din anexa nr. 4 rezulta ca nivelul taxei speciale este determinat de norma de poluare a autoturismului/autovehiculului si de capacitatea cilindrica a motorului, corelat cu vechimea (vârsta) acestuia si reprezintă reflecția in plan fiscal a principiului "poluatorul plătește", un principiu unanim acceptat la nivelul Uniunii Europene.
In subsidiar, se retine faptul ca tot jurisprudența Curții a stabilit ca art.90 primul paragraf din Tratat este încălcat numai atunci când cuantumul taxei de prima înmatriculare, calculat fără luarea in calcul a deprecierii reale a vehiculului, excede cuantumul taxei reziduale incorporat in valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național (pct.29 Hotărârea din 18.01.2007, Brzezinski, c-313/05, pct. 26 Hotărârea din 20.09.2007, comisia /G., C-74/06).
Totodată, se retine ca instituirea taxei speciale pentru autoturisme prin Legea nr. 343/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal reprezintă opțiunea legiuitorului național, iar organele fiscale sunt obligate sa respecte prevederile art.13 din O.G nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicate conform cărora "interpretarea reglementarilor fiscale trebuie sa respecte voințe legiuitorului, in scopul realizării cerințelor legii", in condițiile in care potrivi dispozițiilor constituționale in vigoare, numai Parlamentul si Guvernul pe baza delegării legislative sunt abilitate sa adopte masuri legislative pentru modificarea si completarea actelor normative interne pentru asigurarea compatibilității acestora cu dreptul comunitar.
Art.214/1 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat, începând cu data de 01.07.2008, prin Ordonanța de urgenta nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Art.11 al ordonanței menționata mai sus stipulează: "Taxa rezultata ca diferență între suma achitata de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, si cuantumul rezultat din aplicare prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgenta". Aceste sume se restituie, potrivit prevederilor art.6 din Hotărârea Guvernului nr.686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, la cererea contribuabilului, in conformitate cu prevederile art.117 din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările completările ulterioare.
In drept, dispozițiile art. 304 pct. 9 c.p.c.”
Recursul este nefondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, Curtea apreciază că sentința recurată este legală și temeinică și își însușește integral considerentele acesteia.
Curtea reține că, așa cum a constatat și instanța de fond, art. 110 (fost art. 90) TFUE se opune instituirii unei taxe de poluare precum cea reglementată de OUG nr. 50/2008 cu modificările ulterioare, opinie ce a fost confirmată de jurisprudența CJUE, prin hotărârile pronunțate în cauzele T. (hotărârea din 07.04.2011 în cauza C-402/09) și N. (hotărârea din 07.07.2011 în cauza C-263/10). Prin urmare, conform unei jurisprudențe constante a CJUE, contribuabilii au dreptul la restituirea taxei prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului comunitar și, corelativ, statul are obligația de a o restitui.
Curtea constată că nu sunt relevante referirile recurentei pârâte la dispozițiile Legii nr. 9/2012, atâta timp cât intimatul reclamant a solicitat restituirea taxei de poluare plătită în temeiul OUG nr. 50/2008.
Față de considerentele mai sus expuse și văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 c.p.c. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI ILFOV împotriva sentinței civile nr.330/13.02.2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. C. și intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 07 noiembrie 2013.
PREȘEDINTEJUDECĂTORJUDECĂTOR
D. C. V. D. G. S. I. R.
GREFIER
E. Chirănuș
Red.DV, tehnored.EC/2 ex.
| ← Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 288/2013. Curtea de... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 3211/2013. Curtea de... → |
|---|
