Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG nr.24/2008. Sentința nr. 1749/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1749/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-05-2013 în dosarul nr. 5709/2/2012
DOSAR NR. _
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI-SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1749
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 29.05.2013
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: I. C. G.
GREFIER: E. S. M.
Pe rol se află soluționarea cererii în contencios administrativ și fiscal formulate de reclamantul C. NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII în contradictoriu cu pârâtul T. I. M., având ca obiect O.U.G. nr. 24/2008.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul, prin consilier juridic, cu delegație la dosar și pârâtul, prin avocat L. C., cu împuternicire avocațială la fila 41 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea acordă cuvântul pe probe.
Consilierul juridic al reclamantului arată că nu mai are alte probe în afara înscrisurilor depuse la dosar.
Avocatul pârâtului depune la dosar o notă de probațiune și înscrisuri de care înțelege să se folosească în cauză și solicită acordarea unui termen de judecată pentru a depune și înscrisurile de la pct. 1, lit. b și c din nota de probațiune, pe care în prezent nu le are în posesie, dar cu privire la care a efectuat demersuri la C.N.S.A.S., dovada lor fiind atașată notei de probațiune.
De asemenea, solicită și proba testimonială cu un martor, indicat în cererea de probațiune, urmând ca instanța să aprecieze asupra pertinenței, concludenței și utilității acestei probe, fiind chiar ofițerul de securitate care pretinde că a obținut de la pârât angajamentul cu privire la punerea la dispoziție a apartamentului. Deci, solicită încuviințarea acestei probe pentru a dovedi modalitatea de obținere a pretinsului angajament al reclamantului.
Curtea acordă cuvântul consilierului juridic al reclamantului cu privire la probele solicitate de pârât.
Consilierul juridic al reclamantului arată că se opune administrării celor două înscrisuri pe care avocatul pârâtului dorește să le aducă în fața instanței, respectiv hotărârea C.C. a P.C.R. din anul 1977 nu are relevanță în cauză, deoarece se cunoaște din jurisprudența Curții de Apel București că membrii P.C.R., care erau recrutați ca și surse, aveau tratament preferențial, iar dovada calității de membru P.C.R., nu are relevanță în cauză.
În ceea ce privește proba testimonială, consilierul juridic al reclamantului arată că se opune administrării ei, întrucât depoziția martorului ar fi subiectivă, având în vedere că serviciile de securitate îi considerau surse și nu puteau avea o opinie negativă față de activitatea acestora.
Avocatul pârâtului arată că, din punctul lor de vedere, este foarte importantă depunerea hotărârii C.C. a P.C.R. care atestă faptul că membrii P.C.R. nu puteau fi racolați, iar afirmațiile consilierului juridic al reclamantului sunt simple susțineri, solicitând ca instanța să nu le aibă în vedere. Precizează că înscrisurile de la pct. 1 lit. b și c din nota de probațiune se coroborează între ele și vor arăta că nu exista posibilitatea ca pârâtul, la momentul respectiv, să fie racolat ca și gazdă de casă conspirativă. Mai arată că aceste înscrisuri se coroborează cu proba de la pct. 2 din nota de probațiune și se va vedea faptul că toate aceste aspecte au fost o înscenare.
De asemenea, avocatul pârâtului arată că dosarul depus de C.N.S.A.S. la dosarul cauzei conține 12-13 file, în care există un angajament olograf, cu privire la care vor arăta prin ce manopere dolosive a fost obținut, iar toate fișele suplimentare care însoțesc acest dosar sunt goale, nu există un proces-verbal de predare a cheilor, a locuinței, ci există un document care atestă eventualele plăți care s-au făcut pentru acest scop. Prin urmare, arată că nu poate fi avut în vedere acest dosar, care mai mult de jumătate reprezintă formulare goale, necompletate.
Consilierul juridic al reclamantului precizează că nu a spus că ar putea să depună vreun document, ci a spus că există o hotărâre din care rezultă faptul că membrii P.C.R. erau surse, informatori.
Avocatul pârâtului arată că nu cunoaște existența altor hotărâri, ci doar existența hotărârii C.C. al P.C.R. nr. 110/1977. Totodată, solicită acordarea unui termen pentru obținerea și depunerea înscrisurilor de la pct. b, c și d din nota de probatorii.
Curtea, deliberând, respinge cererea privind depunerea înscrisurilor din nota de probatorii de la pct. b, c, și d, precum și proba testimonială, având în vedere că dovada calității de colaborator al securității se face cu înscrisurile aflate în dosarele din arhiva fostei securități, aflate la dosarul cauzei.
În ceea ce privește proba de la pct. a, respectiv planul real și extrasul de carte funciară privind apartamentul ce a reprezentat casa de întâlniri din dosarul de față, Curtea o încuviințează ca fiind utilă cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilierul juridic al reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și constatarea pentru pârât a existenței calității de colaborator al securității, conform art. 2 lit. b din O.U.G. nr. 24/2008. Consideră că punerea la dispoziție a acestui apartament s-a făcut în mod voluntar și a depus la dosarul cauzei angajamentul pârâtului în acest sens. Totodată, depune la dosar practică judiciară de la Înalta Curte de Casație și Justiție, pronunțată în cauze similare.
Avocatul pârâtului solicită respingerea acțiunii, ca neîntemeiată și să se constate că nu s-a dovedit faptul că pârâtul ar fi exercitat în mod efectiv și real această calitate de gazdă a unei case conspirative. Totodată, arată că, analizând documentele de la dosar, Curtea va observa că dosarul informativ conține foarte puține înscrisuri, între care un pretins angajament care ar fi fost semnat de către pârât și pe care acesta nu și-l însușește. Modalitatea în care s-a obținut acest înscris putea fi probată prin proba testimonială, care a fost respinsă.
Mai arată că nu există nicio dovadă că acest apartament ar fi fost folosit efectiv în scopul care se pretinde. În dosarul C.N.S.A.S. există mai multe tabele cu întâlnirile efective, cu persoanele care au intrat în acel apartament, însă toate aceste tabele sunt goale, barate. Nu s-a făcut dovada că s-ar fi predat efectiv cheile apartamentului și că apartamentul ar fi fost efectiv folosit în acest scop. Toate acestea dovedesc că pretinsul angajament nu a fost obținut în scopul declarat și prin mijloace normale.
De asemenea, reclamantul a susținut că angajamentul ar fi fost dat de bunăvoie de către pârât, dar actele din dosarul de securitate contrazic acest aspect și, dimpotrivă, pârâtul a fost urmărit de organele fostei securități și nu a fost colaborator al acesteia, așa cum rezultă din caracterizările efectuate de colegii săi la cererea ofițerilor de securitate și din raportul informativ efectuat de către ofițerul de securitate pentru superiorii săi cu privire la modul de obținere al angajamentului pârâtului, raport din care rezultă amenințarea părinților pârâtului și a lui la locul de muncă în acest sens.
Mai mult, din caracterizările colegilor de la locul de muncă rezultă că pârâtul era o persoană integră, bine văzută, calități prin care a fost șantajat pentru a se obține angajamentul pe care pârâtul nu și-l însușește, dar nu a avut posibilitatea dovedirii faptului în ce condiții a fost obținut.
Totodată, avocatul pârâtului arată că a depus la termenul de azi un document relevant în cauză și anume, schița reală a apartamentului care se pretinde a fi fost pus la dispoziție, care în prezent nu se mai află în proprietatea pârâtului, un extras de carte funciară, pentru a se vedea structura apartamentului și o schiță cadastrală, pentru a se vedea că schița depusă de C.N.S.A.S. nu este una reală.
În concluzie, avocatul pârâtului arată că acest angajament nu a produs niciodată efecte, locuința nu a fost niciodată folosită în acest scop și solicită respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal sub nr._ din 16.07.2012, reclamantul C. Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței să constate existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul T. I. M..
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat următoarele:
În fapt, prin cererea nr. P 7031/10/25.05.2010, adresată C.N.S.A.S. de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor, se solicita verificarea domnului T. I. M., în calitate de deținător al titlului de luptător pentru victoria revoluției din decembrie 1989. Ținând cont de prevederile art. 3 lit. z din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, cererea formulată este legală.
Așa cum rezultă și din cuprinsul Notei de Constatare nr. DI/l/745 din 05.04.2011, și din înscrisurile atașate acțiunii, domnul T. I. M. a fost recrutat, în calitate de gazdă a casei de întâlniri, la data de 20.11.1981 sub numele conspirativ „HOIA” în vederea „conspirării legăturii cu rețeaua informativă care locuiește în zona DONATH-G.."
În concluzie, reclamantul a solicitat să se constate existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe domnul T. I. M., analizând relevanța, în lumina prevederilor art. 2 lit. b, din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, a documentelor ce alcătuiesc dosarul de rețea nr. R_ (cotă C.N.S.A.S.) al cărui titular este pârâtul. După cum se poate observa, norma juridică invocată descrie, sub aceeași denumire generică, trei posibilități de relație cu structurile de represiune ale aparatului comunist, impunând îndeplinirea unor condiții specifice fiecărei categorii.
Astfel, pentru colaborarea prin facilitarea culegerii de informații trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
1. înlesnirea activității de culegere de informații de la rețeaua informativă să se facă prin punerea la dispoziția organelor de securitate „a locuinței sau a altui spațiu" deținut. Această condiție este realizată deoarece, pentru asigurarea conspirativității întâlnirilor cu rețeaua informativă, organele de securitate au contactat pe domnul T. I. M., propunându-i o colaborare în sensul punerii la dispoziția securității a apartamentului său din . din Cluj - N.. Locația corespundea pentru a fi folosită pentru întâlnirea cu informatorii. Reclamantul a precizat că este irelevant pentru reținerea calității, forma juridică în temeiul căreia, potențialul colaborator posedă spațiul respectiv, legiuitorul considerând că este suficient simpla deținere a acestuia. De asemenea, tot din construcția textului de lege rezultă că este, de asemenea, irelevantă natura informațiilor pe care rețeaua introdusă în casa conspirativă a furnizat-o Securității. Altfel spus, pentru reținerea calității de gazdă a unei case de întâlniri nu trebuie ca sursele să furnizeze informații care să se refere la atitudini sau activități îndreptate împotriva regimului. O interpretare contrară nu poate fi acceptată pentru următoarele motive.
În primul rând, niciuna dintre cele două părți - ofițerul, respectiv gazda - nu aveau cum să prevadă, la momentul punerii la dispoziție a spațiului, ce fel de informații vor putea oferi colaboratorii care vor intra în imobilul respectiv. În plus, gazda nici nu participa la întâlnirile dintre ofițer și surse, acestea având loc, în absența domnului T..
În al doilea rând, o atare interpretare nu poate fi primită pentru că ar însemna că stabilirea calității de gazdă (colaborator prin facilitarea strângerii de informații) să depindă exclusiv de activitatea unor terți. Calea aleasă de legiuitor se justifică prin aceea că gazdele caselor aveau, în angrenajul Securității, un rol mult mai important decât cel al informatorilor. În plus, această categorie de colaborare nu permite subclasificări pe criterii morale, la fel ca în cazul informatorilor a căror activitate este analizată în funcție de conținutul delațiunilor furnizate. Revenind la speța supusă judecății, se observă că această casa conspirativă a fost folosită la întâlnirile cu informatorii de la data de 20 noiembrie 1981 până în anul 1990. Pentru argumentele expuse anterior, prima condiție impusă de legiuitor în constatarea calității de colaborator este asigurată.
2. Punerea la dispoziția Securității a spațiului respectiv să se facă în mod voluntar. Și această condiție este asigurată fapt dovedit în primul rând prin angajamentul olograf redactat de pârât, coroborat evident cu consemnările ofițerilor. Astfel, ca urmare a disponibilității pârâtului, acesta s-a angajat să pună „la dispoziția organului de securitate apartamentul său pentru probleme de muncă. Despre acest lucru nu voi discuta cu rude, prieteni sau cei apropiați în familie." De astfel, pârâtul a stabilit de comun acord cu ofițer legenda de folosire a apartamentului: „Suntem colegi de la birourile zonale și pregătim materiale de analiză pentru filială." În acest context, considerăm că nu poate fi ridicată nicio obiecție față de împrejurarea că, în mod voit, pârâtul a pus la dispoziția organelor de securitate apartamentul.
Deoarece ambele condiții impuse de legiuitor prin art. 2 lit. b teza a IV - a sunt îndeplinite, reclamantul a solicitat să se constate calitatea de colaborator a domnului T.
I. M..
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe conținutul articolelor: art. 3 lit. z, art. 2 lit. b), art. 8 lit. a), art. 11 alin. 1 ale Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea 293/2008, coroborate cu art. 31 alin. 2, art. 35 alin. 5, lit. a din Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.S.A.S adoptat prin Hotărârea nr. 2/2009, precum și pe dispozițiile articolului 112 al Codului de Procedură Civilă.
Prin întâmpinarea depusă la data de 14.11.2012, pârâtul T. I. M. a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, excepție ce a fost respinsă prin încheierea din 10.04.2013.
Cu privire la fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 2 lit. b teza finală din OUG nr. 24/2008.
Sub acest aspect, pârâtul a arătat că reclamanta își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 2, lit. b), teza finală din O.U.G. 24/2008, potrivit cărora „colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea...".
Astfel, sub un prim aspect, din documentele depuse la dosarul cauzei de către reclamanta CNSAS, nu rezultă că pârâtul ar fi pus la dispoziția Securității locuința personală în scopul avut în vedere de textul legal, nefiind astfel îndeplinită condiția principală prevăzută de legiuitor pentru stabilirea calității de colaborator al Securității în acest temei.
În primul rând, solicită să se aibă în vedere faptul că el nu își însușește conduita avută în vedere în declarația olografă depusă la dosar și care îi este atribuită.
Dincolo de acest aspect, chiar și având în vedere ipoteza teoretică a veridicității acestei declarații, pârâtul arată că nu se face în niciun fel dovada faptului că el ar fi pus efectiv la dispoziția organelor Securității locuința personală.
Or, textul legal are în vedere, pentru atribuirea calității de colaborator al Securității, chiar punerea efectivă la dispoziția Securității a locuinței, și nu doar existența unui potențial document, izolat, prin care s-ar fi dat un asemenea consimțământ de plano.
Cu alte cuvinte, chiar dacă declarația atribuită pârâtului ar fi reală, simpla ei existență nu s-ar încadra în condițiile prevăzute de lege pentru atribuirea calității de colaborator al Securității, în acest sens, textul legal invocat prevăzând necesitatea punerii la dispoziție efective, respectiv a predării efective a locuinței ofițerului de Securitate, în scopul prevăzut de lege.
Or, din niciunul din documentele depuse la dosarul cauzei nu rezulta măcar o singură predare a locuinței personale a pârâtului în scopul organizării vreunei întâlniri între lucrători și colaboratori ai Securității.
Dimpotrivă, analizând tabelele de evidență depuse de reclamantă la dosar, se va constata că acestea nu au nici măcar o rubrică completată, ceea ce înseamnă că niciun lucrător al Securității nu s-a folosit de locuința pârâtului, niciun informator nu a fost adus în acea locuința și nicio remunerație nu a fost achitată pârâtului astfel de condiții.
De asemenea, nu există nicio dovadă de predare efectivă a apartamentului sau a cheilor acestuia vreunui lucrător al Securității, niciun document din care să rezulte organizarea efectivă a vreunei întâlniri dintre un lucrător al Securității și vreun informator în acest apartament.
Mai mult decât atât, la dosarul cauzei este depus un presupus releveu al apartamentului pârâtului, care nu corespunde structurii reale a acestui apartament. Pe cale de consecința, apare ca evident că cei care au întocmit acest dosar nici măcar nu au intrat vreodată în apartamentul pârâtului, necunoscându-i partajarea interioară reală și nu au dobândit vreodată releveul real, adevărat, al acestui apartament.
Sub un al doilea aspect, în măsura teoretică în care s-ar avea în vedere înscrisul intitulat Angajament și atribuit pârâtului, din chiar documentele depuse la dosarul cauzei rezultă neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege și sub aspectul caracterului voluntar cu care textul legal dispune că trebuia pusă la dispoziție locuința.
Astfel, în mod evident, din înscrisurile depuse rezultă că un astfel de caracter voluntar ar lipsi în speță, în condițiile în care în Raportul cu propuneri de recrutare a gazdei de casă pentru întâlniri se menționează în mod expres și direct faptul că „în cazul în care nu ar accepta propunerea noastră discuțiile vor fi canalizate pe unele nereguli care au loc la Dacia Service" (locul de muncă al pârâtului la acea vreme).
Rezultă fără echivoc din paragraful redat, că angajamentul ar fi urmat să se ia prin exercitarea de presiuni și prin șantaj în legătură cu aspecte de la locul de muncă al pârâtului, ceea ce în mod evident ar fi lipsit un astfel de angajament de caracterul voluntar avut în vedere de dispozițiile legale citate.
Nici măcar teoretic, raportat la documentele depuse la dosarul cauzei, nu s-ar putea susține că punerea la dispoziție a locuinței, într-o astfel de situație, ar avea un caracter voluntar, cum prevăd dispozițiile legale, astfel încât, chiar și în această situație, condițiile prevăzute de lege pentru atribuirea calității de colaborator al Securității nu ar fi îndeplinite.
Din materialul probator depus în cauză chiar de către reclamantă, rezultă tocmai contrariul celor susținute de aceasta, respectiv faptul că pârâtul fost urmărit de Securitate, și în niciun caz colaboratorul acestui organ.
Astfel, atât din rapoartele elaborate de lucrătorii securității, cât și din notele informative la adresa sa, rezultă faptul că pârâtul a făcut obiectul unei ample proceduri de culegere de informații, atât sub aspectul vieții personale, inclusiv a părinților și rudelor sale, cât și a celei profesionale.
Prin urmare, fata de toate aceste aspecte, pârâtul a solicitat ca instanța să constate că cererea de chemare în judecată formulată de către CNSAS în prezenta cauză pentru constatarea calității pârâtului de colaborator al Securității este neîntemeiată, motiv pentru care se impune respingerea acesteia și obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În drept: art. 115 C. proc. tiv., O.U.G. nr. 24/2008.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată și reține următoarele:
Prin prezenta acțiune, reclamantul CNSAS solicită să se constate calitatea pârâtului T. I. M. de colaborator al Securității, invocând dispozițiile art. 2 lit. b teza a IV-a din OUG nr. 24/2008.
Potrivit acestor dispoziții legale „colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea”.
Din textul de mai sus, rezultă că trebuie îndeplinite nu numai condițiile invocate de reclamant în acțiune, referitoare la punerea la dispoziția Securității a locuinței sau altui spațiu deținut de pârât, și la caracterul voluntar al punerii la dispoziție, ci și condiția ca prin această activitate, pârâtul să fi înlesnit culegerea de informații de la alte persoane.
Analizând înscrisurile depuse de reclamant în susținerea acțiunii, Curtea constată că sunt îndeplinite doar primele două condiții menționate mai sus, reclamantul nedovedind că locuința pe care pârâtul a pus-o la dispoziția Securității a fost folosită efectiv de organele de securitate și a dus la înlesnirea culegerii de informații de la alte persoane.
Mai mult, faptul că respectiva locuință nu a fost folosită efectiv de organele Securității pentru culegerea de informații de la alte persoane, rezultă din înscrisul de la fila 18 intitulat „Tabel cu ofițerii sau persoanele care au intrat în casa de întîlniri sau conspirativă” în care este completată o singură rubrică în care este înscris numele unui colonel de securitate care a folosit casa conspirativă la data de 13.11.1982 pentru consultarea unui dosar, ci nu pentru culegerea de informații de la alte persoane. Nici celelalte tabele existente la dosarul de securitate privind „casa Hoia” referitoare la evidența recompenselor acordate, la ofițerii care au recrutat persoana din rețea, au ținut legătura cu ea, au consultat sau au lucrat cu dosarul, au participat la analize, întâlniri sau alte asemenea activități și la relațiile persoanei din rețea, care prezintă interes pentru securitatea statului, nu cuprind vreo rubrică completată, de unde rezultă că locuința respectivă nu a fost folosită de organele de securitate.
De asemenea, nici din celelalte înscrisuri depuse de reclamant din dosarul având cota R_, nu rezultă decât că pârâtul și-a luat un angajament de a pune la dispoziția organelor de securitate cheia și imobilul în care locuiește în Timișoare, nu și faptul că angajamentul a fost dus la îndeplinire și că imobilul respectiv a fost folosit efectiv de către organele de securitate în activitate de culegere de informații.
Față de cele arătate mai sus, Curtea reține că nu sunt îndeplinite toate condițiile prev. de art. 2 lit. b teza a IV-a din OUG nr. 24/2008, motiv pentru care va respinge acțiunea formulată de reclamantul CNSAS privind constatarea calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul T. I. M., ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul C. NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII, cu sediul în București, sector 3, M. B., nr. 55-57, în contradictoriu cu pârâtul T. I. M., cu domiciliul în Câmpina Turzii, V. L., nr. 3, jud. Cluj, ca nefondată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 29.05.2013.
Președinte, Grefier,
I. C. G. E. S. M.
Red. I.C.G./4 ex.
| ← Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 2688/2013.... | Pretentii. Decizia nr. 1532/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
