Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 3140/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3140/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-09-2013 în dosarul nr. 9529/2/2009*
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 3140
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 02.09.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. V.
JUDECĂTOR: M. M. P.
JUDECĂTOR: M. D.
GREFIER: R. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 2920 din data de 16.06.2010 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ de recurenții – pârâți A. Națională pentru Cetățenie și Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie, în contradictoriu cu intimații – reclamanți M. V. și M. V..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții – pârâți A. Națională pentru Cetățenie și Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie, prin consilier juridic Edward I., care depune delegație de reprezentare la dosar, fila 9, lipsă fiind intimații – reclamanți M. Victorv și M. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenții – pârâți, prin consilier juridic, arată că nu au alte cereri prealabile de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată cererea în stare de judecată și acordă cuvântul recurenților – pârâți pe excepția tardivității formulării recursului, invocată de intimații – pârâți prin întâmpinarea depusă în dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Recurenții – pârâți, prin consilier juridic, arată că au depus concluzii scrise cu privire la această excepție, solicitând respingerea excepției tardivității recursului invocată de intimații – reclamanți prin întâmpinare, întrucât, odată cu schimbarea sediului instituției pârâte, după rămânerea în pronunțare a instanței pe fondul cauzei, după ce s-a restituit comunicarea, împreună cu dovada de comunicare de la adresa inițială, cu mențiunea „Dest. mutat. Proprietarul nu permite afișarea.”, s-a procedat la recomunicarea hotărârii instanței de fond la adresa actuală, motiv pentru care consideră că termenul de recurs curge de la cea de-a doua comunicare făcută la sediul actual, astfel că, la momentul declarării recursului, se afla în termenul de recurs.
Curtea, după deliberare cu privire la excepția tardivității formulării recursului, invocată de intimații – pârâți prin întâmpinare, urmează să o respingă ca nefondată, având în vedere faptul că aprobarea schimbării sediului recurentei a fost publicată în Monitorul Oficial din 17.08.2010, ulterior comunicării sentinței primei instanțe, astfel încât nu exista o obligație de comunicare a modificării de sediu în sarcina recurentei la acel moment. Pentru toate aceste motive, Curtea apreciază că cea de-a doua comunicare a sentinței este cea în raport de care se calculează termenul de recurs, termen care a fost respectat de către recurenți.
De asemenea, Curtea pune în discuție, din oficiu, rămânerea fără obiect a capătului de cerere privind obligarea autorității pârâte la emiterea Ordinului de redobândire a cetățeniei române și acordă cuvântul recurenților – pârâți pe acest aspect și pe fondul recursului.
Recurenții – pârâți, prin consilier juridic, solicită admiterea excepției rămânerii fără obiect a capătului de cerere privind obligarea autorității pârâte la emiterea Ordinului de redobândire a cetățeniei române și să se constate că cererea a rămas fără obiect, fără cheltuieli de judecată.
Curtea rămâne în pronunțare pe excepția rămânerii fără obiect a capătului de cerere privind obligarea autorității pârâte la emiterea Ordinului de redobândire a cetățeniei române și pe fondul recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal sub nr._, reclamanții M. V. si M. V. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. Justiției și Libertăților Cetățenești (în calitate de reprezentant al Direcției Cetățenie - Comisia pentru Cetățenie), să se constate refuzul nejustificat al paratului M. Justiției prin intermediul Direcției Cetățenie de a le soluționa cererile de redobândire a cetățeniei române, obligarea pârâtului M. Justiției prin intermediul Direcției Cetățenie - Comisia pentru Cetățenie să procedeze la analizarea/avizarea cererilor reclamanților de redobândire a cetățeniei romane în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabila a hotărârii instanței.
Prin sentința civilă nr. 2920/16.06.2010, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._ , s-a dispus: admiterea acțiunii modificate în parte, respingerea ca rămasă fără obiect a cererii vizând soluționarea prin avizare a cererii de redobândire a cetățeniei, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Justiției și Libertăților Cetățenești, obligarea pârâtei A. Națională pentru Cetățenie, prin președinte, să emită ordinul de redobândire a cetățeniei, obligarea pârâtei A. Națională pentru Cetățenie la plata a 100 lei daune cominatorii până la data emiterii ordinului de redobândire a cetățeniei, de la data de 16.06.2010.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut, în esență, următoarele:
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MJLC și, în consecință, respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât, având în vedere faptul că, potrivit dispozițiilor art. 1-9 din OUG nr. 5/2001 de modificare a legii nr. 21/1991, revine exclusiv pârâtei A. Națională pentru Cetățenie, prin președintele acesteia competența soluționării unor astfel de cereri, astfel încât nu există o identitate între persoana pârâtului MJLC și persoana în sarcina căreia prevederile legale menționate instituie obligația soluționării cererilor de redobândire a cetățeniei române.
În privința pârâților ANC și președintele acestei autorități, Curtea a reținut că cererea având ca obiect obligarea acestora de soluționare a cererii de redobândire a cetățeniei române a rămas fără obiect prin soluționarea pozitivă a cererilor formulate de către reclamanți conform adresei atașată la fila 29 din care rezultă că la data de 03.05.2010, cererile reclamanților au fost soluționate favorabil acestora, urmând a fi emis ordinul de redobândire a cetățeniei române.
În drept, potrivit art.14 și urm. din legea nr. 21/1991, republicată, cererea de acordare sau de redobândire a cetățeniei este înregistrată la secretariatul tehnic al Comisiei. În cazul în care constată lipsa unor documente necesare soluționării cererii, președintele Comisiei solicită, prin rezoluție, completarea dosarului. În cazul în care, în termen de cel mult 6 luni de la primirea solicitării, nu sunt transmise actele necesare, cererea se va respinge ca nesusținută.
Președintele Comisiei, prin rezoluție, stabilește termenul la care se va dezbate cererea de acordare sau redobândire a cetățeniei, dispunând totodată solicitarea de relații de la orice autorități cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 8 alin. 1 lit. b) și e).
La termenul stabilit în vederea dezbaterii cererii, Comisia verifică îndeplinirea condițiilor necesare acordării sau redobândirii cetățeniei, cu excepția condițiilor prevăzute la art. 8 alin. 1 lit. f) și g).
În cazul în care Comisia constată necesitatea audierii unor persoane care ar putea da informații utile în vederea soluționării cererii, dispune citarea acestora, stabilind un nou termen.
În cazul în care sunt întrunite condițiile pentru acordarea cetățeniei române, Comisia stabilește, într-un termen ce nu va depăși 6 luni, programarea persoanei la interviul organizat pentru verificarea condițiilor prevăzute de art. 8 alin. 1 lit. f) și g).
Cererea de acordare sau de redobândire a cetățeniei române, formulată potrivit art. 101, este înregistrată la secretariatul tehnic al Comisiei.
Președintele Comisiei pentru cetățenie, prin rezoluție, dispune:
a) solicitarea de relații de la orice autorități cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 8 alin. 1 lit. b) și e);
b) completarea dosarului, în termen de cel mult două luni de la primirea solicitării secretariatului tehnic al Comisiei de către petent, în cazul în care se constată lipsa unor documente necesare soluționării cererii, sub sancțiunea respingerii cererii ca nesusținută;
c) fixarea termenului la care Comisia va verifica îndeplinirea condițiilor necesare acordării sau redobândirii cetățeniei române potrivit art. 101, termen care nu va depăși 5 luni de la data înregistrării cererii.
În cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru acordarea ori redobândirea cetățeniei, precum și în cazul nepromovării interviului prevăzut la art. 14 alin. 6 ori al neprezentării, în mod nejustificat, la susținerea acestuia, Comisia, printr-un raport motivat, propune președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie respingerea cererii.
O nouă cerere de acordare sau de redobândire a cetățeniei române se poate depune după 6 luni de la respingerea cererii anterioare.
Dacă solicitantul este declarat admis la interviu, Comisia va întocmi un raport în care va menționa întrunirea condițiilor legale pentru acordarea sau, după caz, redobândirea cetățeniei.
Raportul, însoțit de cererea de acordare ori de redobândire a cetățeniei, va fi înaintat președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie.
Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta lege, emite ordinul de acordare sau de redobândire a cetățeniei române, după caz. Ordinul de acordare sau de redobândire a cetățeniei române se comunică solicitantului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, de îndată, de la data emiterii ordinului.
În cazul în care constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie respinge, prin ordin, cererea de acordare sau de redobândire a cetățeniei.
Ordinul președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie de acordare sau de redobândire a cetățeniei române, respectiv ordinul de respingere a cererii de acordare sau de redobândire a cetățeniei române se comunică, de îndată, solicitantului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Ordinul de respingere a cererii de acordare sau redobândire a cetățeniei române poate fi atacat, în termen de 15 zile de la data comunicării, la Curtea de Apel București, Secția contencios administrativ. Hotărârea curții de apel este definitivă și poate fi supusă recursului la secția de contencios administrativ a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cetățenia română se acordă sau se redobândește la data depunerii jurământului de credință.
În termen de 3 luni de la data comunicării ordinului președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie de acordare sau redobândire a cetățeniei române, persoanele cărora li s-a acordat sau care au redobândit cetățenia română vor depune jurământul de credință față de România.
Jurământul de credință se depune în ședință solemnă în fața ministrului justiției și a președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie sau a unuia dintre cei 2 vicepreședinți ai autorității delegați în acest sens și are următorul conținut:
"Jur să fiu devotat patriei și poporului român, să apăr drepturile și interesele naționale, să respect Constituția și legile României."
După depunerea jurământului, Comisia eliberează certificatul de cetățenie română, care va fi întocmit în două exemplare, semnate de președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie, dintre care un exemplar va fi înmânat titularului. Ambele exemplare ale certificatului conțin elemente de siguranță și au aplicate fotografii ale titularului.
Persoana care a obținut cetățenia română în condițiile prevăzute la art. 10 și 10 ind. 1, cu menținerea domiciliului în străinătate, va depune jurământul de credință în fața șefului misiunii diplomatice sau al oficiului consular al României din țara în care domiciliază, în termenul prevăzut la alin. 2. În acest caz, certificatul de cetățenie română va fi eliberat de șeful misiunii diplomatice sau al oficiului consular respectiv.
Coroborând situația de fapt necontestată de către pârâți, precum și normele legale aplicabile prezentei cauze, Curtea a reținut că este întemeiată cererea precizată formulată de către reclamanți, în sensul obligării celor doi pârâți la emiterea ordinului și comunicarea acestuia către reclamanți, refuzul de comunicare de îndată ce a fost emis, respectiv la 03.05.2010-în timpul soluționării prezentei cauze-fiind nejustificat și vătămând interesele reclamanților, cărora nu le-a fost soluționată cererea de redobândire a cetățeniei române în cadrul unui termen rezonabil conform art. 6 din CEDO și dispozițiilor legii nr. 21/1991, respectiv 5 luni de la data înregistrării cererii de redobândire a cetățeniei române-29.04.2009.
În plus în temeiul art. 18 din legea nr. 554/2004 au fost obligați ambii pârâți la plata către reclamanți a sumei de 100 lei cu titlu de daune cominatorii până la data emiterii ordinului de redobândire a cetățeniei și de la data de 16.06.2010.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs, în termen legal, pârâții A. Națională pentru Cetățenie și Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie, solicitând respingerea ca neîntemeiate capetele de cerere privind obligarea ANC la soluționarea cererii de redobândire a cetățeniei române, respectiv la obligarea sa la plata către reclamanți a unor daune cominatorii de 100 lei până la data emiterii ordinului de redobândire a cetățeniei, de la data de 16.06.2010, pentru următoarele motive:
1.„hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă).
2.„recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele" (art. 304 indice 1 Cod procedură civilă).
În preambulul hotărârii pe care înțelege să o recureze, se precizează următoarele:
Cu privire la solicitarea pârâtei A. Națională pentru Cetățenie de comunicare a cererii de chemare în judecată, Curtea constată că aceasta i-a fost comunicată conform mențiunii de pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul din data de 19.05.2010.
Însă, prin încheiere de ședință, la termenul din 19.05.2010 s-a constatat viciul de procedură cu pârâtele ANC si E. N. E. - Președintele ANC si s-a dispus refacerea procedurii de citare cu aceste pârâte. De asemenea, prin încheierea de ședință din data de 19.05.2010, se precizează faptul că viciul de procedură se datorează faptului că dovada de îndeplinire a procedurii de citare este nedatată și lipsește numele agentului procedural, fapt sancționat cu nulitatea, potrivit art. 100 alin 3 Cod procedură civilă (arătările de la punctele 1, 2, sunt prevăzute sub pedeapsa nulității). Prin urmare, având în vedere că citarea instituției pârâte nu a fost făcută cu respectarea prevederilor legale (deci cu neobservarea formelor legale), consideră că se impune casarea Sentinței civile nr. 2090/2010, întrucât această hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
În acest context, trecându-se cu vederea solicitarea instituției pârâte de a i se comunica cererea de chemare în judecată, respectiv cererea precizatoare, dreptul la apărarea al acesteia a fost încălcat, având în vedere că potrivit art. 114 alin. 3 Cod de procedură civilă, primul termen de judecată va fi stabilit astfel încât de la data primirii citației pârâtul să aibă la dispoziție cel puțin 15 zile pentru a-si pregăti apărarea.
În argumentarea soluției de obligare a recurentei-pârâte la soluționarea cererii de redobândire a cetățeniei române, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței recurate că "este întemeiată cererea precizată formulată de către reclamanți, în sensul obligării celor doi pârâți la emiterea ordinului și comunicarea acestuia către reclamanți, refuzul de comunicare de îndată ce a fost emis, respectiv la data de 03.05.2010-în timpul soluționării prezentei cauze - fiind nejustificat și vătămând interesele reclamanților, cărora nu le-a fost soluționată cererea de redobândire a cetățeniei române în cadrul unui termen rezonabil conform art. 6 din CEDO și dispozițiilor Legii nr. 21/1991, respectiv 5 luni de la data înregistrării cererii de redobândire a cetățeniei române - 29.04.2009".
Instanța de fond a interpretat și aplicat în mod greși atât dispozițiile art. 14 indice 1 lit. c), devenit art. 16 în urma republicării legii, cât și prevederile art. 19 alin. 1 teza a II-a din Legea cetățeniei române nr. 21/1991.
Astfel, deși textul legal califică termenul de 5 luni ca fiind unul pentru verificare, instanța de fond consideră în mod eronat că același termen este unul pentru soluționare. Din interpretarea prevederilor legale ale Legii cetățeniei române reiese fără echivoc că o cerere de redobândire/acordare a cetățeniei române este soluționată doar prin emiterea ordinului de aprobare/respingere a cererii, și nu prin avizarea acesteia de către Comisia pentru Cetățenie. Prin urmare, având în vedere că actul normativ în discuție nu prevede termen imperativ pentru emiterea ordinului (fapt ce echivalează cu soluționarea cererii de redobândire/acordare), este în mod evident eronată interpretarea dată de instanța de fond cum că termenul de 5 luni este de soluționare, acesta fiind doar un termen de recomandare stabilit pentru o etapă din procedura administrativă anterioară etapei de soluționare.
De asemenea, confuzia momentelor procedurale și a obligațiilor aferente instituției pentru fiecare dintre etapele procedurii administrative de soluționare de care dă dovada instanța de fond continuă și în ceea ce privește emiterea Ordinului.
Astfel, deși textul legal specifică expres că ordinul de aprobare/respingere a cererii se comunică de îndată, instanța de fond interpretează același text legal în sensul că ordinul se emite de îndată după avizarea de către Comisia pentru Cetățenie. însă, art. 19 alin. 1 teza I din Legea nr. 21/1991 prevede că „Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta lege, emite ordinul de acordare sau de redobândire a cetățeniei române, după caz."
Din considerentele Sentinței civile nr. 2920/16.06.2010 reiese o interpretare greșită și a prevederilor Legii nr. 554/2004. Astfel, instanța de fond califică drept refuz nejustificat faptul că ordinul nu a fost emis de îndată după avizarea cererilor de redobândire de către Comisia pentru Cetățenie. însă, potrivit art. 2 alin. (1) lit. i), prin refuz nejustificat se înțelege „exprimarea explicită cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea".
Dimpotrivă, la nici 3 luni de la înființarea instituției pârâte, potrivit OUG nr. 5/2010, cererile de redobândire nr._/RD/2Q09 (M. V.) și_/RD/2009 (M. V.) au fost analizate și avizate pozitiv de către Comisia pentru Cetățenie, iar Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie a procedat la analizarea condițiilor prevăzute de lege, fapt adus la cunoștința instanței de către M. Justiției prin adresa nr. 406/2010/_/2010. După ce acesta a constatat personal îndeplinirea condițiilor legale, potrivit art. 19 alin. 1 teza I din Legea nr. 21/1991, a fost emis Ordinul nr. 121 /P/2010 prin care au fost aprobate cererile de redobândire a cetățeniei române.
Prin urmare, în soluționarea cererii de redobândire a cetățeniei române, A.N.C. și Președintele ANC au luat toate măsurile necesare pentru analizarea cererilor de redobândire a cetățeniei române, în ordinea și termenele stipulate de Lege.
Având în vedere că în considerentele hotărârii se face referire la termenul rezonabil conform art. 6 CEDO, s-a învederat instanței de către recurenți faptul că în cauză nu a fost încălcat termenul „rezonabil" prevăzut în reglementarea dată de art. 41 din Charta Europeană a Drepturilor Fundamentale și în interpretarea Recomandării/R./C.M./2007/7, având în vedere împrejurările cauzei și volumul de activitate al autorității administrative competente în materia soluționării cererilor de acordare a cetățeniei române.
Nici dispozițiile art. 10 din Convenția Europeană asupra cetățeniei, ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, referitoare la soluționarea într-un termen rezonabil a unei cereri având ca obiect cetățenia, nu se poate susține că au fost încălcate, ținând cont de numărul mare de cereri depuse în temeiul art. 11, fost art. 101 din Legea nr.21/1991, republicată și de practica Curții Europene în această materie.
Referindu-se la termenul rezonabil, în procedurile judiciare, instanța europeană a admis că supraîncărcarea temporară a rolului unui tribunal nu angajează responsabilitatea internațională a statelor contractante dacă acestea adoptă cu promptitudine măsurile de natură să remedieze o asemenea situație. S-a mai arătat că dacă mijloacele folosite se dovedesc insuficiente, statul în cauză este obligat să adopte altele mai eficace, pentru a se conforma exigențelor art. 6 pag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor omului. Tot instanța europeană a stabilit că aprecierea caracterului rezonabil al unei proceduri judiciare trebuie să fie făcută în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale.
Obligarea ANC la plata de daune cominatorii de la pronunțarea sentinței până la soluționarea cererii, apare de asemenea vădit nelegală și netemeinică, în contextul în care obligarea ANC la soluționarea cererii nu conține vreun termen, iar dispozițiile art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu conțin vreo prevedere referitoare la acordarea daunelor cominatorii, care au un regim juridic special și nu se solicită în litigiile privind contenciosul administrativ.
Prin urmare, se impunea respingerea pretențiile reclamanților la daune cominatorii ca inadmisibile.
Instituția daunelor cominatorii a fost creata nu ca mijloc de dezdăunare, ci ca modalitate de executare silită a obligațiilor de a face, respectiv a nu face intuitu personae, anterior reglementării prin lege a modalității de executare silită a unor astfel de obligații, or art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 prevede modalități specifice în materia contenciosului administrativ de asigurare a punerii în executare a obligațiilor de a face intuitu personae dispuse de instanță.
Mai mult decât atât, chiar în cazul în care aplicarea „daunelor cominatorii" s-ar fi impus în speța dedusă judecății, stabilirea lor nu putea fi făcută decât eventual prin raportare la data la care hotărârea ar fi devenit executorie, și nu de la data pronunțării sentinței de către instanța de fond, aceasta fiind supusă căii de atac a recursului, iar potrivit art. 20 alin 2 din Legea 554/2004 „recursul suspendă executarea și se judecă de urgență".
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299-316 Cod proc. civ., Legea nr. 21/1991, republicată, Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
La Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția C. Administrativ și Fiscal cauza a fost înregistrată la data de 04.01.2012, sub nr._ .
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimații – reclamanți M. V. și M. V. au solicitat în esență, următoarele:
Pe cale de excepție, intimații – reclamanți au înțeles sa invoce tardivitatea formulării recursului.
In fapt, cererea de chemare in judecata a fost formulata pe data de 13.10.2009 împotriva MJLC.
Ulterior, raportat la înființarea ANC prin OUG nr. 5/2010, instituție cu personalitate juridica care la acea data avea sediul in .. 47, sector 1, București a precizat acțiunea în sensul ca înțelege sa se judece și cu aceasta.
La fila nr. 25 se afla citația primita de ANC si care poarta stampila cu data 02.04.2010, respectiv semnătura dnei B. M. având Ci . nr._.
La fila 35 sunt depuse înscrisuri de ANC formulate semnata de către dna. Președinte ANC, iar pe antetul instituției figurează adresa .. 47, sector 1, București, identica cu aceea unde a fost citata si a fost semnata de primire citația prin care i s-a adus la cunoștința de dosar si unde i-a fost si comunicata sentința pe data de 23.07.2010.
Ținând cont de prevederile imperative ale art. 98 c.p.c conform cărora "Schimbarea domiciliului uneia din părți in timpul judecații trebuie, sub pedeapsa neluării ei in seama, sa fie adusa la cunoștința instanței prin petiție Ia dosar, iar pârtii potrivnice prin scrisoare recomandata, a cărei recipisa de predare se va depune la dosar odată cu petiția prin care se înștiințează instanța despre schimbarea domiciliului.", va solicitam sa luați act ca sentința este irevocabila prin nerecurare, deoarece ANC si Președintele ANC nu an adus la cunoștința instanței ca si-ar fi schimbat domiciliul, iar sancțiunea este foarte clara "sub pedeapsa neluării in seama", recursul fiind formulat la peste un an de zile de la comunicarea sentinței.
Pe fondul cauzei, intimații – reclamanți au solicitat sa se respingă recursul ca nefondat pentru următoarele motive:
Au depus cererile de redobândire a cetățeniei romane in luna aprilie 2009.
Pe datele de 01.06.2009, respectiv 23.09.2009, au depus cereri solicitând informații concrete cu privire la modul in care se lucrează la cererile de redobândire a cetățeniei romane si, in special, sa le fie comunicata data la care cererile urmează a Finalizata de către Comisia pentru Cetățenie.
Au așteptat un răspuns timp de peste 30 de zile si abia apoi, in disperare de cauza au acționat intimații in judecata.
În conformitate cu prevederile art. 2 alin. 2 din legea nr. 554/2004 „se asimilează actelor juridice unilaterale si refuzul nejustificat de a soluționa o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului in termenul legal”.
In mod temeinic si legal instanța de fond a admis cererea si a obligat ANC sa ne soluționeze dosarele de redobândire a cetățeniei romane, raportat la faptul ca de la data depunerii acestora aprilie 2009 si pana la pronunțarea sentinței (16.06.2010) trecuse un termen de peste 14 luni de zile, iar ordinul de redobândire a cetățeniei romane nu era emis si comunicat, fiind încălcate astfel prevederile art. 141 din legea cetățeniei romane nr. 21/1991 republicata (actualmente art. 16 alin. 2 lit. c) conform căruia „Comisia va verifica îndeplinirea condițiilor necesare acordării sau redobândirii cetățeniei romane . nu va depăși 5 luni de la data înregistrării cererii".
În ceea privește ce daunele cominatorii, intimații – reclamanți au solicitat să se observe ca in mod temeinic si legal instanța de fond a obligat intimații la soluționarea cererilor sub aceasta sancțiune, art. 18 alin. 5 din Legea contenciosului administrativ prevăzând acesta posibilitate, cu atât mai mult cu cat a stat in puterea intimatei - parate sa se conformeze dispozițiilor legale si sa pună in executare sentința "de bunăvoie".
Pentru toate aceste motive, intimații – reclamanți au solicitat să se respingă recursul ca nefondat si sa se mențină soluția instanței de fond ca legala si temeinica.
In drept au invocat prevederile art. 115 si următoarele din Codul de procedura civila.
La dosarul de recurs au fost depuse Ordinul 121 P din 24.08.2010 și extras din Lista persoanelor care solicită redobândirea cetățeniei române cu menținerea domiciliului în străinătate, pozițiile 194 și 195.
Prin încheierea din data de 28 februarie 2013 Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. XXIII alin. (2) și (4) din Legea nr. 2/2013, a scos cauza de pe rol și a trimis dosarul, pe cale administrativă, la Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, instanța devenită competentă să soluționeze.
La Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal cauza a fost înregistrată la data de 26.03.2013, sub nr. _ .
La termenul din 2 septembrie 2013, Curtea a respins ca nefondată excepția tardivității recursului, pentru considerentele reținute în practicaua prezentei decizii.
La același termen, Curtea a pus în discuție din oficiu excepția rămânerii fără obiect a capătului de cerere privind obligarea autorității pârâte la emiterea Ordinului de redobândire a cetățeniei române.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Curtea următoarele:
La dosarul format în fața ICCJ, au fost depuse Ordinul 121 P din 24.08.2010 și extras din Lista persoanelor care solicită redobândirea cetățeniei române cu menținerea domiciliului în străinătate, pozițiile 194 și 195, prin care au fost aprobate cererile de redobândire a cetățeniei române formulate de intimații-reclamanți.
Ca urmare, capătul de cerere având ca obiect obligarea la emiterea ordinului, a rămas fără obiect.
Față de emiterea ordinului de redobândire a cetățeniei la 24.08.2010, în raport de timpul scurt scurs de la data pronunțării sentinței, Curtea constată că acordarea daunelor interese, astfel cum au fost solicitate de reclamanți prin precizarea la cererea de chemare în judecată (fila 19 dosar de primă instanță), nu se mai justifică, legea nemaistabilind un termen de emitere a ordinului în raport de momentul la care cererea a fost avizată pozitiv; astfel, instanța este chemată să verifice doar dacă emiterea ordinului este produsă la un termen rezonabil în raport de momentul avizării; or, emiterea ordinului la 24.08.2010 față de avizarea din 03.05.2010, nu este făcută cu depășirea unui termen rezonabil.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 3 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va respinge ca rămas fără obiect capătul de cerere având ca obiect obligarea la emiterea ordinului; va respinge ca nefondat capătul de cerere privind daunele interese; va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 2920 din data de 16.06.2010 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ * de recurenții – pârâți A. Națională pentru Cetățenie și Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie, în contradictoriu cu intimații – reclamanți M. V. și M. V..
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Respinge ca rămas fără obiect capătul de cerere având ca obiect obligarea la emiterea ordinului.
Respinge ca nefondat capătul de cerere privind daunele interese.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.09.2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
A. V. M. M. P. M. D. R. B.
Red./Tehnored. A.V./2 ex./
C.A.B. – S.8 – jud. fond G. D.
Data red. 10.09.2013
| ← Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 2975/2013.... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 2674/2013. Curtea de... → |
|---|
