Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 2653/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2653/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-09-2013 în dosarul nr. 6023/2/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.2653
Ședința publică de la 18 septembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. V.
GREFIER: E. CHIRĂNUȘ
Pe rol, pronunțarea asupra cererii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul H. R. în contradictoriu cu pârâții I. T. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ SIGHETUL MARMAȚIEI, SECTORUL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ RĂDĂUȚI, PUNCT DE LUCRU SIRET și I. G. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ, având ca obiect – litigiu privind regimul străinilor – anularea măsurii interzicerii intrării pe teritoriul României.
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică de la 04.09.2013, desfășurarea ședinței fiind consemnată în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre. Având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la datele de 11.09.2013 și 18.09.2013, când a pronunțat următoarea sentință:
CURTEA,
Deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei sectii la data de 25.07.2012, reclamantul
H. R., în contradictoriu cu pârâtul I. T. al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației, Sectorul Poliției de Frontieră Rădăuți, Punctul de lucru Siret, a formulat contestatie potrivit art. 105 alin.4 din O.U.G. 194/2002, solicitând:
-în principal, anularea măsurii interzicerii intrării pe teritoriul României pe o perioadă de 5 ani;
-în subsidiar, diminuarea măsurii interzicerii intrării pe teritoriul României de la 5 ani la 3 luni.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat următoarele:
„În fapt, am fost sancționat potrivit art. 106 alin.5, lit. b din O.U.G 194/2002 prin care s-a luat măsura interzicerii intrării in România pentru o perioadă de 5 ani. S-a reținut că am încălcat prevederile art. 70 alin. 1 din O.UG. 105/2001 aprobată prin Legea 243/2002. Nu am trecut ilegal frontiera, dețin pașaport și viză valabilă iar trecerea a avut loc prin punctul vamal. Atitudinea șoferului cu care mă deplasam față de organele vamale nu se poate răsfrânge asupra pasagerilor.
Subsemnatul H. I. am călătorit în România de mai multe ori si nici nu am creat niciodată probleme. Consider măsura care mi-a fost aplicată ca fiind excesiv de severă, motiv pentru care vă rog să o anulați sau să o diminuați cu o perioadă de cel mult 6 luni.
În drept, îmi întemeiez contestația pe dispozițiile art. 105, alin.4 din O.U.G 194/2002.”
Prin întâmpinarea depusă la data de 11.09.2012, pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La data de 10.10.2012, reclamantul și-a precizat cererea, solicitând introducerea în cauză în calitate de pârât a I. G. al Poliției de Frontieră (IGPF).
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul IGPF a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La dosar au fost depuse înscrisuri.
Deși legal citată, inclusiv cu mandat de aducere, martora propusă de reclamant, M. L. nu s-a prezentat în fața instanței pentru a fi audiată.
Deliberând asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului ITPF Sighetu Marmației, Curtea o apreciază ca întemeiată, dat fiind că măsura contestată de reclamant a fost luată de pârâtul IGPF. În consecință, Curtea va admite excepția menționată și va respinge ca atare cererea formulată față de acest pârât.
Analizând actele dosarului pe fondul cauzei, Curtea reține următoarele:
La data de 13.07.2012 s-a prezentat în punctul de trecere a frontierei Siret, pe sensul de intrare în România, microbuzul marca Renault cu nr. de înmatriculare TX9437XK, condus de reclamant, care este cetățean ucrainean, în microbuz aflându-se alte două persoane.
Pentru efectuarea controlului de frontieră pe sensul de intrare în țară, cei trei ocupanți ai microbuzului au prezentat pașapoartele, iar conducătorul auto și documentele însoțitoare ale microbuzului. În momentul în care polițistul de frontieră a ridicat pașapoartele pentru verificare, lucrătorul vamal i-a comunicat că cele trei persoane au depășit plafonul admis cu privire la bunurile transportate, precum și intenția sa de a efectua un control amănunțit asupra autovehiculului. Polițistul de frontieră a înmânat cele trei pașapoarte și certificatul de înmatriculare lucrătorului vamal, urmând ca acesta din urmă să dirijeze autovehiculul și ocupanții acestuia în locul special amenajat în vederea efectuării verificărilor.
În momentul în care persoanele menționate au ajuns pe artera de ieșire din țară, lucrătorul vamal a ridicat bariera, cu scopul de a indica direcția de deplasare spre locul precizat, însă imediat microbuzul condus de reclamant, în care se aflau și cei doi ocupanți, a pornit în trombă spre Ucraina, toate documentele rămânând asupra lucrătorului vamal.
Reclamantului i s-a întocmit lucrare penală înregistrată sub nr. 2857/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trecere ilegală a frontierei de stat, faptă prevăzută de art. 70 alin. 1 din OUG nr. 105/2001, împotriva sa fiind începută urmărirea penală la data de 06.09.2012.
Prin nota raport cu nr._, s-a solicitat conducerii IGPF instituirea măsurii de interzicere a intrării în România față de reclamant. Respectiva solicitare a fost aprobată de inspectorul general al IGPF pentru o perioadă de 5 ani, în temeiul art. 105 alin. 2 rap. la art. 8 alin. 2 lit. b/1 și al art. 106 alin. 5 din OUG nr. 194/2002, dat fiind că reclamantul a trecut ilegal frontiera de stat a României.
Curtea apreciază că măsura interzicerii intrării reclamantului pe teritoriul României este legală și temeinică, în raport de prevederile legale mai sus menționate.
Nu pot fi primite susținerile reclamantului conform cărora nu a trecut ilegal frontiera, în condițiile în care din chiar declarația sa (filele 31-33), dar și din celelalte înscrisuri depuse la dosarul cauzei rezultă că reclamantul, care se afla la volanul unui microbuz, a ieșit din România fără întocmirea formalităților vamale și de frontieră.
Curtea reține că nu au fost administrate probe din care să rezulte o situație de fapt contrară celei reținute de autoritate – deși martorul propus de reclamant a fost citat, inclusiv cu mandat de aducere, acesta nu s-a prezentat în vederea audierii.
Curtea constată că, în raport de prevederile art. 106 alin. 5 din OUG nr. 194/2002, nu este posibilă diminuarea perioadei pentru care a fost aplicată măsura interzicerii intrării reclamantului pe teritoriul României, dat fiind faptul că legiuitorul nu lasă stabilirea acestei perioade la latitudinea autorității.
Față de considerentele mai sus expuse și văzând prevederile art. 105 alin. 5 din OUG nr. 194/2002, Curtea va respinge cererea ca neîntemeiată, față de pârâtul IGPF.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I. T. al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației, cu sediul în Sighetu Marmației, ..38, jud. Maramureș, și respinge cererea față de acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul H. R., cu domiciliul ales la cab.av.P. R., în mun. Suceava, ..2, ., jud. Suceava, față de pârâtul I. G. al Poliției de Frontieră, cu sediul în București, ., sector 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.09.2013.
PREȘEDINTEGREFIER
D. C. V. E. CHIRĂNUȘ
Red.DV, tehnored.EC/5 ex.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 2293/2013. Curtea de Apel... | Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 488/2013.... → |
|---|
