Sancţiune pentru neexecutare hotărâre. Sentința nr. 1264/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2013

Sentința nr. 1264/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-04-2013 în dosarul nr. 6696/2/2011*

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._

SENTINȚA CIVILĂ NR.1264

Ședința din Camera de Consiliu de la 08.04.2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE - G. D.

GREFIER - C. A.

Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanții G. D. G. și V. R. V., în contradictoriu cu pârâții C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, B. G. - Președintele Autorității Naționale pentru Stabilirea Despăgubirilor, D. Crinuța N. și D. D., având ca obiect „sancțiune neexecutare hotărâre”.

La apelul nominal făcut în Camera de Consiliu se prezintă reclamanții prin avocat E. I. D., cu împuternicire avocațială la dosar și pârâta D. Crinuța N., prin avocat D. Hurchi, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind pârâții C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, B. G. - Președintele Autorității Naționale pentru Stabilirea Despăgubirilor și D. D..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care părțile arată că nu au de formulat cereri prealabil.

Curtea acordă cuvântul pe excepțiile invocate de pârâți prin întâmpinări, respectiv a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. Crinuța N., precum și excepția lipsei de interes.

Pârâta D. Crinuța N., prin avocat, solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, având în vedere că pârâții nu mai îndeplinesc funcția de președinte.

Reclamanții, prin avocat, solicită respingerea celor două excepții invocate prin întâmpinări, având în vedere că pârâții îndeplineau la acel moment funcția de președinte a instituției pârâte, fiind de fapt o constrângere a autorității prin aplicarea măsurii amendării conducătorului. Consideră că menținerea în cauză a pârâților foști președinți, este necesară pentru individualizarea, pentru opozabilitate și contradictorialitate pentru punerea în executare a amenzii aplicate. Depune la dosar concluzii scrise.

Curtea acordă cuvântul și în dezbaterea pe fond a cererii.

Reclamanții, prin avocat, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și modificată, considerând că cele două condiții pentru admisibilitatea acțiunii sunt îndeplinite în raport de art.24 alin.1 și alin.2 precum și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.125/2011, considerând că nu este necesară dovedirea răspunderii conducătorilor instituției.

Curtea pune în discuție prevederile deciziei nr.723/2012 pronunțată de Curtea Constituțională a României și eventuala incidență a acesteia în prezenta cauză.

Reclamanții, prin avocat, arată că au cunoștință despre decizia nr.723/2012 a Curții Constituționale, dar care nu este aplicabilă în cazul hotărârilor definitive și irevocabile ce trebuiau puse în executare. Invocă Deciziile nr.6 și nr.50/2000 ale Curții Constituționale și apreciază că nu se poate suspenda executarea acestor hotărâri. Depune la dosar note scrise și solicită obligarea pârâților la cheltuieli de judecată.

Pârâta D. Crinuța N., prin avocat, solicită respingerea acțiunii ca nefondată, având în vedere că foștii președinți nu sunt în culpă pentru neexecutarea hotărârii. Arată că trebuie parcursă o anumită procedură administrativă în ce o privește pe pârâta D. Crinuța N., pe perioada cât a deținut funcția de președinte. Față de ceilalți pârâți urmează a se avea în vedere Decizia Curții Constituționale.

Curtea, în temeiul art.150 C.pr.civ. reține cauza în pronunțare atât pe excepții, cât și pe fondul cauzei.

CURTEA,

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București ,SCAF la data de 21.07.2011 sub numărul de dosar_ reclamantele G. D. G. și V. R. V. în contradictoriu cu pârâta C. C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR și pârâta D. CRINUȚA N. în calitate de Președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei D. Crinuța N. - Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data de 25.06.2011 și până la data executării efective a obligație stabilite prin Decizia civilă nr. 3012/25.05.2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ ;obligarea pârâtei D. Crinuța N. - Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata cheltuielilor de judecată efectuate.

În motivarea cererii reclamantul a arătat următoarea situație de fapt și de drept:

Prin sentința civilă nr. 2392/18.05.2010, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a Vlll-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea reclamantelor formulată în contradictoriu cu pârâții C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor și Satul român - prin Ministerul Finanțelor Publice, prin care solicita: obligarea C.C.S.D., în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii (sau un alt termen rezonabil stabilit de către Instanță), la emiterea deciziilor de despăgubire pentru imobilul situat în București, ., sector 2, compus din construcție demolată și teren în suprafață de 522,57 mp afectat de elemente de sistematizare, imposibil de restituit, ce face obiectul Dispoziției nr. 5795/02.05.2006, emisă de Primarul General al Municipiului București și pentru apartamentul vândut în baza Legii nr. 112/1995, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 376/1996, cu cota de teren aferentă în suprafață de 48,16 mp, situat în București, ., sector 2, imposibil de restituit, ce face obiectul Dispoziției nr. 5797/02.05.2006, emisă de Primarul General al Municipiului București; obligarea C.C.S.D. la emiterea deciziilor sus-menționate, la valoarea stabilită de Instanță prin expertize-evaluare autorizate a imobilelor pentru care, prin dispozițiile nr. 5795 și 5797 din 02.05.2006, s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent, la prețul de piață, în condițiile Legii nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, precum și obligarea pârâtului Statului român - prin Ministerul Finanțelor Publice, la efectuarea plății sumei de bani stabilită prin expertize-evaluare, reprezentând contravaloarea fiecărui imobil pentru care, prin dispozițiile nr. 5795 și 5797 din 02.05.2006, s-au acordat masuri reparatorii prin echivalent, la prețul de piață, în condițiile Legii nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005.

Prin decizia civilă nr. 3012/25.05.2011, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție -Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, a fost admis recursul pe care l-au declarat și a fost modificată în parte sentința civilă nr. 2392/18.05.2010 pronunțată de Curtea de Apel București, în sensul că a fost admisă în parte acțiunea pe care au formulat-o și a fost obligată C.C.S.D. să soluționeze dosarele corespunzătoare dispozițiilor nr. 5795/02.05.2006 și 5797/02.05.2006, emise de Primarul General al Municipiului București, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Cu toate că hotărârea înaltei Curți de Casatei și Justiție a devenit irevocabilă și executorie la data de 25.05.2011, pârâta având obligația legală de a executa dispozitivul deciziei civile nr. 3012/2011 în termen de 30 de zile de la data pronunțării acesteia (respectiv până la data de 2S.0S.2011,, instanța neprevăzând un alt termen de executare), pârâta nu a executat-o nici până în prezent.

Potrivit art. 24 al. 1 și 2 din Legea 554/2004 daca în urma admiterii acțiunii autoritatea publica este obligata să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris dau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în interiorul acesteia, iar, în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

În cazul în care termenul nu este respectat, se va aplica conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amenda de 20% din salariul brut pe economie pe zi de Întârziere, iar reclamantul are dreptul fa despăgubiri pentru întârziere".

Consideră, totodată, că la acest moment al executării hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile în conformitate cu dispozițiile art. 24-25 din Legea nr. 554/2004, nu poate fi analizată existența vreunei împrejurări care ar fi determinat neexecutarea hotărârii, ci simplul fapt al neexecutării (autoritatea administrativă trebuie să demonstreze că a executat sentința definitivă și irevocabilă), care face automat aplicabile prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004.

În drept a invocat dispozițiile art. 22, 24 și 25 din Legea nr. 554/2004.

În dovedirea cererii a solicitat, iar instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.

A atașat cererii de chemare în judecată, în copie certificată, următoarele înscrisuri:Sentința civilă nr. 2392/18.05.2010, pronunțată de Curtea de apel București - Secția a Vlll-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul civil nr. 4501/2009; Decizia civilă nr. 3012/25.05.2011, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție -Secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._ .

Pârâtele legal citate au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Pârâta C. C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR a formulat cerere de chemare în garanție împotriva garanților Primarul General al Municipiului București ,d-l S. O. și Primăria Municipiului București și prin Primarul General ,d-l S. O. solicitând instanței ca aceștia să răspundă pentru eventualul prejudiciu cauzat pârâtei Crinuța D.-Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor prin admiterea cererii de chemare în judecată.

În esență cele două pârâte au învederat faptul că nu există un refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantelor întrucât Primăria Municipiului București a trimis acestora dosarul de despăgubire în original prin poștă fiind neînsoțit de avizul de legalitate al Prefecturii Municipiului București.

Prin sentința civilă nr. 5380/26.09.2011 a fost respinsă acțiunea reclamantelor ca neîntemeiată, fiind totodată disjunsă cererea de chemare în garanție formulată de către pârâta CCSD.

În esență s-a reținut că nu revine președintelui CCSD atribuția de a soluționa în mod exclusiv cererea reclamantelor, respectiv de continuare a procedurii administrative, ci exclusiv în cadrul Comisiei constituită în acest sens.

Împotriva acestei sentințe reclamantele au formulat recurs, iar prin decizia civilă nr. 2649/29.05.2012 Înalta Curte de Casație și Justiție, SCAF a admis recursul acestora, fiind casată sentința recurată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe avându-se în vedere în esență faptul că deși reclamantele au solicitat explicit amendarea conducătorului CCSD la plata unei amenzi în temeiul art. 24 din legea nr. 544/2004, în temeiul titlului executoriu deținut de către reclamante, se reține că sentința recurată conține motive contradictorii ori străine de obiectul cauzei, conform art. 304 pct. 7 C.proc.civ., în sensul referirilor la condiții și ipoteze care nu se regăsesc în norma legală invocată de către reclamantă drept temei juridic al acțiunii.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel București, SCAF la data de 22.10.2012, pârâta CCSD formulând întâmpinare prin care a reiterat susținerile anterioare.

În plus a menționat că începând cu data de 29.05.2012 pârâta D. D. nu mai deține calitatea de conducător al CCSD, ci numitul G. B., conform Deciziei Primului-Ministru nr. 307/29.05.2012.

De asemenea a menționat că începând cu data de 15.03.2012 a intrat în vigoare OUG nr. 4/2012, fiind suspendate pe o perioadă de 6 luni emiterea titlurilor de despăgubire, perioada fiind prelungită până la data de 15.05.2013 conform legii nr. 117/2012 privind aprobarea OUG nr. 4/2012 și OUG nr. 62/2010.

Totodată a menționat faptul că l adata de 05.07.2012 Curtea Constituțională a României a pronunțat decizia nr. 723 prin care au fost analizate dispozițiile OUG nr. 4/2012 prin prisma jurisprudenței CEDO, redând în parte considerentele esențiale acestei acestei decizii.

În raport de aceste împrejurări se poate constata că nu există o culpă legală a conducătorului CCSD pe perioada suspendării procedurii administrative urmare a actelor normative menționate anterior și menținute de Curtea Constituțională a României.

La data de 26.11.2012 reclamantele au formulat cerere precizatoare a acțiunii inițiale prin care au arătat că doresc continuarea judecății prezentei cauze în contradictoriu cu C. C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR și B. G. - în calitate de Președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând obligarea pârâtului B. G. - Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data de 25.06.2012 și pană la data executării efective a obligației stabilite prin decizia civilă nr. 3012/25.05.2011, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ ;obligarea pârâtului B. G. - Președintele Comisiei- Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata cheltuielilor de judecată efectuate, iar la data de 14.01.2013 acestea și-au reprecizat acțiunea introductivă în sensul că solicită continuarea judecării prezentei cauze în contradictoriu cu C. C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, precum și cu foștii și actualul președinte al autorității pârâte C.C.S.D., respectiv cu D. CRINUȚA N. - în calitate de fost Președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, D. D. - în calitate de fost Președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, B. G. - în calitate de Președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, fiecare dintre aceștia având, în diferite perioade ulterioare deciziei civile nr. 3012/25.05.2011 (irevocabilă), pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, calitatea de conducător al instituției pârâte, fiind astfel subiecți ai art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004,

solicitând, ca în baza probelor ce se vor administra, admiterea acțiunii și obligarea conducătorilor pârâtei C.C.S.D. la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data de 25.06.2011 și până la data executării deciziei civile nr. 3012/25.05.2011 (irevocabilă), pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, sancțiunea amenzii urmând a fi aplicată fiecăruia dintre aceștia corespunzător perioadei

de mandat în care nu și-a îndeplinit obligațiile din titlul executoriu, respectiv pentru fiecare zi de întârziere din perioada 25.06._11, în cazul pârâtei D. Crinuța N., pentru fiecare zi de întârziere din perioada 09.12._12, în cazul pârâtei D. D. și pentru fiecare zi de întârziere pentru perioada 06.06.2012 până la data punerii în executare a titlului executoriu, în cazul pârâtului B. G., obligarea conducătorilor pârâtei C.C.S.D., în solidar, la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate.

ÎN D., au fost invocate dispozițiile art. 132 C.proc.civ.

În dovedire au fost atașate deciziile de numire succesivă a pârâților în calitate de conducători ai CCSD(filele nr. 49-55).

C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare la cererea precizatoare inițială formulată de către reclamante, arătând în esență faptul că începând cu data de 29 mai 2012, prin Decizia Primului Ministru nr. 307 din data de 29 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 363/29.05.2012, a fost numit în funcția de președinte al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, cu rang de secretar de stat, domnul G. B..

În acest context, prin Decizia Primului ministru nr. 343 din data de 05.06.2012 s-a modificat componența nominală a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, fiind numit drept nou președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor domnul G. B..

II.Față de solicitarea reclamantelor de aplicare a dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004 și, raportat la noile dispoziții legale în vigoare - O.U.G. nr. 4/2012 și Legea nr. 117/2012, face următoarele precizări:

Prin adoptarea dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, legiuitorul a instituit un mijloc legal de presiune pus la îndemâna particularului atunci când trebuie să fie executată o obligație de a face, personală (intuitu personae), a administrației publice, prin aplicarea unei amenzi suportabilă din patrimoniul propriu al persoanei private competente de a executa personal hotărârea judecătorească irevocabilă.

Textul art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilește cu rigoare și sfera de aplicare a acestuia, respectiv hotărârile a căror neexecutare culpabilă atrage acordarea despăgubirilor și aplicarea sancțiunii.

Sancțiunile prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 se aplică numai în cazul hotărârilor care au ca obiect obligarea unei autorități să încheie, să înlocuiască, să modifice un act administrativ, să elibereze un înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative.

De asemenea, scopul prevederilor amintite sunt în sensul de a constrânge autoritatea publică, ce a fost obligată la îndeplinirea unei operațiuni administrative prin hotărârea judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, să pună în aplicare hotărârea judecătorească respectivă și nicidecum doar de a sancționa conducătorul acesteia prin aplicarea amenzii prevăzută de dispoziția legală amintită.

Astfel, finalitatea avută în vedere de legiuitor la edictarea acestor dispoziții legale nu este acela de a realiza un venit la bugetul de stat prin aplicarea, în orice mod și cu orice chip, a amenzii conducătorului autorității administrative, ci de a constrânge pe acesta din urmă să-și execute obligația stabilită în hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă.

Totodată, potrivit legii speciale, respectiv art. 13 alin. (1) lit. a din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, atribuția de emitere a deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire aparține Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (organism colegial alcătuit din 9 membri), care dispune emiterea acestor decizii în cadrul ședințelor de lucru ținute tocmai în acest scop prevăzut expres de legiuitor.

Or, începând cu data de 15 martie 2012, a intrat în vigoare O.U.G. nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.

Potrivit acestui act normativ, „se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente".

Așa cum rezultă și din nota de fundamentare a O.U.G. nr. 4/2012, în perioada de suspendare, prelungită prin Legea nr.117/_ până la data de 15.05.2013, urmează a fi adoptat un act normativ, ceea ce justifică, încă o dată, oprirea procedurilor de acordare a despăgubirilor.

Suspendarea procedurilor de emitere a titlurilor de despăgubire urmărește implementarea Hotărârii CEDO din cauza - pilot M. A. și alții împotriva României și a fost determinată și de imposibilitatea corelării epuizării Fondului Proprietatea cu momentul adoptării actului normativ privind implementarea hotărârii pilot, care va reglementa, pe lângă măsurile privind reforma legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor.

Prin această suspendare nu s-a urmărit doar amânarea momentului la care se vor emite titlurile de despăgubire, ci și blocarea acestor operațiuni pentru intervalul de timp necesar atât pentru reformarea legislației în acest domeniu, cât și pentru găsirea resurselor financiare necesare plății acestor despăgubiri.

În privința resurselor financiare pentru plata despăgubirilor, respectiv cele prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, acestea nu mai există în prezent, după cum rezultă și din nota de fundamentare a O.U.G. nr. 4/2012.

Astfel, noul act normativ trebuie să se întemeieze pe o imagine de ansamblu a numărului de persoane cărora trebuie să le fie plătite despăgubiri, persoane aflate în aceeași situație, asupra posibilelor resurse existente și a cuantumului acestor despăgubiri posibil a fi achitate în mod real, așa cum recomandă hotărârea CEDO amintită.

Așa cum se prevede și în Nota de fundamentare măsurile propuse nu aduc o restrângere a drepturilor persoanelor îndreptățite, ci prevăd acordarea unui interval de timp în vederea identificării de către statul român a măsurilor necesare pentru continuarea procesului de acordare a despăgubirilor, în contextul epuizării Fondului Proprietatea și în vederea corelării cu momentul adoptării proiectului de act normativ privind implementarea hotărârii pilot pronunțată de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care va reglementa și modalitatea în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor.

O asemenea măsură nu contravine Convenției Europene a Drepturilor Omului și Protocolului adițional nr. 1, pentru că statul român a aplicat același principiu tuturor celor aflați în situații identice și s-a încadrat în limitele de apreciere ale impactului economic al măsurilor asupra ansamblului statului, astfel încât măsura legislativă este temeinic justificată.

Însăși Curtea Constituțională, sesizată fiind cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolului unic al O.U.G. nr. 4/2012, s-a pronunțat prin Decizia nr. 723 din 5 iulie 2012 în sensul constituționalității acestui act normativ, în totalitate, iar în considerentele acestei decizii au fost analizate prevederile ordonanței prin raportare și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța de contencios constituțional statuând asupra proporționalității măsurilor dispuse prin ordonanță.

Citează, în acest sens, câteva paragrafe din motivarea Curții Constituționale, în strânsă legătură cu soluționarea prezentei cauze.

În acest context, subliniază faptul că, începând cu data de 29 mai 2012, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților are un nou președinte, cu rang de secretar de stat, în persoana d-lui G. B., fiind numit în această funcție prin Decizia Primului Ministru nr. 307 din 29 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 363/29.05.2012;

Ca urmare a acestei numiri, prin Decizia Primului ministru nr. 343 din data de 05.06.2012 s-a modificat componența nominală a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin desemnarea dlui G. B. în funcția de președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Suspendarea activității Comisiei Centrale cu privire la emiterea titlurilor de despăgubire, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor a intrat în vigoare la un moment anterior numirii d-lui G. B. în funcția de președinte al Comisiei Centrale, astfel că în mod obiectiv nu se poate reține culpa acestuia, având în vedere suspendarea legală prevăzută în mod expres de legiuitor pentru perioada 15 martie 2012 - 15 mai 2013.

Or reținut este și faptul ca instanțele judecătorești, în spețe similare, s-au pronunțat în sensul respingerii acțiunii întemeiate pe dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, tocmai având în vedere . O.U.G. nr. 4/2012 și amintește, în acest sens, cu titlu de exemplu: Sentința Civilă nr. 28/F-CC/2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, Sentința Civilă nr. 27/F-CC/2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, Sentința civilă nr. 799/2012 pronunțată de Curtea de Apel C., Sentința Civilă nr.5633/09.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel București, Sentința Civilă nr.5343/27,09.2012 pronunțată de Curtea de Apel București.

III. Cu privire la punerea în executare a Deciziei civile nr. 3012/2011 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, învederează că dosarul de despăgubire al reclamantelor a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr._/CC.

Dosarul de despăgubiri al reclamantelor a fost introdus în ședința Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din data de 14.12.2011 și reintrodus în ședința Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din data de 09.03.2012 în vederea transmiterii către evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată în mod aleatoriu precum și a întocmirii raportului de evaluare.

Dosarul de despăgubire al reclamantelor, înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr._/CC, va reintra în următoarea ședință a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea atribuirii unui evaluator ce urmează să întocmească raportul de evaluare, după perioada de suspendare prevăzută de O.U.G nr.4/2012 completată și modificată prin legea nr.117/2012.

Prin urmare, nu există intenția de a se tergiversa soluționarea dosarului de despăgubire nr._/CC și nici de a nesocoti Decizia civilă nr.3012/2011 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, însă C. C. nu poate acționa în afara cadrului legal mai sus menționat, motiv pentru care solicită respingerea acțiunii.

Nu în ultimul rând, menționează faptul că, în situații similare, instanțele judecătorești au apreciat faptul că emiterea titlului de despăgubire se face cu respectarea procedurii administrative prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Precizează că numai în cadrul ședințelor Comisiei Centrale se desemnează evaluatorii și se aprobă rapoartele de evaluare, în vederea emiterii deciziilor (ședințe care au regularitate lunară, neavând o dată fixă).

Având în vedere cele mai sus menționate se poate deduce cu ușurință faptul că nu a existat niciodată intenția de a se tergiversa soluționarea dosarului de despăgubire nr._/CC și nici de a nesocoti Decizia civilă nr. 3012/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin urmare, obligația statuată urmează a fi îndeplinită conform legii, după parcurgerea în totalitate a procedurii administrative prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 coroborat cu O.U.G. nr. 4/2012 și respectiv Legea nr. 117/2012.

Atașează, în copie, Sentința civilă nr. 379/22.10.2009 pronunțată de Curtea de Apel C. și Sentința civilă nr. 178/01.09.2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, precum și alte hotărâri judecătorești prin care au fost respinse acțiuni similare în condițiile adoptării O.U.G nr.4/2012.

IV. Referitor la solicitarea de plată a cheltuielilor de judecată, solicită respingerea acestora ca neîntemeiată, având în vedere aspectele prezentate în cuprinsul acestei întâmpinări.

În drept: H.G.nr.361/2005, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 10/2001, republicată, art. 114 - 115 și următoarele din Codul de Procedură Civilă, Legea nr.247/2005, O.U.G. nr.81/2007, OUG nr. 62/2010, OUG nr. 4/2012, Legea nr. 117/2012.

De asemenea pârâtul G. B., în calitate de Președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, a formulat întâmpinare la cererea precizatoare a cererii de chemare în judecată, cerere înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a Vlll-a C. Administrativ și Fiscal, considerând solicitările reclamantelor formulate în contradictoriu cu subsemnatul, în calitate de Președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor ca fiind neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

Amintește, totodată, faptul că însăși Curtea Constituțională, sesizată fiind cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolului unic al O.U.G. nr. 4/2012, s-a pronunțat prin Decizia nr. 723 din 5 iulie 2012 în sensul constituționalității acestui act normativ, în totalitate, iar în considerentele acestei decizii au fost analizate prevederile ordonanței prin raportare și la art. 1 alin. (4) din Constituție instituie principiul separației și echilibrului puterilor în cadrul democrației constituționale, ceea ce presupune, pe de o parte, că niciuna dintre cele 3 puteri nu poate interveni în activitatea celorlalte puteri, iar pe de altă parte, presupune controlul prevăzut de lege asupra actelor emise de fiecare putere în parte. Adoptarea unei ordonanțe de urgență, ca act normativ ce permite Guvernului, sub controlul Parlamentului, să facă față unei situații extraordinare, se justifică prin necesitatea și urgența reglementării acestei situații, care, datorită circumstanțelor sale, impune adoptarea de soluții imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public. Acordarea unui interval de timp în vederea identificării de către statul român a unor soluții financiare privind continuarea procesului de acordare a despăgubirilor justifică adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2012, fără ca prin aceasta să se aducă atingere art. 1 alin. (4) din Constituție."

Prin adoptarea si aplicarea acestui act normativ nu se neagă existența si întinderea drepturilor constatate prin hotărâri judecătorești irevocabile și nici nu se refuză punerea în executare a acestora, ci doar se suspendă de drept, pe o perioadă de timp rezonabilă, punerea în executare a titlurilor executorii în cauză.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în practica sa constantă, a stabilit că aplicarea amenzii prevăzute de art. 24 alin. (2) este consecința neexecutării culpabile a unei hotărâri judecătorești irevocabile, situație reținută și în considerentele Deciziei nr. 1566/2009 a Curții Constituționale.

Or, în raport de prevederile O.U.G. nr. 4/2012 nu se mai poate pune în discuție neexecutarea culpabilă a hotărârilor judecătorești, motiv pentru care trebuie să fie respinsă acțiunea reclamantului, astfel cum a fost precizată.

În acest context, subliniază faptul că, începând cu data de 29 mai 2012, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților are un nou președinte, cu rang de secretar de stat, pârâtul fiind numit în această funcție prin Decizia Primului Ministru nr. 307 din 29 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 363/29.05.2012.

Ca urmare a acestei numiri, prin Decizia Primului ministru nr. 343 din data de 05.06.2012 s-a modificat componența nominală a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin desemnarea persoanei pârâtului în funcția de președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Suspendarea activității Comisiei Centrale cu privire la emiterea titlurilor de despăgubire, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor a intrat în vigoare la un moment anterior numirii pârâtului în funcția de președinte al Comisiei Centrale, astfel că în mod obiectiv nu se poate reține culpa sa, având în vedere suspendarea legală prevăzută în mod expres de legiuitor pentru perioada 15 martie 2012 - 15 mai 2013.

De reținut este și faptul că instanțele judecătorești, în spețe similare, s-au pronunțat în sensul respingerii acțiunii întemeiate pe dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, tocmai având în vedere . O.U.G. nr. 4/2012 și amintește, în acest sens, cu titlu de exemplu: Sentința Civilă nr. 28/F-CC/2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, Sentința Civilă nr. 27/F-CC/2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, Sentința civilă nr. 799/2012 pronunțată de Curtea de Apel C., Sentința Civilă nr.5633/09.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel București, Sentința Civilă nr.5343/27.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel București.

II. În subsidiar, cu privire la punerea în executare a Deciziei civile nr. 3012/2011 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, învederează următoarele aspecte:

Dosarul de despăgubire al reclamantelor a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr._/CC.

Prin urmare, urmează a se observa faptul că nu există intenția de a se tergiversa soluționarea dosarului de despăgubire nr._/CC și nici de a nesocoti Decizia civilă nr.3012/2011 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, însă C. C. nu poate acționa în afara cadrului legal mai sus menționat, motiv pentru care solicită ca în soluționarea prezentei cauze, să se aibă în vedere aceste aspecte.

Nu în ultimul rând, precizează faptul că, în situații similare, instanțele judecătorești au apreciat faptul că emiterea titlului de despăgubire se face cu respectarea procedurii administrative prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Având in vedere cele mai sus menționate se poate deduce cu ușurință faptul că nu a existat niciodată intenția de a se tergiversa soluționarea dosarului de despăgubire nr._/CC și nici de a nesocoti Decizia civilă nr. 3012/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

III. Referitor la solicitarea de plată a cheltuielilor de judecată, a solicitat respingerea ca neîntemeiată, având în vedere aspectele prezentate în cuprinsul acestei întâmpinări.

În drept: Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr.247/2005, H.G nr.1095/2005, O.U.G nr.4/2012, Legea nr.117/2012, art. 115-119 din Codul de Procedură Civilă.

Pârâta D. CRINUȚA N. a formulat întâmpinare excepția lipsei calității procesuale pasive și a lipsei de interes a reclamantelor în ceea ce o privește, întrucât nu mai deține funcția de președinte al ANRP încă din data de 04.10.2011 conform deciziei nr. 113/2011 publicata in M.Of nr.702/05.10.2011, iar obligarea la plata unei amenzi se aplică celui ce are o astfel de calitate, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.

Tot astfel, interesul reclamantelor trebuie să fie legitim și actual, această ultimă condiție nefiind îndeplinită având în vedere încetarea din funcția de președinte a pârâtei, raportat la dispozițiile art.24 din Legea nr.554/2004, aceea de a obține constrângerea președintelui sau persoanei obligate să execute o obligație ce a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă prin aplicarea unei amenzi.

A mai solicitat și respingerea acțiunii ca nefondată, ținând cont de următoarele aspecte:

Din documentele care i-au fost comunicate de instanță, rezultă că ICCJ prin decizia nr.3012/25.05.2011 a dispus obligarea CCSD să soluționeze dosarele aferente dispozițiilor nr.5795/2006 și nr.5797/2006 emise de PMB.

Or, din adresele depuse la dosar de ANRP nr._/CC/22.06.2011 și nr._/CC/23.08.2011, reiese că dosarul nr._/CC nu a fost retransmis ANRP-ului de către PMB până la data primei adrese, iar conform celei de-a doua adrese reiese că PMB a transmis dosarul prin poștă, fără respectarea dispoz. art. 16 alin.2 ind.l și 2 ind.2 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, respectiv fără întocmirea avizului de legalitate.

Ulterior, în data de 20.09.2011, Prefectura București prin adresa nr.CB/_/P/20.09.2011 a înștiințat că s-a emis avizul de legalitate urmând a comunica ANRP întreaga documentație conform dispozițiilor legale sus citate.

Prin urmare, până la data de 04.10.201 la care și-a dat demisia din funcția de președinte ANRP, culpa în nesoluționarea dosarului nu îi aparține, întrucât conform celor prezentate, nici PMB și nici Prefectura București, nu au comunicat ANRP documentele necesare repartizării dosarului în vederea analizării în conformitate cu dispozițiile legale:

În esență, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

În drept: art. 115-118 Cod proc.civ.

Deliberând asupra excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. Crinuța N. și a excepției lipsei de interes, precum și asupra fondului cauzei, prin prisma susținerilor părților, a probelor administrate, a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Curtea constată următoarele:

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. Crinuța N. Curtea constată că este neîntemeiată existând identitate între persoana acestei pârâte și persoana care în perioada ulterioară rămânerii irevocabile a titlului executoriu deținut de către reclamantă a deținut calitatea de conducător al CCSD, astfel încât potrivit art. 24 din legea nr. 554/2004 se reține calitatea procesuală pasivă a acestei pârâte corespunzător perioadei în care a deținut o asemenea funcție, respectiv 16-10._11.

Cu privire la excepția lipsei de interes invocată de către aceeași pârâtă cu referire la aceleași împrejurări, Curtea constată că la data introducerii acțiunii, 21.07.2011, când această pârâtă a figurat în acțiunea inițială, a deținut calitatea de conducător al CCSD, astfel încât potrivit disp. art. 24 din legea nr. 554/2004 reclamantele au avut un interes direct, legitim și actual de a formula o asemenea acțiune în vederea valorificării titlului executoriu, neavând relevantă că ulterior introducerii acțiunii aceeași pârâtă a fost eliberată din această funcție, față de împrejurarea că reclamantele au înțeles ulterior să precizeze acțiunea introductivă în sensul obligării fiecăruia dintre conducătorii CCSD, potrivit perioadelor succesive în care au deținut o astfel de funcție, la plata amenzii conform art. 24 din legea nr. 554/2004, urmând a fi respinsă această excepție ca neîntemeiată.

Cu privire la fondul cauzei, Curtea constată că în fapt prin decizia civilă nr. 3012/25.05.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, SCAF a fost admis recursul formulat de către reclamantele din prezenta cauză împotriva sentinței civile nr. 2392/18.05.2010 pronunțată de Curtea de Apel București, SCAF în dosarul nr._, a fost modificată sentința recurată în sensul că a fost admisă în parte acțiunea formulată de către aceleași reclamante în contradictoriu cu pârâta CCSD și obligată această pârâtă să soluționeze dosarele corespunzătoare dispozițiilor nr. 5795/2006 și respectiv nr. 5797/2006 emise de către Primarul General al Mun. București, în sensul parcurgerii etapelor ulterioare analizării dosarelor pentru evaluarea și stabilirea despăgubirilor cuvenite recurenților-reclamanți.

Deși ulterior expirării celor 30 de zile de la data pronunțării acestei decizii irevocabile pronunțată de către instanța de contencios administrativ reclamantele din prezenta cauză s-au adresat CCSD în scopul derulării etapelor administrative în vederea evaluării imobilelor pentru care au fost emise dispozițiile menționate în cuprinsul dispozitivului titlului executoriu, totuși pârâta din titlul executoriu nu și-a îndeplinit obligațiile invocând fie împrejurarea că deși s-a solicitat Primăriei Mun. București completarea documentației administrative și Prefectului Mun. București înaintarea celor două dispoziții împreună cu avizul de legalitate al acestuia, totuși aceste autorități publice nu și-au îndeplinit în mod corespunzător și în termen util aceste atribuții, iar în plus faptul că deși ulterior dosarele administrative constituie pe numele reclamantelor din prezenta cauză au fost reînregistrate pe rolul CCS, totuși nu s-a reușit discutarea acestora în cadrul ședințelor succesive ale Comisiei special constituită în cadrul CCSD, potrivit dispozițiilor legale din titlul VII al legii nr. 247/2005, urmare a lipsei cvorumului necesar desfășurării activității acestei comisii.

Deși cu privire la aceste împrejurări, Curtea reține că nu pot fi reținute ca fiind justificate în mod obiectiv din perspectiva obligației de aducere la îndeplinire a dispozițiilor din titlul executoriu(având în vedere că într-adevăr la data emiterii celor două dispoziții dispozițiile titlului VII al legii nr. 247/2005 nu prevedeau obligația autorității publice locale de a înainta aceste dispoziții împreună cu avizul de legalitate al prefectului, această obligație fiind reglementată o dată ulterioară, iar prin titlul executoriu s-a dispus depășirea acestei etape, prin efectuarea raportului de evaluare și emiterea titlului de despăgubire în favoarea reclamantelor corespunzător valorii rezultată din raportul de evaluare aferent imobilelor care au făcut obiectul celor două dispoziții emise în temeiul legii nr. 10/2001, iar în plus pârâții, în calitate de conducători ai CCSD nu au făcut dovada efectuării tuturor demersurilor legale pentru asigurarea cvorumului necesar discutării celor două dosare ale reclamantelor și lipsa unei culpe a acestora în neîntrunirea cvorumului de ședință), totuși se constată că pe durata prezentului dosar a fost emisă OUG nr. 4/2012, publicată în M.OF. Partea I din data de 13.03.2012, potrivit căreia „la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare.

(2) În perioada prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite.”

De asemenea a fost publicată în M. Of. Partea I-a nr. 456 din 6 iulie 2012 Legea nr. 117/2012 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente și pentru modificarea art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, conform căreia „ La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea Curtea constată că prin Decizia nr. 723 din 5 iulie 2012

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, decizie publicată la data de 06.08.2012, ulterior pronunțării deciziei nr. 2649/29.05.2012 prin care în prezenta cauză sentința inițială a fost casată pentru rejudecare cu luarea în considerare a considerentelor de fapt și de drept menționate în cuprinsul acesteia, decizie obligatorie potrivit dispozițiilor art. 147 alin. 4 din Constituția României, prin care Curtea Constituțională a României a reținut următoarele:

„nmCurtea, în jurisprudența sa, a statuat în mod constant că situațiile extraordinare exprimă un grad mare de abatere de la obișnuit sau comun, aspect întărit și prin adăugarea sintagmei "a căror reglementare nu poate fi amânată". Curtea a mai arătat, prin Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, că pentru îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituție este necesară existența unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voința Guvernului, care pune în pericol un interes public.

În raport cu obiectul criticii de neconstituționalitate formulate, Curtea reține că, în nota de fundamentare a ordonanței de urgență criticate, existența unei situații extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată și urgența acesteia sunt justificate de Guvern prin următoarele argumente: inexistența, în prezent, a unui mecanism instituțional și legal prin care să se concretizeze dreptul persoanelor îndreptățite la acordarea despăgubirilor, care impune acordarea unui interval de timp în vederea identificării de către statul român a unor soluții financiare privind continuarea procesului de acordare a despăgubirilor, întrucât Fondul "Proprietatea", creat pentru despăgubirea foștilor proprietari, a înregistrat, potrivit ultimelor date statistice, o scădere accelerată a participației statului român, prin Ministerul Finanțelor Publice, în urma conversiei în acțiuni a titlurilor de despăgubire emise de către C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor; imposibilitatea exercitării dreptului de opțiune privind dreptul la despăgubire sub formă de acțiuni la Fondul "Proprietatea", de către persoanele îndreptățite; necesitatea adoptării unor măsuri care să permită concretizarea dreptului privind acordarea despăgubirilor, rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăților, astfel încât persoanele îndreptățite să poată beneficia de acordarea unor despăgubiri certe, previzibile și predictibile, în conformitate cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului, în contextul implementării Hotărârii-pilot pronunțate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza M. A. și alții împotriva României; necesitatea respectării dispozițiilor art. 138 alin. (5) din Constituție, care prevăd faptul că "nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanțare"; necesitatea menținerii echilibrului bugetar și, în mod implicit, respectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce privește nivelul deficitului bugetar.

Analizând toate motivele invocate de către Guvern în preambulul ordonanței, în mod cumulat, și plecând de la premisa constatată de către Curte prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, în care s-a reținut că situația de criză financiară mondială ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a țării și, implicit, securitatea națională, Curtea ajunge la concluzia că, în cauza de față, există un grad mare de abatere de la obișnuit, și anume de la condițiile concrete în care executarea titlurilor executorii se face cu respectarea Codului de procedură civilă, astfel încât Curtea consideră că există o situație extraordinară în sensul art. 115 alin. (4) din Constituție. O atare situație extraordinară, în mod evident, are un caracter temporar, regula în această materie fiind executarea hotărârilor judecătorești în conformitate cu dreptul comun în materie, respectiv Codul de procedură civilă, chiar dacă debitor este statul.

Pentru toate aceste motive, Curtea constată că reglementarea criticată nu aduce atingere dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție, îndeplinind exigențele urgenței și ale situației extraordinare.

b) Art. 115 alin. (6) din Constituție:

O altă critică formulată de autorul excepției constă în faptul că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2012 afectează drepturi și libertăți constituționale, respectiv atât dreptul de proprietate al persoanelor îndreptățite, cât și dreptul la executarea hotărârilor irevocabile prin care autoritățile au fost obligate la emiterea titlurilor de despăgubire/conversie, fiind contrară art. 115 alin. (6) din Constituție.

Art. 115 alin. (6) din Constituție prevede că "Ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică".

Potrivit Deciziei Curții nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008, din interpretarea textului constituțional se poate deduce că interdicția adoptării de ordonanțe de urgență este totală și necondiționată atunci când menționează că "nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale" și că "nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică". În celelalte domenii prevăzute de textul constituțional, ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate dacă "afectează", dacă au consecințe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conțin, au consecințe pozitive în domeniile în care intervin.

Așa fiind, pentru a constata încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție în cauza dedusă judecății, instanța constituțională este chemată să aprecieze dacă drepturile constituționale invocate de către autorul excepției de neconstituționalitate au fost afectate prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2012. Prin urmare, în continuare, Curtea va analiza excepția de neconstituționalitate cât privește criticile de neconstituționalitate intrinsecă, referitoare la încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separației și echilibrului puterilor în stat, art. 21 - "Accesul liber la justiție" și art. 44 - "Dreptul de proprietate privată".

II. Cu privire la criticile de neconstituționalitate intrinsecă, Curtea constată următoarele:

a) În ceea ce privește dreptul de proprietate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că despăgubirea recunoscută printr-o decizie definitivă și executorie constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; neexecutarea plății într-un termen rezonabil constituie deci o atingere a dreptului reclamantului la respectarea bunurilor, ca și faptul că lipsa de lichidități nu poate justifica un asemenea comportament (Ambruosi împotriva Italiei, 2000, Burdov împotriva Rusiei, 2002).

Guvernul, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă însă existența și întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind deci o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în contextual economic actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară și de dificultăți în menținerea echilibrului bugetar.

De altfel, faptul că, pe perioada celor 6 luni în care se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire/conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, personalul din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite relevă atenția pe care legiuitorul delegat o acordă executării întru totul a hotărârilor judecătorești ce cad sub incidența Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2012.

Soluția legislativă criticată reprezintă o normă temporară (titlul ordonanței precizând faptul că privește măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005), care nu aduce atingere înseși substanței dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire, obligația statului urmând a se executa după expirarea perioadei de 6 luni, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă și disproporționată, astfel cum susține autorul excepției.

În concluzie, Curtea constată că măsurile stabilite prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispozițiile constituționale și convenționale referitoare la ocrotirea proprietății, de vreme ce urmăresc un scop legitim - echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică - și sunt proporționale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice și sociale, precum și echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective.

b) Cât privește invocarea dispozițiilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și a dispozițiilor art. 6 privind dreptul oricărei persoane la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale - Decizia nr. 458 din 31 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009 -, "procesul civil parcurge două faze: judecata și executarea silită, aceasta din urmă intervenind în cazul hotărârilor susceptibile de a fi puse în executare cu ajutorul forței de constrângere a statului sau a altor titluri executorii, în măsura în care debitorul nu își execută de bunăvoie obligația".

În acest context, Curtea observă că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2012 constituie o măsură de natură să întărească finalitatea procesului judiciar, în sensul că reprezintă un prim pas important al debitorului de a-și executa creanța.

Faptul că, potrivit ordonanței de urgență criticate, se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, având în vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăților, cât și valoarea titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare.

De pildă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, soluționând Cererea nr. 60.858/00 și pronunțând Decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în Cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani și 7 luni de executare a unei hotărâri judecătorești nu este excesiv în condițiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unității militare debitoare. Totodată, în Cauza Burdov împotriva Rusiei, 2002, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o autoritate statală nu ar putea să invoce lipsa de lichidități pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare.

Or, în cauza de față, Guvernul român nu refuză executarea hotărârilor judecătorești, ci suspendă, pentru o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri.

În concluzie, Curtea constată că o atare măsură, având caracter temporar, nu este contrară dispozițiilor art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, regula în această materie fiind executarea hotărârilor judecătorești în conformitate cu dreptul comun în materie, adoptarea de către Guvern a Ordonanței de urgență nr. 4/2012 fiind motivată și de dificultățile întâmpinate cu privire la executarea hotărârilor judecătorești în această materie, din cauza inexistenței, în prezent, a unui mecanism instituțional și legal prin care să se concretizeze dreptul persoanelor îndreptățite la acordarea despăgubirilor.

În acest context, Curtea reține că nu pot fi primite nici susținerile potrivit cărora, prin adoptarea actului normativ criticat, Guvernul a intervenit în atribuțiile puterii judecătorești, cu încălcarea principiului separației puterilor în stat.

Art. 1 alin. (4) din Constituție instituie principiul separației și echilibrului puterilor în cadrul democrației constituționale, ceea ce presupune, pe de o parte, că niciuna dintre cele 3 puteri nu poate interveni în activitatea celorlalte puteri, iar pe de altă parte, presupune controlul prevăzut de lege asupra actelor emise de fiecare putere în parte. Adoptarea unei ordonanțe de urgență, ca act normativ ce permite Guvernului, sub controlul Parlamentului, să facă față unei situații extraordinare, se justifică prin necesitatea și urgența reglementării acestei situații, care, datorită circumstanțelor sale, impune adoptarea de soluții imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public. Acordarea unui interval de timp în vederea identificării de către statul român a unor soluții financiare privind continuarea procesului de acordare a despăgubirilor justifică adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2012, fără ca prin aceasta să se aducă atingere art. 1 alin. (4) din Constituție.

c) De asemenea, Curtea nu poate reține nici criticile de neconstituționalitate potrivit cărora Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2012 este contrară dispozițiilor art. 11 - "Dreptul internațional și dreptul intern" și art. 20 - "Tratatele internaționale privind drepturile omului" din Legea fundamentală raportat la prevederile art. 46 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la forța obligatorie și executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului.

Potrivit paragrafului 1 al art. 46 din Convenție, "Înaltele părți contractante se obligă să se conformeze hotărârilor definitive ale Curții, pronunțate în cauzele în care sunt părți", instituindu-se o obligație de rezultat ce incumbă statului, astfel încât acesta trebuie să ia toate măsurile de natură a face să înceteze încălcarea constatată de instanța europeană, prin înlăturarea cauzelor care, pe plan general, normativ sau ținând de anumite practici ale autorităților naționale, au făcut posibilă producerea acelei încălcări, și de a-i înlătura toate consecințele. Forța juridică a hotărârilor instanței europene depășește cadrul individual al procedurii soluționării unei cauze și al rezultatului acesteia și privește, în egală măsură, adoptarea unor măsuri de ordin general, de natură a înlătura producerea, în viitor, a unor încălcări de genul celei constatate prin hotărârea instanței europene ce va fi executată de statul în cauză.

Curtea observă că ordonanța de urgență criticată a fost adoptată în contextul implementării Hotărârii-pilot pronunțate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza M. A. și alții împotriva României, fiind o măsură temporară care va reglementa, pe lângă măsurile privind reformarea legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor, de natură a oferi un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparație.

Se are în vedere astfel adoptarea unor măsuri cu caracter general, de natură a înlătura, pe viitor, disfuncționalități ale mecanismului de restituire sau de despăgubire și care să poată conduce la realizarea efectivă a dreptului la restituire sau la despăgubire, păstrând un just echilibru între diferitele interese în cauză. De altfel, instanța europeană a reținut în motivarea Hotărârii-pilot pronunțate în Cauza M. A. și alții împotriva României că statului trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din țară și pentru punerea lor în aplicare.”

Prin raportare la considerentele acestei decizii obligatorie inclusiv pentru autoritățile publice și pentru instanțele interne începând cu data publicării acesteia în Monitorul Oficial Partea I-a, Curtea constată că nu poate fi reținută îndeplinirea în mod cumulativ a condițiilor prevăzute de art. 24 alin. 1 și 2 din legea nr. 554/2004 republicată, respectiv aceea a termenului prevăzut de lege pentru aducerea la îndeplinire întocmai a dispozițiilor titlului executoriu, termen care potrivit noilor dispoziții legale, confirmate prin decizia nr. 723/2012, a fost prelungit în privința pârâților până la data de 15.05.2013, fiind vorba despre o măsură temporară de suspendare a operațiunilor administrative de evaluare și de emitere a titlului de despăgubire destinată tocmai executării obligațiilor stabilite prin lege și hotărârile judecătorești în sarcina pârâților, în considerarea interesul public privind necesitatea aplicării echitabile a dispozițiilor legale în sensul despăgubirii uniforme a tuturor persoanelor îndreptățite, precum și a lipsei profunde a fondurilor necesare pentru punerea efectivă în aplicare a dispozițiilor din titlurile executorii.

Din această perspectivă Curtea reține că în prezent, începând cu data intrării în vigoare a dispozițiilor privind suspendarea procedurilor administrative prin publicarea OUG nr. 4/2012 și a legii nr. 117/2012 de aprobare a OUG nr. 4/2012, obligația fiecărui pârât, în calitate de conducător al CCSD, debitor în cadrul titlului executoriu, potrivit perioadelor în care au deținut asemenea funcție, nu putea fi adusă la îndeplinire în beneficiul reclamantelor din prezenta cauză decât prin încălcarea dispozițiilor legale și a disp. art. 1 alin. 5 din Constituția României, obligație care în prezent și față de decizia CCR nr. 723/2012 este impusă și instanței de contencios administrativ și reclamantelor, astfel încât vor fi înlăturate argumentele în sens contrar ale acestora din urmă cu privire la necesitatea respectării forței obligatorii a unei hotărâri judecătorești irevocabile.

În privința perioadei anterioare intrării în vigoare a dispozițiilor OUG nr. 4/2012, Curtea constată că dispozițiile art. 24 alin. 1 și 2 din legea nr. 554/2004 nu pot primi o aplicare efectivă având în vedere că aceste dispoziții urmează a fi interpretate exclusiv în vederea aducerii la îndeplinire a titlului executoriu, iar nu în sensul solicitat prin acțiune, această amendă fiind aplicabilă exclusiv în situația în care la data pronunțării instanței obligația nu a fost îndeplinită, o aplicare contrară acestei interpretări conducând la extinderea intenției legiuitorului, în plus reținându-se că în asemenea ipoteză reclamantele aveau la dispoziție posibilitatea solicitării unor despăgubiri aferente acestei perioade de refuz de executare, considerente față de care va fi respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. Crinuța N. și excepția lipsei de interes, ca neîntemeiate.

Respinge acțiunea precizată formulată de reclamanții G. D. G. și V. R. V., ambii cu domiciliul în București, ., sect.2, în contradictoriu cu pârâții C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, B. G. - Președintele Autorității Naționale pentru Stabilirea Despăgubirilor ambii cu sediul în Calea Floreasca 202, sect.1, D. Crinuța N. cu domiciliul ales la CA „D. Hurchi” din București, .. 4 B, sect.1 și D. D. cu domiciliul în Ploiești, . M. nr.12, ., ., ca neîntemeiată.

Cu recurs în 5 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 08.04.2013.

PREȘEDINTEGREFIER

G. D. C. A.

Red. GD/AC

2 ex/30.04.2013

← Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 5898/2013....		Pretentii. Decizia nr. 3918/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI →

Sancţiune pentru neexecutare hotărâre. Sentința nr. 1264/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sancţiune pentru neexecutare hotărâre. Sentința nr. 1264/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI