Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2317/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2317/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-07-2013 în dosarul nr. 818/54/2013
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2317
Ședința publică de la 24 iulie 2013
Curtea constituită din:
Președinte A. P.
Grefier C. M.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul M. S., PRIN PRIMAR în contradictoriu cu pârâtul M. D. REGIONALE ȘI TURISMULUI – DIRECȚIA GENERALĂ CONSTATARE ȘI STABILIRE NEREGULI FONDURI EUROPENE, având ca obiect „suspendare executare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul M. S. prin consilier juridic P. A., cu împuternicire de reprezentare juridică pe care o depune la dosar, lipsind pârâtul M. D. Regionale și Turismului – Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea acordă cuvântul pe cererea de probe.
Reclamantul, prin consilier juridic, solicită proba cu înscrisuri, cele depuse la dosar. Mai depune o citație emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a face dovada că a formulat recurs împotriva sentinței Curții de Apel C. în dosarul care a avut ca obiect anulare acte administrative ( notă de constatare, decizie și proces verbal).
Curtea, apreciind proba solicitată ca pertinentă și utilă cauzei urmează a încuviința reclamantei proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
De asemenea va constata că prin întâmpinare pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri. Va încuviința și acestuia proba cu înscrisurile de la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în fond.
Reclamantul, prin consilier juridic, solicită admiterea cererii și suspendarea executării notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA_/26.07.2012 și a procesului verbal de constatare nereguli și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA_/20.07.2012 în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la rămânerea irevocabilă a soluției privind fondul cauzei. Consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv, cazul bine justificat și paguba iminentă. Arată că prin actele administrative contestate se stabilesc așa-zise nereguli privind achizițiile publice pentru 5 contracte de achiziție, creanța bugetară fiind una destul de mare. A depus contestație atât pe cale administrativă, cât și pe cale instanței judecătorești îndeplinind astfel procedura prealabilă cerută de lege. Consideră că există o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a actelor. În cererea de anulare a indicat motivele pentru care consideră că neregulile și corecțiile aplicate sunt neîntemeiate și nelegale. Referitor la paguba iminente arată că punerea în executare a actelor indicate mai sus, creanța fiind una destul de mare pentru bugetul autorității publice, ar duce la perturbarea gravă a serviciilor. Arată că autoritatea publică mai are în implementare 15 proiecte, a depus cereri de finanțare și cereri de rambursare care au fost aprobate fără a se sesiza aceste nereguli și a se aplica corecții. Nota de constatare a intervenit după finalizarea contractul de finanțare. Mai arată că în bugetul administrației publice locale fiecare sumă e prevăzută distinct și punerea în executare a actelor ar pune în dificultatea desfășurarea activității curente.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel C. la data de 30.05.2013 sub nr. de mai sus reclamantul M. S. prin Primar a chemat în judecată pe pârâtul M. D. Regionale și Turismului -Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună suspendarea notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA55266/26.07.2012 și a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA_/20.07.2012, privind contractul de finanțare nr. 985/27.10.2010.
În motivare, reclamantul a arătat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004, respectiv existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
A arătat reclamantul că prin actul administrativ a cărui suspendare o solicită s-au dispus corecții financiare potrivit OUG nr. 66/2011 reținându-se în sarcina Unității Administrativ Teritoriale - M. S., abateri în procesul de atribuire a unor contracte de achiziție publică. Totodată s-a stabilit în sarcina sa o creanță bugetara de 1.852.455,69 lei.
A precizat reclamantul că întreaga documentație privind organizarea licitației a fost transmisă înainte de publicare/afișare, pentru verificare către ANRMAP, iar în situația în care această autoritate ar fi constatat faptul că există nereguli nu ar fi avizat publicarea acesteia și ar fi informat autoritatea contractantă, solicitând în același timp remedierea erorilor sau omisiunilor, indicând inclusiv modul în care acestea trebuie remediate. Arată reclamantul că a nu dispune suspendarea executării actului administrativ ar conduce la perturbarea grava a funcționării serviciilor publice asigurate de instituție. Cum în buget fiecare sumă are destinație precisă, a dispune corecții nu ar face decât să ducă la un dezechilibru financiar, existând astfel prezumția unei pagube iminente, așa cum este ea definită de art. 2, alin. 1, lit. ș din Legea nr. 554/2004, care se încearcă a fi prevenită, deci a unui prejudiciu material viitor și previzibil.
Reclamantul a învederat faptul că nu este singurul contract de finanțare încheiat de instituție, iar în situația în care, prin note de constatare a neregulilor s-ar stabilii corecții financiare care s-ar pune în executare, ar fi în imposibilitatea susținerii financiare a proiectelor aflate în derulare.
În drept, au fost invocate prevederile art. 15 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Pârâtul M. D. Regionale și Administrației Publice (M.D.R.A.P.), a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.
În prealabil, pârâtul a invocat excepția de necompetență teritorială aCurții de Apel C. în soluționarea cauzei, arătând că potrivit art. 23 alin. (1) din Contractul de finanțare nr. 985/27.10.2010, prin clauză atributivă de competență părțile au convenit ca soluționarea litigiilor privind executarea contractului să fie în competența instanțelor din București, astfel că în cauză este competentă Curtea de Apel București.
În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, pârâtul a arătat că în speță, în timp ce condiția existenței unui caz bine justificat se deduce din complexitatea pe care o prezintă fondul cauzei, care presupune verificarea condițiilor legale și a împrejurărilor de fapt care au condus la emiterea actului administrativ fiscal contestat, condiția referitoare la prejudiciu și la iminența producerii acestuia rezultă din posibilitatea punerii în executare a actului administrativ fiscal contestat, cu consecința imediată și directă a afectării grave a activității prestate de reclamantă.
Cât privește condiția cazului bine justificat, a arătat pârâtul că, de principiu, cu prilejul soluționării cererii de suspendare a executării unui act administrativ, instanța are numai posibilitatea de a efectua o cercetare sumară a aparenței dreptului, motivat de faptul că în cadrul procedurii prevăzute de lege nu poate fi prejudecat fondul litigiului. În cazul de față, pentru a putea aprecia asupra aspectelor invocate de reclamantă, este necesară antamarea fondului litigiului, aspect care nu este posibil în această etapă a procedurii, caracterizată prin cercetarea sumară a aparenței dreptului.
În fapt, în temeiul O.U.G. nr. 66/2011, s-a demarat o misiune de control ce a avut ca obiect verificarea unor aspecte privitoare la nerespectarea/încălcarea legislației în domeniul achizițiilor publice și a obligațiilor din contractul de finanțare nr. 985/27.10.2010, beneficiar UAT S.. Suspiciunile de neregulă priveau implementarea proiectului cod SMIS 6730, cu titlul Reabilitare spații verzi, alei de acces rutier și pietonal și mobilier urban . Artileriei și A.l C. (Sistematizare pe verticala cartier Tunari străzile Tunari, E. T., Artileriei, A.l. C.)", beneficiar UAT S., proiect finanțat prin P. 2007-2013, Axa prioritară 1 - I Sprijinirea dezvoltării durabile a orașelor - poli urbani de creștere, domeniul j major de intervenție 1.1 - Planuri integrate de dezvoltare urbană. Verificările au fost finalizate prin emiterea a două acte administrative, constatându-se atât existența unor cheltuieli neeligibile în valoare de 2.623 lei inclusiv TVA (Procesul verbal de constatare nr._/20.07.2012), cât și nereguli în cadrul procedurilor de atribuire ale contractelor de achiziție publică, sancționate prin aplicarea unor corecții financiare în valoare totală de 2.719.581,93 lei inclusiv TVA (Nota de constatare nr._/26.07.2012)
A precizat pârâtul că în urma verificării procedurii de atribuire a mai multor contracte de achiziție publică încheiate de către reclamantă, s-a constatat că autoritatea contractantă a săvârșit mai multe abateri de la legalitate în privința atribuirii contractelor,constând în: nepublicarea în invitația de participare a tuturor criteriilor de calificare și selecție prevăzute în documentația de atribuire, fiind încălcat principiul transparenței, nerespectarea dispozițiilor legislației în materia achizițiilor publice, în privința criteriilor minime ce trebuiau îndeplinite, atribuirea contractului de achiziție publică unui ofertant care nu îndeplinea cerințele din caietul de sarcini, încălcarea principiului nediscriminării și al tratamentului egal întrucât prin eliminarea art. 12.3 si 12.4 din contractul de achiziție publică, după încheierea procedurii de atribuire, au fost discriminați potențialii ofertanți care nu au depus oferta deoarece nu puteau asigura prezența 8 ore /zi pe șantier a dirigintelui, emiterea incompletă a unor anunțuri de participare, fiind astfel încălcate principiile transparenței prin nerespectarea obligațiilor de publicitate în evaluarea și selecția ofertanților, restricționarea accesului potențialilor operatori economici la procedura de atribuire, utilizarea în procedura de atribuire a unui factor de evaluare care nu are legătură cu natura și obiectul contractului, respectiv contract de servicii de proiectare - faza de SF, omisiunea de a se specifica în fișa de date și în anunțul de participare, pentru factorul de evaluare al criteriului de atribuire „certificate în domeniul regulilor și procedurilor internaționale referitoare la contractarea și realizarea lucrărilor si proiectelor internaționale în domeniul construcțiilor sau echivalent (FIDIC sau echivalent)" modul de punctare,nerespectarea principiului egalității de tratament în procesul de evaluare a ofertelor, neîndeplinirea obligațiilor de publicare a modificărilor cu privire la elaborarea ofertelor.
De asemenea, a mai arătat pârâtul că reclamantul nu a respectat obligația de a prezenta documente justificative ale respectivelor cheltuieli administrative, astfel că echipa de control a constatat neeligibilitatea acestora, prin încheierea Procesului verbal de constatare nr._/20.07.2012 fiind reținute cheltuieli neeligibile în cuantum de 2.623 lei inclusiv TVA.
A mai indicat pârâtul că prin sentința nr. 149/28.03.2013 a Curții de Apel C., s-a respins cererea având ca obiect anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA-_/26.0.2012 și a procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA-_/20.07.2012, acte administrative a căror suspendare le solicită reclamanta în speța de față.
În ceea ce privește paguba iminentă, pârâtul a arătat că simplul fapt că reclamanta este instituție publică, iar pentru punerea în executare a titlului executoriu ar însemna să fie alocați bani publici care nu se regăsesc în bugetul acesteia (care ar afecta echilibrul bugetar și ar provoca o blocare a activității instituției și a finalizării altor proiecte în curs), nu este de natură a califica acest aspect ca o pagubă iminentă. Tocmai fiindcă este o instituție de stat, aceasta ar trebui să aibă un capitol bugetar destinat plății despăgubirilor în urma unor eventuale procese.
Măsura suspendării executării s-ar justifica numai dacă actul administrativ în litigiu ar stabili în sarcina reclamantei obligații a căror îndeplinire i-ar produce un prejudiciu greu de înlăturat în ipoteza anulării actului. Această condiție nu este îndeplinită în speță, pentru că nu poate fi reținut un risc real de perturbare a activității acesteia prin plata creanței, astfel cum a fost reținută în actul administrativ fiscal contestat.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.273/04.07.2013 a Curții de Apel C. a fost admisă excepția de necompetență teritorială și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, instanța reținând incidența prevederilor din clauza atributivă de competență inserată în art.23 al contractului de finanțare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 17.07.2013.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art. 15 rap. la art.14 din legea nr. 554/2004, Curtea reține următoarele:
În fapt, la data de 17.07.2012 a fost încheiat de către M. D. Regionale și Turismului Procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență, prin care s-au constatat nereguli în derularea de către reclamantă a unor proiecte finanțate din fonduri europene și/sau fonduri publice naționale.
Pentru aceste motive, s-a stabilit în sarcina reclamantei o creanță bugetară în cuantum de 2623 lei.
Ulterior, a fost întocmită Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, prin care s-au stabilit corecții financiare procentuale din valoarea contractelor derulate, rezultând în final o creanță bugetară de 1.852.455,69 lei.
Reclamanta a atacat cele două acte administrative cu acțiune în anulare, soluționată în fond prin sentința civilă nr.149/28.03.2012 (filele 59 -71 dosar CA C.) în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiată.
În drept, se vor avea în vedere dispozițiile art. 15 din legea nr. 554/2004, conform cărora „suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond”.
De asemenea, conform dispozițiilor art. 14 din același act normativ „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.
Din analiza acestor texte de lege, rezultă că pentru admiterea unei cereri de suspendare a executării trebuie îndeplinite cumulativ două condiții speciale, și anume cazul bine justificat (împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ) și paguba iminentă (prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public).
De asemenea, din cuprinsul reglementării edictate prin dispozițiile art. 14-15 ale Legii nr. 554/2004, rezultă că suspendarea executării actului administrativ reprezintă o măsură de protecție provizorie, ce poate fi dispusă în condițiile în care prezumția de legalitate inerentă oricărui act administrativ este îndoielnică, o atare concluzie urmând a se desprinde printr-o analiză sumară a cauzei, care nu presupune dezlegarea criticilor privitoare la legalitatea actului, și, desigur, pentru a se preîntâmpina expunerea subiectului la o pagubă iminentă.
În speță, având a analiza cerința cazului bine justificat, Curtea constată că reclamanta nu relevă împrejurări de fapt sau de drept care să fie de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității măsurilor dispuse prin nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA55266/26.07.2012 și prin procesul verbal nr. CA_/20.07.2012.
Astfel, având în vedere argumentele prezentate de reclamantă în motivarea condiției cazului bine justificat, Curtea constată că nu poate fi primită împrejurarea generică invocată de aceasta, respectiv faptul că „prin însăși contestarea actului administrativ a cărui suspendare o solicită consideră că există o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de nelegalitate”.
Contestarea actului nu este de natură a aduce atingere prezumției de legalitate de care se bucură acesta, înlăturarea acestei prezumții putând fi realizată doar în urma administrării de dovezi în sens contrar.
De asemenea, se constată faptul că, în susținerea cazului bine justificat s-a invocat faptul că întreaga documentație privind organizarea licitației a fost trimisă în prealabil pentru verificare către ANRMAP, care nu a constatat nereguli. Cu toate acestea, din înscrisurile depuse Curtea va constata că reclamanta nu a înțeles să producă dovezi cu privire la avizarea, în prealabil, de ANRMAP a aspectelor constatate ca nelegale de către pârât în urma controlului realizat, astfel că nici cu privire la acest aspect nu a fost înlăturată prezumția de legalitate.
Curtea va mai constata că toate celelalte susțineri ale reclamantei din cuprinsul cererii, privitoare la perturbarea gravă a funcționării serviciilor publice în urma executării actelor contestate, nu au legătură cu cazul bine justificat, atâta timp cât nu reprezintă motive de nelegalitate a actului ci, mai degrabă, au legătură cu paguba iminentă.
În privința cazul bine justificat însă, Curtea va reține faptul că, anterior, o instanță judecătorească s-a pronunțat în fond asupra legalității notei de constatare nr. CA_/26.07.2012 și a procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA_/20.07.2012, prin sentința civilă nr. 149/28.03.2013 a Curții de Apel C. prin care a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea în anularea celor două acte.
Aceste aspecte sunt de natură a întări prezumția de legalitate a actelor contestate, reprezentând un motiv suplimentar pentru înlăturarea susținerilor reclamantei cu privire la existența cazului bine justificat.
De asemenea, prin împrejurările invocate, reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condiției privind paguba iminentă.
Măsura suspendării executării s-ar justifica în situația în care actul în litigiu ar stabili în sarcina reclamantului obligații a căror îndeplinire i-ar produce un prejudiciu greu de înlăturat în ipoteza anulării actului administrativ, ceea ce nu este cazul în speță, întrucât, pentru recuperarea sumei respective, reclamantul va trebui să facă o simplă cerere de restituire.
Pe de altă parte, reclamantul a arătat că prin punerea în aplicare a măsurilor de plată a sumelor stabilite prin nota de constatare nereguli, s-ar aduce un prejudiciu grav activității serviciilor publice din subordinea sa, întrucât în bugetul aprobat pentru anul 2013 nu puteau fi previzionate astfel de cheltuieli, raportat la veniturile bugetare care sunt limitate.
Aceste susțineri nu pot fi primite, deoarece, astfel cum în mod întemeiat a arătat și pârâtul prin întâmpinare, simplul fapt că pentru punerea în executare a titlului executoriu ar însemna să fie alocați bani publici care nu se regăsesc în bugetul reclamantei și care ar putea afecta echilibrul bugetar, nu este de natură a califica acest aspect ca îndeplinind condițiile pagubei iminente.
În acest sens, Curtea reține prevederile art. 2 din O.G. nr. 22/2002, conform cărora "dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului". De asemenea, art. 6 din același act normativ prevede că „în cazurile în care, din motive temeinice privind realizarea atribuțiilor prevăzute de lege, instituția debitoare nu își poate îndeplini obligația de plată în condițiile prevăzute la art. 1, 2 sau 4, aceasta va putea solicita instanței judecătorești care soluționează cauza acordarea, în condițiile legii, a unui termen de grație sau/și stabilirea unor termene de plată eșalonată a obligației respective. În cazurile în care obligația de plată este stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, instituția debitoare poate solicita instanței care a dat această hotărâre luarea măsurilor prevăzute la alin. (1), care se aplică în mod corespunzător".
Având în vedere textele de lege invocate, Curtea consideră că susținerile reclamantului referitoare la afectarea gravă a activității sale, inclusiv în ceea ce privește cheltuielile de personal, nu își găsesc suport nici în legislația în vigoare, nici în realitatea concretă.
Pe de altă parte, dacă s-ar accepta raționamentul reclamantului, ar rezulta că această condiție a pagubei iminente ar fi aproape în toate cazurile îndeplinită, având în vedere că indisponibilizarea unor sume importante de bani are ca efect întotdeauna împiedicarea desfășurării în condiții optime a activității sau pericolul intervenirii unei perturbări a activității, ceea ce ar contraveni însă voinței exprese a legiuitorului exprimate în cuprinsul art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Față de aceste considerente, constatând că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor specifice prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, Curtea va respinge ca neîntemeiată prezenta cerere de suspendare a executării măsurilor dispuse prin nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA55266/26.07.2012 și procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA_/20.07.2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de suspendare formulată de reclamantul M. S. prin Primar, cu sediul în S., .. 1, jud. O., în contradictoriu cu pârâtul M. D. REGIONALE ȘI TURISMULUI – DIRECȚIA GENERALĂ CONSTATARE ȘI STABILIRE NEREGULI FONDURI EUROPENE, cu sediul în București, ., Latura Nord, sector 5, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.07.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. P. C. M.
Red. ..08.2013
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 3781/2013.... | Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... → |
|---|
