Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 3566/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3566/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-11-2013 în dosarul nr. 4443/2/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINTA CIVILĂ NR. 3566
Ședința publică de la 15 noiembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. V.
GREFIER: E. CHIRĂNUȘ
Pe rol, pronunțarea asupra cererii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta D. M. în contradictoriu cu pârâta Î. C. DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, având ca obiect „refuz soluționare cerere”.
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică de la 30.10.2013, desfășurarea ședinței fiind consemnată în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre. Având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea succesiv la datele de 06.11.2013, 13.11.2013 și 15.11.2013, când a pronunțat următoarea sentință:
CURTEA ,
Deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei secții la data de 04.09.2013, reclamanta D. M., în contradictoriu cu pârâta Î. C. DE CASAȚIE Șl JUSTIȚIE, a solicitat obligarea pârâtei să-i elibereze adeverința-tip în vederea stabilirii pensiei de serviciu în conformitate cu prevederile art. 13 lit. b din HG nr. 1275/2005.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat următoarele:
„ Prin Hotărârea nr. 120/2012 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii Secția pentru Judecători s-a dispus suspendarea mea din funcția de judecător la înalta C. de Casație și Justiție ca urmare a punerii în mișcare a acțiunii penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 257 Cod Penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
La data de 07.08,2012 am depus la înalta C. de Casație și Justiție o cerere prin care solicitam pensionarea mea în baza art. 82 alin. 3 din Legea nr. 303/2004, dată la care aveam calitatea de judecător suspendat din funcție.
Ca urmare a solicitării mele de pensionare am primit răspunsul nr. 786/14.08.2012 prin care mi s-a adus la cunoștință că această cerere va fi analizată după soluționarea definitivă a dosarului penal și după încetarea suspendării.
Ulterior acestui răspuns, m-am adresat Consiliului Superior al Magistraturii prin care am solicitat, de asemenea, pensionarea mea.
Ca urmare a acestei cererii, CSM mi-a comunicat ca nu poate soluționa cererea deoarece nu am decizia de pensionare eliberată de Casa de Pensii precum și adeverință - tip întocmită de ultima unitate angajatoare, motiv pentru care a declinat cererea subsemnatei spre soluționare pârâtei Î. C. de Casație și Justiție.
Astfel, prin răspunsul nr. 91/20.03.2013, Î. C. de Casație și Justiție mi-a răspuns că cererea mea de pensionare nu mai poate fi soluționată conform art. 82 alin. 3 din Legea nr. 3037/2004 ca urmare a eliberării mele din funcție în urma condamnării mele definitive.
Fată de răspunsul ICCJ, m-am adresat personal Casei de Pensii a Județului Dâmbovița, unde am depus documentația necesară mai puțin adeverința tip, pe care am solicitat-o pârâtei prin cererea mea din data de 17.05.2013.
La data de 07.06.2013, ICCJ îmi răspunde că adeverința tip pentru stabilirea pensiei de serviciu nu îmi mai poate fi eliberată pe motiv că nu mai întrunesc condițiile prevăzute de lege pentru pensia de serviciu.
Refuzul pârâtei de a-mi elibera adeverinta-tip este nelegal si netemeinic pentru următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 62 alin. 3 și 4 din Legea nr. 303/2004 „în perioada suspendării din funcție, judecătorului și procurorului nu i se plătesc drepturile salariale. Această perioadă nu constituie vechime în magistratură. în perioada suspendării din funcție, judecătorului sau procurorului nu îi sunt aplicabile dispozițiile referitoare la interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute la art. 5 și 8";
Prin urmare legea stabilește în mod imperativ care sunt sancțiunile care intervin în cazul suspendării unui magistrat, dreptul de a solicita pensionarea neregăsindu-se printre acestea, iar textul de lege nu lasă loc la interpretări;
Art. 4 lit.d din Normele de Aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și a Legii nr. 47/1992, texte de lege pe care le invocă pârâta ICCJ în motivarea refuzului de a elibera adeverința-tip, nu se aplică subsemnatei,
deoarece textul de lege se referă la "persoanele care la data solicitării pensiei de serviciu nu au calitatea de judecător…”. Subsemnata, la data solicitării pensiei și anume 07.08.2012, aveam calitatea de judecător. însă eram suspendată din funcție, iar sancțiunile prevăzute de lege pe perioada suspendării sunt enumerate de art. 62 alin. 3 și 4 din Legea 303/2004 la care m-am referit mai sus;
Un alt text de lege invocat de pârâta ICCJ în refuzul eliberării adeverinței-tip este și art. 82 alin. 5 din Legea 303/2004, text de lege care se referă la persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de alin. 1 și 3 al art. 82 și care la data solicitării pensionării au o altă ocupație. Precizez, încă o dată, că la data solicitării pensionării mele aveam calitatea de magistrat, prin urmare nici acest text de lege invocat nu corespunde situației mele.
Faptul că, relevantă este data depunerii/solicitării pensiei rezultă și din prevederile art. 4 lit. a - c din Normele de Aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată care stabilește cine beneficiază de pensie de serviciu și în toate situațiile enumerate de acest articol relevantă este data solicitării pensionării și nu o dată ulterioară.
Este adevărat că Legea 303/3004 precum și Normele de Aplicarea ale acestei legii prevăd în mod clar situația în care un magistrat nu mai poate beneficia de pensie de serviciu și anume situația în care la data solicitării pensionării a fost eliberat din funcție din motive imputabile acestuia, situație în care subsemnata nu mă regăsesc.
Cererea subsemnatei trebuie analizată în raport cu calitatea pe care o aveam la data solicitării pensionării;
Mai mult decât atât, eliberarea adeverintei-tip de către ultima unitate angajatoare, nu este condiționată de calitatea pe care o am la data eliberării acesteia;
Nicăieri în legislație, eliberarea acestei adeverințe-tip conform art. 13 lit. c din Normele de Aplicare ale Legii nr. 303/2004, nu presupune ca subsemnata să îndeplinesc anumite condiții, decât cea de angajat, condiție pe care o îndeplineam la data "solicitării pensionării; > Susținerea pârâtei ICCJ în sensul că am fost eliberată din funcție din motive imputabile, nu poate constitui un temei al refuzului eliberării acestei adeverințe, deoarece adeverința-tip atestă "vechimea în magistratură, vechimea numai în funcțiile de judecător și de procuror, media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de activitate înainte de data pensionării și venitul brut realizat la data pensionării", și nu atestă faptul că subsemnata am sau nu dreptul la pensie de serviciu și mai mult decât atât solicitarea subsemnatei a fost la data când aveam calitatea de mag
În drept: Legea 554/2004, Legea nr. 303 /2004, Norme de Aplicare la Legea nr. 303/2004.”
Prin întâmpinarea depusă, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La dosar au fost depuse înscrisuri.
Analizând actele dosarului, Curtea reține că prin cererea înregistrată la data de 17.05.2013, reclamanta a solicitat eliberarea unei adeverințe- tip pentru pensia de serviciu, în conformitate cu dispozițiile art. 13 lit. b) din HG nr. 1275/2005. Pârâta nu a dat curs acestei cereri.
Curtea apreciază că refuzul pârâtei de a elibera reclamantei adeverința solicitată este justificat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, Curtea constată că la data la care reclamanta a solicitat pensionarea, în condițiile art. 82 alin. 3 din Legea nr. 303/2004 (07.08.2012), aceasta nu mai avea calitatea de judecător, întrucât fusese suspendată anterior din funcția menționată (hotărârea nr. 120/01.03.2012 a CSM – Secția pentru judecători) – acest fapt este de domeniul logicii elementare. Ca urmare, reclamanta nu putea invoca beneficiul acestor dispoziții legale.
Împrejurarea că prevederile art. 62 alin. 3, 4 din actul normativ menționat stipulează neplata drepturilor salariale și oprirea cursului vechimii în magistratură pentru judecătorul suspendat nu pot determina o altă concluzie; aceste din urmă prevederi stabilesc anumite consecințe ale suspendării din funcție, fără a stipula menținerea calității de magistrat urmare suspendării.
Pe de altă parte, Curtea reține că potrivit art. 49/1 alin. 2 din Legea nr. 317/2004 (forma în vigoare la data formulării cererii de pensionare de către reclamantă) „pe durata procedurii disciplinare, soluționarea cererii de acordare a pensiei de serviciu se suspendă până la soluționarea definitivă a acțiunii disciplinare.” Aceasta înseamnă că, cu atât mai mult, cererea de pensionare nu poate fi soluționată pe perioada cuprinsă între data punerii în mișcare a acțiunii penale și data pronunțării unei hotărâri definitive în cauză.
Totodată, Curtea constată că modelele de adeverință prevăzute de anexele nr. 1 și 2 din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 303/2004, aprobate prin HG nr. 1275/2005 conțin mențiunea adeveririi împrejurării conform căreia titularul adeverinței îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru eliberarea adeverinței. Or, așa cum s-a arătat mai sus, reclamanta nu avea dreptul de a solicita pensionarea conform dispozițiilor art. 82 alin. 3 din Legea nr. 303/2004.
Față de considerentele mai sus expuse, Curtea va respinge acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta D. M., cu domiciliul procesual ales la cab.av.D. A., București, ..3, ., ., în contradictoriu cu pârâta Î. C. DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în București, ., sector 2, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.11.2013.
Președinte Grefier
D. C. V. Chirănuș E.
Red.DV/tehnored.EC/4 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 4228/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Refuz acordare drepturi. Decizia nr. 2691/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
