Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 2227/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2227/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-05-2013 în dosarul nr. 70159/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 2227
Ședința publică de la 23.05.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: G. G.
JUDECĂTOR: R. M. C.
JUDECĂTOR: C. M. C.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta – reclamantă DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6 împotriva sentinței civile nr. 3982/18.10.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul – pârât L. F. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul, personal, identificat cu CI . nr._ eliberat de Secția 7 la data de 06.06.2003, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea invocă din oficiu excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, având în vedere calitatea intimatului de la data emiterii actului și acordă cuvântul excepție și pe cererea de recurs.
Intimatul solicită admiterea excepției și respingerea recursului.
CURTEA ,
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul TB- Sectia a-VIII-a Conflicte de munca si Asigurari Sociale la data de 14.07.2011 sub nr._/3/2011 reclamanta Directia Generala de Politie Locala Sector 6 a chemat in judecata pe paratul L. F. M., solicitind instantei obligarea acestuia la plata sumei de 1.153 lei actualizata cu indicele de inflatie pina la data platii efective, reprezentind drepturi salariale incasate necuvenit pentru perioada 01.01._10.
In motivarea cererii reclamanta a mentionat ca urmare a controlului efectuat de Camera de Conturi a Municipiului Bucuresti s-a constatat ca aceste sume au fost incasat necuvenit, iar prin decizia directorului Camerei de Conturi nr.27/25.03.2011 s-a dispus recuperarea prejudiciului. Suma de 1.153 lei reprezinta contravaloarea tichetelor cadou si spor pentru conditii vatamatoare, astfel ca devin incidente dispozitiile art.256 al.1 Codul muncii, art.992 si 1092 Cciv, plata fiind facuta cu buna- credinta si din eroare. Reclamanta a mentionat ca a expediat paratului prin posta cu confirmare de primire notificarea nr.A 3967/13.04.2011 in vederea restituirii sumei sau incheierii unui angajament de plata, dar paratul, desi a ridicat corespondenta, nu s-a prezentat sa incheie angajamentul de plata.
Prin sentința civilă nr. 3982 din data de 18.10.2012 instanța de fond a respins cererea ca neîntemeiată.
În esență, pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că Prin raportul de control nr.A1422/18.02.2011 intocmit de Camera de Conturi a Municipiului Bucuresti s-a dispus recuperarea sumei totale de 875.955 lei reprezentind salarii nete incasate nelegal de personalul angajat al Directiei Generale de Politie Locala (fost Comunitara) Sector 6, respectiv contravaloarea tichetelor cadou si spor pentru conditii vatamatoare intorduse in salariul de baza incepind cu 01.01.2010. Prin decizia directorului Camerei de Conturi nr.27/25.03.2011 a fost confirmata aceasta masura de recuperare a sumelor acordate necuvenit.
Intimatul-parat L. F. M. a activat in functia publica de executie de agent de politie comunitara, clasa III, grad profesional asistent, treapta de salarizare 3, pina la data de 17.09.2010, cind au incetat raporturile de serviciu conform deciziei nr.1795/17.09.2010 emise de directorul general al Directiei Generale de Politie Comunitara Sector 6.
F. de mentiunile din raportul de control din data de 18.02.2011 intocmit de Camera de Conturi a Municipiului Bucuresti si de decizia directorului Camerei de Conturi nr.27/25.03.2011 reclamanta a comunicat paratului, prin posta cu confirmare de primire, notificarea nr.A 3967/13.04.2011 (fila 5) in vederea restituirii sumei sau incheierii unui angajament de plata, dar paratul, desi a ridicat corespondenta (fila 7), nu s-a prezentat in vederea incheierii angajamentului de plata, motiv pentru care reclamanta a introdus prezenta cerere de chemare in judecata.
Tribunalul, față de prevederile art. 84 – 85 din Legea nr. 188/1999 a apreciat că nu se poate retine imprejurarea ca nu a fost emisa o decizie de imputare pentru motivul ca paratul nu mai era functionar public la data introducerii cererii de chemare in judecata. In acest sens, tribunalul a reținut ca cerere trebuie raportata la izvorul pretentiei formulate, respectiv la calitatea de functionar public a paratului pentru ca in acesta calitate a primit suma vizata prin actiune si in considerarea acestei calitati se angajeaza raspunderea acestuia. In plus, nu sunt incidente dispozitiile art.992 si 1092 Cciv referitoare la plata nedatorata pentru ca reclamanta nu a efectuat plata catre parat din eroare, ci in baza unor dispozitii legale pe care le-a apreciat valabile. Numai urmare a raportului de control din data de 18.02.2011 intocmit de Camera de Conturi a Municipiului Bucuresti si a deciziei directorului Camerei de Conturi nr.27/25.03.2011 reclamanta a fost determinata sa solicite restituirea sumelor platite drept tichete cadou si spor pentru conditii vatamatoare, asadar in respectarea unei obligatii impuse de un organ de control (Camera de Conturi a Municipiului Bucuresti) si nu ca urmare a constatarii unei simple erori in efectuarea platii.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Direcția G. de Poliție Locală Sector 6, recursul fiind declarat și motivat în condițiile legii, indicând în drept dispozițiile art. 3041 Cod proc.civ., recurenta reclamantă apreciază că în mod greșit a reținut posibilitatea aplicării în speță a dispozițiilor art. 85 din Legea nr. 188/1999 republicată privind statutul funcționarului public.
Astfel, susține recurenta că instanța de fond, în mod greșit, a considerat că emiterea unei dispoziții de imputare nu era condiționată de existența raporturilor de serviciu la data emiterii acesteia, apreciind că cererea trebuie raportată numai la izvorul pretenției formulate, respectiv la calitatea de funcționar public existentă la momentul primirii sumei.
În cererea de chemare în judecată arată recurenta a solicitat instanței constarea faptului că sunt îndeplinite condițiile privitoare la obligarea intimatului la plata sumei încasate necuvenit, respectiv îndeplinirea condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 992 și 1092 cod civil de la 1864, ce reglementează plata nedatorată și modul în care aceasta poate fi recuperată.
Arată că instanța de fond, în mod greșit a reținut că recurenta reclamantă nu a efectuat plata din eroare, ci în baza unor dispoziții legale pe care le-a apreciat valabile și numai ca urmare a Raportului Camerei de Conturi din data de 18.02.2011 și a Deciziei directorului acesteia cu numărul 27/25.03.2011 tocmai în aceasta consta eroarea de drept în care s-a aflat instituția intimată la momentul efectuări plății, respectiv în falsa reprezentare a realității cu privire la normele de drept aplicabile în speță. Această eroare a încetat astfel cum subliniază și instanța de fond, după încetarea controlului efectuat și luarea la cunoștință de Raportul Camerei de Conturi și a Deciziei directorului anterior menționate.
Susține că a menționat în cuprinsul cererii de chemare în judecată, că dispozițiile art. 84 lit.b din Legea nr. 188/1999 republ. – privind statutul funcționarilor publici, care prevăd că răspunderea civilă a funcționarului public se angajează pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit, au fost invocate având în vedere faptul că intimatul a fost funcționar public și avea raporturi de serviciu cu DGPL Sector 6 la momentul la care a încasat necuvenit suma de bani. A precizat de asemenea că invocarea art. 84 a fost prevăzută limitativ doar cu privire la momentul efectuării plății nedatorate către intimat, moment incipient al acțiunii sale care nu determină aplicabilitatea dispozițiilor art. 85 din Legea nr. 188/1999.
Legal citat intimatul pârât nu a formulat întâmpinare.
Nu s-u cerut și nu au fost administrate probe noi în recurs.
Examinând recursul de față în raport de motivele invocate, Curtea urmează să-l admită pentru alte considerente decât cele invocate de recurenta reclamantă.
Astfel, Curtea apreciază că dispozițiile art. 84 din Legea nr. 188/1999 își găsesc aplicabilitatea în situația de față doar cu privire la existența unor raporturi directe de serviciu și de subordonare ale intimatului la momentul încasării sumei de bani. Ulterior încetării raporturilor directe de serviciu între instituție și intimat, prin emiterea deciziei de eliberare din funcție a acestuia, a avut loc încetarea raporturilor de serviciu. În acest moment au devenit inaplicabile dispozițiile art. 85 din Legea nr. 188/1999, având în vedere că nu mai existau raporturi directe de serviciu și de subordonare între părți.
Or, art. 85 presupune existența unor raporturi directe de serviciu între instituție și funcționarul public ce a încasat suma de bani nedatorată. Acest fapt reiese din reglementarea acestui articol în cuprinsul dispozițiilor cap.VIII din Legea nr. 188/1999, capitol intitulat: „Sancțiunile disciplinare și răspunderea funcționarilor publici”. În cuprinsul acestui capitol sunt reglementate toate modurile în care, pentru diverse fapte de natură civilă, disciplinară sau penală răspunde un funcționar public care își exercită atribuțiile de serviciu, are raporturi directe de subordonare cu instituția și primește dispoziții pe care este obligat să le aducă la îndeplinire din partea șefului ierarhic sau direct din partea conducătorului instituției.
Tocmai prin prisma existenței unor asemenea raporturi directe de serviciu și de subordonare ierarhică trebuie înțelese dispozițiile art. 85 și implicit dreptul pe care îl are conducătorul autorității de a emite o decizie de impunere funcționarului public. dar la momentul la care s-a constatat că funcționarul public a încasat necuvenit suma de bani acesta nu mai era angajatul instituției recurente, încetând raporturile de serviciu dintre părți. Prin urmare nu mai sunt aplicabile dispozițiile cuprinse în cap.VIII, ci își găsesc aplicabilitatea dispozițiile cap.IX secțiunea 3 privind „Încetarea raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici”.
Or, în cuprinsul cap.9 secțiunea 3 nu există nicio dispoziție expresă care să permită instituției în cadrul căreia a lucrat funcționarul public să emită o asemenea decizie de imputare. Mai mult, în cuprinsul acestei secțiuni din Legea nr. 188/1999 este reglementat în mod expres în cuprinsul art. 105 corpul de rezervă al funcționarilor publici, care doar își păstrează calitatea – putând să o piardă în anumite cazuri, iar în cuprinsul art. 104 este reglementat modul în care poate fi redistribuit un funcționar public. Nu există nicio prevedere în cuprinsul acestei secțiuni privind răspunderea civilă a funcționarului public și după încetarea raporturilor de serviciu cu instituția angajatoare.
Totodată se constată că în cererea de recurs recurenta a precizat că întreaga cerere de chemare în judecată se întemeiază pe disp. art. 992 și 1092 Cod civil care reglementează condițiile plății nedatorate și nu pe disp. art. 84, 85 din Legea 188/1999.
Se constată, așadar, că prezenta acțiune este o acțiune de drept comun, întemeiată pe prevederile Codului civil, reclamanta apreciind că din moment ce pârâtul nu mai avea calitatea de funcționar public la data la care s-a dispus recuperarea prejudiciului, nu mai poate proceda la recuperarea acestuia în condițiile reglementate de Legea 188/1999, prin emiterea deciziei de imputare, ci prin promovarea unei acțiuni civile prin care se invocă plata nedatorată.
Potrivit art.8 alin.1 din Legea 554/2004, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Aceste dispoziții reglementează obiectul acțiunii în contencios administrativ și nu sunt aplicabile în speță în conformitate cu disp. art.109 din Legea 188/1999, față de împrejurarea că pârâtul nu mai avea calitatea de funcționar public la data emiterii Deciziei directorului Camerei de Conturi a Municipiului București nr.27/25.03.2011, raportul de serviciu al acestuia încetând la data de 23.09.2010.
În consecință, solicitarea de obligare a pârâtului la restituirea sumei încasată necuvenit în perioada în care avea calitatea de funcționar public, adresată instanței de contencios administrativ, este inadmisibilă câtă vreme este formulată în cadrul unei acțiuni întemeiată în drept pe disp. Codului civil care reglementează plata nedatorată.
Se menționează în mod expres în cererea de recurs că acțiunea nu se întemeiază pe disp. Legii 188/1999, astfel că este exclusă incidența Legii 554/2004 la care face trimitere art.109 din Legea 188/1999.
Față de aceste considerente, constând că este întemeiată excepția inadmisibilității acțiunii invocată de instanță din oficiu, fiind incident motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., Curtea, în temeiul art. 312 alin.1 și 3 C.pr.civ. va admite recursul, va modifica sentința în sensul că va admite excepția inadmisibilității acțiunii și va respinge acțiunea ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta – reclamantă DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6 împotriva sentinței civile nr. 3982/18.10.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul – pârât L. F. M..
Modifică sentința, în sensul că:
Respinge acțiunea ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. G. R. M. C. C. M. C.
GREFIER,
C. O.
Red.jud.G.G.
Tehnored.C.O./2ex.
Jud.fond: I. S.,Tribunalul București-SCAF
| ← Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1451/2013. Curtea de... → |
|---|
