Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 5927/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5927/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-12-2013 în dosarul nr. 18376/3/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 5927
Ședința publică de la 19.12.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. J.
JUDECĂTOR: A. P.
JUDECĂTOR: R. I. C.
GREFIER: M. B.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții – reclamanți S. B. ȘI ASOCIAȚII, B. L. și B. O., împotriva Sentinței civile nr. 3858/19.08.2013 pronunțate de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimata-pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, în cauza având ca obiect „suspendare executare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspund recurenții – reclamanți, prin avocat B. L., având împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind intimata-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenții-reclamanți, prin avocat, depune două extrase din Ecris cu privire la soluțiile pronunțate asupra contestațiilor la executare, învederând că au fost puse în executare deciziile contestate.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra motivelor de recurs.
Recurenții-reclamanți, prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, apreciind că instanța de fond în mod greșit a pronunțat sentința recurată, ignorând incidența motivelor care impun suspendarea executării deciziilor menționate, și anume existența cazului bine justificat și prevenirea unei pagube. Cu referire la prevenirea unei pagube, solicită să se rețină faptul că deja au fost puse în executare deciziile, fiind anulate executările silite începute, în prima contestația întrucât că a fost poprită o sumă care fusese deja plătită, iar în contestația care se referă la cele trei decizii, întrucât nu s-au efectuat formele de executare în conformitate cu procedura prevăzută de lege. Cu privire la existența cazului bine justificat, astfel cum s-a arătat și în motivele de recurs, învederează că organele de inspecție fiscală nu au efectuat calcule elementare de matematică, stabilind în sarcina recurenților-reclamanți impozite cu mult mai mari decât cele reale, fiind ignorate totodată dispozițiile cu privire la deductibilitatea unor anumite cheltuieli, cum ar fi cheltuielile cu privire la publicitate; intimata-pârâtă a apreciat, în ceea ce privește emisiunile TV, în cadrul cărora reclamanții au participat pentru susținerea unor aspecte de drept sau publicarea unor articole de specialitate, că nu este vorba de cheltuieli deductibile, ci au ca scop doar promovarea societății și atragerea de clienți, supoziție care este însă nefondată. Un motiv destul de întemeiat pentru a exista un caz bine justificat, este faptul că nu s-a luat în considerare perioada în care B. L. s-a aflat în concediu de creștere a copilului, instanța de fond argumentând, în motivarea sentinței, că reclamanta, deținând 50 de părți sociale în cadrul societății, este pasibilă de plata impozitului pe venit, în condițiile în care impozitul pe venit pe anul 2088 și începutul anului 2009, perioadă în care aceasta s-a aflat în concediu, a fost plătit integral de asociatul reclamant B. O.. Menționează că faptul plății impozitului de către asociat a fost cunoscut atât de către instanță, cât și de către organele de control. Cu privire la capătul de cerere privind suspendarea curgerii dobânzilor și penalităților, întrucât nu există un text de lege expres și având în vedere principiul accesorium sequitur principale, prin raportare la faptul că s-a dispus suspendarea deciziilor contestate, solicită admiterea acestuia. Solicită cheltuieli de judecată.
Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
CERERILE
Prin cererea inregistrata sub nr._, asa cum a fost modificata, partile reclamante B. L. si B. O., avocați parteneri, in nume personal si in calitate de reprezentanti ai partii reclamante S. B. & Asociații, in contradictoriu cu partea parata Agenția Naționala de Administrare Fiscala - Administrația Finanțelor Publice Sector 3, au solicitat nstantei ca prin hotararea ce va pronunta sa dispuna suspendarea executării următoarelor acte administrativ fiscale, pana la soluționarea in fond a pricinii:
1) Decizia de impunere nr. 2/08.02.2013, emisa de Serviciul Inspecție Fiscala Persoane Fizice din cadrul paratei, prin care s-au stabilit obligații fiscale suplimentare de plata, in sarcina S. B. & Asociații, in cuantum total de 132.290,00 lei (reprezentând 77.131,00 lei - TVA stabilita suplimentar, 43.589,00 lei - dobanzi/majorari de intarziere si 11.570,00 lei - penalități de intarziere);
2) Decizia de impunere nr. 4/08.02.2013, emisa de Serviciul Inspecție Fiscala Persoane Fizice din cadrul paratei, prin care s-au stabilit obligații fiscale suplimentare de plata, in sarcina contribuabilului B. O., in cuantum total de 20.090,00 lei (reprezentând 14.294,00 lei - impozit pe venitul net anual impozabil stabilit suplimentar pentru anii 2008-2010, 3.651,00 lei - dobanzi/majorari de intarziere si 2.145,00 lei - penalități de intarziere);
3) Decizia de impunere nr. 5/08.02.2013, emisa de Serviciul Inspecție Fiscala Persoane Fizice din cadrul paratei, prin care s-au stabilit obligații fiscale suplimentare de plata, in sarcina contribuabilei B. L., in cuantum total de 33.382,00 lei (reprezentând 22.128,00 lei - impozit pe venitul net anual impozabil stabilit suplimentar pentru anii 2008-2010, 7.935,00 lei - dobanzi/majorari de intarziere si 3.319,00 lei - penalități de intarziere).
De asemenea, reclamantele au solicitat instantei sa dispuna suspendarea curgerii dobânzilor si a penalităților de întârziere aferente oligatiilor fiscale principale stabilite suplimentar de plata prin deciziile de impunere anterior mentionate, pe durata suspendării executării acestora, respectiv pana la soluționarea pe fond a cauzei.
In motivarea cererii, reclamantele au invederat urmatoarele:
In fapt, in perioada 15.10._13, activitatea S. B. & Asociații din perioada 14.03._10 a făcut obiectul unei inspecții fiscale din partea Seviciului Inspecție Fiscala Persoane Fizice din cadrul paratei. In urma efectuării acestui control, a fost intocmit Raportul de inspecție fiscala nr._/08.02.2013, care a stat la baza emiterii deciziilor de impunere mai sus menționate.
In data de 24.04.2013, in temeiul art. 205, alin. (1) C.proc.fisc, au formulat, in temeiul art. 205 C.proc.fisc, contestație la parata, solicitând anularea Raportului de inspecție fiscala nr._/08.02.2013 si a deciziilor de impunere emise in baza acestuia, precum si exonerarea de la plata obligațiilor fiscale, principale si accesorii, stabilite suplimentar de plata de către organele fiscale. Contestația a fost inregistrata la parata sub nr._/24.04.2013 si in prezent se afla in curs de soluționare.
Introducerea contestației pe calea administrativa de atac nu suspenda executarea actului administrativ fiscal, insa potrivit art. 215, alin. (2), C.proc.fiscala, suspendarea executării actului administrativ fiscal se poate solicita in temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, care in art. 14, alin. (1) prevede faptul ca „In cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, dupa sesizarea in condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămata poate sa ceara instanței competente sa dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral pana la pronunțarea instanței de fond”.
Din interpretarea dispozițiilor legale mai sus menționate, reiese ca pentru a se putea dispune suspendarea executării unui act administrativ fiscal, trebuie indeplinite cumulativ doua condiții si anume: existenta unui caz bine justificat si necesitatea prevenirii unei pagube iminente, condiții care sunt indeplinite in cazul de fata.
In ceea ce privește prima condiție - existenta unui caz bine justificat, exista mai multe "împrejurări legate de starea de fapt si de drept care sunt de natura sa creeze o îndoiala serioasa in privința legalității actului administrativ fiscal", astfel cum se prevede in art. 2, alin. (1), lit. t) din Legea nr. 554/2004. In acest sens, se observa următoarele aspecte de nelegalitate, astfel cum acestea reies din Raportul de inspecție fiscala nr._/08.02.2013, in baza căruia au fost emise cele trei decizii de impunere a căror suspendare o solicita si astfel cum au fost detaliate in cadrul contestației inregistrate la Administrația Finanțelor Publice Sector 3:
1. Inspecția fiscala s-a realizat in baza documentelor contabile predate organelor fiscale conform Proceselor verbale de predare-primire încheiate, respectiv Procesul verbal de predare primire documente contabile nr. 126/15.10.2012 si Procesele verbale de predare-primire nr. 608/25.10.2012, nr. 614/07.11.2012, nr. 616/13.11.2012 si nr. 620/15.11.2012. Actele predate au reprezentat acte contabile in original, pentru perioada aferenta controlului, precum si o . acte in copie. Ulterior restituirii de către organele fiscale a documentelor predate, s-au constatat anumite lipsuri, nefiind restituite toate documentele prezentate in original si nici Registrul unic de control. In acest sens, s-a incheiat Procesul verbal de constatare nr. 08.02.3012 si Adresa nr. 677/25.03.2013, care a fost comunicata Administrației Finanțelor Publice Sector 3 cu solicitarea de a fi restituite documentele lipsa. O parte a inscrisurilor lipsa au fost predate abia in data de 15.04.2013, conform Procesului verbal nr._/1, insa, in continuare exista o . acte originale lipsa, nefiind predat nici Registrul unic de control.
2. Inspecția fiscala s-a desfășurat fara respectarea dispozițiilor legale prevăzute de Codul de procedura fiscala, nefiind respectat termenul imperativ de 15 zile prevăzut de art. 102, alin. (1) C.proc.fisc, si nici termenul de 3 luni, prevăzut in art. art. 104, alin. (1) C.proc.fisc., ca durata maxima a efectuării inspecției fiscale.
3. Organele fiscale au stabilit o diferența de 77.131,00 lei intre TVA de plata stabilita conform deconturilor depuse de subscrisa si TVA de plata stabilita in urma inspecției fiscale. Aceasta suma de 77.131,00 lei reprezentând TVA stabilita suplimentar de plata a fost stabilita in urma constatării unor diferente atat intre TVA colectata si cea stabilita de inspectorii fiscali, cat si intre TVA deductibila declarata si cea recunoscuta de organele fiscale (pagina 19 din raportul de inspecție fiscala).
In ceea ce privește TVA colectata, astfel cum au detaliat si in contestația administrativa, inspectorii fiscali au calculat in mod greșit suma datorata ca TVA, existând acte contabile care fie nu au fost luate in considerare de către organele fiscale, fie au fost avute in vedere de doua ori in momentul stabilirii cuantumului operațiunilor taxabile realizate. Acest lucru prezintă relevanta si sub aspectul obligațiilor fiscale accesorii aferente sumei de 21.687,00 lei si care au fost stabilite de organele fiscale, intrucat ele au fost calculate asupra unei sume mai mari decât cea corecta si reala.
De asemenea, in cazul anumitor sume, cum ar fi, spre exemplu, suma de 1.911,00 lei cu care a fost majorata TVA colectata, organele fiscale nu au prezentat modalitatea de calcul si proveniența acesteia, neexistand la momentul de fata, nicio certitudine cu privire la corectitudinea calculării sumei respective. Având in vedere ca in stabilirea unei obligații fiscale in sarcina unui contribuabil, organele fiscale trebuie sa indice atat motivele de drept, cat si cele de fapt, apreciem ca, in lipsa oricărei justificări, aceasta suma a fost stabilita in sarcina noastră in mod nelegal, fiind calculate in mod nelegal si obligațiile fiscale accesorii.
In ceea ce privește TVA deductibila, organele fiscale au constatat o diferența in cuantum de 53.533,00 lei intre TVA deductibila declarata prin deconturile de TVA si TVA deductibila recunoscuta de inspecția fiscala. Aceasta suma a fost stabilita de către organele fiscale, conform anexelor prezentate, pentru achiziții de bunuri si servicii apreciate de acestea ca nefiind destinate operațiunilor taxabile.
In primul rand, cu privire la corectitudinea calculelor efectuate de către organele fiscale, din analiza comparativa a anexelor aferente, respectiv anexele nr. 15, 16 si 17, rezulta ca in urma unui simplu calcul matematic, totalul sumelor nu sunt egale cu cele centralizate si, in final, cu sumele imputate de către organele fiscale.
In al doilea rand, anumite cheltuieli privind achiziția unor servicii si bunuri au fost in mod greșit apreciate de organele fiscale ca nefiind cheltuieli destinate realizării de operațiuni taxabile si care nu ar contribui la realizarea venitului, aceste aspecte fiind detaliate in contestația fiscala.
Aceste cheltuieli efectuate pentru servicii media si publicitate, pentru lucrări de amenajare a sediului, pentru inchirierea unor autoturisme sau pentru participarea personalului societății la anumite seminarii de specialitate in domeniul juridic sunt cheltuieli care respecta regulile prevăzute de Codul fiscal si Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal pentru deducere, fiind cheltuieli care contribuie la realizarea venitului societății si care in mod corect au fost avute in vedere ca si cheltuieli deductibile. Prin urmare, conform art. 145 C.fisc, avea dreptul de a deduce TVA aferenta achiziției acestor bunuri si servicii, astfel incat suma de 53.533,00 lei reprezentând TVA nedeductibila a fost calculata in mod greșit de către organele fiscale, ceea ce determina si un calcul greșit al obligațiilor fiscale accesorii aferente, acestea fiind stabilite in mod nelegal si ., ele nefiind datorate.
Luând in considerare toate aceste aspecte menționate, reiese in mod clar faptul ca raportul de inspecție fiscala este neconcludent si netemeinic sub aspectul obligațiile fiscale stabilite suplimentar de plata, fiind emis cu incalcarea normele fiscale si cuprinzând greșeli de calcul matematic.
4. In ceea ce privește modalitatea de stabilire a impozitului pe venit datorat pentru anii 2008-2010 de către B. L. si B. O., in mod greșit, organele fiscale nu au admis la deducere anumite cheltuieli efectuate de S. B. & Asociații in aceasta perioada, fiind vorba de cheltuieli care, conform art. 48 C.fisc si Normelor metodologice de punere in aplicare a Codului fiscal, sunt deductibile.
In aceste condiții, dat fiind ca B. L. si B. O. obțin fiecare o cota de 50% din veniturile inregistrate de S. B. & Asociații, orice modificare a venitului net înregistrat de către societate se reflecta asupra venitul net obținut de aceștia, si, implicit, asupra impozitul pe venit pe care il datorează la bugetul statului. Având in vedere ca venitul obținut de S. B. & Asociații in fiecare dintre cei trei ani (2008, 2009, 2010) a fost majorat in mod greșit si nelegal de către organele fiscale, acest lucru a dus si la o majorare eronata a venitului net si a impozitului pe venit stabilit in sarcina asociaților B. L. si B. O..
Cu privire la neadmiterea la deducere a anumitor cheltuieli realizate de societate sunt de mentionat următoarele aspecte de nelegalitate:
a) Organele fiscale nu au luat in considerare caracterul deductibil al unor cheltuieli efectuate de pentru anumite operațiuni si servicii (spre exemplu: prestări servicii de infrastructura, servicii IT), aspecte detaliate in contestație la pagina 7;
b) Organele fiscale au aplicat in mod greșit normele juridice privind regimul amortizării fiscale, spre exemplu, in cazul contractelor privind prestarea unor lucrări de amenjare a sediului (aspecte detaliate in cadrul contestației la pagina 7);
c) Organele fiscale au interpretat in mod greșit contractele supuse analizei; spre exemplu, au apreciat ca fiind contracte de vanzare-cumparare, contractele de abonament incheiate pentru dobândirea dreptului de utilizare a programelor contabile (aspecte detaliate in cadrul contestației la paginile 8- 9);
d) Organele fiscale au ignorat dispozițiile art. 48, pct. 37 din Normele metodologice de aplicare ale Codului fiscal si au apreciat ca fiind nedeductibile cheltuielile efectuate cu pregătirea profesionala pentru contribuabili si salariați (pagina 8 din contestație);
e) Organele fiscale nu au luat in calcul si nu au apreciat ca fiind deductibile cheltuielile de publicitate, fiind incalcat art. 48, pct. 37 din Normele metodologice de aplicare ale Codului fiscal (paginile 9-10 din contestație);
f) Organele fiscale, in mod greșit, au apreciat ca fiind nedeductibile cheltuielile aferente inchirierii a doua autoturisme de către societate in scop profesional, aspecte detaliate in contestația formulata la paginile 9-10.
In concluzie, venitul net obținut in fiecare dintre cei trei ani (2008, 2009, 2010) nu a fost stabilit in mod corect de către organele fiscale. Neadmiterea la deducere a unor cheltuieli, care in realitate au contribuit la realizarea venitului obținut si care sunt deductibile, se reflecta atat sub aspectul cuantumului cheltuielilor de protocol si a celor de sponsorizare si acordare de burse private care pot fi deduse (fiind influențată baza de calcul a acestora), cat si asupra venitului net impozabil si a impozitului pe profit datorat de B. L. si B. O., acestea fiind in mod greșit majorate.
5. Organele fiscale au stabilit in sarcina contribuabilului B. O., pentru anul 2009, obligații fiscale suplimentare de plata in cuantum de 13.296,00 lei, reprezentând 9.057,00 lei - impozit pe venit stabilit in plus pentru anul 2009, 2.880,00 lei - dobânzi de intarziere, 1.359,00 lei - penalități de intarziere. Aceasta suma de 9.057,00 lei a fost stabilita in mod greșit, intrucat organele fiscale nu au ținut cont de faptul ca pentru anul 2008 impozitul pe venit a fost stabilit in minus cu suma de 5.472,00 lei. Astfel, organele fiscale ar fi trebuit sa procedeze la diminuarea sumei de 9.057,00 lei, stabilita ca impozit pe venit datorat in plus pentru anul 2009, cu suma de 5.472,00 lei, reprezentând impozit achitat in plus de către contribuabil pentru anul 2008, urmând ca sa ii fie impusa doar diferența dintre acestea.
De asemenea, cuantumul impozitului pe venit fiind stabilit in mod greșit, reiese ca si obligațiile fiscale accesorii aferente acestuia au fost calculate in mod greșit.
6. Organele fiscale au stabilit in sarcina contribuabilei B. L. suma de suma de 13.294,00 lei, reprezentând obligații fiscale suplimentare de plata pentru anul 2008 (7.835,00 lei - impozit pe venitul net anual impozabil stabilit suplimentar pentru anul 2008, 1.222,00 lei –majorări de intarziere, 3.062,00 lei - dobânzi de intarziere si 3.320,00 lei - penalități de intarziere).
In stabilirea acestor obligații fiscale suplimentare, inspectorii fiscali au ignorat faptul ca in perioada respectiva B. L. nu a desfășurat niciun fel de activitate profesionala, aflandu-se in concediu de maternitate si creștere copil si, in consecința, nu a realizat niciun fel de venit profesional. Acest lucru rezulta si din declarațiile depuse in cursul anului 2008 la Baroul București, fiind inregistrata ca nerealizand niciun fel de venit profesional pe parcursul anului 2008.
Activitatea profesionala a fost reluata incepand cu luna aprilie a anului 2009, acesta fiind momentul la care a inceput sa obtina venituri profesionale si de la care se poate retine obligația de a plati impozit pe venit. Dupa cum reiese si din declarațiile depuse si înregistrate la Administrația Finanțelor Publice Sector 3, venitul total obținut de societate in anul 2008, respectiv 83.166,00 lei a fost declarat integral ca venit realizat in anul 2008 de către B. O., acesta fiind singurul care a desfășurat activitate profesionala si a realizat venituri in cursul anului respectiv.
Prin urmare, dat fiind ca in anul 2008 nu a exercitat profesia de avocat si nu a realizat niciun fel de venit profesional, in mod nelegal organele fiscale au reținut in sarcina sa obligația de a plati impozit pe venit aferent anului 2008 in cuantum de 7.835,00 lei, fiind calculate in mod greșit si obligații fiscale accesorii aferente acestei sume.
Toate aceste aspecte au fost sesizate si in cuprinsul contestației depuse la Administrația Finanțelor Publice in data de 24.04.2013, ele fiind de natura a pune in discuție legalitatea actelor administrative contestate, astfel incat o eventuala punere in executare a acestora ar trebui sa se realizeze numai dupa ce instanța de judecata se va pronunța asupra legalității si temeiniciei a acestora si va stabili daca sumele prevăzute in cuprinsul lor sunt .>
II. In ceea ce privește cea de-a doua condiție - prevenirea unei pagube iminente, prejudiciul material cauzat societatii prin punerea in executare a unor decizii de impunere care prezintă indoieli sub aspectul legalității fiind evident.
Cuantumul total al obligațiilor suplimentare de plata stabilite prin cele trei decizii de impunere menționate este de 185.762,00 lei. In măsura in care s-ar proceda la punerea in executare a acestor decizii de impunere s-ar produce o perturbare grava a activității, societatea putandu-se afla chiar in imposibilitate de a-si mai desfășura activitatea. Acest lucru ar duce la paralizarea oricărei acțiuni judiciare intentate pentru anularea deciziilor de impunere contestate, ori, in aceste condiții, prejudiciul cauzat este unul iremediabil, care nu ar putea fi reparat printr-o anulare ulterioara a deciziilor de impunere contestate.
De asemenea, executarea silita a acestor decizii de impunere contestate ar produce consecințe negative ce s-ar răsfrânge nu doar asupra patrimoniului societatii, dar si asupra terților. Astfel, prejudiciul suferit nu ar fi unul pur financiar, ci ar afecta intreaga activitate desfășurata, atat in privința relațiilor contractuale cu clienții cu care are incheiate contracte de asistenta juridica (aflandu-ne in imposibilitate de a-si mai onora obligațiile contractuale), cat si in privința relațiilor cu salariații societății, ca urmare a unei indisponibilizari a conturilor bancare.
Prin urmare, punerea in executare a acestor decizii de impunere contestate, fara sa fi fost exercitat controlul judecătoresc, ar fi extrem de păgubitoare pentru societate, putandu-se ajunge in situația blocării activității si a imposibilității respectării contractelor in derulare.
III. In virtutea principiului accesorium sequitur principale, se impune si suspendarea curgerii dobânzilor si a penalităților de întârziere aferente obligațiilor fiscale principale stabilite prin deciziile de impunere contestate pe durata suspendării executării acestora.
Astfel, având in vedere dispozițiile art. 215, alin. (3) C.proc.fisc, conform cărora in cazul suspendării executării actului administrativ fiscal de către instanța de judecata in temeiul Legii nr. 554/2004, toate efectele actului administrativ sunt suspendate pana la incetarea acesteia, precum si faptul ca, in măsura in care cererea va fi admisa, fiind dispusa suspendarea executării deciziilor de impunere contestate, aceasta măsura va privi atat obligațiile fiscale principale stabilite suplimentar de plata, cat si obligațiile fiscale accesorii, in mod just si echitabil, in temeiul principiului accesorium sequitur principale s-ar impune si suspendarea curgerii dobânzilor si a penalităților de intarziere aferente.
Deasemenea, asa cum a aratat, exista numeroase imprejurari de fapt si drept de natura sa creeze o indoiala serioasa in privința legalității deciziilor de impunere a căror suspendare o solicita. In aceste condiții, atat prin formularea contestației administrative depuse la Administrația Finanțelor Publice Sector 3, cat si a cererii de suspendare ce face obiectul prezentului dosar, doar isi valorifica drepturile recunoscute de lege, in vederea examinării acestor decizii de impunere si efectuării unui control asupra legalității si temeiniciei lor.
F. de cuantumul ridicat al obligațiilor fiscale stabilite suplimentar de plata, precum si faptul ca pana la obținerea unei hotărâri definitive asupra fondului ar putea trece o perioada indelungata de timp (cu privire la acest aspect, menționam si faptul ca nici pana in prezent, parata nu a soluționat contestația administrativa formulata, fiind depășit termenul legal de 45 de zile), in măsura in care in aceasta perioada ar continua sa curgă dobânzile si penalitățile de intarziere, cuantumul final al acestora s-ar putea ridica la o suma exagerat de mare, care i-ar cauza un prejudiciu material semnificativ, desi a inteles doar sa-si exercitam drepturile recunoscute de lege.
In drept, reclamantele au invocat art. 194 si urm. NCPC; art. 215 C.proc.fisc, art. 14 si art. 15 din Legea nr. 554/2004, dispozițiile Codului fiscal si ale Normelor metodologice de punere in aplicare a Codului fiscal.
In dovedirea cererii, reclamantele au depus inscrisuri.
In aparare, parata a depus intampinare, prin care au solicitat respingerea cererii ca neintemeiata, pentru urmatoarele motive:
Cererea de suspendare nu îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ si anume, condiția existentei unui caz bine justificat si condiția existentei unei pagube iminente pentru reclamanta.
Astfel, in ceea ce privește existenta unui caz bine justificat, S. B. & Asociații, nu a făcut dovada ca acesta prima condiție, prevăzuta de lege, este îndeplinita.
Cazul bine justificat se refera la existenta unei puternice indoieli asupra legalității actului administrativ a cărui executare se solicita a fi suspendata, având in vedere prezumția de legalitate si veridicitate de care se bucura actul administrativ,
Or, din actele aflate la dosarul cauzei nu se poate retine existenta unei asemenea indoieli, in condițiile in care motivele invocate de reclamanta prin cererea de suspendare reprezintă susțineri pe fondul cauzei, nefiind de natura sa înlăture sau sa infirme prezumția de legalitate de care se bucura actul fiscal a cărui executare s-a solicitat a fi suspendata.
Instanța nu poate decât „sa pipăie” fondul cauzei, întrucât cu privire la modul de aplicare a dispozițiilor legale incidente analiza nu se poate realiza decât atunci cand se judeca fondul pricinii, iar argumentația reclamantei nu este una care sa creeze o îndoiala serioasa cu privire la legalitatea actului atacat.
In atare condiții, neconstatandu-se existenta unor motive vădite de nelegalitate a celor trei decizii de impunere, instanța nu poate sa retina ca in cauza este îndeplinita condiția existentei cazului bine justificat, întrucât actele fiscale se bucura de prezumția de legalitate.
De asemenea, reclamanta nu face dovada îndeplinirii nici a condiției prevăzute de lege pentru a justifica producerea unei pagube iminente, în sensul definit de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit.ș) din Legea nr. 554/2004, care sa il vatame în interesele sale recunoscute de lege.
Suspendarea executării este o măsura de excepție, care se justifica numai daca actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar produce reclamantei un prejudiciul greu sau imposibil de inlaturat in ipoteza anularii actului, condiție care nu este indeplinita in cauza.
In ceea ce privește posibilitatea unei executări silite fata de reclamant, actul administrativ emis se bucura de prezumția de legalitate, astfel ca executarea acestuia nu poate fi considerata ca producătoare a unei pagube iminente, iar in final, faptul ca a inceput executarea silita, nu inseamna ca a fost dovedita vătămarea si, prin aceasta, cazul bine justificat, intrucat nu rezulta, din probele administrate, ca aceasta vătămare este ireparabila in activitatea societății.
Totodată in ceea ce privește condiția pagubei iminente, nu exista nici o dovada din care sa rezulte ca executarea actelor administrative fiscale examinate ar fi determinat un prejudiciu material viitor si previzibil.
Jurisprudenta relevanta în aceasta materie a stabilit ca iminenta producerii unei pagube nu se prezuma, ci trebuie dovedita de persoana lezata; simpla executare a unui act fiscal nu produce prin ea insasi o paguba.
Indeplinirea condiției referitoare la paguba iminenta presupune administrarea de dovezi care sa probeze iminenta producerii pagubei invocate, sub acest aspect fiind lipsite de relevanta simplele afirmații făcute ca atare in acțiunea formulata. Simpla menționare a creanței constatate si a valorii ei nu duce, de facto, la constatarea ca exista o paguba iminenta, in cauza nefiind făcuta dovada pagubei iminente. Afirmația in sensul ca prin chiar cuantumul sumei impuse, in caz de executare, s-ar perturba grav activitatea unei societăți comerciale nu conduce implicit si automat la concluzia îndeplinirii acestei cerințe (paguba iminenta).
Asa fiind, argumentele reclamantei, aduse in susținerea cererii de suspendare, nu sunt de natura sa faca dovada îndeplinirii cumulative a celor doua condiții prevăzute de lege, acestea neputand fi reținute in soluționarea favorabila a cauzei.
In drept, parata a invocat dispozițiile art. 205 si urm. NCPC si pe dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
La solicitarea instantei, conform prevederilor art. 13 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, parata a depus intreaga documentatie care a stat la baza emiterii deciziilor atacate.
Reclamantele au depus raspuns la intampinare, prin care au invederat urmatoarele:
I. Cu privire la existenta unui caz bine justificat
Aprecierea cazului bine justificat trebuie insa făcuta si prin raportare la Recomandarea nr. R(89)8 adoptata de Consiliul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei la data de 13.09.1989, referitoare la protecția jurisdictionala provizorie în materie administrativa, prin aceasta Recomandare retinandu-se faptul ca autoritățile administrative sunt active in numeroase domenii si activitățile lor sunt de natura sa afecteze drepturile, libertățile si interesele personale, iar „executare imediata, deplina, de acte administrative care au fost contestate sau sunt pe cale de a fi atacate poate, in anumite circumstanțe, aduce atingere intereselor persoanelor . care, pentru motive de echitate, ar trebui sa fie evitat pe cat posibil.
Este adevărat ca actul administrativ se bucura de prezumția de legalitate, insa astfel cum a statuat si înalta Curte de Casație si Justiție, Secția de contencios administrativ si fiscal prin Decizia nr. 2199 din 14 aprilie 2009 „principiul legalității actelor administrative presupune insa, atat ca autoritățile administrative sa nu incalce legea, cat si ca toate deciziile lor sa se întemeieze pe lege. El impune, in egala măsura, ca respectarea acestor exigente de către autorități sa fie in mod efectiv asigurata.
Prin urmare, in procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum si anumite garanții de echitate pentru particulari, intrucat acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie sa furnizeze individului o protecție adevctata împotriva arbitrariului.
Tocmai de aceea, suspendarea executării actelor administrative trebuie considerata ca fiind, in realitate, un eficient instrument procedural aflat la indemana autorității emitente sau a instanței de judecata, pentru a asigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca atâta timp cat autoritatea publica sau judecătorul se afla in proces de evaluare, acestea sa nu-si producă efectele asupra celor vizați".
Prin urmare, existenta cazului bine justificat deriva si din faptul ca procedura administrativa nu este finalizata, iar executarea, inainte de definitivarea acestei proceduri si mai inainte ca justiția sa se pronunțe asupra legalității si temeiniciei obligațiilor fiscale stabilite prin actele fiscale, constituie un motiv intemeiat in vederea suspendării deciziilor de impunere contestate.
Mai mult chiar, in ceea ce privește contestația administrativa împotriva deciziilor de impunere a căror suspendare o solicita, aceasta a fost depusa la Administrația Finanțelor Publice Sector 3 in data de 24.04.2013, iar potrivit art. 70, alin. (1) C.proc.fisc. trebuia soluționata in termen de 45 de zile, respectiv pana cel târziu la data de 10.06.2013. Cu toate acestea, nici pana in prezent parata nu a procedat la soluționarea contestației administrative si la comunicarea deciziei de soluționare a acesteia, fara a exista vreun motiv care sa justifice prelungirea termenului de 45 de zile. Nesolutionarea contestației administrative in termenul legal prevăzut, atrage incalcarea principiului operativității, unul din principiile care trebuie sa guverneze activitatea organelor administrației publice, reprezentând si o încălcare a dreptului fundamental la o buna administrare de care se bucura subscrisa, in temeiul art. 41, alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene
Nesolutionarea contestației in termenul legal de 45 de zile, prevăzut de art. 70, alin. (1) C.proc.fisc. reprezintă o alta împrejurare care dovedește existenta cazului bine justificat, in acest sens pronuntandu-se si Inalta Curte de Casație si Justiție, Secția de C. Administrativ si Fiscal prin Decizia nr. 2229 din 14 aprilie 2011: "Nesolutionarea contestatiei-plangerii administrative, in termenul prevăzut de dispozițiile legale menționate anterior, reprezintă un argument solid in ceea ce privește îndeplinirea condiției referitoare la cazul bine justificat, astfel cum acesta a fost definit in art. 2, lit. t) din Legea nr. 554/2004, in condițiile in care activitatea autorității publice se impune a fi prompta, eficienta si eficace."
De asemenea, astfel cum a reținut si Inalta Curte de Casație si Justiție, Secția de C. Administrativ si Fiscal prin Decizia nr. 3015 din 23 septembrie 2008, "existenta cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidenta, caci o asemenea cerința si interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei".
Astfel, "instanța poate acorda măsura suspendării executării unui act administrativ, in raport cu ansamblul circumstanțelor si intereselor prezentate, atunci cand executarea actului este de natura a crea pagube grave, dificil de reparat si cand exista un argument aparent valabil de nelegalitate a acestuia" (I.C.C.J, Secția de C. Administrativ si Fiscal - Decizia nr. 2199 din 14 aprilie 2009).
Nu au invocat nelegalitatea actelor administrative atacate in ansamblul lor ori in general, ci, in cuprinsul cererii de suspendare, au relevat in mod concret si precis argumente ce pun in discuție legalitatea acestora si care justifica măsura suspendării executării acestora, cum ar fi:
- neluarea in considerare a anumitor acte contabile si existenta unor greșeli de calcul matematic in stabilirea TVA suplimentar de plata;
- neindicarea modalității de calcul si a provenienței anumitor sume de bani cu care a fost majorata TVA colectata de catre organele fiscale;
- aplicarea greșita a normelor fiscale privind deductibilitatea anumitor cheltuieli ca urmare a interpretării greșite a anumitor contracte supuse analizei sau a normelor din Statutul profesiei de avocat;
- neaplicarea compensației, in cazul lui B. O. in stabilirea impozitului pe venit datorat pentru venitul obținut in anul 2009;
- neluarea in considerare a perioadei in care B. L. se afla in concediu de maternitate, nerealizand niciun fel de venit profesional in stabilirea impozitului pe venit pentru anul 2008, impozitul fiind calculate si pentru acest an, cu calcularea dobânzilor si a penalizărilor din 2008 pana in prezent;
- nereturnarea tuturor actelor contabile predate in original organelor fiscale, pe baza de procese-verbale, in vederea efectuării inspecției fiscale si nici a Registrului unic de control;
- nerespectarea termenelor procedurale prevăzute de Codul de procedura fiscala cu privire la durata maxima a inspecției fiscale sau la comunicarea avizului de inspecție fiscala.
Aceste argumente sunt de natura sa creeze o îndoiala asupra legalității si temeiniciei deciziilor de impunere emise de parata, fiind îndeplinita condiția existentei unui caz bine justificat.
II. Cu privire la prevenirea unei pagube iminente
Punerea in executare a deciziilor de impunere contestate nu creează numai un prejudiciu pur financiar societatii, ci afectează intreaga activitate desfășurata, atat in privința relațiilor contractuale cu clienții, cat si in privința relațiilor cu salariații societății. In acest sens, prin Decizia nr. 1672 din 10 aprilie 2008, Inalta Curte de Casație si Justiție, Secția de C. Administrativ si Fiscal a statuat ca „Sunt îndeplinite condițiile prevăzute de ort. 14, alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune măsura provizorie a suspendării executării actului administrativ, referitoare la iminenta producerii unei pagube in sensul art. 2, alin. (1) litera ș) din Legea nr. 554/2004 in situația in care prin executarea actului administrativ posibilele consecințe negative s-ar răsfrânge nu doar asupra patrimoniului reclamantului, ci si asupra tertior".
De asemenea, cu privire la acest aspect, fara a soluționa contestația administrativa formulata si inainte de soluționarea prezentei cauze, parata a procedat in mod intempestiv, neprocedural la executarea silita, fiind infiintata măsura popririi bancare asupra conturilor bancare. Pe langa faptul ca aceasta măsura a perturbat in mod grav activitatea societatii, ea ar putea paraliza si orice acțiune de a obține anularea deciziilor de impunere contestate, incalcandu-se practic si dreptul la accesul liber la justiție, având in vedere ca disponibilitatiile bănești de care dispunea au fost indisponibilizate. Toate aceste aspecte sunt relevante pentru realizarea condiției pagubei iminente, facand dovada deplina a unui prejudiciu material viitor si previzibil.
TRIBUNALUL
Prin sentinta civila nr.3858/19.08.2013, tribunalul a respins cererea ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele:
1. Conform prevederilor art. 14 alin. 1 teza intaia din acelasi act normativ, „In cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente [...], persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.
2. Prin “paguba iminenta” se intelege „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public” (art. 2 alin. 1 lit. s) din Lege), iar “cazul bine justificat” consta in „imprejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ” (art. 2 alin. 1 lit. t) din Lege).
3. Suspendarea executarii actului administrativ, ca operatiune de intrerupere temporara a efectelor unui asemenea act, este o masura de exceptie, care se justifica numai daca actul administrativ contine dispozitii a caror indeplinire ar produce consecinte greu sau imposibil de inlaturat in ipoteza in care actul ar fi ulterior anulat prin hotarare judecatoreasca.
4. Suspendarea executarii actului administrativ poate fi dispusa numai cu indeplinirea cumulativa a conditiilor prevazute de lege, respectiv existenta unui caz bine justificat si necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
5. In materie fiscala, prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 (legea generala) se completeaza cu cele ale art. 215 alin. 2 teza finala C.proc.fisc. (legea speciala), potrivit carora, in cazul cererilor al caror obiect este evaluabil in bani, instanta competentă „[...] poate suspenda executarea dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate [...]”.
6. In cauza, reclamantele B. L. si B. O. au facut dovada consemnarii sumelor datorate cu titlu de cautiune, astfel cum au fost stabilite de instanta (file 496-497), iar reclamanta S. B. & Asociații a beneficiat de ajutorul public judiciar, in forma scutirii de la plata cautiunii, acordat prin incheierea din data de 24.07.2013.
7. Chiar asa fiind, examinarea sumara a aparentei drepturilor pretinse, prin prisma conditiilor impuse de prevederile art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, conduce la concluzia ca temporizarea executarii actelor administrativ-fiscale contestate nu se justifica.
8. Astfel, existenta unui caz bine justificat poate fi retinuta daca, din imprejurarile cauzei, ar rezulta o indoiala puternica si evidenta asupra prezumtiei de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
9. Pe de alta parte, cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte care tin de legalitatea actului administrativ, intrucat acestea vizeaza fondul actului, care se analizeaza numai in cadrul actiunii in anulare. Instanta are numai posibilitatea de a efectua o cercetare sumara a aparentei dreptului, intrucat in cadrul procedurii prevazute de lege nu poate fi prejudecat fondul litigiului. Daca s-ar pronunta asupra aprecierilor referitoare la nelegalitatea actului administrativ a carui suspendare se solicita, instanta ar realiza o prejudecare a fondului, ceea ce excede cadrului procesual al cererii de suspendare a executarii actului administrativ.
10. In cauza, reclamantele nu au furnizat suficiente elemente de fapt si de drept pe baza carora, la o cercetare sumara, sa rezulte ca aparenta dreptului este de partea lor.
11. Spre acest sfarsit converg urmatoarele argumente:
(i) Nerespectarea termenelor instituite prin prevederile de art. 102 alin. 1 lit. b) si art. 104 alin. 1 C.proc.fisc. constituie neregularitati din categoria celor care atrag nulitatea actului sub conditia afirmarii si dovedirii existentei unei vatamari. Cum, in cadrul prezentei proceduri, reclamanta S. B. & Asociații nu a afirmat existenta vreunei vatamari legate cauzal de neregularitatile invocate (neputandu-se vorbi de o minima descriere a unei asemenea vatamari, necesara pentru ca instanta sa poata aprecia, prima faciae, asupra plauzibilitatii tezei nelegalitatii actului), simplele sustineri ale acestei reclamante in sensul incalcarii prevederilor legale anterior mentionate nu pot fi considerate drept argumente juridice aparent valabile referitoare la nelegalitatea actului atacat.
(ii) Apoi, sustinerea reclamantei S. B. & Asociații in sensul ca valoarea cumulata a operatiunilor taxabile realizate in perioada 01.10.2008 – 28.02.2009, astfel cum a fost stabilita de inspectia fiscala, prin actul de control (225.794,88 lei - fila 44), ar fi rezultatul unor erori de calcul nu este apta a ridica, de plano, puternice semne de intrebare legate de legalitatea actului atacat, in conditiile in care TVA colectatata stabilita suplimentar de inspectia fiscala a fost determinata prin raportare la alte baze de calcul decat valoarea cumulata a operatiunilor taxabile realizate in perioada 01.10._09, si anume suma de 64.238,07 lei, reprezentand valoarea cumulata a operatiunilor taxabile (catre persoane juridice) realizate de catre reclamanta in perioada 01.10._08, respectiv suma de 49.902,31 lei, reprezentand valoarea cumulata a operatiunilor taxabile (catre persoane juridice) realizate de catre reclamanta in perioada 01.01._09 (file 44-45).
(iii) In ceea ce priveste suma de 1.911 lei cu care a fost majorata TVA colectata, sustinerile reclamantei S. B. & Asociații potrivit carora organele de control fiscal nu au prezentat modalitatea de calcul si proveniența acesteia nu sunt de natura a crea vreo îndoială în privința legalității actului atacat deoarece, din cuprinsul raportului de inspectie fiscala care a stat la baza emiterii acestui act, rezulta cu claritate ca suma in discutie reprezinta TVA aferenta depasirii cheltuielilor de protocol inregistrate pe anul 2009 peste limita legala de 2%, prevazuta de art. 48 alin. 5 lit. b) din Codul fiscal, cu suma de 10.059,11 lei si ca temeiul de drept al majorarii TVA colectate cu aceasta suma il reprezinta art. 128 alin. 8 lit. f) din Codul fiscal (file 45 si 52), iar modalitatea de calcul este prezentata in cuprinsul anexei 30 la raport . permite verificarea validitatii rationamentului folosit de organele de control si a corectitudinii operatiunilor de calcul matematic realizate de acestea, prin raportare la datele din contabilitatea reclamantei (file 217-220).
(iv) Nici afirmatiile reclamantei S. B. & Asociații privind existenta unor erori de calcul in stabilirea diferentei de 53.533 lei intre TVA deductibila declarata si TVA deductibila recunoscuta de inspectia fiscala, respectiv a unor inadvertente intre rezultatele calculelor prezentate in anexele la raport si sumele imputate nu sunt de natura a stirbi prezumtia de legalitate care opereaza in favoarea actului atacat, deoarece:
- diferenta de 0,92 lei dintre valoarea cumulata a TVA neadmisa la deducere aferenta operatiunilor realizate in perioada 01.03._10, stabilita conform datelor prezentate in anexa 17 la raport (53.532,08 lei - file 67-69) si valoarea cumulata a
taxei in discutie avuta in vedere la determinarea TVA de plata, conform datelor din raport (53.533 lei - file 43-44 si 46) apare, la o analiza sumara, ca fiind rezultatul unei rotunjiri, nu al vreunei erori de calcul;
- analiza comparativa a datelor prezentate in anexele 15-17 la raport releva existenta unei singure inadvertente, si anume intre valoarea cumulata a TVA nedeductibila aferenta operatiunilor realizate in anul 2010, stabilita conform datelor prezentate in anexa 16 (28.232,50 lei - file 182-183) si valoarea cumulata a TVA nedeductibila aferenta operatiunilor realizate in aceeasi perioada stabilita conform datelor prezentate in centralizatorul reprezentat de anexa 17 la raport (28.404,93 de lei - file 184-186); aceasta inadvertenta, explicabila prin omisiunea organelor de inspectie fiscala de a introduce valoarea TVA aferenta achizitiei unui frigider Zanussi (172,43 de lei) in operatiunile calcul al valorii cumulate a TVA nedeductibila aferenta operatiunilor realizate in anul 2010 (anexa 16), este irelevanta, omisiunea fiind acoperita cu ocazia calcularii valorii cumulate a TVA nedeductibila aferenta operatiunilor realizate in intreaga perioada supusa controlului (anexa 17).
(v) Alegatia reclamantului B. O. potrivit careia obligatia fiscala suplimentara de plata reprezentand impozit pe venit pentru anul 2009 in suma de 9.057 lei ar fi fost gresit stabilita, in conditiile in care organele fiscale nu au procedat la diminuarea acestei sume cu suma de 5.472,00 lei, reprezentând impozit pe venit achitat in plus pentru anul 2008, nu este de natura a crea vreo indoiala serioasa in sensul ca reclamantul ar fi fost obligat la mai mult decat datora pentru anul 2009, deoarece:
- suma de 5.472 de lei a fost evidentiata, in cuprinsul raportului de inspectie fiscala si in decizia de impunere nr. 4/08.02.2013, ca diferenta in minus de impozit pe venitul net pentru anul 2008, fiind avuta in vedere, ca atare, la determinarea valorii totale a impozitului pe venit datorat pentru perioada 2008-2010 (fila 57);
- conform prevederilor art. 116 alin. 4 C.proc.fisc., compensarea opereaza de drept la momentul la care ambele creante sunt exigibile; or, in speta, la momentul emiterii actului administrativ fiscal contestat, conditia legala anterior mentionata nu era indeplinita in cee ce priveste creantele fiscale avand ca obiect impozitul pe venit datorat pentru anul 2008, respectiv pentru anul 2009.
(vi) Nici criticile formulate de reclamanta B. L. cu privire la stabilirea in sarcina sa a obligațiilor fiscale suplimentare de plata pentru anul 2008 reprezentand impozit pe venit si accesorii in suma de 13.294,00 lei nu sunt apte a ridica puternice semne de intrebare legate de legalitatea actului atacat, in conditiile in care venitul net anual impozabil a fost stabilit conform cotelor procentuale de participare la beneficii si pierderi stipulate in Statutul S. B. & Asociații.
(vii) Nesolutionarea contestatiei fiscale in termenul prevazut de lege nu este apta a conduce, per se, la concluzia existentei unui caz bine justificat, in sensul prevederilor art. 2 alin. 1 lit. t) din Legea nr. 554/2004. Aceasta imprejurare poate contribui la fundamentarea unei asemenea concluzii numai in masura in care se grefeaza pe alte împrejurări legate de starea de fapt și de drept apte a genera indoieli in privinta legalitatii (inteleasa ca indeplinire a conditiilor de valabilitate interna si externa prevazute de lege) actului contestat. Altfel spus, imprejurarea in discutie are aptitudinea de a imprima caracter serios indoielii generate de alte imprejurari care fac verosimila existenta unei probleme de legalitate interna sau externa a actului, insa nu poate releva, singura, caracterul „dubios” al actului. Pe de alta parte, fata de datele spetei, o asemenea imprejurare are relevanta in evaluarea atitudinii organului fiscal ierarhic superior (competent sa solutioneze contestatia, conform prevederilor art. 209 alin. 1 lit. a) C.proc.fisc.), nu in aprecierea eventualului caracter ilegal sau abuziv al actului, prin prisma atitudinii organul emitent parat (ierarhic inferior).
12. In fine, lamurirea cauzei sub aspectul celorlate pretinse nesocotiri ale prevederilor dreptului obiectiv (altele decat cele analizate la pct. 11 de mai sus) cu ocazia emiterii actelor in litigiu presupune stabilirea existentei unor eventuale afectari ale legalitatii interne a actelor, operatiune care nu este posibila in cadrul procesual oferit de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, implicand prejudecarea fondului litigiului.
13. Asa fiind, analizarea indeplinirii conditiei necesitatii prevenirii unei pagube iminente devine inutila.
14. In raport de considerentele mai sus expuse, vazand si prevederile art. 14 alin. 4 din Legea nr. 554/2004, instanta va respinge cererea analizata ca fiind neintemeiata.
RECURSUL
Reclamanta S. B. & Asociații a introdus recurs impotriva sentintei de mai sus, afirmand:
I. Suspendarea executării actelor administrativ-fiscale
1) Existenta unui caz bine justificat
Aprecierea cazului bine justificat trebuie făcuta si prin raportare la Recomandarea nr. R(89)8 adoptata de Consiliul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei la data de 13.09.1989, referitoare la protecția jurisdictionala provizorie în materie administrativa, prin aceasta Recomandare retinandu-se faptul ca autoritățile administrative sunt active in numeroase domenii si activitățile lor sunt de natura sa afecteze drepturile, libertățile si interesele personale, iar „executarea imediata, deplina, de acte administrative care au fost contestate sau sunt pe cale de a fi atacate poate, in anumite circumstanțe, aduce atingere intereselor persoanelor . care, pentru motive de echitate, ar trebui sa fie evitat pe cat posibil.
In cuprinsul cererii de suspendare au fost invocate, in mod concret si precis, argumente ce pun in discuție legalitatea deciziilor de impunere si justifica măsura suspendării executării acestora.
Astfel:
(a) nerestituirea tuturor actelor contabile predate in original de subscrisa organelor fiscale, pe baza de procese-verbale, in vederea efectuării inspecției fiscale si nici a Registrului unic de control.
Inspecția fiscala s-a realizat in baza documentelor contabile predate de către subscrisa organelor fiscale conform Proceselor verbale de predare-primire incheiate, respectiv Procesul verbal de predare primire documente contabile nr 126/15.10.2012 si Procesele verbale de predare-primire nr. 608/25.10.2012, nr. 614/07.11.2012, nr. 616/13.11.2012 si nr. 620/15.11.2012. Actele predate au reprezentat acte contabile in original, pentru perioada aferenta controlului, precum si o . acte in copie.
Ulterior restituirii de către organele fiscale a documentelor predate, s-au constatat anumite lipsuri, nefiindu-ne restituite toate documentele prezentate in original si nici Registrul unic de control. In acest sens, subscrisa a incheiat Procesul verbal de constatare nr. 08.02.3012 si Adresa nr. 677/25.03.2013, care a fost comunicata Administrației Finanțelor Publice Sector 3 cu solicitarea de a ne fi restituie documentele lipsa. O parte a inscrisurilor lipsa au fost predate abia in data de 15.04.2013, conform Procesului verbal nr._/1, insa, in continuare exista o . acte originale lipsa, nefiindu-ne predat nici Registrul unic de control.
Apreciem ca aceste aspecte sunt de natura a pune in discuție modul profesional si diligent in care inspectorii fiscali au efecuat controlul asupra activității subscrisei.
(b) nerespectarea termenelor procedurale prevăzute de Codul de procedura fiscala cu privire la durata maxima a inspecției fiscale sau la comunicarea avizului de inspecție fiscala.
Durata inspecției fiscale a depășit durata maxima de 3 luni, prevăzuta de art. 104, alin. (1) C.proc.fisc, fara a exista vreun motiv intemeiat care, eventual, ar putea justifica aceasta incalcare a normelor legale. De asemenea, nu a fost respectat nici termenul imperativ de 15 zile prevăzut de art. 102, alin. (1) C.proc.fisc. privind comunicarea avizului de inspecție fiscala.
(c)neluarea in considerare a anumitor acte contabile si existenta unor greșeli de calcul matematic in stabilirea TVA suplimentar de plata, TVA colectata, stabilita suplimentar de plata in sarcina subscrisei, a fost calculata în mod greșit de către inspectorii fiscali, existând acte contabile care fie nu au fost luate in considerare de către organele fiscale, fie au fost avute in vedere de doua ori in momentul stabilirii cuantumului operațiunilor taxabile realizate de subscrisa.
Spre exemplu, astfel cum rezulta in mod clar din Anexa 20 la raportul de inspecție fiscala, in stabilirea acestei sumei de 49.902,31 lei reprezentând operațiuni taxabile realizate de către subscrisa in perioada 01.01._09, inspectorii fiscali au avut in vedere atat factura nr. 33/13.01.2009 reprezentând contravaloarea serviciilor prestate către CSC Pharmaceuticals SA - Reprezentanta România, cat si chitanța nr. 30/13.01.2009 reprezentând plata acestor servicii.
Astfel, aceasta suma a fost avuta in vedere de doua ori pentru calcularea operațiunilor taxabile si, implicit, a TVA colectate.
Acest lucru prezintă relevanta si sub aspectul obligațiilor fiscale accesorii aferente sumei de 21.687,00 lei si care au fost stabilite de organele fiscale in sarcina subscrisei, intrucat ele au fost calculate asupra unei sume mai mari decât cea corecta si reala.
Acest aspect nu a fost insa analizat de prima instanța, care sub acest aspect s-a limitat doar la a prelua constatările inspectorilor fiscali, menționând asupra căror sume a fost calculat TVA colectata, fara a avea in vedere insa ca insasi baza de calcul a TVA colectata a fost stabilita in mod eronat de către inspectorii fiscali, astfel cum am arătat mai sus.
(d) neindicarea modalității de calcul si a provenienței anumitor sume de bani cu care a fost majorata TVA colectata de către organele fiscale.
Astfel, cum reiese din raportui de inspecție fiscala - pagina 18, TVA colectata a fost majorata cu suma de 1.911 lei precizandu-se ca aceasta ar reprezenta TVA aferenta depășirii cheltuielilor de protocol pentru anul 2009. Cu toate acestea, nici in cuprinsul raportului si nici in anexele la acest raport nu se precizează modalitatea de calcul si proveniența exacta a acestei sume, subscrisa fiind astfel in imposibilitate de a calcula si justifica eventualele diferente și neexistand nicio certitudine privind cu privire la corectitudinea calculării sumei respective.
Anexa 30, la care face referire prima instanța reprezintă doar un centralizator al cheltuielilor efectuate in cursul anului 2009, nefiind precizate însă care anume din cheltuielile de protocol dintre cele efectuate in decursul anului 2009 au fost avute in vedere.
Simpla enumerare a tuturor cheltuielilor efectuate de subscrisa in cursul anului 2009 nu poate permite verificarea raționamentului folosit de organele de control si a corectitudinii operațiunilor de calcul matematic realizate de acestea, cum in mod greșit susține prima instanța.
Având in vedere ca in stabilirea unei obligații fiscale in sarcina unui contribuabil, organele fiscale trebuie sa indice atat motivele de drept, cat si cele de fapt, apreciem ca, in lipsa oricărei justificări, aceasta suma a fost stabilita in mod greșit in sarcina subscrisei.
(e) aplicarea greșita a normelor fiscale privind deductibilitatea anumitor cheltuieli ca urmare a interpretării greșite a anumitor contracte supuse analizei sau a normelor din Statutul profesiei de avocat.
In ceea ce privește TVA deductibila, diferența constata de organele de control intre TVA deductibila declarata de subscrisa prin deconturile de TVA si cea recunoscuta de inspecția fiscala a fost calculata cu incalcarea dispozițiilor legale.
Astfel, anumite cheltuieli privind achiziția unor servicii si bunuri au fost in mod greșit apreciate de către organele fiscale ca nefiind cheltuieli destinate realizării de operațiuni taxabile si care nu ar contribui la realizarea venitului, aceste aspecte fiind detaliate in contestația depusa la Administrația Finanțelor Publice Sector 3 (pagina 3), anexata prezentei cereri.
Aplicarea greșita a dispozițiilor legale de către organele fiscale si neadmiterea la deducere a unor cheltuieli destinate realizării de operațiuni taxabile si care au contribuit la realizarea venitului, conduce si la o majorare eronata a impozitului pe venit stabilit ca fiind datorat la bugetului statului de către subsemnații, B. O. si B. L..
Sub acest aspect, printr-o interpretare greșita a dispozițiilor Statului profesiei de avocat, inspectorii fiscali au apreciat ca subscrisa nu ar avea dreptul de a deduce cheltuielile privind publicitatea, efectuate in scopul informării publicului cu privire la anumite probleme de drept si nu o publicitate proprie, in scopul atragerii clientelei, desi dispozițiile art. 48, pct. 38 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal prevăd expres faptul ca cheltuielile de reclama si publicitate sunt cheltuieli deductibile.
Luând in considerare faptul ca normele fiscale prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, apreciaza ca organele fiscale au acționat in mod abuziv si ilegal, ele procedând la stabilirea unui tratament fiscal derogatoriu de la regulile prevăzute in codul fiscal fara a exista o prevedere legala in acest sens.
Astfel cum a reținut Inalta Curte de Casație si Justiție, Secția C. Administrativ si Fiscal in Decizia nr. 2199 din 14 aprilie 2009 „principiul legalității actelor administrative presupune atat ca autoritățile administrative sa nu incalce legea, cat si ca toate deciziile lor sa se intemeieze pe lege. El impune, in egala măsura, ca respectarea acestor exigente de către autorități sa fie in mod efectiv asigurata. ". Or, in cazul "de fata, chiar si dintr-o analiza sumara a situației de fapt se poate constata ca organele fiscale au încălcat dispozițiile Codului de procedura fiscala, nesocotind prevederile legale si instituind un tratatament fiscal derogatoriu in sarcina subscrisei, in lipsa oricărui temei juridic.
Cu privire la neadmiterea la deducere a anumitor cheltuieli realizate de societate, arata și următoarele aspecte de nelegalitate:
•organele fiscale au interpretat in mod greșit contractele supuse analizei; spre exemplu, au apreciat ca fiind contracte de vanzare-cumparare, contractele de abonament incheiate de subscrisa pentru dobândirea dreptului de utilizare a programelor contabile (aspecte detaliate in cadrul contestației la paginile 8- 9);
•organele fiscale au ignorat dispozițiile art. 48, pct. 37 din Normele metodologice de aplicare ale Codului fiscal si au apreciat ca fiind nedeductibile cheltuielile efectuate de subscrisa cu pregătirea profesionala pentru contribuabili si salariați (pagina 8 din contestație);
•organele fiscale au aplicat in mod greșit normele juridice privind regimul amortizării fiscale, spre exemplu, in cazul contractelor privind prestarea unor lucrări de amenjare a sediului (aspecte detaliate in cadrul contestației la pagina 7);
(f) neluarea in considerare a perioadei in care B. L. se afla in concediu de maternitate, nerealizand niciun fel de venit profesional in stabilirea impozitului pe venit pentru anul 2008 - martie 2009, impozitul fiind calculat si pentru acest an, cu calcularea dobânzilor si a penalizărilor din 2008 pana in prezent.
Organele fiscale au stabilit in sarcina reclamantei B. L. suma de suma de 13.294,00 lei, reprezentând obligații fiscale suplimentare de plata pentru anul 2008 (7.835,00 lei - impozit pe venitul net anual impozabil stabilit suplimentar pentru anul 2008, 1.222,00 lei -majorări de intarziere, 3.062,00 lei - dobânzi de intarziere si 3.320,00 lei - penalități de intarziere).
In stabilirea acestor obligații fiscale suplimentare, inspectorii fiscali au ignorat faptul ca in perioada respectiva B. L. nu a desfășurat niciun fel de activitate profesionala, aflandu-se in concediu de maternitate si creștere copil si, in consecința, nu a realizat niciun fel de venit profesional. Acest lucru rezulta si din declarațiile depuse in cursul anului 2008 la Baroul București, subsemnata fiind inregistrata ca nerealizand niciun fel de venit profesional pe parcursul anului 2008.
Activitatea profesionala a fost reluata incepand cu luna aprilie a anului 2009, acesta fiind momentul la care a inceput sa obtina venituri profesionale si de la care se poate retine in sarcina acesteia obligația de a plați impozit pe venit. Dupa cum reiese si din declarațiile depuse si înregistrate la Administrația Finanțelor Publice Sector 3, venitul total obținut de societate in anul 2008, respectiv 83.166,00 lei a fost declarat integral ca venit realizat in anul 2008 de către B. O., acesta fiind singurul care a desfășurat activitate profesionala si a realizat venituri in cursul anului respectiv.
(g)neaplicarea compensației, in cazul subsemnatului B. O. in stabilirea impozitului pe venit datorat pentru venitul obținut in anul 2009.
Organele fiscale au stabilit in sarcina subsemnatului, B. O., pentru anul 2009, obligații fiscale suplimentare de plata in cuantum de 13.296,00 lei (9.057,00 lei - impozit pe venit stabilit in plus pentru anul 2009, 2.880,00 lei - dobânzi de intarziere, 1.359,00 lei - penalități de intarziere).
Aceste obligații fiscale suplimentare au fost stabilite in mod greșit in sarcina subsemnatului, dat fiind ca organele fiscale nu au ținut cont de faptul ca pentru anul 2008 impozitul pe venit a fost stabilit in minus cu suma de 5.472,00 lei.
Organele fiscale ar fi trebuit sa procedeze la diminuarea sumei de 9.057,00 lei, stabilita ca impozit pe venit datorat in plus pentru anul 2009, cu suma de 5.472,00 lei, reprezentând impozit achitat in plus de catre subsemnatul pentru anul 2008, urmând ca subsemnatului sa ii fie impusa doar diferența dintre acestea.
(h)nesolutionarea contestației administrative prealabile in termenul de 45 de zile prevăzut de art. 70, alin. (1) C.procfisc.
Astfel cum a menționat, in data de 24.04.2013, la sediul intimatei a fost depusa contestația formulata împotriva deciziilor de impunere a căror suspendare o solicitam, aceasta fiind inregistrata subnr._.
Desi art. 70, alin. (1) C.procfisc. prevede ca aceste contestații trebuie soluționate de catre organele fiscale in termen de 45 de zile, in cazul de fata termenul implinindu-se la data de 10.06.2013, intimata nu a procedat nici pana in prezent la soluționarea contestației si la comunicarea deciziei de soluționare, fara a exista vreun motiv care sa justifice prelungire termenului de 45 zile.
Nesolutionarea contestației administrative in termenul legal prevăzut, atrage incalcarea principiului operativității, unul din principiile care trebuie sa guverneze activitatea organelor administrației publice, reprezentând si o incalcare a dreptului fundamental la o buna administrare de care se bucura subscrisa, in temeiul art. 41, alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
Totodată, in Decizia nr. 2229 din 14 aprilie 2011, înalta Curte de Casație si Justiție, Secția de C. Administrativ si Fiscal a reținut ca „nesolutionarea contestatiei-plangerii administrative, in termenul prevăzut de dispozițiile legale menționate anterior, reprezintă un arșument solid in ceea ce privește îndeplinirea condiției referitoare la cazul bine justificat, astfel cum acesta a fost definit in art. 2, lit.c) din Legea nr. 554/2004, in condițiile in care activitatea autorității publice se impune a fi prompta, eficienta si eficace. "
Prin urmare, toate aceste argumente învederate onoratei instanțe sunt de natura sa creeze o îndoiala asupra legalității si temeiniciei deciziilor de impunere emise de parata, fiind îndeplinita condiția existentei unui caz bine justificat prevăzuta de art. 14, alin. (1) din Legea nr. 554/2004, in mod greșit prima instanța apreciind ca aceasta condiție nu este indeplinita.
De asemenea, astfel cum a statuat Inalta Curte de Casație si Justiție, Secția de C. Administrativ si Fiscal prin Decizia nr. 3015 din 23 septembrie 2008, "existenta cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidenta, caci o asemenea cerința si interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei". F. a se prejudeca fondul litigiului, argumentele prezentate in cuprinsul prezentei acțiuni au aptitudinea și sunt suficiente pentru a genera îndoieli cu privire la legalitatea actelor administrative contestate, impunandu-se suspendarea executării acestora pana la momentul la care instanța de judecata se poate pronunța asupra legalității si temeiniciei obligațiilor fiscale stabilite in temeiul lor.
2) Prevenirea unei pagube iminente
Noțiunea de paguba iminenta a fost definita in art. 2, alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 ca fiind „prejudiciul material viitor si previzibil sau, dupa caz, perturbarea previzibila grava a funcționarii unei autorității publice sau a unui serviciu public".
Cuantumul total al obligațiilor suplimentare de plata stabilite prin cele trei decizii de impunere menționate este de 185.762,00 lei. In măsura in care s-ar proceda la punerea in executare a acestor decizii de impunere s-ar produce o perturbare grava a activității subscrisei, aceasta putandu-se afla chiar in imposibilitate de a-si mai desfășura activitatea. Acest lucru ar duce la paralizarea oricărei acțiuni judiciare intentate de subscrisa pentru anularea deciziilor de impunere contestate, ori, in aceste condiții, prejudiciul cauzat este unul iremediabil, care nu ar putea fi reparat printr-o anulare ulterioara a deciziilor de impunere contestate.
Totodată, punerea in executare a deciziilor de impunere contestate nu creează numai un prejudiciu pur financiar subscrisei, ci afectează întreaga activitate desfășurata de subscrisa, atat in privința relațiilor contractuale cu clienții, cat si in privința relațiilor cu salariații societății. In acest sens, menționeaza ca prin Decizia nr. 1672 din 10 aprilie 2008, Inalta Curte de Casație si Justiție, Secția de C. Administrativ si Fiscal a statuat ca „Sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14, alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune măsura provizorie a suspendării executării actului administrativ, referitoare la iminenta producerii unei pagube in sensul art. 2, alin. (1) litera ș) din Legea nr. 554/2004 in situația in care prin executarea actului administrativ posibilele consecințe negative s-ar răsfrânge nu doar asupra patrimoniului reclamantului, ci si asupra tertior".
De asemenea, fara a soluționa contestația administrativa formulata de subscrisa si inainte de soluționarea prezentei cauze, parata a procedat in mod intempestiv neprocedural la executarea silita a subscrisei, fiind infiintata măsura popririi bancare asupra conturilor bancare ale subscrisei. Pe langa faptul ca aceasta măsura a perturbat in mod grav activitatea subscrisei, ea poate paraliza si orice acțiune a subscrisei de a obține anularea deciziilor de impunere contestate, incalcandu-se practic dreptul la accesul liber la justiție al subscrisei, dat fiind ca orice disponibilități bănești de care subscrisa dispuneam au fost indisponibilizate.
Toate aceste aspecte sunt relevante pentru realizarea condiției pagubei iminente, facand dovada deplina a unui prejudiciu material viitor si previzibil.
Punerea in executare a acestor decizii de impunere contestate, fara sa fi fost exercitat controlul judecătoresc, este, extrem de păgubitoare pentru societate, putandu-se ajunge in situația blocării activității si a imposibilității respectării contractelor in derulare, motiv pentru care solicitam suspendarea executării acestor acte administrativ fiscale.
In concluzie, astfel cum rezulta din aspectele învederate, apreciem ca cele doua condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, referitoare la existenta cazului bine justificat si prevenirea unei pagube iminente, sunt intrunite in cazul de fata, justificandu-se măsura suspendării deciziilor de impunere contestate.
II. Suspendarea curgerii dobânzilor si a penalităților de întârziere aferente oligatiilor fiscale principale stabilite suplimentar de plata prin deciziile de impunere a căror suspendare o solicita.
In virtutea principiului accesorium sequitur principale, subscrisa solicitam suspendarea curgerii dobânzilor si a penalităților de intarziere aferente obligațiilor fiscale principale stabilite prin deciziile de impunere contestate pe durata suspendării executării acestora.
Astfel, având in vedere dispozițiile art. 215, alin. (3) C.proc.fisc, conform cărora in cazul suspendării executării actului administrativ fiscal de către instanța de judecata in temeiul Legii nr. 554/2004, toate efectele actului administrativ sunt suspendate pana la incetarea acesteia, precum si faptul ca, in măsura in care cererea subscrisei va fi admisa, fiind dispusa suspendarea executării deciziilor de impunere contestate, aceasta măsura va privi atat obligațiile fiscale principale stabilite suplimentar de plata in sarcina subscrisei, cat si obligațiile fiscale accesorii, apreciem ca, in mod just si echitabil, in temeiul principiului accesorium sequitur principale s-ar impune si suspendarea curgerii dobânzilor si a penalităților de intarziere aferente.
De asemenea, exista numeroase imprejurari de fapt si drept de natura sa creeze o indoiala serioasa in privința legalității deciziilor de impunere a căror suspendare o solicitam. In aceste condiții, atat prin formularea contestației administrative depuse la Administrația Finanțelor Publice Sector 3, cat si a cererii de suspendare ce face obiectul prezentului dosar, subscrisa doar ne valorificam drepturile recunoscute de lege, in vederea examinării acestor decizii de impunere si efectuării unui control asupra legalității si temeiniciei lor.
Având in vedere cuantumul ridicat al obligațiilor fiscale stabilite suplimentar de plata in sarcina subscrisei, precum si faptul ca pana la obținerea unei hotărâri definitive asupra fondului ar putea trece o perioada îndelungata de timp (cu privire la acest aspect, menționam si faptul ca nici pana in prezent, parata nu a soluționat contestația administrativa formulata de subscrisa, fiind depășit termenul legal de 45 de zile), in măsura in care in aceasta perioada ar continua sa curgă dobânzile si penalitățile de intarziere, cuantumul final al acestora s-ar putea ridica la o suma exagerat de mare, care ar cauza un prejudiciu material semnificativ subscrisei, desi, astfel cum am menționat, subscrisa am inteles doar sa ne exercitam drepturile recunoscute de lege.
In drept: art. 14, alin. (4) si art. 20, alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 483, alin. (1), pct. 8 C.proc.civ, art. 215 C.proc.fisc, dispozițiile Codului fiscal si ale Normelor metodologice de punere in aplicare a Codului fiscal.
Intimata-parata nu a depus intampinare.
CURTEA
Nerestituirea integrala de catre organul fiscal a documentelor financiar-contabile puse la dispozitie de contribuabil nu reprezinta o imprejurare de natura sa afecteze prin ea insasi valabilitatea deciziilor de impunere
Comunicarea avizului de inspectie fiscala cu cel putin 15 zile inaintea inceperii inspectiei fiscale, potrivit art.102, alin.1, lit.b C.pr.fiscala, are rolul de a permite contribuabilului sa pregateasca toate documentele necesare controlului si sa isi organizeze activitatea in asa fel incat sa isi poata aloca timp pentru eventuale discutii cu organul fiscal.
Ca atare, nerespectarea acestui termen nu atrage automat nulitatea actelor cu care se finalizeaza inspectia fiscala, mai ales in conditiile in care reclamantii nu au sustinut ca nu ar fi avut timpul necesar identificarii si punerii la dispozitie a unor inscrisuri utile controlului.
In privinta duratei obisnuite de 3 luni a inspectiei fiscale, potrivit art.104, alin.1 C.pr.fiscala, aceasta nu include si data emiterii raportului de inspectie fiscala, ea putandu-se situa in afara intervalului.
Ca atare, eventuala depasire a termenului de 3 luni, ar putea da dreptul contribuabilului de a solicita restituirea documentelor predate organului fiscal, de a cere sa nu se mai retina imprejurari de fapt sau de drept dupa aceasta data, fara insa a afecta automat valabilitatea actelor fiscale, fiind necesara dovedirea unei vatamari si a imposibilitatii de inlaturare a ei decat prin anularea actelor administrativ-fiscale.
In ceea ce priveste factura nr.33/13.01.2009 si chitanta nr.30/13.01.2009, instanta retine ca in anexa nr.20 a raportului de inspectie fiscala, la care chiar reclamanta a facut trimitere (f.71 fond), este mentionata numai factura nr.33/13.01.2009, nu si chitanta nr.30/13.01.2009. Se mentioneaza ca factura ar avea ca obiect suma de 91 lei, si nu suma de 21.687 lei invocata de reclamanta.
Se mentioneaza ca suma de 91 lei incasata de reclamanti se adauga la celelalte sume incasate de acestia in luna ianuarie 2009, ducand la suma totala incasata de 25.374,31 lei, la care organul fiscal a aplicat TVA de 19%, rezultand un TVA colectat de 4.821 lei.
Ca atare nu exista indicii ca suma de 21.687 lei ar fi fost considerata ca incasata de doua ori, in baza a doua documente diferite.
In ceea ce priveste actele contabile care nu au fost luate in considerare de organul fiscal, se observa ca reclamantii nu au indicat in concret despre ce acte este vorba.
In ceea ce priveste anumite cheltuieli care au fost considerate de organul fiscal ca nefiind destinate realizarii de operatiuni taxabile, recurenta nu precizeaza care sunt acele cheltuieli, facand trimitere la pagina 3 a contestatiei administrative, care nu contine insa astfel de referiri.
In ceea ce priveste cheltuielile cu publicitatea, in sensul informarii publicului asupra unor aspecte de drept, dupa cum chiar reclamantii arata, deductibilitatea acestora depinde de modul in care se intepreteaza Statutul profesiei de avocat si normele fiscale, astfel incat chestiunea nu releva o nelegalitate vadita, ci presupune o analiza pe fond.
In ceea ce priveste contractele de abonament incheiate pentru dobandirea dreptului de folosinta a unor programe contabile sau cheltuielile cu serviciile prestate de . SRL, instanta retine ca nici ele nu exprima o nelegalitate vadita a deciziilor de impunere, masura in care anumite cheltuieli sunt destinate realizarii de operatiuni taxabile si, prin urmare, deductibile, presupunand o cercetare pe fond a contractelor si a actelor doveditoare.
De asemenea, nici interpretarile diferite date de parti perioadei de amortizare a cheltuielilor cu lucrarile de amenajare sediu nu pot fi incadrate in dovezi ale unei nelegalitati evidente, ambele parti prezentand argumente aparent pertinente, ce presupun analiza pe fond.
In privinta veniturilor aferente anului 2008 si a impozitului corespunzator retinut in sarcina reclamantei B. L., instanta retine de asemenea, ca ambele parti prezinta argumente aparent pertinente, reclamanta invocand faptul ca se afla in concediu de maternitate si de crestere copil, iar parata invocand faptul ca veniturile societatii de avocatura se imparteau la doi beneficiari, potrivit actelor de infiintare, fiind nerelevant ca doar unul din asociati le-a generat.
Compensarea reciproca a datoriilor invocata de reclamantul B. O. presupune de asemenea cercetare in fond, fiind necesar a se stabili daca . obligatii reciproce coexista si daca ele au cuantumul invocat de reclamant.
Nesolutionarea in termen a contestatiilor administrative este expresia pasivitatii autoritatii administrative, dar nu un indiciu si cu atat mai putin o dovada a nelegalitatii actelor administrative contestate.
Ca atare, instanta retine ca desi se contesta o . sume retinute de organele fiscale, precum si interpretarea data de acestea anumitor operatiuni, aspectele invocate de reclamanti nu releva indoieli serioase privind legalitatea actelor atacate, nefiind deci indeplinita conditia cazului bine justificat.
In privinta pagubei iminente, reclamantii nu au oferit detalii privind situatia lor financiara pentru a se putea analiza impactul pe care l-ar avea executarea sumelor retinute in deciziile atacate, asupra relatiilor cu salariatii sau cu tertii.
F. de aceste motive, instanta va respinge recursul ca neintemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge recursul formulat de recurenții – reclamanți S. B. ȘI ASOCIAȚII, B. L. și B. O., împotriva Sentinței civile nr. 3858/19.08.2013 pronunțate de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimata-pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ. ca neîntemeiat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.12.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. J. A. P. R. I. C.
GREFIER,
M. B.
Red./Thred./jud.A.J..
Judecător fond: A. C., TB
| ← Anulare act administrativ. Hotărâre din 20-02-2013, Curtea de... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 5809/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
