Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 486/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 486/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-02-2013 în dosarul nr. 9564/2/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 486
Ședința publică de la 04.02.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - C. R. M.
GREFIER - M. LUCREȚIA
. . . . . . . . . . . . . . . .
Pe rol pronunțarea în cauza având ca obiect acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta ASOCIAȚIA R. PENTRU ARTIȘTI INTERPREȚI SAU EXECUTANȚI ARAIEX, în contradictoriu cu pârâtul O. R. PENTRU DREPTURILE DE autor și cu intervenienții accesorii P. – S. Autorilor și Editorilor Români de Opere Științifice, U. C. ȘI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA – Asociația Pentru Drepturile de Autor ( UCMR – A.), C. R. PENTRU ADMINISTRAREA DREPTURILOR ARTIȘTILOR INTERPREȚI – CREDIDAM și U. P. DE FONOGRAME DIN ROMÂNIA ( UPFR), privind suspendarea provizorie a executării Deciziei nr.199/12.11.2012.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 21.01.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților, eventual, să formuleze și să depună la dosar Concluzii Scrise, a amânat pronunțarea la data de 28.01.2013 și la data de 04.02.2013, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Asupra acțiunii de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ 2012 pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în data de 20.12.2012, reclamanta ASOCIAȚIA R. PENTRU ARTIȘTI INTERPREȚI SAU EXECUTANȚI ARAIEX, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul O. R. PENTRU DREPTURILE DE AUTOR:
-1) suspendarea actului administrativ cu caracter individual reprezentat de Decizia ORDA nr. 199/12.11.2012, publicată în M.Of nr. 775/16.11.2012 și
-2) obligarea pârâtei la plata despăgubirilor cauzate prin emiterea Deciziei ORDA nr. 199/12.11.2012 și a cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut în, esență următoarele:
Referitor la existența cazului bine justificat.
A arătat asociația reclamantă că Decizia ORDA nr 199/12.11.2012 a fost emisă de ORDA în lipsa oricărui temei legal și cu încălcarea prevederilor Legii nr. 52/2003, privind transparență decizionalii, anulând fără drept și nejustificat Decizia ORDA nr. 287/22.11.2011.
Prin Decizia ORDA nr. 287/2011, în conformitate cu prevederile art. 31 din Legea nr. 99/2011, s-au stabilit regulile în baza cărora urma să se asigure accesul ORDA la sistemul informatic al organismelor de gestiune colectivă, pentru aplicarea funcției de citire, acestea fiind elaborate cu respectarea procedurii instituite de Legea nr. 99/2011, anexa acestei decizii prevăzând foarte clar datele care pot fi citite de către ORDA, fapt ce era un sprijin real al tuturor titularilor de drepturi.
În consecință, o corectă completare a acestei anexe de către ogc-uri, le făcea pe acestea transparente atât față de ORDA cât și față de proprii membrii și de celelalte ogc-uri existente în același domeniu, fiind doar în avantajul tuturor instituțiilor și persoanelor interesate și demonstrând că, în final, după peste 10 ani în care ORDA nu a instituit reguli de transparență, această instituție a înțeles care e rolul său real și corect și a început efectiv să supravegheze colectarea și repartizarea a aproximativ 45 milioane euro anual.
În speță sunt îndoieli serioase cu privire la legalitatea actului administrativ a cărui suspendare o solicită rin prezenta acțiune, luând în considerare și inclusiv aceea că, prin Sentința Civilă nr. 1330/27.02.2012, pronunțată de CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL în Dosarul nr._, ce a avut ca obiect suspendarea Deciziei ORDA nr. 287/2011, acest act administrativ a fost menținut.
De asemenea, s-a mai arătat că, Decizia ORDA nr. 199/2012 a fost temeiul de drept care a forțat CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL să se pronunțe în Dosarul nr_, în care se cerea anularea Deciziei 287/22.11.2011, în lipsa acestui act existând bănuiala legitimă ca instanța de judecată să respingă ca neîntemeiată și această cerere (rămasă fără obiect prin emiterea Deciziei ORDA nr. 199/2012).
S-a mai arătat că, în domeniul administrării drepturilor conexe în care activează în prezent 3 OGC-uri similare, respectiv ARAIEX, CREDIDAM și UNART, în lipsa instituirii cu titlu de obligație a unui sistem transparent la care ORDA să aibă acces nemijlocit spre a analiza orice informație cu privire la activitatea de colectare și repartiție a remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți, se întâmpină serioase probleme în raporturile dintre aceste 3 OGC-uri, legate de artiști membrii care pe parcursul anului 2012 au migrat de la un OGC la altul.
In ceea ce privește ARAIEX, în condițiile neaplicării efective a obligației de transparență instituită prin Decizia ORDA nr. 287/22.11.2011 și anulată prin Decizia ORDA nr. 199/12.11.2012 (actul contestat) se află în imposibilitatea, de mai mult de un an, respectiv din noiembrie 2011, să finalizeze procedura de partajare remunerație și cotă de administrare între ARAIEX și CREDIDAM, dispută în care s-a implicat și mai nou înființat-ul UNART, în cadrul acestei dispute fiind pe fond extrem de prejudiciată, pe două planuri membrii ARAIEX și UNART, care anterior au fost membrii CREDIDAM.
Astfel, aceștia sunt prejudiciați în principal pentru faptul că nu pot beneficia de drepturile ce li se cuvin curent din domeniile colectate direct de către CREDIDAM (ambiental, TV, radio, etc), fără ca ORDA, ARAIEX și UNART să aibă acces la vreo informație concretă cu privire la cuantumul total colectat de acest ogc pe surse sau la documentele necesare pentru determinarea cuantumului remunerațiilor pe care le colectează.
Pe de altă parte, membrii ARAIEX și UNART, foști membrii CREDIDAM sunt prejudiciați) prin aceea că, încălcându-și obligația de transparență, CREDIDAM refuză să ne furnizeze situația drepturilor cuvenite acestora pentru perioada anterioară, în care acești artiști aveau calitate de membrii CREDIDAM, și nu în ultimul rând, le refuză plata unor drepturi colectate în numele și pentru aceștia anterior renunțării lor la calitatea de membrii CREDIDAM.
Ca atare, consideră că actul contestat produce prejudicii directe membrilor ARAIEX, în calitatea de titulari de drepturi conexe, cu atât mai mult cu cât acesta a fost emis înainte ca instanță să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei Deciziei ORDAnr 287/22.11.2011, decizie pusă în practică cu sprijinul STS, care, consideră că a venit în sprijinul titularilor de drepturi de autor și drepturi conexe din România.
Decizia ORDA nr 199/12.11.2012 este o decizie pro causa, emisă cu încălcarea prevederilor legale imperative ale Legii nr. 52/2003, privind transparență decizională, și în folosul unor ogc-uri care prejudiciază de mulți ani titularii de drepturi.
Referitor la iminența prejudiciului, s-a arătat că, pentru a se conforma Deciziei ORDA nr. 287/2011 ARAIEX a făcut, până la data revocării acestui act, cheltuieli în cuantum de 32.000 Iei (soft specializat), artiștii interpreți membrii ARAIEX fiind la rândul lor prejudiciați prin aceea că nu pot beneficia de remunerațiile ce li se cuvin din domeniile colectate direct de către CREDIDAM (TV, radio, ambiental-lucrativ, cinema, internet), la data prezentei, nici ORDA și nici ARAIEX neavând vreo informație cu privire la cuantumul remunerației în referință, în lipsa unui sistem care să asigure trasparența cu privire la colectarea și repartiția remunerațiilor.
Având în vedere însă, rezultatele CREDIDAM din 2011, conform raportului financiar al acestui OGC, postat pe site-ul său în anul 2012, s-a apreciat că prejudiciul se situează la aproximativ 3.000.000 lei, fară a lua în calcul repartițiile ce urmează a se face până la sfirșitul lunii decembrie 2012, deoarece cuantumul acestui prejudiciu crește sistematic, cu fiecare nouă repartiție pe care CREDIDAM o face ignorând artiștii ARAIEX și UNART.
Pentru aceste motive, s-a solicitat să se dispună suspendarea Decizia ORDA nr. 199/12.11.2012 și obligarea pârâtei la plata despăgubirilor cauzate prin acestei decizii și a cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze.
Împotriva acestei acțiuni, autoritatea publică pârâtă a formulat întâmpinare, (fila 156 dosar ) prin care a solicitat, pe cale de excepție respingerea cererii formulată de ARAIEX în vederea suspendării executării Deciziei Directorului General al ORDA nr. 199/12.11.2012 privind revocarea Deciziei ORDA nr. 287/22.11.2011 - privind accesul Oficiului R. pentru Drepturile de Autor la sistemul informatic al organismelor de gestiune colectivă, ca fiind lipsită de interes, întrucât, în cauza de față, reclamanta nu poate justifica un interes personal și nici unul născut și actual.
Obligația de informatizare a organismelor de gestiune colectivă a fost introdusă de Legea nr.99/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2010 pentru modificarea unor acte normative în vederea reducerii sau simplificării administrative a unor autorizații/avize/proceduri ca urmare a măsurilor asumate de Guvernul României în cadrul Planului de simplificare aferent Memorandumului de înțelegere dintre Comunitatea Europeană și România, semnat la București și la Bruxelles la 23 iunie 2009.
Potrivit prevederilor art.31 alin.3 din cuprinsul O.U.G. nr.43/2010 aprobată prin Legea nr.99/2011, prin decizia directorului general O.R.D.A. se stabilesc regulile de acces ia sistemele informatice ale organismelor de gestiune colectivă.
În concluzie, obligația de informatizare a organismelor de gestiune colectivă este prevăzută de lege, doar regulile de acces la sistemele informatice ale o.g.c.-urllor fiind stabilite prin decizie a directorului general al O.R.D.A.
Decizia nr.199/12.11.2012 a directorului general al O.R.D.A. dispune revocarea Deciziei nr.287/22.11.2011 a directorului general al O.R.D.A. prin care s-au stabilit regulile de acces la sistemele informatice ale o.g.c.-urllcr.
în același timp, obligația de informatizare a o.g.c.-urilor continuă să existe, fiind prevăzută de art.31 alin.3 din cuprinsul O.U.G. nr.^3/2010.
În concluzie, reclamanta nu poate justifica un interes personal, practic și actual în promovarea prezentei acțiuni. Revocarea Deciziei nr.287/22.11.2011 nu ia reclamantei accesul la sistemul informatic al o.g.c.-urilor fiind prerogativa exclusivă a O.R.D.A.. Sistemul informatic implementat de reclamantă își găsește în continuare utilitatea deoarece, așa cum arătam mai sus, obligația de informatizare a o.g.c.-urilor există în continuare. Noile reguli de acces la sistemul informatic au fost reglementate prin Decizia nr.4/2013.
Cu privire la fondul cererii de suspendare s-a arătat că executarea Deciziei nr. 199/12.11 2012 emisă de Directorul General al ORDA nu poate fi suspendată întrucât, printr-o apreciere obiectivă a situației dedusă judecății, se ajunge la soluția că organismul de gestiune colectivă ARAIEX nu a făcut dovada cumulativă a celor 2 condiții pentru care se poate cere suspendarea unui act administrativ, condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
În ceea ce privește capătul 2 al acțiunii, autoritatea publică pârâtă a invocat excepția inadmisibilității petitului privind obligarea sa la plata de despăgubiri, motivată de faptul că, în cadrul prezentului litigiu, ce are ca obiect suspendare a unui act administrativ unilateral până la soluționarea de către instanța de fond a cererii de anulare, fiind o procedură de urgență nu se pot formula și alte cereri (cu excepția celor privind cheltuielile de judecată).
La termenul din 20.01.2013, au fost discutate și încuviințate, în principiu, cererile de intervenție accesorie, formulate de intervenienții S. Autorilor și editorilor Români de Opere Științifice – P. – (fila 151 dosar), U. P. de Fonograme din România – UPFR – (fila 305 dosar ), U. C. și Muzicologilor din România – Asociația pentru Drepturi de Autor – UCMR-A. (fila 270 dosar ), precum și C. R. pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM – ( fila 319 dosar ), în interesul autorității publice pârâte .
Intervenienții, prin cererile formulate, au invocat, pe cale de excepție respingerea cererii de suspendare ca fiind lipsită de interes/obiect, iar pe fondul cererii s-a solicitat respingerea ca neîntemeiată.
Referitor la capătul 2 al acțiunii prin care asociația reclamantă a solicitat obligarea pârâtei la plata despăgubirilor cauzate prin emiterea Deciziei a cărei suspendare s-a solicitat în cauza de față, intervenientele CREDIDAM și UCMR- A., alături de ORDA a invocat excepția inadmisibilității acestui capăt de cerere.
În conformitate cu prevederile art. 137 alin. 1 din codul de procedură civilă Curtea va examina și se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor invocate.
Referitor la excepția inadmisibilității capătului 2 de cerere invocată de ORDA, CREDIDAM și UCMR-A.- instanța o va admite având în vedere că prin acest petit asociația reclamantă AEREX a solicitat și obligarea pârâtei la plata despăgubirilor cauzate prin emiterea Deciziei nr. 199/2012, iar cum prezentul litigiu este întemeiat pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 și are ca obiect suspendarea unui act administrativ nu este posibilă examinarea unei astfel de cereri, în cadrul litigiului de față, întrucât soluționarea acesteia vizează însăși fondul cauzei.
Referitor la excepția lipsei de interes invocată de ORDA P. și CREDIDAMși excepția rămânerii fără obiect, invocatde UCMR-A., Curtea le va respinge ca neîntemeiate, pentru următoarele considerente.
Înstanța nu va putea primi susținerile referitoare la lipsa de interes, întrucât, Asociația reclamantă a probat faptul că a formulat plângere prealabilă prin care a solicitat revocarea Deciziei ORDA nr. 199/2012 pentru motivele invocate în plângerea aflată în copie la fila 10 dosar.
Pe cale de consecință, instanța reține că asociația reclamantă justifică un interes material evident în privința suspendării Deciziei ORDA nr. 199/2012, până la soluționarea în fond a cererii de revocare/anulare a acestui act administrativ.
Pe de altă parte, nu pot fi primite nici susținerile potrivit cărora prezenta cerere de suspendare a rămas fără obiect, întrucât Decizia ORDA nr. 199/2012, nu a fost revocată prin Decizia nr. 4/14.01.2013, cum fără temei s-a susținut în cauză. Această decizie a modificat practic Decizia ORDA nr. 287/2011, stabilind accesul autorității publice pârâte la sistemul informatic al organismelor de gestiune colectivă.
Analizând actele și lucrările dosarului, pe fondul cererii de suspendare a Deciziei nr. 199/12.11.2012, instanța constată că este neîntemeiată, urmând să o respingă pentru următoarele considerente.
Într-adevăr, potrivit art. 14 alineat 1 din Legea ne. 554/2004 se prevede că suspendarea executării actului se dispune „ În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate”.
Cazul bine justificat a fost definit de legiuitor prin articolul 2 alineatul 1 litera t din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele „ împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”.
Deci, cu alte cuvinte, pentru ca instanța să se afle în prezența unui caz bine justificat pentru suspendarea executării unui act administrativ, care se bucură de o puternică prezumție de legalitate, autenticitate și veridicitate, este necesar să existe o vădită îndoială serioasă a actului administrativ, sesizabilă, la o analiză sumară a acestuia.
Deci, este necesar ca îndoiala serioasă în privința legalității actului administrativ să fie constatată la o analiză - prima facie - fără a proceda la o analiză elaborată a tuturor motivelor care sunt invocate în ceea ce privește nelegalitatea pe fond a actului administrativ atacat; pentru că, într-o astfel de situație există riscul ca instanța să fie pusă în situația de a se ante - pronunța cu privire la legalitatea actului administrativ.
În cauza de față, actul administrativ în litigiu de bucură de prezumția de legalitate.
Susținerea asociației reclamante potrivit căreia ar exista o prezumția de nelegalitate împotriva Deciziei nr. 199/2012 rezultată din faptul că o cerere se suspendare a Deciziei nr. 278/2011 a fost respinsă ca neîntemeiată este lipsită de temei.
Astfel, așa cum rezultă din referatul ce a stat la baza emiterii Deciziei nr. 199/2012 rezultă că revocarea Deciziei nr. 287/2011 a fost consecința unor considerente de oportunitate.
Totodată, instanța reține că, obiectul de reglementare al Deciziei nr. 287/2011: accesul ORDA la sistemul informatic al organismelor de gestiune colectivă se regăsește într-o decizie emisă ulterior, în vigoare în momentul de față și anume în Decizia nr. 4/14.01.2013.
Or, o eventuală suspendare a Deciziei nr. 119/2012 cu consecința repunerii în vigoare a Deciziei nr. 287/2011, ar avea ca efect crearea unei situații juridice de neconceput, respectiv existența concomitentă a două reglementări a acelorași relații sociale.
Cu alte cuvinte, instanța nu poate reține existența unui caz bine justificat pentru suspendarea Deciziei nr. 199/2012, atâta vreme cât, Decizia nr. 4 /2013 este în vigoare.
În ceea ce privește existența unei pagube iminente, legiuitorul, la art. 2 alineat 1 litera ș din Legea nr. 554/2004 a definit această noțiune ca fiind prejudiciul material, viitor și previzibil produs în dauna persoanei vătămate.
În ceea ce privește prejudiciul iminent, Asociația reclamantă a susținut, în esență, că, în implementarea Deciziei nr. 287/2011 ar fi efectuat cheltuieli în valoare de 32.000 lei ( soft specializat ), cheltuială care nu poate fi considerată ca fiind prejudiciu, mai înainte de soluționarea pe fond a cauzei, dată la care se va putea aprecia dacă cheltuiala respectivă a avut un caracter util sau nu.
Pe de altă parte, reținând că decizia atacată se bucură în continuare de prezumția de legalitate, veridicitate și autenticitate, instanța consideră că punerea în executare a acesteia nu poate produce o pagubă iminentă în sensul legii.
De altfel, potrivit art. 14 alineat 1 din Legea nr. 554/2004 condiția existenței unui caz bine justificat și condiția produceri unei pagube iminente trebuie îndeplinite cumulativ și oricum, așa cum s-a argumentat mai sus, în cauză nu există un caz bine justificat pentru suspendarea actului administrativ atacat.
Astfel, pentru considerentele expuse mai sus, instanța va respinge, ca neîntemeiată, cererea de suspendare formulată de reclamantă.
În ceea ce privește cererile de intervenție accesorie formulate în interesul ORDA de intervenientele P., UCMR-A., UPFR și CREDIDAM, prin care sa solicitat respingerea cererii de suspendare, instanța le va admite, având în vedere considerentele prezentate mai sus.
În ceea ce privește cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată în sumă de 2480 lei formulată de intervenienta CREDIDAM, reprezentând contravaloare contract de asistență juridică, instanța o va admite în parte, având în vedere următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 274 alineat 1 și 3 C.pr.civ. „ Partea care cade in pretentiuni va fi obligata la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata.
Judecatorii au insa dreptul sa mareasca sau sa micsoreze onorariile avocatilor, potrivit cu cele prevazute in tabloul onorariilor minimale, ori de cate ori vor constata motivat ca sunt nepotrivite de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat.”.
Este adevărat că, C. R. Pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți CREDIDAM a depus dovada din care rezultă cheltuielile judiciare în sumă de 2480 RON, însă, având în vedere că dosarul a fost soluționat la singurul termen când apărătorul părții s-a prezentat; având în vedere munca îndeplinită și complexitatea cauzei, instanța consideră că se impune micșorarea onoraiului la suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare reduse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția inadmisibilității capătului de cerere privind daunele/ despăgubirile cauzate și respinge ca atare, acest capăt de cerere.(2).
Respinge excepția lipsei de interes precum și excepția lipsei de obiect a cererii de suspendare, ca neîntemeiate.
Respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta ASOCIAȚIA R. PENTRU ARTIȘTI INTERPREȚI SAU EXECUTANȚI ARAIEX, cu sediul ales în București, .. 2-4-6. sector 3 în contradictoriu cu pârâtul O. R. PENTRU DREPTURILE DE AUTOR, cu sediul în Calea Victoriei nr. 118, . 1, ca neîntemeiată.
Admite cererile de intervenție accesorie formulate în interesul pârâtei ( ORDA) de către P. – S. Autorilor și Editorilor Români de Opere Științifice - cu sediul în .. 35.., ., U. C. ȘI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA – Asociația Pentru Drepturile de Autor ( UCMR – A.) - cu sediul în București, ., sector 1, C. R. PENTRU ADMINISTRAREA DREPTURILOR ARTIȘTILOR INTERPREȚI – CREDIDAM - cu sediul în .. 15-17 sector 1 București și U. P. DE FONOGRAME DIN ROMÂNIA ( UPFR)- cu sediul în .. 88B sector 1.
Obligă reclamanta la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare reduse, către intervenienta CREDIDAM.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.02.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. R. M. M. Lucreția
Red.CRM
Tehnored.ML/4 ex.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2795/2013. Curtea de... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1051/2013.... → |
|---|
