Pretentii. Decizia nr. 5231/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5231/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-11-2013 în dosarul nr. 1715/87/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 5231
Ședința publică din data de 22 noiembrie 2013
Curtea constituită din:
Președinte F. I.
Judecător P. S.
Judecător V. R. M.
Grefier A. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman în reprezentarea Serviciului Fiscal Municipal A. împotriva Sentinței civile nr. 955 din data de 03.06.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. A..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu răspund părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, invocă din oficiu excepția tardivității formulării recursului și în conformitate cu dispozițiile art. 394 Cod proc. civilă republicat, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționarea excepției.
CURTEA,
Asupra recursului de față,
Prin sentința nr. 955/3.06.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C., s-au dispus următoarele: a fost respinsă excepția inadmisibilității invocată de pârâtă prin întâmpinare; a fost admisă acțiunea; a fost anulată Decizia de calcul al taxei pe poluare nr. 5469/4.03.2009 și obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului A. la restituirea către reclamantul S. A. a sumei de 6642 lei achitată cu titlu de taxă de poluare conform chitanței . nr._ și la plata dobânzii calculată potrivit art. 124 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (r3), cu modificările și completările ulterioare, până la plata efectivă.
Împotriva sentinței nr. 955/3.06.2013 pronunțată în dosarul nr._ a declarat recurs, în termen legal, ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI A., susținând că este nelegală și netemeinică.
Aceasta a solicitat casarea sentinței atacate pentru următoarele motive:
1.Sentința criticata este pronunțata după data de 14 noiembrie, data la care Înalta Curte de Casație si Justiție s-a pronunțat prin Decizia nr. 24/2011. Recurenta a considerat ca din acest motiv instanța de fond a apreciat ca ilegala decizia de calcul al taxei pe poluare si a dispus restituirea taxei fără a ține cont că reclamantul a sesizat instanța înaintea îndeplinirii procedurii prevăzute de Legea nr. 9/2012 care permite recalcularea taxei si restituirea diferenței de bani.
2. Atât acțiunea formulată de reclamant, cât și sentința criticată, dezbat in favoarea reclamantului aspecte de drept european, însa instanța ar fi trebuit să țina cont de faptul ca, Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu s-a pronunțat decât în cadrul procedurii preliminare, în două cauze cu care a fost sesizată: T. si N., ca atare nu se poate institui cu putere de lege ca taxa colectata in temeiul O.U.G. nr. 50/2008 contravine dreptului comunitar în condițiile în care petiționarul a ignorat dreptul său conferit prin Legea nr. 9/2012 de a se adresa organului fiscal emitent al deciziei de calcul al taxei pe emisiile poluante pentru recalculare și restituire a diferenței rezultate.
3. Practica instanței de fond este aproape unitara și in sensul omiterii aplicării legii noi in raport cu cererea reclamantului. Legea nr. 9/2012 prevede un termen in care plătitorii acestei taxe cărora li s-a aplicat O.U.G. nr. 50/2008 beneficiază de recalcularea taxei și restituirea diferenței, iar instanța de fond le atribuie, prin exonerarea totala de plata taxei pe poluare un drept pe care in realitate nu îl au, ajungându-se astfel ca hotărârea judecătoreasca să aiba efecte peste prevederile legale in materie.
O alta critica vizeaza faptul ca în loc să lămurească soluționarea spetelor privind contestarea taxei auto, Decizia 24/2011 a I.C.C.J. conduce instanțele de fond spre admiterea tuturor acțiunilor formulate împotriva deciziilor de calcul al taxei pe poluare, deși din argumentația expusă, studiul ar trebui individualizat și nu aplicat în sensul admiterii acțiunilor, în special în această speța în care reclamantul nu a solicitat restituirea taxei la A.F.P. A. conform Legii 9/2012 privind calculul taxei pe poluare.
S-au mai invocat dispozitiile art. 1-33 alin. 1 din Tratatul de aderare ratificat prin Legea nr. 157/2005, potrivit carora :,,Legea cadru europeană este un act legislativ care obliga un stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei si a mijloacelor." Taxa în cauza a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului, reprezentând opțiunea legiuitorului național. Curtea de Justiție Europeană, prin jurisprudența sa, a statuat în mod constant că tratatul nu este încălcat prin instituirea unei astfel de taxe în momentul primei inmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal taxa intră în regimul intern de impozitare, domeniu rezervat exercitării prerogativelor suverane ale statelor membre. Nivelul taxelor este corelat cu vechimea, rulajul mediu anual si starea generala standard reprezentând reflecția in plan fiscal a principiului „poluatorul plătește", principiu acceptat unanim la nivelul Uniunii Europene.
Recurenta a mai sustinut ca jurisprudența europeana cu privire la taxarea altor produse nu are nicio legătură cu cauza de față, relevant fiind doar faptul ca Legea nr. 9/2012 nu a fost afectată de pronunțarea unei hotărâri preliminarii prin care să fie sancționată ca neconformă cu dreptul european și, având în vedere că această lege cuprindea și măsuri reparatorii pentru cei ce au plătit o astfel de taxă în temeiul reglementarilor pe care le-a abrogat, considera nelegală sentința recurata.
In drept, recursul a fost intemeiat pe dispozitiile art. 488 pct. 8 Cod procedura civila.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Motivul de casare identificat de Curte pe baza susținerilor din cererea de recurs este cel prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 NCPC, respectiv „când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material”.
Analizând recursul prin prisma motivului de casare invocat, Curtea îl constată nefondat pentru următoarele argumente:
În ce privește fondul pretenției principale, din hotărârile pronunțate de CJUE în cauzele T. c. României și N. c. României rezultă că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Jurisprudența CJUE creată prin pronunțarea Hotărârii în cauza T. a fost confirmată de Hotărârea pronunțată la data de 7 iulie_ în cauza C-263/10, N., prin care s-a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa pe poluare) doar autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008 creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Rezultă, astfel, o concluzie general valabilă, în sensul că OUG nr. 50/2008, prin modul în care a fost concepută impunerea taxei de poluare, contravine prev. art. 110 TFUE.
Instanțele naționale (indiferent de gradul de jurisdicție) au obligația de aplicare a normei comunitare ținând cont de interpretarea dată de Curte articolului 110 TFUE, urmând ca soluționarea cauzelor cu care sunt sesizate să respecte interpretarea Curții. Acestea trebuie să aplice cu prioritate normele dreptului comunitar, lăsând neaplicată legislația națională contrară acestora, în speță O.U.G. nr. 50/2008 (cauza C-106/77, Simmenthal, punctele 21-24).
În concordanță cu normele comunitare, prin Decizia nr. 24/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție, s-a decis astfel:
„Admite recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al Curții de Apel Iași și Colegiul de conducere al Curții de Apel Cluj și stabilește că:
1. Acțiunea având ca obiect obligarea instituției prefectului, prin serviciul de specialitate, la înmatricularea autovehiculelor second-hand achiziționate dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, fără plata taxei de poluare prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, și fără parcurgerea procedurii de contestare a obligației fiscale prevăzută de art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, este admisibilă.
2. Procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205 - 218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod.
Obligatorie, potrivit art. 330^7 alin. 4 din Codul de procedură civilă.”
Or, dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin această decizie este obligatorie pentru instanțe, atât potrivit art. 330^7 alin. 4 din codul de procedură civilă (1865), cât și potrivit art.517 din Noul Cod de procedură civilă.
Cât privește posibilitatea conferită de art. 12 din Legea nr. 9/2012 plătitorilor taxei de poluare conform OUG nr. 50/2008 de a solicita restituirea unei părți din taxă, noua reglementare nu împiedică analiza legalității perceperii taxei de poluare în temeiul OUG nr. 50/2008, conform considerentelor precedente, analiză în baza căreia s-a dispus restituirea taxei.
Pentru aceste motive în temeiul art. 496 alin. 1 NCPC, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman în reprezentarea Serviciului Fiscal Municipal A. cu sediul în A., ., Județul Teleorman împotriva Sentinței civile nr. 955 din data de 03.06.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. A. domiciliat în A., .. 16, județul Teleorman, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 22 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F. I. P. S. V. R. M.
Grefier,
A. C.
RED. F.I 2 ex.
TEHNORED S.I
JUDECĂTOR FOND
Z. L.
Tribunalul Teleorman
| ← Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului.... | Pretentii. Decizia nr. 2457/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
