Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2497/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2497/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-09-2013 în dosarul nr. 4783/2/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Sentința Civilă nr. 2497
Ședința publică de la 10.09.2013
Completul constituit din:
Președinte: S. D. G.
Grefier: T. M.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul COȘAT G. I. în contradictoriu cu pârâtul M. T., având ca obiect „suspendare executare act administrativ – Ordin nr.733/2013”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns pârâtul M. T., prin consilier juridic D. L. N. care depune delegație în ședință publică, lipsind reclamantul Coșat G. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că dosarele nr._ (poz.16 lista de ședință),_ (poz.17 lista de ședință),_ (poz.18 lista de ședință),_ (poz.19 lista de ședință),_ (poz.20 lista de ședință),_ (poz.21 lista de ședință),_ (poz.22 lista de ședință) și_ (poz.23 lista de ședință) au fost conexate cu prezenta cauză (poz.15 lista de ședință) de completele de judecată de la care au fost trimise, după care:
Curtea dispune apelul în dosarul nr._ (poz.16 lista de ședință):
În dosarul nr._ privind acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantulD. P. în contradictoriu cu pârâtul Ministrul T., având ca obiect „suspendare executare act administrativ”, la apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns reclamantul, personal și pârâtul MT, prin consilier juridic . D. L. N. care depune delegație în ședință publică.
Curtea dispune apelul în dosarul nr._ (poz.17 lista de ședință):
În dosarul nr._ privind acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantulM. G. în contradictoriu cu pârâtul Ministrul T., având ca obiect „suspendare executare act administrativ”, la apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns pârâtul MT, prin consilier juridic D. L. N. care depune delegație în ședință publică, lipsind reclamantul. S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care a învederat că pârâtul MT a depus prin registratură, la data de 09.09.2013, Ordinul nr.733/2013 împreună cu Anexa nr.1 (în 2 exemplare).
Curtea dispune apelul în dosarul nr._ (poz.18 lista de ședință):
În dosarul nr._ privind acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantulC. M. în contradictoriu cu pârâtul Ministrul T., având ca obiect „suspendare executare act administrativ”, la apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns pârâtul MT, prin consilier juridic D. L. N. care depune delegație în ședință publică, lipsind reclamantul.
Curtea dispune apelul în dosarul nr._ (poz.19 lista de ședință):
În dosarul nr._ privind acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantulȚ. C. în contradictoriu cu pârâtul Ministrul T., având ca obiect „suspendare executare act administrativ”, la apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns pârâtul MT, prin consilier juridic D. L. N. cu delegație la fila 52 dosar, lipsind reclamantul.
Curtea dispune apelul în dosarul nr._ (poz.20 lista de ședință):
În dosarul nr._ privind acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantulP. S. în contradictoriu cu pârâtul Ministrul T., având ca obiect „suspendare executare act administrativ”, la apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns pârâtul MT, prin consilier juridic D. L. N. care depune delegație în ședință publică, lipsind reclamantul.
Curtea dispune apelul în dosarul nr._ (poz.21 lista de ședință):
În dosarul nr._ privind acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantulȘ. I. în contradictoriu cu pârâtul Ministrul T., având ca obiect „suspendare executare act administrativ”, la apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns reclamantul, personal și pârâtul MT, prin consilier juridic D. L. N. care depune delegație în ședință publică. S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care a învederat că pârâtul MT nu a depus Ordinul nr.733/2013 și că reclamantul a depus prin registratură, la data de 03.09.2013, răspuns la întâmpinare în 2 exemplare, după care: Pârâtul, prin consilier juridic, a depus la dosar Ordinul nr.733/2013 în 2 exemplare.
Curtea dispune apelul în dosarul nr._ (poz.22 lista de ședință):
În dosarul nr._ privind acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantulF. G. în contradictoriu cu pârâtul Ministrul T., având ca obiect „suspendare executare act administrativ”, la apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns pârâtul MT, prin consilier juridic D. L. N. care depune delegație în ședință publică, lipsind reclamantul.
Curtea dispune apelul în dosarul nr._ (poz.23 lista de ședință):
În dosarul nr._ privind acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantulD. G. în contradictoriu cu pârâtul Ministrul T., având ca obiect „suspendare executare act administrativ”, la apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns pârâtul MT, prin consilier juridic D. L. N. care depune delegație în ședință publică, lipsind reclamantul.
Studiind actele și lucrările dosarelor nr._ (poz.16 lista de ședință),_ (poz.17 lista de ședință),_ (poz.18 lista de ședință),_ (poz.19 lista de ședință),_ (poz.20 lista de ședință),_ (poz.21 lista de ședință),_ (poz.22 lista de ședință) și_ (poz.23 lista de ședință), având în vedere identitatea de obiect și de cauză și identitatea parțială în ceea ce privește părțile, Curtea constată că aceste dosare au fost conexate cu dosarul nr._ (poz.15 lista de ședință) potrivit încheierilor de ședință pronunțate în dosarele anterior menționate și dispune reunirea tuturor cauzelor sub nr._ .
În continuare, Curtea solicită părților prezente să precizeze dacă mai au de formulat în dosarele conexate, cereri prealabile judecății.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pe fondul cererii de suspendare.
Reclamanții prezenți în sală, solicită admiterea cererii de suspendare a Ordinului nr.733/2013 cu consecința menținerii dumnealor în serviciu.
Pârâtul MT, prin consilier juridic, solicită respingerea cererii de suspendare, nefiind întrunite cele două condiții prevăzute în mod cumulativ de legea contenciosului administrativ. Învederează pe scurt că ordinul a fost emis cu respectarea normelor legale de tehnică legislativă, autoritatea competentă să emită norme fiind M. T.. Arată că reclamanții nu au dovedit producerea vreunei pagube iminente ci doar au făcut simple afirmații. Ordinul a fost emis pentru implementarea unei norme europene, respectiv Directiva din 2006 care a dat dreptul autorității competente să condiționeze accesul la o școală de apartenența la o formă juridică, impunând totodată și niște dotări minime .
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererile conexate înregistrate pe rolul acestei instanțe și reunite sub nr. de dosar_, reclamanții Coșat G. I., D. P., M. G., C. M., Ț. C., P. S., Ș. I., F. G. și D. G. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. T., suspendarea executării Ordinului Ministrului T. nr.733/2013 până la soluționarea acțiunii de fond având ca obiect anularea acestui act administrativ.
În fapt, reclamanții au arătat că sunt instructori auto cu atestat și autorizați să funcționeze ca persoane fizice autorizate în condițiile OUG nr.44/2008 și că până la data intrării în vigoare a ordinului nr.733/2013 și-au desfășurat activitatea potrivit OMTI nr.1019/2009.
Reclamanții apreciază că actul atacat este în întregime nelegal, fiind emis cu depășirea competenței materiale a ministrului transporturilor, situație care a determinat atingeri grave ale profesiei de instructor autor pe care o exercită neîntrerupt de mulți ani. În acest sens arată că Ordinul MAI nr.82/2013 nu a impus condiții tehnice de dotare a autoturismului, acestea fiind actele normative în vigoare care reglementează procedura de examinare propriu-zisă în vederea obținerii permisului de conducere.
În al doilea rând ordinul contestat a fost emis cu încălcarea dispozițiilor de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr.24/2000. Astfel, deși în aparență ordinul reglementează în mod distinct profesia de instructor auto exercitată în regim de PFA, în realitate prin condițiile de autorizare și eliberare a autorizației, această profesie este desființată în beneficiul școlilor de șoferi.
Se mai arată că dispozițiile art.6 și 8 din Ordin sunt nelegale întrucât contravin și prevederilor OUG nr.44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderi individuale și întreprinderi familiale, text de lege care prevede la art.17 alin.1 că persoana fizică autorizată își poate desfășura activitatea individual și independent sau poate angaja în calitate de angajator terțe persoane cu contract individual de muncă încheiat n condițiile legii.
Nelegale sunt și prevederile art.3 și 4 lit. b) din Ordin întrucât contravin și prevederilor art.62 alin.2 din OG nr.27/2011 privind transporturile rutiere care reglementează în mod distinct cele două noțiuni: școlile de conducători auto și instructorii auto astfel că ele nu pot fi contopite într-un singură.
Opinează reclamanții că este îndeplinită și condiția pagubei iminente în sensul că aplicarea imediată a Ordinului le creează un prejudiciu material viitor și previzibil. Astfel, îndeplinirea condițiilor impuse (de încheiere a unui contract de muncă pe durată nedeterminată cu un profesor de legislație și un contract de colaborare cu un cadru medical cu studii superioare, precum și dotarea autoturismului cu sistemul tehnic prevăzut la art.6 alin.3 lit.a) pct.iiiii) din anexa nr.1) sunt imposibile, fapt ce va atrage neautorizarea după data de 13.11.2013, întreținerea lor și a familiilor fiind pusă în primejdie.
În susținere, a fost depus ordinul 733/2013, alte înscrisuri.
Pârâtul M. T. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării Ordinului nr.733/25.04.2013, în cauză nefiind îndeplinite în mod cumulativ existența unui caz justificat și prevenirea pagubei iminente, astfel cum prevede art.14 din Legea contenciosului administrativ.
Cu privire la cererea de suspendare, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 14 alin. 1 din legea 554/2004 „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.”
Din acest text de lege rezultă că pentru suspendarea executării unui act administrativ trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, două condiții, respectiv existența unor cazuri bine justificate și a unei pagube iminente.
Cazurile bine justificate sunt definite de art. 2 lit. t) din același act normativ ca fiind „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ;”
Paguba iminentă este definită de art. 2 lit.) din lege ca fiind „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public;”
Paguba iminentă este dovedită în speță, în condițiile în care organizarea activității de instruire practică a cursanților pentru obținerea permisului de conducere este modificată substanțial prin ordinul atacat, cu precădere în ceea ce privește obligațiile instructorilor auto autorizați.
În ceea ce privește cazul bine justificat, Curtea constată că în speță nu există motive care să dea naștere unei îndoieli serioase cu privire la legalitatea actului.
Motivele de nelegalitate invocate de reclamanți sunt, la o primă vedere, neconvingătoare, existând cel puțin în aparență, argumente pentru respingerea lor.
Astfel, cu privire la competența emitentului actului, este adevărat că potrivit art. 23 alin. 5 din OUG 195/2002 „Pregătirea teoretică și practică a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere se efectuează de către profesori de legislație rutieră și instructori auto atestați de autoritatea competentă, conform normelor metodologice aprobate prin ordin comun al ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului, al ministrului educației și cercetării și al ministrului administrației și internelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.” însă potrivit art. 62 alin. 2 și 3 din OG 27/2011 „(2) Autorizarea școlilor de conducători auto și a instructorilor auto se face în condițiile stabilite de către autoritatea competentă prin norme.
(3) Atestarea profesorilor de legislație rutieră și a instructorilor de conducere auto se face în condițiile stabilite de către autoritatea competentă prin norme.” în condițiile în care art. 6 alin. 1 din același act normativ definește M. T. și Infrastructurii ca autoritate competentă în sensul acestui act normativ, prevăzând că „M. T. și Infrastructurii, în calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale, autoritate de stat și de reglementare în domeniul transporturilor rutiere, reprezintă, în sensul prezentei ordonanțe, autoritatea competentă”
Cum ambele acte au forță juridică egală, conflictul dintre cele două dispoziții se poate soluționa, la o primă vedere, în favoarea actului normativ mai nou, respectiv în favoarea OG 27/2011.
De altfel, ordinul atacat înlocuiește un ordin anterior emis de aceeași autoritate, activitatea de autorizare a școlilor de șoferi și a instructorilor auto făcându-se, înainte de emiterea ordinului atacat, în conformitate cu dispozițiile ordinului Ministerului T. și Infrastructurii nr. 1019/2009.
Cât privește condițiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească autovehiculele cu care se asigură instruirea practică, reclamanții susțin că este o contradicție între condițiile impuse prin ordinul atacat și cele impuse prin ordinul MAI 82/2013 pentru modificarea ordinului MAI 268/2010. Or Ordinul MAI se referă la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească autovehiculele folosite pentru procedura de examinare nu pentru activitatea de instruire, neexistând, deci, o vădită contradicție între cele două acte. Dacă este oportun să se impună, în activitatea de instruire, condiții tehnice superioare celor impuse în procedura de examinare reprezintă o problemă de oportunitate ce poate fi analizată exclusiv de instanța de fond, nefiind vorba de un viciu vădit care să poată fi constatat în cadrul unei cereri de suspendare a actului.
Nici argumentele referitoare la desființarea profesiei de instructor auto nu pot fi reținute.
În primul rând, profesia, în sine, nu este desființată, instruirea practică făcându-se, întotdeauna, indiferent de forma de organizare a activității, de profesori auto atestați.
Ceea ce se modifică este forma de organizare a activității de instruire teoretică și practică pentru obținerea permisului de conducere, ordinul atacat prevăzând, în mod explicit, că instruirea teoretică și practică se realizează în cadrul școlilor de conducători auto, care se pot organiza în două categorii de forme (art. 3 și 4 din ordin).
Art. 4 lit. 4 din ordin prevede posibilitatea organizării școlilor de conducători auto ca persoane fizice autorizate înființate de instructori auto însă, din întreaga reglementare rezultă că modul în care instructorul auto poate să își furnizeze serviciile diferă în mod fundamental de vechea reglementare, în sensul că și persoana fizică autorizată trebuie să funcționeze ca o scoală, furnizând serviciile de pregătire atât teoretică cât și practică. În acest scop este necesar ca persoana fizică autorizată să dețină un spațiu pentru pregătirea teoretică a unui număr de cel puțin 8 cursanți, să încheie contract de muncă cu un profesor de legislație rutieră, să încheie contract de prestări servicii sau contract de muncă pentru asigurarea pregătirii la disciplina prim ajutor.
În concluzie, conform noii reglementări, instructorii auto nu mai pot să își desfășoare activitatea în formele reglementate de actele normative anterioare ci sunt obligați să se organizeze ca școli de șoferi apte să asigure pregătirea integrală a candidatului.
Acest fapt poate ridica probleme de oportunitate care, însă exced cadrului procesual prezent, singura instanță în măsură să stabilească dacă autoritatea publică a acționat în limitele marjei sale de apreciere sau a depășit aceste limite fiind instanța care judecă acțiunea de fond.
Nu se identifică, însă, un conflict vădit între aceste dispoziții și acte normative cu putere juridică superioară.
Art. 23 alin. 5 din OUG 195/2002 prevede persoanele care pot asigura pregătirea teoretică și pregătirea practică nu forma de organizare a acestor activități. Reglementarea distinctă a celor două componente nu constituie o dovadă vădită a faptului că legiuitorul a avut în vedere posibilitatea prestării lor în forme de organizare distincte.
Art. 29 alin. 3 din HG 1391/2006 a fost abrogat înainte ca dispozițiile ordinului atacat să devină efective, ordinul prevăzând un termen de 6 luni de la . reautorizarea instructorilor auto, fiind discutabilă incidența sa în speță.
Dispozițiile OUG 44/2008 conțin reglementări generale privitoare la persoana fizică autorizată fără a interzice, în mod explicit, ca, în anumite domenii de activitate, să se impună o anumită formă de organizare a activității, prin norme specifice. Cu alte cuvinte, OUG 44/2008 nu prevede că pregătirea practică pentru examenul de conducător auto trebuie să se poată face în mod distinct de pregătirea teoretică și nu interzice ca autoritatea competentă în domeniu să impună ca pregătirea să se poată face în cadrul unei forme unice de organizare, fie că este vorba de școală de șoferi organizată potrivit art. 4 alin. 1 din ordin fie că este vorba de școală de șoferi organizat de un instructor auto ca persoană fizică autorizată.
De asemenea, dispozițiile art. 62 din OG 11/2009 nu impun, în mod explicit ca instructorii auto să se organizeze într-o formă care să asigure prestarea exclusivă a pregătirii practice.
Față de aceste considerente, Curtea, văzând că nu există o vădită nelegalitate a actului astfel încât să se justifice suspendarea lui va respinge ca neîntemeiate acțiunile conexate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunile conexate formulată de reclamanții COȘAT G. I. domiciliat în G., județ G., ..46, D. P. domiciliat în G., județ G., ./2D, ., . G. domiciliat în G., județ G., ./3D, ., . M. domiciliat în G., județ G., ., Ț. C. domiciliat în G., județ G., ., ., . S. domiciliat în G., județ G., ., . I. domiciliat Slobozia, județ Ialomița, .. 1L, . G. domiciliat în G., județ G., ./1D, ., . G. domiciliat în Vedea, județ G. în contradictoriu cu pârâtulM. T. cu sediul în București, sector 1, ..38, ca neîntemeiate.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.09.2013.
Președinte, Grefier,
S. D. G. T. M.
Red. Jud. SDG
Tehnored. TM/ 12 ex./2013
.>
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 1374/2013. Curtea de Apel... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 1767/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
