Anulare act administrativ. Decizia nr. 1340/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1340/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-03-2013 în dosarul nr. 2913/122/2011
Dosar nr.:_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a de C. ADMINISTRATIV și FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.: 1340
Ședința publică din data de 25.03.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: H. V.
JUDECĂTOR: F. C. M.
JUDECĂTOR: C. B.
GREFIER: C. P.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de recurentele – pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR prin DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE BUCUREȘTI, împotriva Sentinței Civile nr. 229/09.05.2012 pronunțată de Tribunalul G., în contradictoriu cu intimatul – reclamant . și intimații – pârâți I. D., P. B. P., V. M. V. și M. M. T., având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la data de 18 martie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie civilă când Curtea având nevoie de timp pentru a examina actele dosarului și a delibera, a amânat prounțarea la data de 25 martie 2013, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Asupra recursului declarat împotriva împotriva sentinței civile nr. 229/09.05.2012 pronunțată de Tribunalul G., constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. sub nr._ din 01.12.2011, reclamanta S.C. D. G. S.R.L a chemat în judecată pârâtele A. – Direcția generală a Finanțelor Publice G. și Agenția Națională a Vămilor - Direcția Județeană de Operațiuni Vamale G., solicitând anularea Deciziei nr.48/25.08.2011 emisă de către D.G.F.P. G., a Deciziei de Impunere nr. J-GR 5/17.06.2011 și a Raportului de inspecție fiscală nr. J-GR 1/16.06.2011 emise de Agenția Națională a Vămilor - Direcția Județeană pentru Accize si Operațiuni Vamale G..
În fapt, se arată că potrivit Deciziei de impunere și raportului de inspecție fiscala, reprezentanții DJAOV G. au considerat că S.C. D. G. S.R.L nu a achitat acciza legal datorată pentru consumurile tehnologice înregistrate în evidențele contabile pentru produsul GPL uz casnic (denumit și GPL aragaz) în perioada 01.03._09 întrucât aceste „pierderi ce au fost calculate în baza unui studiu efectuat de către o societate ce nu era abilitată conform Ordinului_ al MEC-MFP".
Astfel s-a reținut în sarcina societății plata următoarelor sume: accize pentru pierderile tehnologice la GPL uz casnic 58.030 lei, majorări de întârziere 43.125 lei, societatea formulând contestație nr.285/05.07.2011 înregistrată la D.J.A.O.V. G. sub nr. 5319/06.07.2011.
Prin Decizia nr. 48/25.08.2011 D.G.F.P. G. a respins contestația motivând faptul că societatea nu a prezentat pentru pierderile tehnologice din perioada 01.03._09 un studiu avizat de o societate abilitată de Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Economiei și Comerțului conform Ordinului MEC-MEF nr.615/2004, motiv pentru care este exigibilă plata accizei pentru pierderile tehnologice înregistrate în antrepozitele fiscale ale societății la un nivel de 128,26 euro/tonă, valoare corespunzătoare accizei pentru gazul petrolier lichefiat utilizat drept combustibil pentru încălzire.
Consideră contestatoarea că actele mai sus menționate sunt emise printr-o greșita interpretare și aplicare a legii, printr-o încadrare arbitrară, existând mai multe motive de nelegalitate.
Conform Raportului de inspecție fiscală nr. J-GR 1/16.06.2011 capitolele l-lll, controlul a avut drept obiectiv, verificarea modului în care au fost achiziționate în regim suspensiv produsele energetice pentru care se datorează acciză în perioada 01.03._11, în speță, produsul fiind gaz petrolier lichefiat pentru uz casnic denumit și GPL aragaz, cel care este încărcat în butelii.
Inspecția a vizat activitatea desfășurată în perioada menționată mai sus la antrepozitele societății.
Așa cum se consemnează și în raportul de inspecție fiscală Capitolul II punctul 7, societatea a fost autorizată să funcționeze ca antrepozit fiscal în anumite locații, însă în toate autorizațiile figurează un singur produs, respectiv GPL uz casnic.
În motivarea contestației, se face o expunere exhaustivă a noțiunii de GPL uz casnic, cu referire la stațiile de îmbuteliere GPL uz casnic, susținându-se că, potrivit art.176 alin.1 din Codul fiscal, cu referire la punctul 14.3 din Anexa 1, pentru gazul petrolier lichefiat, acciza este 0 atunci când este GPL aragaz destinat utilizării în consum casnic.
Conform Deciziei de impunere și raportului de inspecție fiscală, reprezentanții DJAOV au considerat că, ,,S.C. D. G. S.R.L nu a achitat acciza legal datorată pentru consumurile tehnologice înregistrate în evidențele contabile pentru produsul energetic_ în perioada 01.03._11, pierderi ce au fost calculate în baza unui studiu efectuat de către o societate ce nu era abilitată conform Ordinului_ al MEC- MFP"
Se susține că agenții constatatori fac referire generic la produsul energetic E 500 gazul petrolier lichefiat, însă conform Anexei 1 menționate mai sus, gazul petrolier lichefiat include 3 produse: gaz petrolier lichefiat utilizat drept combustibil pentru motor, gaz petrolier lichefiat utilizat drept combustibil pentru încălzire și gaz petrolier lichefiat utilizat în consum casnic.
Sunt trei produse total diferite ca și structură ce fac parte din categoria GPL, singurul cu acciza 0 fiind gazul petrolier lichefiat utilizat în consum casnic.
Temeiul juridic invocat de reprezentanții ANV pleacă de la dispozițiile art.192 alin.3 din Codul fiscal (articol abrogat de la 01.04.2010).
Plecând de la faptul că în perioada 01.03._09, societatea nu deținea un studiu privind pierderile tehnologice înregistrate în activitatea de manipulare a gazului petrolier lichefiat utilizat în consum casnic, reprezentanții DJAOV G. au apreciat că este exigibilă plata accizei pentru pierderile tehnologice înregistrate la acest tip de produs.
Însă, este vorba exclusiv de GPL consum casnic și orice interpretare trebuie să se înscrie în sfera acestui tip de produs cu acciză 0.
Or, în contextul în care societatea nu a utilizat decât un singur produs și nu a schimbat destinația sa spre a fi utilizat în orice alte scopuri, nivelul accizei este 0, nivel care se aplică și pierderilor tehnologice, fiind vorba de GPL aragaz.
Din moment ce societatea a respectat obligațiile legale privind regimul special al produsului GPL uz casnic, produs autorizat și singurul utilizat, aspect ce reiese și din actul de control, calcularea unor accize și obligații accesorii privind pierderile tehnologice prin aplicarea unei alte încadrări a produsului reprezintă o măsură nelegală.
F. de cele evidențiate mai sus este nelegală și obligarea plății unor sume cu titlu de majorări de întârziere la accize pentru produsul GPL aragaz.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.8 din Legea 554/2004, art.218 din Codul de procedură fiscală.
La data de 16.01.2012 pârâta A.N.V. – Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.
Susține pârâta că reclamanta se află în eroare asupra noțiunii de gaz petrolier lichefiat care este un singur produs accizabil ce poate avea trei utilizări, respectiv combustibil pentru motor, pentru încălzire și în consumul casnic iar în conformitate cu prevederile din Codul fiscal, nivelul accizei este zero numai pentru GPL utilizat în consumul casnic.
În motivarea întâmpinării, se mai arată că reclamanta nu a procedat la îmbutelierea GPL în butelii, numai astfel putând beneficia de acciză zero, arătând totodată că S.C. Tehnic Instal SRL G. nu se regăsește printre persoanele juridice abilitate să întocmească studii conform ordinului MEC – MEF nr._ .
În drept au fost invocate dispozițiile art.115 și următoarele C.proc.civ.
La data de 18.01.2012 pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. G. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea ca nefondată și neîntemeiată a acțiunii formulată de reclamantă, menținerea ca legale și temeinice a Deciziei nr.48/25.08.2011 emisă de D.G.F.P. G. - Biroul soluționare contestații și Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. J-GR 5/17.06.2011 emisă de Direcția Generală pentru Accize și Operațiuni Vamale G..
În fapt, se susține că Decizia nr.48/2011 este legală având în vedere că societatea reclamantă a fost autorizată să funcționeze ca antrepozit fiscal pentru desfășurarea activității de producție gaze petroliere lichefiate utilizate exclusiv în consum casnic iar în perioada 01.03._09, a înregistrat în contabilitate pierderile de GPL în baza studiilor efectuate de S.C. Tehnic Instal SRL G..
Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri prin adresa nr._/14.04.2010 precizează care sunt persoanele juridice abilitate să efectueze studii privind coeficienții maximi de consumuri tehnologice, specifici activităților de depozitare, manipulare, distribuție și transport al uleiurilor minerale și produselor tipice și atipice conform Ordinului MEC-MFP nr.615/2004 și 1654/2004, însă S.C. Tehnic Instal SRL G. nu se regăsește înscrisă în adresa M.E.C., ca persoană juridică abilitatea să întocmească astfel de studii, așa încât reclamanta datorează acciză, în baza art.1 din Ordinul 615/2004 care dispune "Prin consumuri tehnologice specifice activităților de depozitare, manipulare, distribuție și transport al uleiurilor minerale și produselor petroliere tipice și atipice aferente industriei petroliere, în sensul prezentului ordin, se înțelege scăzămintele care se produc în timpul depozitării, manipulării, distribuției și transportului uleiurilor minerale și produselor petroliere tipice și atipice, determinate de procese naturale cum sunt: evaporare, volatizare, depuneri pe pereții vagoanelor și ai recipientilor în care sunt transportate și depozitate aceste produse, precum și depuneri pe pereții conductelor de transport.
Aceeași obligație îi revine și conform art.2 din Ordinul 615/2004 ce dispune "(1) Se admite ca neimpozitabil în sensul art.192 alin.4 lit. b din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, consumurile tehnologice definite la art.1, respectiv cantitățile rezultate prin aplicarea coeficienților maximi de consumuri tehnologice, specifici activităților de depozitare, manipulare, distribuție și transport al uleiurilor minerale și produselor petroliere tipice și atipice.
(2) Beneficiază de regimul prevăzut la alin.1 agenții economici care fac dovada existenței unui studiu privind coeficienții maximi de consumuri tehnologice, specifici activităților de depozitare, manipulare, distribuție și transport al uleiurilor minerale și produselor petroliere tipice și atipice, întocmite de către persoane juridice abilitate și avizate de Ministerul Economiei și Comerțului și de Ministerul Finanțelor Publice".
Este incident și art.192 alin.3 din Legea nr.571/2003 care dispune: "în cazul pierderilor sau lipsurilor acciza pentru un produs accizabil devine exigibilă la data când se constată o pierdere sau o lipsă a produsului accizabil". Față de cele prezentate, reclamanta datorează acciză pentru pierderile tehnologice înregistrate în contabilitate și pentru care nu deține un studiu întocmit de o persoană juridică abilitată.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei cerere completatoare în sensul că a solicitat introducerea în cauză în baza art.16 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 a funcționarilor pârâtei Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale G., respectiv I. D., P. B. P., V. M. V. și M. M. T., obligarea în solidar a pârâților la plata de despăgubiri în valoare de 1 leu și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, cerere la care ulterior s-a renunțat, prin cererea depusă la dosar la termenul din 09.05.2012 (fila 220 din doar).
Prin cererea completatoare, referitor la capătul de cerere privind despăgubirile, se arată că prejudiciul constă în discreditarea imaginii contestatoarei față de partenerii contractuali prin actele ilicite săvârșite de pârâți.
Exista deci un raport de cauzalitate între emiterea actelor atacate și prejudiciu, având în vedere faptul că imaginea sa nu ar fi suferit dacă parații nu ar fi procedat în acest mod.
Or, o societate cu renume pe plan național nu-și poate desfășura activitatea dacă, abuzând de funcția publică, persoane precum pârâții emit acte de natură a induce în eroare atât opinia publică cât și partenerii contractuali.
Având in vedere faptul că interesul societății este de a stopa comportamentul abuziv al pârâților în relația cu aceasta, de natură a-i prejudicia grav imaginea, consideră că funcția simbolică a sancțiunii este mult mai importantă decât latura financiară, astfel încât solicită daune morale în cuantum de 1 RON.
În baza art.167 C.proc.civ, instanța de fond a încuviințat părților proba cu înscrisuri iar contestatoarei și proba cu expertiză contabilă, considerându-le pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, la dosar fiind depus raportul de expertiză contabilă întocmit de expert M. N. E., raport ce urmează a fi omologat, în contextul în care s-a răspuns tuturor obiectivelor fixate.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a apreciat ca fiind parțial întemeiată contestația formulată, pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos.
Reține tribunalul că S.C. D. G. SRL a făcut obiectul unui control al inspectorilor vamali din cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiunii Vamale G., ocazie cu care s-a efectuat o inspecție fiscală parțială având ca obiectiv verificarea ansamblului declarațiilor fiscale și/sau operațiunilor relevante pentru accize pentru gaz petrolier lichefiant în perioada 01.03._11 și verificarea modului de organizare și conducere a evidentei fiscale și contabile.
Acest control s-a concretizat prin întocmirea Raportului de Inspecție Fiscal nr. J-GR 1/16.06.2011 și Decizia de impunere nr. J-GR 5/17.06.2011 prin care s-a stabilit de plată la bugetul general consolidat de stat, acciză datorată pentru consumurile tehnologice înregistrate în evidența contabilă pentru produsul energetic_ în perioada 01.03._09, în cuantum de 58.030 lei și majorări de întârziere aferente în cuantum de 43.125 lei.
Împotriva Deciziei de impunere nr. J-GR 5/17.06.2011 contestatoarea a formulat contestație care însă a fost respinsă de D.G.F.P. G. prin Decizia nr.48/2011.
Problema care se pune în speța de față și care urmează a fi elucidată, vizează stabilirea naturii GPL utilizat de către contestatoare în baza autorizațiilor de antrepozit fiscal, respectiv dacă este vorba despre GPL utilizat exclusiv în consumul casnic sau și despre alte tipuri de GPL, care este sfera de cuprindere a noțiunii GPL uz casnic, în raport de situația reală și prevederile legale aplicabile, categoria de GPL pentru care nivelul accizei este zero și dacă S.C. Tehnic Instal SRL ce a realizat studiul prevăzut de Ordinul MEC – MEF nr._ era autorizată sau nu în acest sens precum și care este relevanța sau nu a acestui studiu în ipoteza de față.
În acest sens, tribunalul a reținut că S.C. D. G. SRL deține pentru punctele de lucru de la Fierbinți-Târg și B., autorizații de antrepozit fiscal ce permit ca în regim suspensiv de la plata accizelor, să primească, să producă, să transporte, să dețină și să expedieze produsul „gaz petrolier lichefiat”.
Din verificarea documentelor contabile din perioada 01.03.2008 – 28.02.2011, respectiv facturi, note de intrare-recepție, avize de însoțire a mărfii, parțial depuse la dosar de către contestatoare, în integralitate însă analizate de expert, rezultă că în perioada supusă controlului, reclamanta a aprovizionat numai gaz petrolier lichefiat destinat utilizării în consum casnic, conform autorizațiilor de antrepozit fiscal în valabile în perioada respectivă.
În hala de producție, contestatoarea transferă gazul în butelii de aragaz, butelii care ulterior se livrează către consumatori.
Prin urmare, în cele două puncte de lucru vizate, activitatea desfășurată a fost exclusiv de depozitare, manipulare și distribuție gaz petrolier lichefiat destinat consumului casnic, astfel că, în conformitate cu prevederile art.176 alin.1 Codul fiscal, nivelul accizei este cel prevăzut în Anexa nr. 1 care la punctul 14.3 stabilește că acciza este zero atunci când gazul petrolier lichefiat este destinat utilizării în consum casnic.
În aceeași anexă, la același punct 14.3 – nota subsol 3) se definește noțiunea de gaze petroliere lichefiate utilizate în consum casnic, ca fiind gazele petroliere lichefiate, distribuite în butelii tip aragaz.
Or, tocmai în acest punct părerile părților litigante nu corespund, în sensul că, contestatoarea susține că a utilizat numai GPL uz casnic, iar pârâtele susțin că nu a îmbuteliat gazul în butelii tip aragaz și ca tare nu poate beneficia de acciză zero.
Or, așa cum s-a arătat anterior, expertul contabil autorizat a clarificat această chestiune, prin analizarea documentelor contabile și a activităților desfășurate în halele de producție din cele două puncte de lucru, respectiv contestatoarea a desfășurat activități numai în legătură cu gazul petrolier lichefiat destinat consumului casnic, fiind îmbuteliat în butelii și livrat către consumatori, aceasta nedesfășurând nici o activitate de primire, îmbuteliere, distribuire de alte produse decât gaze petroliere lichefiate utilizate în consum casnic.
În concluzie, pentru gazul petrolier lichefiat destinat consumului casnic utilizat de contestatoare, acciza este zero, astfel că nu se justifică calculul din raportul de inspecție fiscală respectiv folosirea accizei cu cota cea mai mare practicată în antrepozitul fiscal.
În ceea ce privește pierderile tehnologice constatate prin procese verbale, acestea au fost înregistrate în contabilitate conform prevederilor legale și acestea provin din procesul de manipulare, îmbuteliere și distribuție efectuate asupra produsului gaz petrolier lichefiat utilizat în consumul casnic, deci stabilirea de accize la cota cea mai mare practicată în antrepozitul fiscal este eronată, din moment ce cota aplicabilă în antrepozit este zero.
Ca atare, nu se mai pune problema autorizării sau nu a S.C. Tehnic Instal SRL de a efectua studiul privind coeficienții maximi de consumuri tehnologice, specifici activităților de depozitare, manipulare, distribuire și transport al produselor petroliere tipice și atipice, conform Ordinului nr._, din moment ce un astfel de studiu nu prezintă relevanță, față de împrejurarea că pierderile tehnologice sunt în legătură cu un produs pentru care acciza este zero, deci un produs neaccizabil, astfel că și în acest caz, acciza este zero.
Cât privește capătul de cerere privind obligarea în solidar a pârâtelor la plata despăgubirilor în valoare de 1 leu, tribunalul a apreciat că acesta este nejustificat, din moment ce, contestatoarea nu a demonstrat în nici un fel prejudiciul ce i-ar fi fost cauzat prin efectuarea controlului de către organele abilitate și emiterea unor acte administrativ-fiscale pe care aceasta are dreptul de a le ataca în instanță, lucru pe care l-a și făcut.
O altfel de interpretare ar conduce la ideea că orice control efectuat de autoritățile statului, în măsura în care se apreciază de parte că rezultatul controlului este nelegal, ar fi creator de prejudicii, ceea ce nu poate fi primit, în lipsa unor criterii obiective oferite de partea reclamantă, criterii în baza cărora judecătorul să poată aprecia asupra existenței sau nu a unui prejudiciu și asupra cuantumului acestuia.
Mai mult, tribunalul a apreciat că, pentru contestatoare, însăși pronunțarea sentinței de față, reprezintă o reparație echitabilă a presupusului prejudiciu ce i-a fost cauzat prin emiterea actelor administrativ-fiscale ce fac obiectul pricinii de față.
În baza art.246 C.proc.civ. instanța a luat act și de cererea contestatoarei de renunțare la judecată în contradictoriu cu pârâții persoane fizice, conform cererii scrise depusă la data de 09.05.2012, procesul civil fiind guvernat de principiul disponibilității, care permite oricând reclamantului să renunțe la demersul său juridic.
Pentru toate considerentele expuse, prin sentința recurată, tribunalul a admis în parte contestația, a omologat raportul de expertiză contabilă întocmit de expert M. N. E. și pe cale de consecință, a anulat Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr. J-GR 5/17.06.2011 și Raportul de inspecție fiscală nr. J-GR 1/16.06.2011 emise de A.N.V. – Direcția Județeană de Accize și Operațiuni Vamale G. precum și Decizia nr.48/25.08.2011 emisă de D.G.F.P. G..
A respins capătul de cerere privind obligarea în solidar a pârâtelor la plata despăgubirilor în valoare de 1 leu.
A luat act de cererea reclamantei de renunțare la judecată în contradictoriu cu pârâții I. D., P. B.-P., V. M.-V. și M. M.-T..
În baza art.274 alin.1 C.proc.civ. a obligat pârâtele – persoane juridice să plătească reclamantei suma de 5.012,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, onorariu expert, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, reținându-se culpa procesuală a pârâtelor care au determinat efectuarea acestor cheltuieli de către contestatoare.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud.G. cu sediul în G., ., reprezentată legal prin director executiv -V. V., a formulat recurs împotriva Sentinței civile solicitând să fie admis, să fie modificată sentința atacată, iar pe fond să se respingă acțiunea ca nefondată si neîntemeiată.
În temeiul art.304 pct.9 cod procedură civilă, a reiterat în primul rând motivele
invocate în fata instanței de fond:
Consideră Decizia nr. 48/2011 legală având în vedere următoarele:
-societatea reclamantă a fost autorizată să funcționeze ca antrepozit fiscal, pentru desfășurarea activității de: Producție gaze petroliere lichefiante utilizate exclusiv în consum casnic;
-în perioada 01.03._09, societatea reclamantă a înregistrat în contabilitate pierderile de GPL în baza studiilor efectuate de . G.;
-Ministerul Economiei, Comerțului si Mediului de Afaceri prin adresa nr._/14.04.2010 precizează "Persoanele juridice abilitate să efectueze studii privind coeficienții maximi de consumuri tehnologice specifici activităților de depozitare, manipulare, distribuție si transport ai uleiurilor minerale si produselor tipice si atipice conform Ordinului MEC-MFP nr.615/2004 si 1654/2004 sunt următoarele:
-Universitatea de petrol si Gaze Ploiești;
-Institutul N. de Cercetare Rafinării si Petrochimie- ICERP Ploiești" -Institutul de Proiectare pentru Instalații Petroliere- ICERP Ploiești" -Institutul de Proiectare Instalații din Rafinării, Petrochimie, Industria Chimică si Prelucrare Titei si Gaze- Petrodesing București;
-Institutul de Proiectare pentru Industria Chimică- IPOCHIM București" .
Deoarece . G. nu se regăsește înscrisă în adresa M.E.C., ca persoană juridică abilitatea să întocmească studii privind coeficienți maximi de consumuri tehnologice, specifici activităților de depozitare, manipulare, distribuție si transport al uleiurilor minerale si produselor petroliere tipice si atipice, reclamanta datorează acciză în baza următoarelor prevederi legale:
-Art. 1 din Ordinul 615/2004 care dispune "Prin consumuri tehnologice specifice activităților de depozitare, manipulare, distributie si transport al uleiurilor minerale si produselor petroliere tipice si atipice aferente industriei petroliere, în sensul prezentului ordin, se înțelege scazamintele care se produc în timpul depozitării, manipulării, distribuției si transportului uleiurilor minerale si produselor petroliere tipice si atipice, determinate de procese naturale cum sunt: evaporare, volatizare, depuneri pe pereții vagoanelor si ai recipientilor în care sunt transportate si depozitate aceste produse, precum si depuneri pe pereții conductelor de transport.
-Art. 2 din Ordinul 615/2004 dispune "(1) Se admite ca neimpozitabil în sensul art.192 alin 4 lit.b din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal cu modificările si completările ulterioare, consumurile tehnologice definite la art.1, respectiv cantitățile rezultate prin aplicarea coeficienților maximi de consumuri tehnologice, specifici activităților de depozitare, manipulare, distribuție si transport al uleiurilor minerale si produselor petroliere tipice si atipice.
(2)Beneficiază de regimul prevăzut la alin (1) agenții economici care fac dovada existentei unui studiu privind coeficienții maximi de consumuri tehnologice, specifici activităților de depozitare manipulare, distribuție și transport al uleiurilor minerale si produselor petroliere tipice și atipice întocmite de către persoane juridice abilitate si avizate de Ministerul Economiei si Comerțului si de Ministerul Finanțelor Publice”
■Art. 192 alin 3 din Legea nr.571/2003 care dispune: ,, În cazul pierderilor sau lipsurilor acciza pentru un produs accizabil devine exigibilă la data când se constată o pierdere sau o lipsă a produsului accizabil”.
Fată de cele prezentate, reclamanta datorează acciză pentru pierderile tehnologice înregistrate în contabilitate si pentru care nu deține un studiu întocmit de o persoană juridică abilitată.
În al doilea rând, critică sentința atacată de nelegalitate întrucât instanta de fond la pronunțarea acesteia nu a ținut cont de dispozițiile art. 162 lit. g, art 176 din codul fiscal si art.1 si 2 din Ordinul 615/2004 considerând că reclamanta nu avea nevoie de un studiu autorizat deoarece prin antrepozitul fiscal a comercializat un singur tip de produs pentru care acciza este zero, respectiv gaz petrolier lichefiat utilizat in consum casnic și ca urmare și pentru pierderile tehnologice acciza datorată este zero.
Dacă instanța ar fi interpretat corect, aceste dispoziții legale ar fi constatat ca reclamanta deține autorizație pentru produsul gaz petrol lichefiat și nu pentru gaz petrolier lichefiat utilizat în consum casnic, iar art. 162 lit g din codul fiscal dispune că produsul gaz petrolier lichefiat se compune din petrolier lichefiat utilizat drept combustibil pentru motor, pentru încălzire și utilizat în consum casnic, astfel că acciza se determină in funcție de produsul pe care putea să-l dețină in antrepozit cu acciza cea mai mare neavând relevantă că reclamanta a comercializat un singur tip de produs deși conform autorizației deținute putea comercializa toate tipurile de produse.
Pârâta AUTORITATEA NAȚIONALA A VĂMILOR prin DIRECȚIA REGIONALA pentru ACCIZE si OPERAȚIUNI VAMALE BUCUREȘTI, în termen legal, în baza art.304 pct.9 Cod Procedură Civilă, a formulat, de asemenea, recurs împotriva sentinței civile nr.229/C./09.05.2012, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ , solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii formulate de intimata reclamntă .
În motivare, arată că instanța de fond a apreciat eronta că acciza în ceea ce privește pierderile tehnologice care provin din procesul de manipulare îmbuteliere de gaz petrolier lichefiat utilizat in consumul casnic este zero ,din moment ce cota aplicabila in antrepozit este zero și atunci nu are relevanță existenta unui studiu efectuat de către o societate abilitata conform Ordinului nr._ . De asemenea, instanța de fond în mod eronat consideră că gazul petrolier lichefiat utilizat in consumul casnic este un produs neaccizabil si astfel nu se justifica calculul din raportul de inspecție fiscală.
Relvă că gazul petrolier lichefiat conform prevederilor din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal este un produs accizabil. In conformitate cu art.2063 alin.1 din Codul fiscal produsele accizabile sunt definite ca fiind acele produse prevăzute la art.2062 si sunt supuse reglementarilor privind accizele potrivit capitolului I din Codul fiscal.
Gazul petrolier lichefiat este un produs energetic ce poate avea conform pct.14.3 din anexa nr.1 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal trei utilizări, respectiv: -utilizat drept combustibil pentru motor -utilizat drept combustibil pentru incalzire -utilizat in consumul casnic.
În conformitate cu prevederile din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal nivelul accizei este diferit in funcție de utilizarea gazului petrolier lichefiat . Nivelul accizei este zero numai pentru gazul petrolier lichefiat utilizat în consumul casnic, noțiune definita in Codul Fiscal astfel „prin gaze petroliere lichefiate utilizate in consumul casnic se inteleqe gazele petroliere lichefiate distribuite in butelii tip aragaz.Buteliile tip aragaz sunt acele butelii cu o greutate de pana la maximum12,5kg." Având in vedere textul din lege,,prin gaze petroliere lichefiate utilizate in cosumul casnic se intelege gazele petroliere lichefiate distribuite in butelii tip aragaz",reiese ca acciza este ,,0" numai pentru GPL-ul introdus efectiv in butelii tip aragaz.
Gazul petrolier lichefiat circulă în regim suspensiv de acciza numai însoțit de documentul administrativ electronic procesat.
În fapt, organele de control din cadrul D.J.A.O.V. G. au efectuat inspecție fiscala parțială, perioada supusă controlului fiind 01.03._11, si au constatat ca pentru pentru perioada 01.03._09 pierderile tehnologice de gaz petrolier lichefiat GPL înregistrate în contabilitate au fost determinate în baza studiilor privind evaluarea de GPL efectuate de către . G. .
Prin adresa nr._/14.04.2010 si adresa nr._/12.10.2010 Ministerului Economiei Comerțului si Mediului de Afaceri comunică care sunt persoanele abilitate sa efectueze studii privind coeficienții maximi de consumuri tehnologice, specifici activităților de depozitare, manipulare și distribuție în conformitate cu Ordinul MEC- MEF nr._ .Deoarece . G. nu se regăsește inscrisa în adresele emise de Ministerul Economiei, Comerțului si Mediului de Afaceri ca persoană juridica abilitata sa întocmească studii privind coeficienții maximi de consumuri tehnologice, specifici activităților de depozitare, manipulare si distribuție in conformitate cu Ordinul MEC- MEF nr._, organele de control pentru pierderile tehnologice inregistrate in evidentele contabile in baza studiului privind evaluarea pierderilor GPL efectuat de către . G. pentru perioada 01.03._09 emite decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscala nr.J-GR nr.5/17.06.2011, prin care stabilește in sarcina reclamantei obligația de plata de_ lei reprezentând acciza si majorări de întârziere aferente în cuantum de_ lei, ce reprezintă măsura accesorie în raport cu debitul.
În drept, invocă în ceea ce privește coeficienții maximi de consumuri tehnologice, prevederile art.1 si art.2 alin.1, alin2.din Ordinul comun nr._ .
Din textul de lege mai sus menționat rezulta ca agenții economici care beneficiază de prevederile art.1 și art.2 alin. 1, alin. 2 din Ordinul comun nr._ sunt agenții economici care prezintă un studiu intocmit de persoane juridice abilitate si avizat de Ministerul Economiei si de Ministerul Finanțelor Publice.
Speței ii sunt aplicabile si prevederile art.192 alin.(3) din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările si completările ulterioare,coroborat cu pct.16 si pct. 17 (2) din HG nr.44/2004 care precizează:
,,Art.192 Momentul exigibilității accizelor
(3) In cazul pierderilor sau lipsei, acciza pentru un produs accizabila devine exigibila la data cand se constata o pierdere sau o lipsa a produsului accizabil".
Norme metodologice, H.G. nr.44/2004:
„16. In cazul pierderilor sau lipsurilor de produse accizabile acestea se admit ca neimpozabile atunci cand sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) pot fi dovedite prin procese verbale privind înregistrarea pierderilor sau lipsurilor
b)se încadreaza in limitele prevăzute in normele tehince ale utilajelor si instalațiilor
c)sunt evidențiate si înregistrate in contabilitate.
........................................................................................................................
17.(2) In cazul pierderilor inregistrate . fiscal aacciza pentru producția si /sau depozitarea de produse accizabile cu nivele diferite de accize, acciza aferenta pierderilor atunci cand aceasta nu se incadreaza . prevăzute in art.192 alin.4 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările si completările ulterioare,se calculează cu cota cea mai mare practicata in antrepozitul fiscal respectiv."
Având în vedere cele prezentate si prin prisma actelor normative aplicabile în speța nu este de acord cu aprecierile instanței de fond cum ca gazul petroliere lichefiat este un produs neaccizabil și a faptului că studiul în baza căruia intimată putea să înregistreze în contabilitate cu acciza zero pierderile tehnologice care provin din procesul de manipulare, îmbuteliere de gaz petrolier lichefiat nu prezintă relevanță.
De aceea, se întreabă, retoric, desigur, de ce . a inregistrat in contabilitate in perioada 19.06._11 pierderi tehnologice de gaz petrolier lichefiat (GPL) ce au fost determinate în baza studiilor privind evaluarea GPL efectuate de către . avizate de către Ministerul Economiei si de către Ministerul Finanțelor Publice, dacă aceste studii nu prezintă relevanta.
În ceea ce privește raportul de expertiză contabilă, instanța de fond a considerat ca fiind util soluționării cauzei în contextul în care d-na expert contabil a menționat în acesta că pierderile tehnologice au fost inregistrate in contabilitate, fapt constatat si menționat in raportul de inspecție fiscala nr.J-GR 1/16.06.2011 de către organele de control la efectuarea inspecției fiscale parțiale.
Organele de control din cadrul D.J.A.O.V. G. au emis decizia de impunere privind obligațiile suplimentare stabilite de inspecția fiscala nr.J-GR 5/17.06.2011, stabilind în sarcina reclamantei obligația de plată a accizei nu pentru faptul ca pierderile tehnologice nu erau înregistrate în contabilitate, ci pentru faptul că societatea a înregistrat în contabilitate pierderi tehnologice cu acciza zero fara ca aceste pierderi sa fie stabilite in baza unor studii efectuate de către persoane juridice abilitate de către Ministerul Economiei, Comerțului si Mediului de Afaceri ,și totodată avizate de către minister.
Apreciază că raportul de expertiza contabilă nu prezintă relevanță în ceea ce privește soluționarea prezentei cauze.
De asemenea critică soluția pronunțată de instanța de fond în ceea ce privește cheltuielile de judecată, solicitând respingerea acestora având în vedere ca nu sunt indeplinite condițiile prevăzute de art.274 alin.(1) Cod procedura civila.
Conform acestor prevederi, partea care a pierdut procesul poate fi obligata sa suporte cheltuielile ocazionate de proces, însa prin aceasta trebuie ca partea care a pierdut procesul sa se afle în culpă procesuală sau, prin atitudinea sa în cursul derulării procesului, să fi determinat aceste cheltuieli.
De asemenea, nici aspecte privind reaua credință, comportarea neglijentă sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale nu pot fi reținute în sarcina noastră pentru ca sa fim obligați la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod Procedura Civila.
A anexat la cererea de recurs înscrisuri doveditoare în sprijinul celor afirmate în cuprinsul ei.
A solicitat aplicarea art. 242 alin.2 din codul de procedură civilă în ipoteza lipsei de la dezbateri.
Intimata ..R.L., cu sediul in Municipiul G., Șoseaua Sloboziei, Km 4, Corp CIO, Camera 2, Județul G., înregistrata in Registrul Comerțului sub nr. J_, având CUI RO_, reprezentata legal de d-na B. C. M., administrator, iar in proces de SCA M. & P., cu sediul in București, .. Marasoiu nr. 16, sector 1, a formulat întâmpinare asupra recursului declarat de parata AUTORITATEA NAȚIONALA A VĂMILOR -DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE SI OPERAȚIUNI VAMALE G., solicitând respingerea ca nefondat si obligarea recurentei-parate la plata cheltuielilor de judecata, pentru următoarele:
1. Referitor la afirmația recurentei-parate ca prin GPL uz casnic cu acciza 0 se intelege numai GPL-ul introdus efectiv in buteliile de tip aragaz:
1.1. In primul rand, este de precizat ca prin actele emise de DJAOVG si anulate in fond s-au calculat accize pentru pierderile tehnologice de GPL, desi pentru GPL uz
casnic (singurul produs utilizat) pentru care legea stabilește acciza 0. În acest sens este si expertiza efectuata in cauza
1.2. In al doilea rand, interpretarea recurentei-parate nu are suport legal si nu e susținuta de practica DGFP, neputand fi reținuta cel puțin pentru următoarele considerente:
i)exista o definiție legala a GPL uz casnic. Astfel, fata de reglementarea legala in materia accizei si de definiția legala a noțiunii de gaze petroliere lichefiate utilizate în consum casnic (Anexa 1 la Titlul VII al Codului fiscal, Nota 3), care sunt gazele petroliere lichefiate distribuite în butelii tip aragaz (acele butelii cu o capacitate de până la maximum 12 5 kg), rezulta ca acciza 0 se aplica asupra produsului GPL, indiferent de etapa din fluxul tehnologic (înainte sau dupa imbuteliere), esențial fiind ca respectivul produs GPL sa fie dintre cele care se distribuie in butelii tip aragaz, legea nedistingand dupa cum a fost deja introdus sau urmează sa fie introdus in asemenea butelii ori daca este vorba de o pierdere tehnologica la stația de imbuteliere (unde are loc introducerea GPL in butelii tip aragaz). In caz contrar, ar însemna ca GPL destinat consumului casnic sa fie sau nu accizabil dupa cum este sau nu introdus in butelii, nefiind intenția legiuitorului.
Așadar textul de lege nu impune condiția efectivei introduceri in butelii a GPL-
ului pentru aplicarea accizei 0.
ii)Art. 2065 din Codul fiscal prevede ca produsele accizabile sunt supuse accizelor la momentul producerii acestora, inclusiv, acolo unde este cazul, la momentul extracției acestora, pe teritoriul Comunității;
b) importului acestora pe teritoriul Comunității.
Deci, inca de la momentul producției sau importului, se cunoaște daca un anumit produs este sau nu accizabil, nefiind necesar sa se ajungă la momentul introducerii GPL in butelii.
iii)produsul GPL uz casnic este diferit, ca structura si cod tarifar, de celelalte 2
tipuri de GPL.
Art. 176 alin. 1 din Codul fiscal prevede ca nivelul accizelor armonizate este cel prevăzut in anexa nr. 1 care face parte integranta din prezentul titlu. In Anexa 1 la Titlul VII al Codului fiscal, la poziția 14 sunt indicate nivelurile accizelor pentru 3 produse:
14.1 - gaz petrolier lichefiat utilizat drept combustibil pentru motor;
14.2. - gaz petrolier lichefiat utilizat drept combustibil pentru incalzire;
14.3 - gaz petrolier lichefiat utilizat in consum casnic.
Sunt trei produse total diferite ca si structura, singurul cu acciza 0 fiind gazul petrolier lichefiat utilizat in consum casnic. D. dovada, fiecare produs are propriul cod in nomenclatura vamală (propria incadrare tarifara).
In acest sens prin adresa nr. 120/21.03.2005 (atașata) s-a solicitat Autorității Naționale a Vămilor - vama G. sa confirme daca este corecta încadrarea in nomenclatorul vamal pentru produsul GPL tip aragaz, domeniu de utilizare: imbuteliere in butelii aragaz, acciza 0, codul din nomenclatorul_. Prin adresa nr. 2785/22.03.2005 s-a răspuns ca incadrarea pentru acest produs este corecta.
Nu s-a reținut in actele contestate ca intimata ar fi imbuteliat si alte produse decât GPL uz casnic. Dimpotrivă, la pct. III.l (pag. 2-3) din Raportul de inspecție fiscala atacat emis de DJAOVG s-a consemnat ca „In perioada 01.03._11 contribuabilul a achiziționat produsul energetic GPL in regim suspensiv in baza autorizațiilor de antrepozit fiscal. In urma verificărilor s-a constatat ca au fost respectate prevederile legale in ceea ce privește deplasarea produselor accizabile in regim suspensiv, achizițiile fiind înregistrate in evidenta contabila".
Gpl uz casnic este singurul produs utilizat de noi inca de la înființarea antrepozitelor fiscale, asa cum reiese si din expertiza efectuata in cauza.
2. In sensul celor anterior expuse este si practica direcțiilor generale ale finanțelor publice, invocându-se spețe similare
Astfel, ., prin decizia nr. 357/2009, Direcția Generala a Finanțelor Publice a Județului B. a reținut ca „De altfel, D.G.F.P. Județul B. constata ca autoritatea vamala nu a demonstrat ca societatea comerciala ar obține si un alt tip de produs accizabil, cu nivel diferit de accizare .... Or, daca autoritatea vamala ar fi avut dovezi ca in incinta antrepozitului fiscal s-ar fi obținut, in afara de produsul accizabil pentru care s-a eliberat autorizația, si un alt produs supus accizei, respectiv gaz petrolier lichefiat f4 ) utilizat drept combustibil pentru incalzire, aceasta ar fi trebuit sa procedeze conform prevederilor art. 185 alin (2) Ut. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările si completările ulterioare, in sensul revocării autorizației eliberate ".
In aceeași decizie se retine ca si pierderilor tehnologice înregistrate in antrepozitul fiscal autorizat li se aplica cota de acciza practicata in antrepozit, respectiv cota O (zero)".
Parata DJAOVG are o practica singulara, bazata pe o interpretare vădit greșita a legii.
3.Si practica judiciara este in sensul celor anterior expuse, astfel cum rezulta din hotărârile judecătorești anexate (sentințele civile nr. 369/C./05.09.2012, nr. 316/2012 C./12.06.2012, nr. 274/C./14.09.2011 ale Tribunalului G.).
4.Unicul motiv pentru care s-au calculat accize (si TVA aferent accizei respective) este acela ca studiul privind evaluarea pierderilor de GPL a fost efectuat de o societate care nu figurează pe o lista comunicata de Ministerul Economiei, Comerțului si Mediului de Afaceri.
In realitate, nu are relevanta cine a realizat studiul invocat de recurenta-parata. Or, chiar daca respectivul studiu ar fi lipsit cu desăvârșire sau daca nu ar fi existat deloc pierderi tehnologice de GPL, acciza ar fi fost tot 0, deoarece aceasta este valoarea accizei pentru GPL uz casnic.
5.Studiul invocat de parate, ca si condiție de scutire de accize, este prevăzut printr-o norma generala (art. 2 din Ordinul nr. 615/2004 emis de ministrul economiei si comerțului si ministrul finanțelor), care se aplica in toate cazurile de scutire de accize pentru lipsuri ori pierderi de produse accizabile. In speța, nu are sens noțiunea de scutire de accize pentru pierderi sau lipsuri, deoarece pentru GPL uz casnic exista o norma speciala care stabilește valoarea 0 a accizei, drept pentru care nici pierderile de GPL uz casnic nu se accizeaza. Altfel spus, GPL uz casnic este deja scutit de accize, motiv pentru care scutirea se aplica si pierderilor tehnologice.
6.Actele atacate si anulate in fond contravin in mod vădit pct. 17 alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a dispozițiilor art. 192 din Codul fiscal, aprobate prin HG nr. 44/2004, conform căruia (in forma in vigoare pana la data de 31.03.2010): „In cazul pierderilor inregistrate . autorizat pentru producția si/sau depozitarea de produse accizabile cu nivele diferite de accize, acciza aferenta pierderilor, atunci cand acestea nu se încadrează . prevăzute la art 192 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, se calculează cu cota cea mai mare practicata in antrepozitul fiscal respectiv".
In speța acest text de lege este inaplicabil, deoarece in antrepozitul lor fiscal nu au fost utilizate produse accizabile cu nivele diferite de acciza, astfel incat sa fie aplicata cota cea mai mare, ci este vorba de un singur produs autorizat si utilizat efectiv (cu acciza 0). Or, dispoziția legala sus-citata se refera la situațiile in care un antrepozit fiscal este autorizat pentru mai multe produse accizabile, care au fost si utilizate efectiv. Exista deci doua condiții care trebuie indeplinite cumulativ pentru a se aplica cota cea mai mare practicata in antrepozit: autorizarea si utilizarea efectiva a mai multor produse accizabile.
Altfel spus, cota cea mai mare practicata in antrepozitul dumnealor fiscal (de fapt, singura cota practicata) este 0. Pe cale de consecința, chiar in lipsa studiului invocat de parate, valoarea accizei trebuia sa fie 0.
In acest sens este si practica direcțiilor generale ale finanțelor publice, invocând spețe similare.
In concluzie, societatea nu datorează accize pentru pierderile tehonolgice, având in vedere ca:
-potrivit actelor depuse, raportului de expertiza si sentinței atacate, singurul produs utilizat de societatea noastră este GPL uz casnic,
-pentru GPL uz casnic acciza este 0, drept pentru care nici pierderile nu se accizeaza. Tot din împrejurarea ca acciza este 0 pentru GPL uz casnic rezulta ca si in ipotezele in care studiul invocat de recurenta-parata ar fi lipsit cu desăvârșire sau daca întreaga cantitate de GPL pentru care s-a calculat accize nu ar fi fost o pierdere tehnologica (spre exemplu, daca ar fi vandut-o), acciza ar fi fost tot 0;
-GPL uz casnic este un produs total diferit (ca si componenta si cod tarifar) de alte tipuri de GPL (rezulta din corespondenta cu autoritățile vamale si Ministerul Economiei, Comerțului si Mediului de Afaceri, extrasele de pe internet privind deosebirile dintre cele 3 tipuri de GPL, Documentele administrative de insotire DAI);
- practica organelor fiscale si vamale, precum si jurisprudenta sunt unanime in a interpreta legea in sensul nedatorarii accizei in asemenea cazuri, singura care face opinie separata fiind recurenta-parata Direcția Județeană pentru Accize si Operațiuni Vamale G..
A solicitat respingerea recursului ca nefondat si obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata.
În recurs, s-a administrat proba cu înscrisuri, conform art.305 Cod procedură civilă.
Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentele recursuri, date fiind prevederile art. 3 și art. 299 Cod de procedură civilă, precum și ale art.20 din Legea nr.554/2004.
Examinând în continuare, sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, în limitele cererilor de recurs, potrivit art. 316 Cod procedură civilă în referire la art. 295 din același act normativ, dar și sub toate aspectele de drept și de fapt ale cauzei, potrivit art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază recursurile promovate, ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente:
Conform Deciziei de impunere și raportului de inspecție fiscală contestate prin acțiunea introdusă la instanța de fond, reprezentanții DJAOV G. au considerat că intimata reclamantă S.C. D. G. S.R.L nu a achitat acciza legal datorată pentru consumurile tehnologice înregistrate în evidențele contabile pentru produsul GPL uz casnic (denumit și GPL aragaz) în perioada 01.03._09 întrucât aceste „pierderi ce au fost calculate în baza unui studiu efectuat de către o societate ce nu era abilitată conform Ordinului_ al MEC-MFP".
Intimata S.C. D. G. SRL deține pentru punctele de lucru de la Fierbinți-Târg și B., autorizații de antrepozit fiscal ce permit ca în regim suspensiv de la plata accizelor, să primească, să producă, să transporte, să dețină și să expedieze produsul „gaz petrolier lichefiat”.
În raportul de inspecție fiscală nr. J-GR 1 din 16.06.2011 se menționează expres, la capitolul II pct.-ul 7, că societatea intimată deține doar autorizații „valabile pentru desfășurarea activităților de producție gaze petroliere lichefiate utilizate exclusiv în consum casnic”.
La instanța de fond s-a efectuat o expertiză contabilă, iar din verificarea documentelor contabile din perioada 01.03.2008 – 28.02.2011, respectiv facturi, note de intrare-recepție, avize de însoțire a mărfii, parțial depuse la dosar de către intimata reclamantă, în integralitate însă analizate de expert, rezultă că în perioada supusă controlului, intimata reclamantă a aprovizionat numai gaz petrolier lichefiat destinat utilizării în consum casnic, conform autorizațiilor de antrepozit fiscal valabile în perioada respectivă.
În hala de producție, intimata reclamantă transferă gazul în butelii de aragaz, butelii care ulterior se livrează către consumatori.
Pe cale de consecință, în cele două puncte de lucru vizate, activitatea desfășurată a fost exclusiv de depozitare, manipulare și distribuție gaz petrolier lichefiat destinat consumului casnic, aspect, de altfel, necontestat de organele fiscale.
În conformitate cu prevederile art.176 alin.1 Codul fiscal, nivelul accizei este cel prevăzut în Anexa nr. 1 care la punctul 14.3 stabilește că acciza este zero atunci când gazul petrolier lichefiat este destinat utilizării în consum casnic.
În aceeași anexă, la același punct 14.3 – nota subsol 3) se definește noțiunea de gaze petroliere lichefiate utilizate în consum casnic, ca fiind gazele petroliere lichefiate, distribuite în butelii tip aragaz.
Din cele expuse anterior rezultă, fără echivoc, pe de o parte, că societatea intimată produce doar gaz petrolier lichefiat utilizat în consumul casnic pentru care legea prevede că acciza este zero, iar pe de altă parte, că în antrepozitul fiscal al societății intimate cota cea mai mare a accizei practicate este zero.
Totodată, potrivit art.192 alin.(3) și alin.(4) din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările si completările ulterioare (versiunea în vigoare în perioada 01.03._09), pct.-ului 16 si pct.-ului 17 (2) din HG nr.44/2004:
,,Art.192 Momentul exigibilității accizelor
(3) În cazul pierderilor sau lipsei, acciza pentru un produs accizabil devine exigibilă la data cand se constată o pierdere sau o lipsa a produsului accizabil.
(4) Prevederea alin. (3) nu se aplică și plata accizei nu se datorează dacă pierderea sau lipsa intervine în perioada în care produsul accizabil se află într-un regim suspensiv și sunt îndeplinite oricare dintre următoarele condiții:
a) produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în România datorită vărsării, spargerii, incendierii, inundațiilor sau altor cazuri de forță majoră, dar numai în situația în care autorității fiscale competente i se prezintă dovezi satisfăcătoare cu privire la evenimentul respectiv, împreună cu informația privind cantitatea de produs care nu este disponibilă pentru a fi folosită în România;
b) produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în România datorită evaporării sau altor cauze care reprezintă rezultatul natural al producerii, deținerii sau deplasării produsului, dar numai în situația în care cantitatea de produs care nu este disponibilă pentru a fi folosită în România nu depășește limitele prevăzute în norme".
Norme metodologice, H.G. nr.44/2004:
„16. In cazul pierderilor sau lipsurilor de produse accizabile acestea se admit ca neimpozabile atunci cand sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) pot fi dovedite prin procese verbale privind înregistrarea pierderilor sau lipsurilor
b)se încadreaza in limitele prevăzute in normele tehince ale utilajelor si instalațiilor
c)sunt evidențiate si înregistrate in contabilitate.
........................................................................................................................
17.(2) In cazul pierderilor inregistrate . fiscal acciza pentru producția si /sau depozitarea de produse accizabile cu nivele diferite de accize, acciza aferenta pierderilor atunci cand aceasta nu se incadreaza . prevăzute in art.192 alin.4 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările si completările ulterioare, se calculează cu cota cea mai mare practicată in antrepozitul fiscal respectiv".
Din analiza acestor din urmă prevederi legale rezultă, indubitabil, pe de o parte, că acciza pentru un produs accizabil devine exigibilă la data cand se constată o pierdere sau o lipsă a produsului accizabil, iar pe de altă parte, că dacă lipsa sau pierderea privește produse accizabile cu nivele diferite de accize, atunci acciza se calculează cu cota cea mai mare practicată in antrepozitul fiscal respectiv. Or, se constată că ambele reguli enunțate impun în cazul concret al societății intimate valoarea zero a accizei calculate, întrucât acciza pentru gazul petrolier lichefiat utilizat în consumul casnic este zero, iar în antrepozitul fiscal al societății intimate cota cea mai mare a accizei practicate este zero.
Desigur, această soluție ridică probleme în ceea ce privește logica și coerența textelor de lege în discuție, dar în raport de claritatea textelor este singura posibilă. Cu alte cuvinte, nu este logic ca pentru ipoteza în care într-un antrepozit se produce doar un produs a cărui acciză este zero să existe numai reglementarea generală în sensul că, dacă se constată pierderi sau lipsuri nejustificate conform legii, devine exigibilă acciza sau acciza se calculează cu cota cea mai mare practicată în antrepozitul fiscal respectiv (când, evident, valoarea calculată este tot zero), dar așa a stabilit legiuitorul, care nu a luat în considerare paradoxul creat de o astfel de ipoteză.
De asemenea, în raport de principiul certitudinii impunerii, astfel cum este consacrat de art.3 lit. b din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările si completările ulterioare (versiunea în vigoare în perioada 01.03._09), nu poate fi acceptată soluția organelor fiscale din actele administrative atacate în cauză, în sensul de a aplica cota accizei de la produse având coduri diferite, chiar dacă sunt produse energetice similare. Organele fiscale ar fi putut totusi, aplica, în speță, pentru produsul realizat de societatea intimată (gaz petrolier lichefiat utilizat în consumul casnic ), acciza pentru gaz petrolier lichefiat utilizat drept combustibil pentru motor sau cea pentru gaz petrolier lichefiat utilizat drept combustibil pentru încălzire, în baza textelor legale privind aceste produse, dar doar în măsura în care ar fi dovedit sau demonstrat că s-au dat aceste din urmă utilizări pentru produsul intimatei, numai că în cauză se constată lipsa oricărei preocupări ale organelor fiscale în acest sens. Ele nici măcar nu au susținut o astfel de ipoteză, situație în care soluția instanței de fond este legală și temeinică.
Totodată, având în vedere considerentele expuse anterior, care conduc la respingerea recursurilor pentru că, în speță, valoarea accizei este zero chiar dacă lipsurile sau pierderile nu sunt justificate potrivit legii, examinarea criticilor recurentelor care vizează caracterul nejustificat al lipsurilor sau pierderilor, este inutilă, impunându-se înlăturarea lor în consecință.
În acest context, trebuie precizat că studiul efectuat de S.C. Tehnic Instal SRL G. trebuie să îndeplinească cerințele dispozițiilor art.1 și art.2 alin. 1, alin.2 din Ordinul comun al M.E.C. și M.F.P. nr._ (să fie întocmit de persoane juridice abilitate si avizat de Ministerul Economiei si de Ministerul Finanțelor Publice) și au relevanța prevăzută de acest act normativ. Aceste afirmații nu se află în contradicție, cum eronat consideră recurenta AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR prin DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE BUCUREȘTI, cu concluzia instanței de fond în sensul că studiul în discuție nu este relevant pentru soluția dată în cauză, întrucât societatea intimată nu datorează sumele stabilite prin actele contestate chiar dacă lipsurile sau pierderile nu sunt justificate potrivit legii (ceea ce este menirea studiului), tocmai pentru că valoarea accizei care ar deveni exigibilă este zero.
În ceea ce privește expertiza contabilă efectuată la instanța de fond, utilitatea ei constă în faptul că stabilește, în mod complet, gama de produse realizate de societatea intimată în perioada de referință, precum și utilizarea avută în vedere în privința gazului petrolier lichefiat produs, aspecte esențiale pentru soluționarea cauzei, după cum s-a argumentat anterior.
Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondate, recursurile promovate.
Conform art. 274 Cod Procedură Ciivlă, va obligă recurentele la plata către intimata-reclamantă a sumei de 2701,53 lei cheltuieli de judecată in recurs, reprezentând onorariu avocat, conform facturii și raportului de activitate cont depuse la dosar (filele 72, 73).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurentele – pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR prin DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.229/C./09.05.2012, pronunțată de Tribunalul G.-Secția Civilă în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata reclamantă . și intimații – pârâți I. D., P. B. P., V. M. V. și M. M. T., ca nefondate.
Obligă recurentele la plata către intimata-reclamantă a sumei de 2701,53 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată in sedintă publică astăzi, 25.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
H. V. F. C. M. C. B.
GREFIER,
P. C.
Red./Tehnored./H.V./2ex.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 1236/2013. Curtea de Apel... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 1910/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
