Suspendare executare act administrativ. Hotărâre din 12-06-2013, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 1558/2/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Î N C H E I E R E
Ședința publică de la 05.06.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: G. G.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află soluționarea cauzei de contencios administrativ privind pe reclamanta E. E. SA în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanta reprezentată prin avocat C. O. cu împuternicire avocațială la dosar și pârâta reprezentată prin consilier juridic I. M. S. cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că reclamanta a depus prin fax înscrisuri în dovedirea îndeplinirii procedurii prealabile, după care:
Pârâta, prin consilie juridic, precizează că în ceea ce privește cele dispuse prin încheierea de ședință de la termenul anterior, este depusă dovada procedurii prealabile.
Reclamanta, prin avocat, precizează că se atacă legalitatea Ordinului nr. 1/2013 sub aspectul introducerii plafonului maximal de preț pentru energia produsă din surse separate și că nu invocă o excepție de nelegalitate în sensul dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Curtea acordă cuvântul pe probe.
Reclamanta, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Pârâta, prin consilier juridic, solicită de asemenea încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și arată că nu se opune probei cu înscrisuri solicitate de reclamantă.
Curtea, nefiind alte cereri de formulat, excepții de soluționat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta, prin avocat, solicită admiterea acțiunii. Arată că anterior apariției Ordinului nr. 1/2013 metodologia de calcul a prețurilor pentru energia termică era foarte strictă, stabilindu-se prețul pe baza costurilor justificative. Însă, prin apariția Ordinului nr. 1/2013 principiul a fost menținut dar a fost introdus și plafonul maximal la un preț de referință, așa cum este stabilit el prin acte normative. Reclamanta arată că această modificare adusă modului de stabilire este nelegală pentru că este împotriva unei rațiuni de ordin economic, trebuind să reducă prețul sub costurile de producție, iar acest lucru încalcă disp.art. 76 alin. 1 din Legea nr. 123/2012, care prevăd că în prețul energiei termice produse în centrale de cogenerare trebuie luate în considerare costurile justificative ale activităților de producere, transport, distribuție și furnizare, cheltuielile pentru dezvoltarea și protecția mediului și o cotă rezonabilă de profit. Reclamanta arată că ordinul apărut în 2013 forțează societatea să vândă energia termică fără o cotă de profit și chiar sub costurile justificative prevăzute de lege. Reclamanta mai arată că trebuie avute în vedere și dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative conform cărora autoritățile pot emite acte normative dar acestea trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora. Or, în speță, Ordinul nr. 1/2013 este o limitare de calcul a prețului și încalcă art. 76 din Metodologiile de reglementare a prețurilor și tarifelor din Legea nr. 123/2012 încălcând principiile de bază de stabilire a prețurilor reglementate. Chiar și autoritatea pârâtă a recunoscut prin întâmpinare că având în vedere justificarea de costuri, prețul fiind mai mare, acesta a fost limitat la prețul de referință stabilit de ordin, însă prețul de referință, așa cum este stabilit, este arbitrar. Reclamanta arată că limitarea la un preț al energiei termice care nu se referă la energia termică produsă într-o sursă similară ci la o centrală de cogenerare presupune un preț calculat pentru energia produsă în surse alternative sub valoarea costurilor de producție. Mai solicită să se aibă în vedere graficul funcționării centralei, depus la fila 89 dosar, arătând că în concret sunt folosite surse de vârf pentru perioadele de timp cât se înregistrează temperaturi scăzute, ponderea fiind de 60% din totalul energiei produse, acest lucru întâmplându-se câteva luni pe an. Măsura dispusă prin ordin nu este de natură a dezvolta centralele cu instalație de cogenerare însă duce la închiderea acestora prin limitarea prețului. În același timp, centralele care folosesc aceleași tehnologii beneficiază de un calcul corect pe baza costurilor justificative, lucru care duce la o situație discriminatorie.
Reclamanta, prin avocat, arată că nu solicită cheltuieli de judecată și solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Pârâta, prin consilier juridic, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea Ordinului nr. 1/2013 care a transpus în legislația secundară dispozițiile art. 22 alin. 1 din HG nr. 1215/2009 care prevede că ANRE stabilește prețul pentru energia termică produsă și livrată din centrale de cogenerare care beneficiază de schema de sprijin la nivelul prețului pentru energia termică livrată dintr-o centrală ce produce separat energie termică cu același tip de combustibil. Arată că limitarea de preț nu este introdusă prin Ordinul nr. 1/2013, acesta doar transpunând legislația în temeiul căreia a fost emis. Astfel, prin Ordinul nr. 3/2010 la art. 6 se prevedea că prețul de referință pentru energia termică produsă și livrată din centralele de cogenerare de înaltă eficiență este stabilit la nivelul prețului pentru energia termică livrată dintr-o centrală termică echivalentă. Arată că reclamanta a observat abia la acest moment o limitare care era stabilită și în Ordinul nr. 3/2010 iar Ordinul nr. 1/2013 doar preia dispozițiile din legislația primară. Totodată solicită să se aibă în vedere că nu este contestat Ordinul nr. 45/2012 privind aprobarea valorilor bonusurilor de referință pentru energia electrică produsă în cogenerare de înaltă eficiență și ale prețurilor de referință pentru energia termică produsă în cogenerare. Pârâta solicită să se constate că Ordinul nr. 1/2013 este conform cu actele ce îl ordonă și nu încalcă dispozițiile art. 76 din Legea nr. 123/2012. În ceea ce privește situația de discriminare care ar exista în raport de centralele ce folosesc aceleași tehnologii, pârâta arată că nu este cazul și că este vorba de situații juridice distincte și legislație diferită. Pentru toate motivele arătate solicită respingerea acțiunii și menținerea actului atacat.
Pârâta, prin consilier juridic, solicită de asemenea amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Reclamanta, prin avocat, având cuvântul în replică, arată că nu au fost contestate ordinele anterioare întrucât până la apariția Ordinului nr. 1 nu era stabilit un preț maximal.
CURTEA ,
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 12.06.2013.
Pronunțată în ședință publică, 05.06.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. G. C. O.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 1952
Ședința publică de la 12.06.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: G. G.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află soluționarea cauzei de contencios administrativ privind pe reclamanta E. E. SA în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 05.06.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de astăzi, când a hotărât următoarele:
CURTEA ,
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția C. Administrativ și Fiscal la data de 26.02.2013 sub nr. de dosar_ reclamanta E. E. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.R.E. anularea Ordinului nr. 1/2013 privind modificarea Metodologiei de stabilire și ajustare a prețurilor pentru energie electrică și termică, produsă și livrată din centralele de cogenerare ce beneficiază de schema de sprijin, respectiv a bonusului pentru cogenerarea de înaltă eficiență, aprobată prin Ordinul Președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr.3/2010. De asemenea reclamanta a solicitat și suspendarea executării Ordinului nr. 1/2013 până la soluționarea pe fond a acțiunii în anulare.
In fapt, reclamanta arată că prin ordinul susmenționat, autoritatea de reglementare a modificat art. 4 alineatul (2), art. 49 și art. 52 din Ordinul nr.3/2010 privind stabilirea prețurilor pentru energia electrică și termică.
Reclamanta arată că în forma anterioară, art.49 din Ordinul 3/2010 stabilea că prețul reglementat pentru energia termica produsa si livrata era același pentru toti producătorii de energie electrica si termica in cogenerare de inalta eficienta care utilizau același tip de combustibil iar în cazul producătorilor care utilizau mixuri de combustibil, prețul se determina ca fiind prețul de referința corespunzător combustibilului majoritar utilizat la calificarea cantității de energie electrica.
Mai arată reclamanta că, în reglementarea anterioară PREȚUL era același pentru toți producătorii de energie electrica si termica in cogenerare de inalta eficienta și că forma noua, face o distincție si introduce noțiunea de „Centrala de cogenerare care beneficiază de schema de sprijin" înțelegând prin aceasta atat centralele care produc exclusiv in cogenerare de inalta eficienta, cat si altele care au in dotare o instalație de cogenerare si alte instalații care produc energia termica cu alte tehnologii.
Precizează reclamanta că prețul de vânzare energie termica aprobat pentru societate, calculat având în vedere varianta inițiala a Ordinului 3/2010 a fost stabilit prin Decizia nr.3353 din 29.12.2011 a Președintelui ANRE si era in valoare de 191 lei/gcal, exclusiv TVA. La stabilirea acestui pret a fost avut in vedere atat prețul in instalația de cogenerare de inalta eficienta cit si prețul in instalația de producere separata a energiei termice .
Arată că preturile aprobate pentru energia termica livrata sub forma de apa fierbinte pentru societate, prin Decizia nr.259 din 29.01.2013 emisa de Președintele Autorității Naționale de Reglementare in Domeniul Energiei, emisă ca urmare a modificărilor Ordinului Președintelui ANRE nr.3/2010 aduse prin Ordinul 1/2013, au fost cu mult mai mici decât prețul stabilit pe baza costurilor justificative prin Decizia 3353/2011.
Reclamanta arată că modificarea adusă prin Ordinul 1/2013, care conferă caracterul nelegal actului normativ în discuție, vine din limitarea prețului pentru energia termica produsa din capacitățile de producere separată amplasate într-o centrală de cogenerare care beneficiază de schema de sprijin. Astfel, prețul se determină pe baza costurilor justificate, dar nu poate fi mai mare decât prețul de referință al energiei termice corespunzător combustibilului majoritar utilizat de respectivele capacități.
Anterior, prețul de calcul se determina exclusiv pe baza costurilor justificative, sens in care se comunicau fundamentările de pret. Principiul s-a menținut, insa a fost introdus acest plafon maximal de pret, respectiv prețul de referința al energiei termice corespunzător combustibilului utilizat de respectivele capacități.
Noțiunea de "Pret de referința al energiei termice" se regăsește doar in Ordinul 3/2010, reglementare care vizează exclusiv instalațiile de cogenerare si care face trimitere la art.22 alin.l si 2 din HG 1215/2009.
Reclamanta arată că limitarea de calcul de preț introdusa de Ordinul 1/2013 este nelegala, deoarece, elementul la care se raportează maximumul de pret, respectiv tariful de referința, este calculat de autoritate pentru o centrala in cogenerare ideala care cuprinde numai instalații de cogenerare, iar prețul ce urmează a se calcula se refera la capacități de producere energie termica, altele decât centrale de cogenerare, care presupun costuri de producție mult mai mari decât cogenerarea.
In mod evident arată reclamanta actul administrativ încalcă dispozițiile art. 76 Metodologiile de reglementare a prețurilor și tarifelor din Legea 123/2012, ignorând principiile de baza de stabilire a preturilor reglementate.
Mai invocă reclamanta și faptul că se creaza o situație discriminitatorie pe piața de profil. Astfel, pentru societățile care dețin doar C.-uri si CAI-uri, prețul energiei termice este calculat ( reglementat) de ANRSC, raportat la costurile justificative, luandu-se in calcul si o marja de profit. Prin . Ordinului Președintelui ANRE nr. 1/2013, pentru energia termica produsa cu aceeași tehnologie, cu singura diferența ca sursa alternativa este amplasata . deține si o instalație de cogenerare, se impune un pret de referința, care este sub costurile de producție, rezultând un pret de vânzare mult mai mic decât un pret de vânzare energie termica pe sursa similara aprobat de ANRSC.
Se arată de către reclamantă că limitarea la un pret al energiei termice care nu se refera a energia termica produsa . ci la o centrala de cogenerare, presupune, ab initio un pret calculat pentru energia termica produsa in sursele alternative sub valoarea costurilor de producție, (costul de producere a energiei termice in cogenerare este cu mult mai mic decât costul de producției al energiei termice in centrale termice ). Mai mult arată că nu poate fi avut in vedere ca si contraargument nici bonusul individual, deoarece acesta se acorda numai pentru energia electrica produsa din surse de cogenerare de inalta eficienta, iar cuantumul lui are in vedere capacitatea termica a sursei de cogenerare (nu include si energie termica produsa in centrale termice). Prin urmare in calculul acestuia se regăsește numai capacitatea termica din sursa de cogenerare si nu capacitatea termica a intregii centrale.
In ceea ce privește cererea de suspendare, reclamanta apreciază ca este intemeiata având in vedere situația foarte grava din punct de vedere financiar creata societății prin acest act care incalca dispozițiile legale cu privire la stabilirea prețului reglementat, precum si situația discriminatorie sub raportul preturilor la care este supusă.
Arată că în baza Ordinului nr.1/2013, a fost emisa Decizia Președintelui ANRE nr. 259/2013 prin care au fost aprobate noile preturi ce ar urma sa fie practicate de societate cu aplicare de la 01.02.2013. Având in vedere legătura directa dintre apariția Ordinului 1/2013 si noile preturi aprobate, numai prin suspendarea Ordinului in litigiu poate solicita mai departe suspendarea Deciziei nr.259/2013.
Reclamanta, arat că daca nu s-ar dispune suspendarea actului administrativ ar fi obligată sa vândă cea mai mare parte a energiei produse in centrala sa din alte surse decât cogenerarea sub costurile de producție (asa cum sunt descrise in Ordinul 3/2010), in condițiile in care pentru societățile care produc energie termica din surse similare beneficiază de preturi calculate cu raportare la costuri si marja de profit.
In drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 5 pct.(7) din OUG nr. 33/2007.
În susținere reclamanta a depus înscrisuri.
Pârâta A.N.R.E. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A fost admisă și administrată proba cu înscrisuri.
Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 05.06.2013 Curtea a respins cererea de suspendare executare a Ordinului nr. 1/2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată pe fondul cauzei că acțiunea reclamantei este neîntemeiată.
Astfel, potrivit art. 79 alin.7 lit.b din Legea energiei electrice și a gazelor și a gazelor naturale nr. 123/2012 se stipulează expres că pentru energia termică produsă în capacități de producere termice amplasate într-o centrală electrică de cogenerare ce beneficiază de scheme de sprijin, prețurile se stabilesc pe baza metodologiei aprobate de autoritatea competentă". Totodată la art. 75 alin. (19 lit.i) din același act normativ se stipulează că pentru activitățile desfășurate în sectorul energiei electrice se aplică crețuri reglementate pentru energia termică destinată consumului populației, produsă în instalațiile de cogenerare".
Conform art. 9 alin. (1) lit. b) și f) din O.U.G. nr. 33/2007 privind organizarea și funcționarea ANRE, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 160/2012 ANRE este abilitată să elaboreze și să aprobe „metodologiile de calcul al tarifelor și prețurilor reglementate" respectiv să aprobe „prețurile reglementate de vânzare-cumpărare a energiei termice produse în cogenerare de înaltă eficiență ce beneficiază de scheme de sprijin instituite la nivel național, precum și prețurile pentru energia termică produsă în centrale de cogenerare, destinată sistemului de alimentare, centralizată cu energie termică - SACET Totodată art. 9 alin. (1) lit. x) din O.U.G. nr. 33/2007 prevede că ANRE „aprobă reglementările în domeniul promovării producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie, al promovării cogenerării de înaltă eficiență și al promovării eficienței energetice la clienții finali și monitorizează modul de aplicare a acestora de către operatorii din sectorul energiei electrice, precum și eficiența sistemelor de promovare în îndeplinirea obiectivelor propuse, în conformitate cu legislația specifică".
Corelativ, la art. 22 alin. (1) din H.G. nr. 1.215/2009 privind stabilirea criteriilor și a condițiilor necesare implementării schemei de sprijin pentru promovarea cogenerării de înaltă eficiență pe baza cererii de energie termică utilă se prevede că „ANRE stabilește prețul pentru energia termică produsă și livrată din centrale de cogenerare care beneficiază de schema de sprijin la nivelul prețului pentru energia termică livrată dintr-o centrală ce produce separat energie termică cu același tip de combustibil și cu eficiență de referință armonizată a producerii separate de energie termică, stabilită prin Decizia 2007/74/CE a Comisiei din 21 decembrie 2006 de stabilire a valorilor de referință armonizate pentru producerea separată de energie electrică și termică, emisă în aplicarea Directivei 2004/8/CE a Parlamentului European și a Consiliului".
De asemenea, potrivit art. 6 alin. (1) din Metodologia de stabilire și ajustare a prețurilor pentru energia electrică și termică, produsă și livrată din centrale de cogenerare ce beneficiază de schema de sprijin, respectiv a bonusului pentru cogenerarea de înaltă eficiență, aprobată prin Ordinul președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 3/2010 (articol ce nu a fost modificat prin Ordinul nr. 1/2013) „ prețul de referință pentru energia termică produsă și livrată din centralele de cogenerare de înaltă eficiență este stabilit la nivelul prețului pentru energia termică livrată dintr-o centrală termică echivalentă".
De asemenea, potrivit art. 96 alin. 4 din Legea energiei electrice și gazelor naturale nr. 123/2012, care consacră obligația ANRE de a adapta cadrul de reglementare în concordanță cu prezentul titlu, toate aceste dispoziții legale constituindu-se ca temei legal pentru emiterea Ordinului președintelui ANRE nr. 1/2013 privind modificarea Metodologiei, a cărei anulare se cere.
Din coroborarea dispozițiilor legale precitate rezultă că în atribuțiile ANRE, stabilite prin lege, este inclusă și aprobarea metodologiei de stabilire a prețurilor pentru energia termică produsă în capacități de producere termice amplasate într-o centrală electrică de cogenerare ce beneficiază de scheme de sprijin.
Totodată, rezultă că la stabilirea prețurilor pentru energia termică produsă și livrată din centrale de cogenerare ce beneficiază de schema de sprijin se aplică dispozițiile art. 79 alin.7 lit.b din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012 și prevederile art. 22 alin. 1 din HG nr. 1.215/2009 privind stabilirea criteriilor și a condițiilor necesare implementării schemei de sprijin pentru promovarea cogenerării de înaltă eficiență pe baza cererii de energie termică utilă.
În aceste condiții, pentru aprobarea prețurilor reglementate de producere a energiei termice livrată sub formă de apă fierbinte în SACET-uri conform disp.art. 75 alin. 1 lit.i din Legea nr. 123/2012 și ale art. 9 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 33/2007, pârâta autoritate publică a considerat că este necesar modificarea cadrului de reglementare aplicabil în cazul centralelor de cogenerare care beneficiază de schema de sprijin respectiv a Metodologiei.
Pentru considerentele ce urmează a fi dezvoltate Curtea apreciază că ordinul contestat a fost elaborat cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 52/2003 privind transparenta decizională în administrația publică, cu modificările și completările ulterioare, proiectul de ordin fiind publicat pe site-ul AN RE ca document de discuție, fiind adus la cunoștința tuturor producătorilor de energie electrică și termică în cogenerare care beneficiază de schema de sprijin conform prevederilor H.G. nr. 1.215/2009 privind stabilirea criteriilor și a condițiilor necesare implementării schemei de sprijin pentru promovarea cogenerării de înaltă eficiență pe baza cererii de energie termică utilă, inclusiv reclamantei, că pe site-ul ANRE a fost publicat ca document de discuție proiectul Ordinului privind modificarea Metodologiei. In acest sens, s-a depus în probațiune e-mail-ul prin care ANRE a transmis notificarea publicarea pe site-ul ANRE a Ordinului de modificarea a Ordinului nr. 3/2010, notificare transmisă și reclamantei, care nu a transmis la ANRE observații privind actul contestat.
Legalitatea, oportunitatea și temeinicia emiterii actului administrativ - Ordinul președintelui ANRE nr. 1/23.01.2013 - rezidă din aplicarea dispozițiilor: art. 5 alin. (1) lit. b), art. 5 alin. (5) și art. 9 alin. (19 lit. x) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 160/2012; ale art. 79 alin. (7) lit. b) și art. 96 alin. (5) din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012 și ale art. 22 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1215/2009 privind stabilirea criteriilor și a condițiilor necesare implementării schemei de sprijin pentru promovarea cogenerării de înaltă eficiență pe baza cererii de energie termică utilă.
În ceea ce privește dreptul de apreciere al autorității trebuie avută în vedere Decizia nr. 2953/2011 a ICCJ Secția de administrativ și fiscal prin care se statuează „dreptul larg de apreciere al autorității administrative asupra punerii în executare a unor dispoziții legale", precum și practica unitară a Înaltei Curți (Decizia nr. 5463/2.12.2009, Decizia nr. 2757/26.05.2010, Decizia nr. 4635/28.10.2010 și Decizia nr. 4995/16.11.2010).
Prevederile Ordinului președintelui ANRE nr. 1/2013, referitoare la limitarea prețului de calcul pentru energia termică produsă și livrată din capacitățile de producere separată amplasate într-o centrală de cogenerare care beneficiază de schema de sprijin (art. 49 din Metodologia aprobată prin Ordinul nr. 3/2010 cu modificările aduse de Ordinul nr. 1/2013) sunt în conformitate cu legislația incidență. Atât legislația primară cât și legislația secundară incidență, prevede stabilirea atât a prețurilor de referință cât și a bonusurilor de referință luând în considerare o centrală echivalentă de producere separată utilizând combustibilul majoritar.
Astfel art. 22 alin. (1) din KG. nr. 1.215/2009 prevede că ,^4NRE stabilește prețul pentru energia termică produsă și livrată din centrale de cogenerare care beneficiază de schema de sprijin la nivelul prețului pentru energia termică livrată dintr-o centrală ce produce separat energie termică cu același tip de combustibil și cu eficiență de referință armonizată a producerii separate de energie termică, stabilită prin Decizia 2007/74/CE a Comisiei din 21 decembrie 2006 de stabilire a valorilor de referință armonizate pentru producerea separată de energie electrică și termică, emisă în aplicarea Directivei 2004/8/CE a Parlamentului European și a Consiliului".
Totodată, potrivit art. 6 alin. (1) din Metodologia de stabilire și ajustare a prețurilor pentru energia electrică și termică, produsă și livrată din centrale de cogenerare ce beneficiază de schema de sprijin, respectiv a bonusului pentru cogenerarea de înaltă eficiență, aprobată prin Ordinul președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 3/2010 (articol ce nu a fost modificat prin Ordinul nr. 1/2013), prețul de referință pentru energia termică produsă și livrată din centralele de cogenerare de înaltă eficiență este stabilit la nivelul prețului pentru energia termică livrată dintr-o centrală termică echivalentă".
In considerarea argumentelor de drept invocate în antecedență, este evident că dispozițiile art. 49 din Metodologia aprobată prin Ordinul nr. 3/2010 cu modificările aduse de Ordinul nr. 1/2013, stipulează că determinarea prețului de calcul pentru energia termică produsă din capacitățile de producere separată pe baza costurilor justificate iar dacă rezultatul este mai mare decât prețul de referință, se ia în considerare cel de referință, sunt emise în limitele și potrivit normelor care le ordonă, respectiv art. 22 alin. (1) din H.G. nr. 1.215/2009.
Ordinul președintelui ANRE nr. 1/2013 privind modificarea nu încalcă prevederile art. 76 din Legea nr. 123/2012, cum în mod eronat pretinde reclamanta.
Ordinul președintelui ANRE nr. 1/2013 privind modificarea Metodologiei de stabilire și ajustare a prețurilor pentru energia electrică și termică, produsă și livrată din centrale de cogenerare ce beneficiază de schema de sprijin, respectiv a bonusului pentru cogenerarea de înaltă eficiență a fost emis în temeiul: - prevederilor art. 5 alin. (1) lit. b) și art.5 alin. (5) din O.U.G. nr. 33/2007 privind organizarea si funcționarea ANRE, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 160/2012; -prevederilor art. 79 alin. (7) lit.b) și art.96 alin.(5) din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012; -prevederilor art. 22 alin. (1) din H.G. nr. 1215/2009 privind stabilirea criteriilor și a condițiilor necesare implementării schemei de sprijin pentru promovarea cogenerării de înaltă eficiență pe baza cererii de energie termică utilă.
Incidente în cauză sunt și dispozițiile art.9 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 33/2007 în temeiul cărora ANRE este abilitată să aprobe „prețurile reglementate de vânzare-cumpărare a energiei termice produse în cogenerare de înaltă eficiență ce beneficiază de scheme de sprijin instituite la nivel național, precum și prețurile pentru energia termică produsă în centrale de cogenerare, destinată sistemului de alimentare, centralizată cu energie termică – SACET”. Ca atare, ANRE are competența de a aproba metodologii pentru stabilirea prețurilor energiei termice produsă atât în centralele de cogenerare, cât și pentru capacitățile de producere energie termică amplasate într-o centrală electrică de cogenerare ce beneficiază de schema de sprijin.
Legiuitorul a conferit pârâtei un drept de apreciere într-o marjă cu limite foarte largi în ceea ce privește emiterea unui act administrativ cu caracter normativ prin care să organizeze și să execute în concret dispozițiile legale în temeiul și în limitele cărora a fost emis Ordinul contestat.
În context prin practica sa unitară reprezentată de Decizia nr. 5463 din 2 decembrie 2009, Decizia nr. 2757 din 26 mai 2010, Decizia nr. 4635 din 28 octombrie 2010, Decizia nr.4995 din 16 noiembrie 2010 și Decizia nr. 2953 din 24 mai 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de contencios administrativ și fiscal a statuat, în realizarea rolului constituțional ce revine Jurisdicției Supreme de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii prin promovarea unei jurisprudențe unitare, ca modalitate de respectare a principiului securității juridice, care este prevăzut implicit în totalitatea articolelor Convenției Europene a Drepturilor Omului, și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (CEDO, Decizia din 6 decembrie 2007, cererea nr._/05, B. împotriva României, §39), limitele largi ale dreptului de apreciere oferit de legiuitor autorității administrative în ceea ce privește punerea în executare a unor dispoziții legale.
Este mai mult decât evident că Ordinul ANRE nr. 1/2013 (prin care s-a modificat Metodologia de stabilire și ajustare a prețurilor pentru energia electrică și termică, produsă și livrată din centrale de cogenerare ce beneficiază de schema de sprijin, respectiv a bonusului pentru cogenerarea de înaltă eficiență, aprobată prin Ordinul ANRE nr. 3/2010) nu încalcă prevederile art. 76 alin (1) din Legea nr. 123/2012.
Conex cu privire la costurile justificate ale activității de producere energic termică care se iau în calcul Ia determinarea prețului reglementat pentru energie termică învederăm Onoratei Curți că, în Ordinul ANRE nr. 3/2010, sunt prezentate datele de calcul considerate Ia funcționarea unei centrale termice echivalente de producere separată, date care nu au fost contestate de reclamanta S.C. E. E. S.A., de la momentul aprobării ordinului respectiv (ianuarie 2010) și până în prezent.
Nu poate fi primită aprecierea reclamantei care face o paralelă între preturile aprobate prin Decizia președintelui ANRE nr. 3353 din 29.12.2011 si cele aprobate prin Decizia președintelui ANRE nr. 259 din 29.01.2013.
Astfel, prin Decizia nr. 3353 din 29.12.2011 prețul aprobat pentru activitatea de producere a energiei termice a fost de 191 lei/Gcal fară TVA (164,23 lei/MWh).
Calculul prețului pentru activitatea de producere a energiei termice a realizat în baza Metodologiei de stabilire și ajustare a prețurilor pentru energia electrică și termică, produsă și livrată din centrale de cogenerare ce beneficiază de schema de sprijin, respectiv a bonusului pentru cogenerarea de înaltă eficiență, aprobată prin Ordinul președintelui ANRE nr. 3/2010, pentru unitățile de cogenerare (evident fără modificările aduse prin Ordinul contestat) și a Metodologiei de stabilire a prețurilor și a cantităților de energie electrică vândute de producători pe bază de contracte reglementate și a prețurilor pentru energia termică livrată din centrale cu grupuri de cogenerare aprobată prin Ordinul ANRE nr. 57/2008 (pentru capacitățile de producere separată a energiei termice).
Prin Decizia nr. 259 din 29.01.2013, pentru reclamantă au fost aprobate următoarele prețuri: pentru energia termică destinată consumului populației - 142,73 lei/MWh rară TVA; pentru energia termică destinată consumatorilor noncasnici - 179,51 lei/MWh fară TVA; prețuri care au fost stabilite în baza prevederilor Ordinului ANRE nr. 3/2010, cu modificările prevăzute de Ordinul ANRE nr. 1/2013) și ale Ordinului ANRE nr. 45/2012 privind aprobarea valorilor bonusurilor de referință pentru energia electrică produsă în cogenerare de înaltă eficiență și ale prețurilor de referință pentru energia termică produsă în cogenerare.
Ca atare, cadrul de reglementare în temeiul căruia a fost aprobat prețul din Decizia ANRE nr. 3353 din 29.12.2011 era diferit față de cel în baza căruia a fost emisă Decizia nr. 259 din 29.01.2013 și, prin urmare, nu se poate realiza o comparație în ceea ce privește valoarea prețurilor aprobate prin respectivele acte administrative cu caracter individual.
Nici susținerea reclamantei S.C. E. E. S.A., conform căreia se creează o situație discriminatorie pe piața de profil în raport cu producătorii care dețin numai capacități de producere separată a energiei termice (aflați în sfera de reglementare a Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice - A.N.R.S.C.) nu sunt întemeiate că reglementările au fost emise de A.N.R.S.C. și nu de către ANRE.
Tratament discriminatoriu există atunci când se aplică un regim juridic diferit unor persoane sau situații similare. în sensul jurisprudenței constante a Curții Constituționale principiul egalității în drepturi nu este sinonim cu uniformitatea, astfel încât situația juridică a anumitor categorii de persoane justifică aplicarea unui regim juridic diferit (Decizia Curții Constituționale nr. 444/2004, Decizia Curții Constituționale nr. 819/2008, Decizia Curții Constituționale nr. 940/2008).
Așadar se poate conchide de plin drept că prin prevederile Ordinului nr. 1/2013 nu se creează situații discriminatorii pentru că nu există egalitate între producătorii care dețin exclusiv centrale de producere separată a energiei termice, care sunt în competența de reglementare a A.N.R.S.C. și o altă categorie de producători care dețin capacități de producere a energiei electrice și termice în cogenerare.
În context, lipsa unei limitări a prețului la energia termică în capacități de producere separată (deci neaplicarea prevederilor Ordinului președintelui ANRE nr. 1/2013) ar conduce la o creștere semnificativă a acestui preț, cu efecte negative asupra promovării cogenerării, conducând la debranșări, deci la diminuarea cererii de energie termică utilă (ca urmare a calculării prețului reglementat al energiei termice ca medie ponderată între prețul de referință al energiei termice produsă în cogenerare și prețul energiei termice produse în capacități de producere separată, determinat pe baza costurilor justificative, fără limitarea impusă de Ordinul ANRE nr. 1/2013).
În cauza C89/91 Shearson Lehman Hutton Inc. C. TVB, jurisprudența comunitară afirmă la nivel de principiu că prevederile de protecție care se aplică consumatorilor au rezultat din preocuparea de a-i proteja pe aceștia ca parte considerată mai vulnerabilă din punct de vedere economic și mai puțin experimentată din punct de vedere juridic decât cealaltă parte contractuală.
De asemenea, posibilitatea anulării actului administrativ în justiție, este condiționată și în cadrul Recomandării nr. R(2007)7 a Comitetului de Miniștri către statele membre privind buna administrare, de constatarea neechivocă a „afectării grave a drepturilor și intereselor” cauzate prin emiterea unui act administrativ, ceea ce nu este cazul în speța de față.
Pentru toate aceste considerente, Curtea urmează să respingă acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea reclamantei E. E. SA cu sediul în B., ..7, județul B., în contradictoriu cu pârâtul A. NAȚIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI cu sediul în București, ..3, sector 2, privind anularea Ordinului nr. 1/2013, ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.06.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. G. C. O.
Red.jud.G.G.
Tehnored.C.O./4ex.
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 1767/2013. Curtea de Apel... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 2506/2013. Curtea de... → |
|---|
