Anulare act administrativ. Sentința nr. 2795/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2795/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 2513/2/2013
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2795
Ședința publică de la 25 septembrie 2013
Curtea compusă din:
Președinte P. C.
Grefier M. C.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul B. D. F. în contradictoriu cu pârâții M. APĂRĂRII NAȚIONALE, ACADEMIA TEHNICĂ MILITARĂ - U.M._ și C. DE JURISDICȚIE A IMPUTAȚIILOR, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamantul B. D. F., prin avocat B. P., cu împuternicire avocațială la fila 2 dosar, și pârâții M. Apărării Naționale și C. de Jurisdicție a Imputațiilor, prin consilier juridic D. A., cu delegație la fila 272 dosar, și Academia Tehnică Militară, prin consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reclamantul, prin avocat, depune decizia nr. 51/CJ 260/24.04.2013 prin care s-a respins plângerea formulată împotriva Hotărârii nr. A.1167 din 13.02.2013 prin care s-a soluționat contestația împotriva Deciziei de imputare nr. A.9020 din 18.12.2012.
Curtea, în temeiul art. 224 Cod procedură civilă pune în discuție excepțiile invocate prin întâmpinări. Acordă cuvântul pe excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta Academia Tehnică Militară.
Pârâta Academia Tehnică Militară, prin consilier juridic, susține excepția lipsei calității procesuale pasive invocată în raport de dispozițiile Legii nr. 554/2004 coroborate cu cele ale Hotărârii nr. 264/2007. Nu este emitenta actului a cărui anulare se cere. Decizia contestată este emisă de C. de Jurisdicție a Imputațiilor a Ministerului Apărării Naționale. Nu are calitatea de organ jurisdicțional. Solicită admiterea excepției.
Reclamantul, prin avocat, lasă la aprecierea instanței excepția invocată. Consideră că s-a adresat Ministerului Apărării Naționale, prin această unitate a sa, însă a formulat acțiune și împotriva Ministerului Apărării Naționale.
Pârâtul M. Apărării Naționale, prin consilier juridic, apreciază că Academia Tehnică Militară, având personalitate juridică, trebuie să stea în fața instanței. Are în vedere și faptul că s-a efectuat cercetarea administrativă de către această instituție. Solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Academiei Tehnice Militare.
Curtea acordă cuvântul pe excepția lipsei capacității de exercițiu a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor, invocată de pârâtul M. Apărării Naționale pentru C. de Jurisdicție a Imputațiilor.
Pârâtul M. Apărării Naționale, prin consilier juridic, arată că a invocat excepția lipsei capacității de exercițiu a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor deoarece unitățile Ministerului Apărării Naționale nu au personalitate juridică și nu pot sta singure în fața instanțelor de judecată. M. Apărării Naționale este cel care reprezintă comisia în fața instanței de judecată.
Curtea acordă cuvântul și pe excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtul M. Apărării Naționale pentru C. de Jurisdicție a Imputațiilor.
Pârâtul M. Apărării Naționale, prin consilier juridic, susține excepția invocată arătând că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă. Acesta trebuia să se adreseze întâi organului emitent al deciziei și apoi să formuleze acțiune în instanță.
Reclamantul, prin avocat, referitor la excepția lipsei capacității de exercițiu a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor o lasă la aprecierea instanței în condițiile în care aceasta este o structură a Ministerului Apărării Naționale. Însă este și M. Apărării Naționale parte. Referitor la excepția inadmisibilității (a prematurității) invocată în raport de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, arată că s-a omis faptul că s-a depus înscrisul nr. A 219/11.01.2013, prin care s-a contestat în procedură contencioasă, decizia nr. 125/12.09.2012, comunicată la 27.12.2012, contestația fiind formulată înlăuntrul termenului de 30 zile . Apreciază că acest demers este în măsură să acopere presupusul viciu procedural.
Curtea rămâne în pronunțare pe excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Academia Tehnică Militară, a lipsei capacității de exercițiu a pârâtei C. de Jurisdicție a Imputațiilor și a inadmisibilității acțiunii.
CURTEA
Asupra actiunii in contencios administrativ de fata:
La data de 3.04.2013 sub nr._ s-a inregistrat cererea reclamantului B. D. F. care a chemat in judecata pe paratul M. APĂRĂRII NAȚIONALE, ACADEMIA TEHNICĂ MILITARĂ - U.M._ pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna anularea deciziei Administrativ-Jurisdicționale nr. 125/CJ 699/2012 din data de 12.09.2012, pronunțată de C. de Jurisdicție a Imputațiilor și, în consecință, anularea actelor subsecvente emise de parat in vederea impunerii platii contravalorii materialelor folosite de reclamant pe timpul instruirii/intretinerii.
A mai solicitat suspendarea demersurilor de imputare pana la solutionarea definitiva si irevocabila a prezentei cereri.
In final a solicitat si obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
In fapt, reclamantul a aratat ca in calitate de student al Facultății de sisteme electronice si informatice militare, specializarea militară "Echipamente si sisteme electronice militare", ca urmare a faptului ca nu a putut sa promoveze formele de verificare aprobate in mod excepțional dupa sesiunea de reexaminări a anului universitar 2010 - 2011, in conformitate cu prevederile Statutului studentului militar din Academia Tehnica Militară, Senatul universitar a validat in ședința din data de 10.10.2011, exmatricularea din Academia Tehnica Militară si trecerea in rezerva a sa, începând cu data de 10.10.2011.
Urmare a acestei masuri, prin Decizia de imputare nr.A10926/15.12.2011 s-a dispus obligarea sa la plata sumei de 15.391,07 lei. Impotriva acestei dispoziții a formulat Contestația înregistrata cu nr. CR 342/26.01.2012 care a fost soluționata prin Hotărârea nr. A1462/24.02.2012 in sensul respingerii atat a petitului de anulare a deciziei de imputare si exonerare de la plata cat si a celui de diminuare a sumei imputate.
A formulat plangere care a fost solutionata prin decizia administrativ jurisdictionala nr. 51/CK 269/2012 din 16.05.2012 in sensul ca a fost admisa si s-a constatat nulitatea deciziei de imputare pentru nerespectarea prevederilor art. 25 din OG nr. 121/1998.
Neintelegand sa admită propria carența, in temeiul prevederilor OG nr. 121/1998 comandantul/rectorul UM_ Bucuresti/A.Th.M a solicitat repunerea in termenul de executare a cercetării administrative pentru refacerea actelor administrative, cu îndeplinirea formelor legale. Prin Decizia Administrativ-Jurisdictionala nr. 125/CJ 699/2012 din data de 12.09.2012, pronunțata de C. de Jurisdicție a Imputațiilor s-a admis, in temeiul art. 33 si 50 din OG 121/1998, cererea de repunere in termen.
Considerand aceasta decizie netemeinica si nelegala in temeiul art. 43 din OG nr. 121/1998 coroborate cu pct. 120 si 121 din ordinul M.5/1999 a formulat cererea A 219/11.01.2011.
A solicitat transmiterea acesteia catre Curtea de Apel Bucuresti in vederea solutionarii cererii de anulare.
Reclamantul a invederat ca ulterior a fost emisa o noua decizie de imputare nr. A9020/18.12.2012 prin care s-a stabilit in sarcina sa obligatia de plata a sumei de_,62 lei, reprezentand contravaloarea cheletuielilor de intretinere/instruire pe timpul scolarizarii.
A formula contestatie prin care a solicitat anularea deciziei de imputare sus aratate, sau, in subsidiar, diminuarea sumei imputate la suma efectiv efectuata pentru intretinere, instruirea sa.
Prin hotararea paratului A 1167/13.02.2013 s-a admis in parte petitul subsidiar si s-au recalculat cheltuielile de intretinere/instruire la suma de_,70 lei.
Intrucat a constat ca nu s-a inregistrat pe rolul C. cererea sa de anulare inregistrata la parat, precum si faptul ca au continuat demersurile pentru imputarea sumei a formulat mai multe cereri, solicitari de informatii, plangeri.
A mai invocat ca potrivit art. 121 din ordinul M5/1999 cererea se depune la unitatea care are in evidenta debitul si se inainteaza de catre aceata in 5 zile la instanta insotita de dosarul cauzei.
De asemenea a aratat ca s-a continuat demersul de imputare desi a contestat legalitatea deciziei privind repunerea in termenul pentru refacererea cercetarii si desi prin contestatia sa impotriva noii decizii de imputere a solicitat sistarea oricarui demeer pana la solutionarea cauzei referitoare la anularea deciziei nr. 125/CJ 699/2012 s-a procedat la analizarea contestatiei si a fost emisa hotararea nr. A1167/13.02.2013.
Apreciaza demersurile ca nelegale.
Prin plângerea formulata impotriva Hotărârii nr. A1167/13.02.2O13 privind soluționarea contestatiei nr. A446/18.01.2013 impotriva Deciziei de imputare nr. A9020/18.12.2012 a reiterat solicitarea anularii in principal a deciziei de imputare si exonerarea sa de la plata sumei de 14.531,70 lei si in subsidiar diminuarea sumei imputate corespunzător cheltuielilor ce au fost efectiv efectuate pentru întreținerea/instruirea sa, indicând o data in plus depunerea cererii de anulare a Deciziei Administrativ-Jurisdictionala nr. 125/CJ 699/2012 din data de 12.09.2012 si solicitând suspendarea oricărui demers pana la pronunțarea instanței judecatoresti in raport de mandatul cu care a fost investita.
Independent de demersurile indicate mai sus M. Apărării Naționale, Academia Tehnica Militară si-a continuat demersurile de imputare sens in care i-a fost comunicata la data de 02.04.2013 Citația nr. 51 din Dosarul nr._ prin care este informat asupra stabilirii termenului pentru soluționarea plângerii la data de 24.04.2013.
In opinia sa decizia de repunere in temen este netemeinica si nelegala, art. 50 din OG nr. 121/1998 nu are nicio legatura cu repunerea in termen.
De asemenea, a aratat ca repunerea in termen nu se poate dispune decat pentru anumtie motive, care nu sunt intrunite in cauza.
Capatul de cerere privind anularea actelor subsecvente se raporteaza la principiul anularii actului principal si implicit lipsirea de efecte a actelor emise in considerentul unui act anulat.
Cu privire la cererea de suspendare a aratat ca efectul neluarii acestei masuri, fata de modul in care paratul a inteles sa dispună pana la data formulării prezentei, se va concretiza in obligarea la plata unei sume pe care paratul nu mai avea dreptul sa o stabilească si cu atat mai mult sa o impute. Demersurile de imputare, cheltuielile aferente acestora si obligarea efectiva la plata unor sume nedatorate constituie atingeri aduse drepturilor sale.
Este evident faptul ca M. nu urmează a suspenda procedura de imputare in lipsa unei decizii a instanței judecătorești si nici nu se va abține la punerea in aplicare a unei decizii, or o atare diligenta contravine dispozițiilor legislației incidente (fiind incalcate prevederile pct. 120 si 121 din Ordinul M.5./22.01.1999) si aduce atingere drepturilor aparate atat de Constituție (dreptul la apărare, egalite, dreptul de proprietate) cat si de Convenția Europeana.
In drept, a invocat prevederile art. 33, art. 43 din OG nr. 121/1998, coroborat cu pct. 120 si 121 din Instrucțiunile privind răspunderea materiala a militarilor si salariaților civili din M. Apărării naționale, art.194 si urm. Cod Proc.civ. si prevederile Legii nr. 554/2004.
Urmare a faptului ca cererea reclamantului nu era insotita de niciun inscris instanta i-a pus in vedere reclamantului sa-si completeze cererea in conformitate cu dispozitiile art. 194 si urmatoarele Cod procedura civila.
La 12.04.2013 reclamantul a depus inscrisurile pe care isi intemeiaza cererea.
La 29.04.2013 parata ATM a depus intampinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a sa, aratand ca nu este emitenta actului atacat, respectiv decizia administrativ jurisdictionala nr. 125/CJ699/2012 din 12.09.2012.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii reclamantului ca nelegala, neintemeiata si nefondata.
De asemenea paratul a depus inscrisurile pe care isi intemeiaza sustinerile din intampinare.
La 16.05.2013 reclaantul a depus raspuns la intampinare prin care a solicitat respingerea exceptiei invocate de parata.
Totodata reclamantul a formulat cerere de introducere in cauza in calitate de parati a M. si Comisiei de Jurisdictie a Imputatiilor.
Intrucat cererea nu a cuprins elementele prevazute la art. 194-197 Cod procedura civila i s-au comunicat reclamantului lipsurile cererii sale completatoare.
La 5.06.2013 reclamantul si-a indeplinit obligatiile stabilite de instanta, iar cererea introductiva si completatoare a fost comunicata si paratilor M. si Comisiei de Jurisdictie a Imputatiilor.
La 21.06.2013 M. a depus intampinare pentru C. de Jurisdictie a Imputatiilor, invocand exceptiile lipsei capacitatii procesuale de exercitiu a comisiei, precum si a inadmisibilitatii actiunii fata de dispozitiile art. 7 din legea nr. 554/2004.
Pe fond a solicitat respingera actiunii ca neintemeiata.
La 5.07.2013 reclamantul a depus raspuns la intampinarea M. pentru CJI.
La termenul din 25.09.2013 reclamantul a depus decizia nr 51/CJ2620/2013 prin care a fost respinsa de catre CJI plangerea sa si mentinuta raspunderea materiala stabilita prin hotararea comandantului UM_ Bucuresti nr. A.1167/13.02.2013.
La termenul din 25.09.2013 instanta a pus in discutie exceptiile invocate de parati prin intampinari in conformitate cu dispozitiile art 224, 237 cod procedura civila.
In conformitate cu dispozitiile art. 248 al. 1 Cod procedura civila instanta se pronunta cu prioritate asupra exceptiilor.
Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a ATM se retine ca reclamantul prin actiunea sa a solicitat pe langa anularea deciziei administrativ jurisdictionale nr. 125/CJ699/2012 pronuntata de CJI si anularea actelor subsecvente emise de ATM si M..
Din motivarea actiunii si din inscrisurile depuse de reclamant, reiese ca printre actele subsecvente a caror anulare o solicita reclamantul se afla si cele aflate la filele 23 si 24 din dosar, respectiv decizia de imputare nr. A9020/18.12.2013 si hotararea nr. A 1167/13.02.2013, ambele emise de ATM.
Prin urmare este neintemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a ATM, deoarece reclamantul nu solicita numai anularea deciziei CJI, ci si a actelor subsecvente acesteia, printre care se afla si acte emise de parata ATM.
F. de cele mai sus invocate va respinge exceptia invocata de ATM.
In privinta exceptiei lipsei capacitatii procesuale de exercitiu a COMISIEI DE JURISDICTIE A IMPUTATIILOR (CJI), se retine ca in dreptul administrativ nu are nicio relevanta existenta personalitatii juridice pentru ca o autoritate administrativa sa poata sta in judecata.
Practica judecatoreasca este unanima in acest sens si a statuat ca ori de cate ori legea prevede ca pentru solutionarea anumitor cereri sa fie constituita o comisie sau un alt organ administrativ, acesta este competent sa emita actul respectiv, dar si sa stea in judecata in nume propriu pentru actele pe care le-a emis.
Mai mult potrivit art. 56 al. 2 din codul de procedura civila pot sta in judecata si asociatiile, societatile sau alte entitati fara personalitate juridica, daca sunt constituite potrivit legii.
Acest text introdus in noul cod de procedura civila vine sa intareasca practica judecatoreasca anterioara a instantelor de contencios administrativ.
Cu privire la exercitiu drepturilor procedurale se retine ca intampinarea a fost facuta de catre M. pentru CJI, astfel incat nu se poate retine ca CJI nu a fost reprezentata ori asistanta in conditiile legii.
Prin urmare va respinse si excpetia lipsei capacitatii de exercitiu a CJI.
Cu privire la exceptia inadmisibilitatii actiunii se retine ca aceasta exceptie este intemeiata pentru urmatoarele considerente.
Reclamantul a invocat ca temei al introducerii actiunii sale dispozitiile art. 43 din OG nr. 121/1998.
Potrivit textului mai sus indicat «În situația în care, după epuizarea acestor căi de atac, persoanele obligate la repararea prejudiciului în condițiile prezentei ordonanțe consideră că au fost lezate într-un drept legitim se pot adresa instanței judecătorești competente, potrivit legii.”
De aici reies si conditiile de exercitare a actiunii in instanta printre care cel mai relevant in speta de fata este acela ca doar persoanele obligate la repararea prejudiciului in conditiile ordonantei se pot adresa instantei judecatoresti competente daca se considera lezate.
In speta reclamantul nu contesta decizia de imputare si implicit deciziile emise in solutionarea contestatiei sale impotriva deciziei de imputare ci un act premergator emiterii deciziei, deoarece admiterea unei cereri de repunere in termenul de efectuare a cercetarii adminsitrative formulate de comandantul UM_ Bucuresti nu poate avea decat acest caracter al solutionarii unei cereri in procedura de cercetare administrativa (art. 22 din OG nr. 121/1998).
Nici din interpretarea dispozitiilor art. 31 si 33 din acelasi act normativ nu se poate desprinde o alta concluzie.
Astfel la art. 33 al. 2 din actul normativ indicat in precedent se prevede ca hotararea asupra cererii de repunere in termen se comunica comandantului unitatii care a solicitat repunerea in termen.
Asadar, din textul legal nu reiese ca era vorba de o procedura contradictorie prin care trebuie sa fie solutionata cererea de repunere in termen si de aceea se prevede comunicarea hotararii numai catre cel ce a formulat cererea, adica comandantul unitatii si nu si de catre persoana in sarcina careia urmeaza a se stabili raspundarea materiala.
De altfel se poate ca de cele mai multe ori la acel moment sa nici nu se cunoasca persoana in sarcina careia poate fi stabilita raspunderea materiala, deoarece procedura de cercetare administrativa urmeaza dupa aceasta cerere.
Faptul ca, in cazul particular din speta, reclamantul cunostea ca cel mai probabil raspunderea va fi stabilita in sarcina sa nu poate deschide acestuia calea de contestare a unei hotarari de repunere in termenul de efectuare a cercetarii administrative, act care evident este emis inaintea emiterii deciziei de imputare care de altfel a fost emisa dupa introducerea actiunii de fata, la 18.12.2012, asa cum reiese din decizia depusa de reclamant la fila 23.
Impotriva acestei decizii nu au fost epuizate caile de atac prevazute de art. 30-42 din OG nr. 121/1998, inainte de introducerea actiunii, la primul termen de judecata reclamantul depunand decizia administrativ jurisdictionala nr. 51/CJ 260/2013, emisa la 24.04.2013 si comunicata reclamantului in iunie 2013.
Am vazut ca art. 43 din acelasi act normativ conditioneza dreptul persoanelor obligate la repararea prejudiciului de a se adresa instantei, atunci cand se considera lezate, de epuizarea cailor de atac prevazute la art. 30-42, adica a contestatiei prevazute la art. 30 si a plangerii reglementate la art. 31.
Astfel se constata ca reclamantul a introdus prezenta actiune la 3.04.2013, iar decizia administrativ jurisdictionala a fost emisa ulterior, nefiind in mod evident formulate si epuizate caile de atac prevazute de art. 30 si 31 din OG nr. 121/1998.
Nimic nu il impiedica pe reclamant sa invoce motivele de nelegalitate ale deciziei referitoare la cererea comanadantului unitatii de repunere in termenul de efectuare a cercetarii administrative odata cu contestarea in instanta a deciziei comisiei de jurisdictie a imputatiilor emise la 24.04.2013 in conformitate cu prevederile art. 43 din OG nr 121/1998 fata si de prevederile art. 18 al. 2 din legea nr. 554/2004.
Astfel potrivit art. 18 al. 2 din legea contenciosului administrativ, instanta de contencios este competenta sa se pronunte “și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății”.
Actul supus judecatii nu poate fi in interpretarea dispozitiilor legii nr. 554/2004 si ale OG nr. 121/1998 decat decizia de imputare si decizia emisa de comisia de jurisdictie a imputatiilor in solutionarea plangerii impotriva deciziei de imputare.
Chiar daca nu am tine cont de prevederile art. 43 din OG nr. 121/1998 ci numai de dispozitiile legii nr. 554/2004, cererea reclamantului este inadmisibila in raport de faptul ca aceasta nu a facut dovada plangerii prealabile prevazute de art. 7 din acest act normativ.
Conform art. 7 din legea nr. 554/2004 persoana care se considera vatamata printr-un act administrativ, trebuie sa se adreseze autoritatii publice cu o solicitare privind revocarea in tot sau in parte a actului inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ.
Prin urmare reclamantul trebuia ca inainte de a se adresa instantei sa se adreseze cu o cerere prin care sa solicite anularea deciziei nr. 125/CJ699/2012 din 12.09.2012, decizie pe care o contesta reclamantul.
Cererea de la filele 20-22 nu indeplineste aceste conditii, deoarece desi transmisa catre ATM este o actiune de chemare in judecata, fiind precizat ca este spre solutionarea Curtea de Apel Bucuresti Sectia a VIII-a de C. Administrativ si Fiscal.
Organul emitent al deciziei este insa CJI si nicidecum ATM, aspect care demonstreaza o data in plus ca aceasta cerere a reclamantului nu poate fi considerata nicidecum o plangerea prealabila in privinta contestarii deciziei CJI, atacata in prezenta cauza.
Totusi instanta opineaza ca decizia de repunere in termen este doar o operatiune administrativa ce tine de procedura administrativa de emitere a unui act administrativ ce poate fi contestat in instanta, respectiv decizia de imputare si cea prin care este finalizata procedura de contestare pe cale administrativa a acelei decizii, respectiv decizia de solutionare a plangerii emisa de CJI.
Actul vatamator este pana la urma decizia de imputare, deoarece acesta este actul care stabileste o obligatie in sarcina reclamantului si nicidecum decizia de repunere in termen care este un act premergator emiterii (o operatiune administrativa) deciziei si nicidecum actul administrativ vatamator.
Prin urmare, fie ca aplicam dispozitiile art. 43 din OG nr. 121/1998, fie pe cele ale legii nr. 554/2004, este intemeiata exceptia inadmisibilitatii invocata de parata CJI prin M. prin intampinare si in baza textelor de lege mai sus invocate si a art. 248 Cod procedura civila va admite exceptia inadmisibilitatii si va respinge actiunea reclamantului ca inadmisibila.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARESTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Academiei Tehnice Militare și a lipsei capacității procesuale de exercițiu a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor.
Admite excepția inadmisibilității invocată de M. Apărării Naționale.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul B. D. F., domiciliat in București, Bld. Timișoara nr. 63, ., ., sector 6, în contradictoriu cu pârâții M. APĂRĂRII NAȚIONALE, cu sediul în București, ., sector 5, ACADEMIA TEHNICĂ MILITARĂ - U.M._, cu sediul in București, Bld. G. C. nr. 39-49, sector 5, și C. DE JURISDICȚIE A IMPUTAȚIILOR, cu sediul în București, .. 7 F, sector 6, ca inadmisibilă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Recursul se depune la Curtea de Apel București - Secția a VIII-a.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.09.2013.
PREȘEDINTE,
C. P. GREFIER,
C. M.
RED. JUD. CP (6 ex)
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 4895/2013.... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 486/2013.... → |
|---|
