Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 393/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 393/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-01-2013 în dosarul nr. 9745/2/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.393
Ședința publică de la 28.01.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - G. D.
GREFIER - C. A.
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal, formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice – Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse supuse Accizelor Armonizate, având ca obiect „suspendare executare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta prin avocat F. M., cu împuternicire avocațială la dosar și pârâtul prin consilier juridic R. Palan, care depune delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care reclamanta, prin avocat, depune un set de înscrisuri, cu opis, în dovedirea prezentării celor 10 rapoarte de producție organului de control, precum și a unui răspuns de la laborator cu privire la natura produselor. Înmânează o copie a acestor înscrisuri pârâtului. Arată că nu mai are de formulat cereri prealabile judecății.
Pârâtul, prin consilier juridic arată că luat cunoștință de conținutul înscrisurilor depuse de reclamantă și nu solicită amânarea cauzei. Precizează că în urma verificării a constatat că i-au fost comunicate copiile contractelor aflate în derulare și că nu are de formulat cereri prealabile judecății.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea pe fond a cererii.
Reclamanta, prin avocat, solicită admiterea acțiunii și suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabilă a acțiunii de anulare a actului administrativ, precizând că și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004, fiind îndeplinite cumulativ cele două condiții ale cazului bine justificat și ale pagubei iminente. În susținerea celor solicitate arată că la data de 15.11.2012 se încheie un proces verbal după verificarea activității și autorizației societății, iar la data de 19.11.2012 se încheie un nou raport de constatare care cuprinde alte constatări care nu erau cuprinse în procesul verbal emis la 15.11.2012, iar raportul respectiv nu i-a fost comunicat, raport ce a stat la baza emiterii deciziei de anulare a autorizației. Mai arată că raportul de constatare nu este semnat de către organele constatatoare și de conducătorii instituției pârâte, iar persoanele care au făcut verificările nu și-au însușit raportul, nesemnând. Precizează că produsul importat din Spania este prevăzut în autorizație la ultimul punct, ca fiind în regim suspensiv, folosindu-se un cod. Mai arată că produsul a fost folosit în producție și nu l-a comercializat. De asemenea, arată că nu există nici un înscris în dovedirea și susținerea raportului. În ce privește paguba iminentă, arată că la momentul efectuării controlului, avea contracte în derulare. Depune la dosar concluzii scrise și practică judiciară. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Pârâta, prin consilier juridic, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, având în vedere că materia primă folosită este diferită la loturile 15-18, nefiind respectat rețetarul, astfel apreciază că nu rezultă același produs.
Curtea, în temeiul art.150 C.pr.civ. reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ pe rolul Curții de Apel București, SCAF, reclamanta ., în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind Contenciosul administrativ, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate, a solicitat suspendarea executării deciziei nr. 135, emisă la data de 26.11.2012 de Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate, motiv pentru care, solicită suspendarea până la soluționarea în prima instanță a litigiului ce are ca obiect analiza legalității actului administrativ în speță.
Motivele cererii de suspendare sunt următoarele:
Situația de fapt:
Prin decizia atacată, Comisa a dispus atât revocarea deciziei de antrepozit fiscal a societății, inregistratata sub nr. RO0071910PP01 din 26.02.2004 cât și respingerea cererii de reautorizare ca antrepozitar pentru antrepozitul fiscal situat în Ramnicu Sărat, ., județul B..
Dacă în ceea ce privește prima măsură și anume revocarea autorizației de antrepozitar, Comisia a înțeles să motiveze soluția dispusă pe motiv că nu au fost respectate dispozițiile pct. 78 alin (3), coroborate cu cele ale pct. 84 alin (19) și (19^1), pct. 84 alin. (1) și (5) de la Titlul VII din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin HG. nr. 44/2004 și ale art. 206^23 alin. (1) lit a) din Legea nr. 651/2003 republicată, privind Codul fiscal, în ceea ce privește cea de-a doua dispoziție și anume respingerea cererii de reautorizare ca antrepozitar a societății, Comisia a precizat doar „că nu sunt respectate condițiile legale în vigoare, fără să facă însă mențiuni cu privire la temeiurile de drept aplicabile în aceasta chestiune, sau să descrie eventual situația de fapt avută în vedere la aplicarea acestei măsuri.
Referitor la actele administrative avute în vedere de Comisie la emiterea deciziei în speță, din cuprinsul acesteia au rezultat ca acestea sunt următoarele: adresa nr._/B./21.11.2012, emisă de Direcția Regionala pentru Accize și Operațiuni Vamale București;raportul nr. 573/B./19.11.2012, emis de Direcția Regionala pentru Accize și Operațiuni Vamale București;adresa nr._/21.11.2012, emisă de Autoritatea Naționala a Vămilor; adresa nr._/23.09.2010, emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Prahova.
Motivele de fapt și de drept pe care le regăsește în decizia atacată și care au stat la baza măsurilor dispuse, sunt:
- antrepozitarul a realizat un produs nou pentru care nu a prezentat organelor de control manualul de procedura, specificații tehnice, rețete de fabricație și nu a făcut dovada respectării prevederilor pct. 78 alin (3), coroborat cu pct. 84 alin (19) și (19^1) din Normele de aplicare ale Codului fiscal, coroborate cu cele ale art. 206^26 alin. (1) lit. j) și k) din Legea nr. 571/2003 republicată, privind Codul fiscal;
- în antrepozitul fiscal au fost identificate un număr de 16 rezervoare, inchiriate de la . SA, aspect care a condus la incalcarea dispozițiilor pct. 84 alin (5) de la Titlul VII din Normele metodologice aprobate prin HG. nr. 44/2004;
- s-a constatat ca societatea a achiziționat produse accizabile plătite, parte din acestea fiind comercializate ca atare, fiind incalcate prevederile art. 206^23 din Legea nr. 571/2003 republicată,
- privind Codul fiscal și dispozițiile pct. 85 alin (1) de la Titlul VII din Normele metodologice aprobate prin HG. nr. 44/2004.
Condițiile prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ contestat.
Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, dupa sesizarea, în condițiile art. 7, a autoritarii publice care a emis actul sau a autoritarii ierarhic superioare, persoana vătămata poate sa ceara instanței competente sa dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Din economia prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, se desprind condițiile de admisibilitate ale cererii de suspendare a executării actului administrativ, și anume:
- organul emitent al actului administrativ, a cărei suspendare se solicita sau organul ierarhic superior al acestuia sa fie sesizat cu o plângere prealabila (cu alte cuvinte formularea prealabila, inainte de a introduce acțiunea la instanța de judecată competenta, a unui recurs grațios sau a unui recurs ierarhic);
- pentru formularea cererii sa existe un caz bine justificat;
- acordarea suspendării sa aiba drept scop prevenirea unei pagube iminente.
I) Referitor la condiția existentei unui caz bine justificat
În accepțiunea art. 2 alin. 1 lit. t din Legea nr. 554/2004, cazurile bine justificate sunt reprezentate de imprejurarile legate de starea de fapt și de drept, de natura sa creeze o indoiala serioasa asupra legalității actului administrativ contestat.
În acest sens, atât în doctrina de specialitate (A. I. — Noua lege a contenciosului administrativ, Editura Roata, București 2004) cât și în practica instanțelor judecătorești deopotrivă, s-a stabilit ca "un ca^ bine justificat" ar putea fi intalnit în anumite imprejurari legate de starea de fapt, de diligentele depuse de persoana vătămata în vederea anularii actului, posibilele efecte asupra altor persoane, aspecte legate de situația sociala a petentului. atitudinea autorității publice emitente etc.
Cu alte cuvinte, indeplinirea acestei condiții presupune expunerea unor imprejurari atât de fapt, cât și de drept care, cel puțin în mod aparent, ar putea răsturna prezumția de legalitate de care se bucura orice act administrativ.
În raport de cele mai sus menționate, susține că societatea a formulat, în temeiul dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, contestație impotriva deciziei nr. 135, emisă la data de 26.11.2012 de Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate care nu a fost soluționata, până în prezent, de către organul competent.
În acest sens, motivele expuse în contestația formulata în cadrul exercitării procedurii administrative de către societate, aflata în prezent în curs de soluționare, ar putea crea în favoarea societății aparenta de drept pe care trebuie sa o dovedească conform art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, plecând de la definiția data prin art. 2 lit t din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, este obligatoriu ca prin intermediul cererii formulate în temeiul art. 14 sa se facă dovada unor imprejurari, atât de fapt cât și de drept, care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa în privința legalității actului administrativ.
Cu alte cuvinte, pentru indeplinirea acestei condiții este necesara expunerea unor imprejurari de fapt și de drept care, cel puțin în mod aparent, ar putea răsturna prezumția de legalitate de care se bucura actul administrativ.
În acest sens, motivele de fapt și de drept invocate în cuprinsul cererii noastre nu constituie „o polemica vidând legalitatea actului administrația ci imprejurari care, la o simpla analiza, puteau sa creeze o indoiala asupra legalității actului administrativ.
Aceste motive, desi, într-adevar, tin de fondul cauzei, nu necesita o analiza aprofundata a fondului cauzei de către instanța de judecată ci evidențiază acele aspecte de vădita nelegalitate a actului.
În lipsa expunerii unor astfel de motive ar fi imposibila demonstrarea cazului bine justificat în accepțiunea legii contenciosului administrativ.
Chiar dacă în favoarea actului administrativ operează aceasta prezumție, aceasta nu înseamnă ca instanța investita cu soluționarea cererii conform art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu are dreptul sa se aplece asupra unor chestiuni de fond care nu necesita o analiza deosebita și care i-ar putea forma convingerea, în sensul ca actul administrativ este cel puțin în aparenta nelegal.
Mai mult decât atât, soluția instanței investita cu soluționarea cererii de suspendare nu leagă în niciun fel instanța ce urmează a soluționa fondul cauzei, asa incat nu se poate pune problema unei rejudecări a fondului.
Astfel, se poate lesne observa nelegalitatea actului administrativ fiscal, tinand cont de următoarele imprejurari:
1. Privitor la documente avute în vedere de Comisie la pronunțarea soluției, trebuiesc făcute câteva precizări.
Astfel, este important de știut, tinand seama ca nici unul dintre înscrisurile enumerate mai sus nu a fost comunicat societății, ce act emis de o instituție publica cu atribuții în domeniu, constata, incadreaza faptele reținute și face propunerea către Comisie de revocare a autorizației de antrepozit ce aparține societății noastre.
Din analiza celor menționate în decizia atacată, rezulta faptul că doar raportul nr. 573/B./19.11.2012, emis de Direcția Regionala pentru Accize și Operațiuni Vamale București poate sa constate, sa incadreze în drept faptele presupuse a fi săvârșite și sa propună revocarea autorizației, toate celelalte înscrisuri fiind în fapt doar corespondenta intre instituții. Prin urmare, doar în baza raportului nr. 573/B./19.11.2012, se puteau constata abateri de la regimul de autorizare.
Referitor la Raportul de control intocmit de către Autoritatea Naționala a Vămilor - Direcția Regionala pentru Accize și Operațiuni Vamale București, acest înscris nu poate fi avut în vedere de către Comisie, la soluționarea cererii de reautorizare, întrucât acesta nu produce efecte juridice, fiind un act nelegal, incheiat cu Încălcarea dispozițiilor Ordinului nr. 7521/2006 și ale Codului de procedura fiscala.
Cu titlu prealabil, susține că actul administrativ cu caracter individual (cum sunt și actele administrative emise de către Autoritatea Naționala a Vămii) trebuie emis cu respectarea ansamblului regulilor generale care reglementează activitățile și operațiunile materiale ale administrației.
Așadar, actul administrativ cu caracter individual trebuie sa fie conform actelor cu caracter normativ, fiecare instituție fiind obligata sa respecte propriile sale reglementari, potrivit principiului „tu patere legem quam facisti".
De asemenea, în virtutea acestui principiu autoritatea administrativa ierarhic superioara nu poate lua o decizie individuala (emite un act administrativ individual) contrara regulilor emise de către autoritatea subordonată.
În raport de situația de fapt existenta, arată că Raportul de control emis de către Direcția Regionala pentru Accize și Operațiuni Vamale București nu este emis cu respectarea normelor legale în materie.
În primul rand, analizând legislația cadru în materie, sesizează faptul că Direcția Regionala pentru Accize și Operațiuni Vamale București din cadrul Autorității Naționale a Vămilor, în activitatea de control pe care o desfășoară, nu poate emite un astfel de act, respectiv raport de control, ci numai actele administrative expres reglementate de lege.
Acestea sunt:
-Raportul de inspecție fiscala, act ce se intocmeste de echipa de inspecție fiscala în scopul consemnării constatărilor, urmare a verificării corectitudinii declarării obligațiilor fiscale;Procesul verbal de control, actul care se intocmeste de către organele de control numai în cazul controlului inopinat, incrucisat, sau în situația efectuării, în condițiile legii, a unei cercetări la față locului sau pentru consemnarea unor fapte;Nota de constatare;Proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor;Decizia pentru regularizarea situației.
Or, asa cum se poate observa actul intitulat Raport de control, nu se regăsește în enumerarea expres reglementata de normele speciale în materie, acest act fiind emis cu incalcarea dispozițiilor legale în materie, precum și cu incalcarea principiului menționat anterior „tu patere legem quam facist.
Acesta, pe langa faptul că nu este reglementat de dispozițiile legale, nu respecta nici condițiile minimale referitoare la conținutul și motivarea acestuia, respectiv data la care a fost emis și data de la care își produce efectele; obiectul acestuia, motivele de fapt și de drept; posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația sau mențiuni privind audierea contribuabilului, asa incat sa producă efecte juridice.
Prin urmare, Raportul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale București este un act emis în regim de exces de putere, acesta nerespectând dispozițiile legale.
În al doilea rand, Raportul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale București nu poate fi reținut de către Comisie în analiza cererii de reautorizare a antrepozitului fiscal, întrucât acest act nu își produce efecte juridice.
Astfel, regula generală în materia actelor administrative este aceea ca actul administrativ se comunica pârtilor (în speță de față, agentului economic), iar momentul comunicării acestuia coincide cu cel al începutului producerii de efecte juridice.
În speță de față, acest Raport de control nu a fost comunicat, asa incat și din acest punct de vedere nu poate produce efecte juridice.
Totodată, trebuie reținute spetei și dispozițiile art. 44 din Codul de procedura fiscala, care instituie obligația comunicării actului contribuabilului căruia ii este destinat.
Iar dispozițiile art. 45 din același act normativ stabilesc ca actul administrativ produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului, iar dacă acesta nu a fost comunicat potrivit legii nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic.
Prin urmare, Raportul de control emis de către Direcția Regionala pentru Accize și Operațiuni Vamale București nu i-a fost comunicat, asa incat față de dispozițiile anterior menționate acesta nu poate produce efecte juridice, nu poate da naștere, modifica sau stinge drepturi și obligații fiscale.
Mai mult decât atât, desi Comisia are în vedere un act administrativ incheiat la societatea reclamantă care nu este comunicat, totuși, aceasta nu face nici un fel de mențiune la un alt act administrativ, incheiat de aceasi instituție publica, respectiv Direcția Regionala pentru Accize și Operațiuni Vamale București și anume, procesul verbal de control nr. 573/B./15.11.2012, comunicat Societații și care nu face nici un fel de constatări sau încadrări de genul celor care au fost reținute de Comisie la pronunțarea de față.
Procesul verbal menționat mai sus, a fost incheiat, asa dupa cum lesne se poate observa, la data de 15.11.2012, deci cu câteva zile mai devreme decât raportul cu același număr ce este avut în vedere de Comisie.
În cuprinsul acestui act de control, echipa de control a menționat o . aspecte ce vizează retetarul de fabricație al produsului finit realizat, rapoarte de producție, etc, precum și aspecte referitoare la avizele de insotire a mărfii și a facturilor de achiziție pentru materiile prime.
Din analiza acestuia, se poate observa faptul că reprezentanții Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale București nu au constatat nicio incalcare a legislației privind desfășurarea operațiunilor cu produse accizabile. nu s-a dispus nicio măsură în sarcina societații și, de asemenea, nu s-a exprimat niciun punct de vedere referitor la respectarea condițiilor legale privind revocarea sau respingerea cererii de reautorizare a antrepozitului fiscal de producție al societății.
Un ultim aspect pe care intelege sa-l sesizeze cu privire la cele învederate mai sus, rezida din aceea ca Raportul emis de către Direcția Regionala pentru Accize și Operațiuni Vamale București cuprinde mențiuni și constatări total opuse față de actul administrativ, care produce efecte juridice, acesta intrând în circuitul civil, respectiv de Procesul verbal nr. 573/B./15.11.2012 incheiat de Direcția Regionala pentru Accize și Operațiuni Vamale București și care nu constata nici un fel de abatere de la regimul de antrepozitare.
Nu crede ca opinia Comisiei este aceea de a avea în vedere un act administrativ care nu respecta cerințele legale în materie și care nu poate produce efecte juridice.
O alta concluzie ar fi în mod evident eronata, într-o vădita contradicție atât cu dispozițiile Constituției României, ce consacra dreptul fundamental al accesului liber la justiție, al dreptului la apărare și al dreptului persoanei vătămate de o autoritate publica cât și cu dispozițiile art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului ce instituie dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.
Or, toate aceste drepturi au fost incalcate de Comisie prin faptul că, pe de o parte nici măcar nu a cercetat și menționat în decizia atacată procesul verbal de control nr. 573/B./15.11.2012, ce cuprinde mențiuni favorabile societății, iar pe de alta parte ca a ținut seama de un act administrativ individual, care nu a fost încheiat cu respectarea legii și care nu a fost comunicat contribuabilului, obligație statuata în mod expres de dispozițiile art. 44 și 45 din Codul de procedura fiscala, cu toate efectele juridice ale acestui fapt.
În concluzie, Comisia nu putea și nu trebuia sa aibă în vedere la pronunțarea deciziei în speță doar de raportul precizat în decizie, ci trebuia sa tina seama și de procesul verbal de control nr. 573/B./15.11.2012, motiv pentru care, decizia atacată este în mod vădit netemeinica și nelegala.
2. Pe fondul celor trei motive care au condus la revocarea autorizației de antrepozit a societății și la respingerea cererii de reautorizare, așa cum era solicitata de organul vamal competent prin adresa nr._/23.09.2010, emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Prahova, face următoarele precizări:
2.1) Cu privire la constatarea ca Societatea a realizat un nou produs pentru care nu a prezentat nici un fel de documente justificative, asa cum prevede legea în caz, apreciază ca se află în fața unor mențiuni nereale, ținând seama de următoarele:
a)În cuprinsul deciziei atacate, nu rezultă care este produsul nou realizat, ce materii prime au fost folosite pentru realizarea acestuia, perioada în care el a fost realizat și mai ales, incadrarea tarifară a acestuia. Prin urmare, pe acest motiv, decizia este nemotivata, aspect care atrage anularea ei;
b)În cele ce urmează, va dovedi în baza documentelor contabile și de evidenta a materiilor prime ce au făcut obiectul proceselor de fabricație, că nu a fost fabricat nici un nou produs față de cel pentru care Societatea este autorizata potrivit legii.
Astfel, potrivit autorizației de antrepozit fiscal, coroborata cu manualul de procedura, fisa tehnica de securitate, acceptul de către M. Economiei și Comerțului a cererii de asimilare inregistrata sub nr._/15.02.2011 și cu celelalte documente emise de autoritățile vamale, pe care le depune la dosarul cauzei, rezulta fără dubiu faptul că societatea este autorizata sa producă „combustibil ECOPETROL, combustibil lichid greu pentru focare,,, fabricat sub licența Brevetului A0031/2003.
Dovada ca a fabricat inca de la autorizare și până în prezent doar acest tip de combustibil pentru care deține autorizație, este dovedit și de bonurile de predare cu consumuri incheiat de societate la fiecare ciclu de producție precum și de ceea ce a rezultat din acest proces de fabricație. În acest sens, se observa foarte clar din bonurile de consum și din rapoartele de incercare pentru fiecare lot de produs finit, ca în fabricație au intrat numai materiile prime pe care are dreptul sa le folosească și ca a rezultat produsul ECOPETROL.
De exemplu, bonul de consum din data de 16.02.2012, arata în mod clar ce materii prime a folosit și totodată cantitatea de ECOPETROL rezultata, iar raportul de încercare, consfințește faptul că produsul finit este cel care se regăsește în autorizație și în manualul de procedura. Depune în acest sens, înscrisurile doveditoare la care face referire, bonuri de consum, raporturi de încercare, împreuna cu explicațiile aferente pentru fiecare materie prima folosita la obținerea produsului finit, de unde rezultă că Societatea a folosit ca materie prima doar produse ce sunt menționate în manualul de fabricație și în autorizația de antrepozit fiscal.
Totodata, în susținerea punctului său de vedere, prezintă și vânzările realizate de Societate în tot cursul anului 2012, de unde rezulta faptul că a comercializat, potrivit facturilor fiscale emise, a avizului de insotire a mărfurilor și a declarației de conformitate, numai produsul ECOPETROL, ce respecta toate caracteristicile fizico chimice și tehnice pe care le regăsește și în documentele ce autorizează societatea ca antrepozit fiscal.
De exemplu, factura fiscala nr. 1 - ALB - 0038 din 14.03.2012, care arata ca produsul vândut este ECOPETROL, avizul de insotire a mărfii nr. 2 - A. - 0073 care menționează produsul ca fiind ECOPETROL și nu în ultimul rand, declarația de conformitate de 73 din 13.03.2012 ce statuează calitatea produsului și faptul că este ECOPETROL.
Pentru toate livrările de produse din societate, au fost redactate și emise aceste documente fiscale și tehnice, ce dovedesc fără putința de tăgada ca a produs și comercializat doar un singur produs în toata perioada de autorizare și anume ECOPETROL, pentru care a și fost autorizată.
Apreciază ca simpla afirmație a organului de control ca a produs un alt tip de combustibil pentru care nu a prezentat documente potrivit legii, fără să se aducă nici un fel de dovada în acest sens, nu este un motiv de a se revoca autorizația de antrepozit sau a se respinge cererea de reautorizare. De altfel, era suficient ca organul vamal sa îi prezinte constatările făcute în baza raportului ce sta la baza revocării autorizației și putea sa ii prezinte acestuia dovezile că nu a realizat un alt produs. Acesta s-a mărginit însă sa nu comunice raportul, nici măcar verbal nu a solicitat explicații pe aceste motive, aspect care a condus în cele din urma la inducerea în eroare a Comisiei.
În concluzie, Societatea a respectat prevederilor pct. 78 alin (3), coroborat cu pct. 84 alin (19) și (19A1) din Normele de aplicare ale Codului fiscal, coroborate cu cele ale art. 206A26 alin. (1) lit. j) și k) din Legea nr. 571/2003 republicată, privind Codul fiscal, în sensul că nu a produs un alt tip de combustibil față de cel care este prevăzut în documentele de autorizare, motiv pentru care, decizia atacată este netemeinica și nelegala
2.2) În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de revocare a autorizației și de respingere a cererii de reautorizare, fondat pe argumentul ca în antrepozitul fiscal au fost identificate un număr de 16 rezervoare închiriate de la . SA, și ca astfel au fost incalcate dispozițiile pct. 84 alin (5) de la Titlul VII din Normele metodologice aprobate prin HG. nr. 44/2004 și pe acesta il consideră ca fiind nefondat.
Astfel, învederează faptul că descrierea situației de fapt precizata de Comisie în decizie, nu este conforma cu realitatea din cauză; antrepozitul de producție nu deține 16 rezervoare (împreună cu instalațiile corespunzătoare) asa cum se susține în mod greșit.
După cum rezulta chiar din schița care sta la baza autorizației de antrepozit fiscal, antrepozitul în speță este constituit din doar doua rezervoare, care sunt omologate și sunt autorizate pentru desfășurarea activității de producție, ele fiind verificate atât ca structura, cât și ca instalații anexe la data autorizării și în timpul verificărilor declanșate în timp la societatea de autoritatea vamala competentă.
În ceea pe privește condiția proprietarii Societății asupra instalațiilor din antrepozitul fiscal, ceruta de lege pentru funcționarea acestuia, consideră ca trebuiesc făcute următoarele precizări:
Pct. 84 alin (5) de la Titlul VII din Normele metodologice aprobate prin HG. nr. 44/2004, dispune: „ Persoanele care intenționează să fíe autorizate ca antrepozitari de producție de produse accizabile trebuie să dețină în proprietate sau să dețină contracte de leasing financiar pentru instalațiile și echipamentele care contribuie direct la producția de produse accizabile pentru care urmează să fie autorizat ".
În cazul de față, temeiul de drept invocat de Comisie nu este aplicabil datorită faptului ca aceasta, dupa cum lesne se poate observa, se refera la „persoanele care intenționează sa fíe autorizate ca antrepozitari de producție de produse accizabile (.....)„ și nu la cele care sunt deja autorizate, potrivit legii, cum este societatea care detine autorizatie de antrepozit fiscal de producție inca din cursul anului 2004.
În concluzie, nu se poate revoca autorizația de antrepozit fiscal pentru motivele de fapt și de drept reținute la punctul doi din motivarea deciziei, aspect pentru care decizia în speță este netemeinica și nelegala.
3.3) Cu privire la cel de-al treilea motiv al revocării autorizației și al respingerii cererii de reautorizare, ce constă în faptul că a fost reținută în sarcina reclamantei fapta de a achiziționa și comercializa către terți produse accizabile cu accize plătite, fiind încălcate în acest sens dispozițiile art. 206^23 din Legea nr. 571/2003 republicată, privind Codul fiscal și dispozițiile pct. 85 alin (1) de la Titlul VII din Normele metodologice aprobate prin HG. nr. 44/2004 și pe acesta îl consideră nefondat, ținând cont de următoarele:
Societatea a achiziționat produse accizabile cu acciza plătită de la diferite persoane juridice, care nu dețineau calitatea de antrepozitări autorizați, pentru a le folosi în procesul de fabricare a produsului finit pentru care deținem autorizație de antrepozit fiscal. Aceste produse au fost depozitate în bazine din afara antrepozitului fiscal al societății, și transferate în antrepozit la datele și termenele stabilite pentru efectuarea producției în antrepozit, cu respectarea tuturor obligațiilor prevăzute de lege.
Prin urmare, nicio cantitate din produsul accizabil cu acciza plătită achiziționat de societate nu a fost vândut catre alte societăți comerciale, el a fost folosit exclusiv în procesul de fabricare din antrepozitul fiscal deținut de noi.
În dovedirea celor de mai sus, urmează a se observa atât situatia aprovizionărilor cu aceste produse accizabile, fisele de magazie ale societății unde sunt evidențiate intrările în antrepozitul fiscal și stocul de produse depozitate în afara antrepozitului.
Mai mult decât atât, situația descrisa mai sus rezulta și din declarațiile făcute de Societate către organul vamal teritorial, (adresa nr. 190/13.02.2012), unde sunt menționate atât intrările de materii prime în antrepozit, cât și stocurile de produse.
Nici din situatia vânzărilor, pe care le-a realizat în tot cursul anului 2012, nu se poate trage concluzia ca societatea a vândut către alte persoane juridice produse accizabile cu acciza plătită, nu exista nici o factura de vânzare în acest sens și nici o ieșire din stocul societății către alte persoane juridice a unui astfel de produs. Asa cum a arătat deja mai sus, toata cantitatea achiziționată de produse accizabile cu acciza plătită, a fost folosita doar în procesul de fabricație din antrepozitul fiscal al Societății.
II) Referitor la cea de a doua condiție impusa de textul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - paguba iminenta
În ceea ce privește condiția privind prevenirea unei pagube iminente, precizam ca, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. s) din același act normativ, prin paguba iminenta se intelege un prejudiciu material viitor și previzibil sau, dupa caz, perturbarea previzibila grava a funcționarii unei autoritați publice sau a unui serviciu public.
Cu toate ca, imprejurarea simplei depuneri a contestației administrative nu poate constitui prin ea insasi un motiv pentru acordarea suspendării, consideră ca acest aspect trebuie analizat în strânsa corelație și cu alte împrejurări, subiective sau obiective, care, impreuna, ar putea contura o imagine asupra conjuncturii în care se afla contestatorul și asupra consecințelor ce ar fi produse asupra acestuia în cazul în care ar fi obligat sa inceteze activitatea societății.
1) În acest sens, învederează faptul că cifra de afaceri neta a ., în perioada 2008-2011, a fost: în anul 2008 - 5.981.343 lei;în anul 2009 - 2.947.125 lei;în anul 2010 - 5.246.752 lei; în anul 2011 -8.111.846 lei.
Astfel, dupa cum se poate observa, din analizarea situației financiare a societarii, rezultă că punerea în executare a deciziei criticate aduce grave prejudicii, aspect ce va atrage cu evidenta incetarea activității economice. Singura activitate pe care o dezvoltă, era aceea pentru care și dețineam autorizație de antrepozit fiscal, aspect ce va conduce la imposibilitatea onorarii obligațiilor comerciale. Acest aspect va fi continuat, fără urmă de indoială, de blocarea conturilor societății de către creditori, banei, furnizorii de materii prime și clienți, care vor solicita recuperarea prejudiciului cauzat de nerespectarea contractelor aflate în derulare.
Precizează că specificul activitatilor desfășurate de societate, implică prelucrarea reziduurilor minerale, în sensul că primește, produce, transformă, deține și expediază aceste produse.
2)Ca urmare a activitatiilor de ecologizare desfășurate, privind recuperarea deșeurilor petroliere, procesarea și transformarea lor în combustibil la standarde de calitate maxime, antrepozitul a produs în toti acești ani următoarele cantități de produse accizabile :în anul 2008 - 5.768 tone ; în anul 2009 - 2.358 tone ;în anul 2010 - 2.400 tone ;în anul 2011 - 4.700 tone.
Totodată, din situația cantităților de produse prelucrate, uleiuri minerale uzate, toxice pentru mediul inconjurator, rezultă că în perioada 01.01._12, societatea a prelucrat 11.506,574 tone de reziduuri prelucrate și 1.450,497 tone de ape uzate.
În condițiile în care societatea nu va mai putea prelucra aceste cantități de deșeuri minerale uzate, acestea pot reprezenta un pericol pentru zonele unde ar urma sa fie depozitate, în sensul ca acestea sunt periculoase pentru mediul inconjurator, fiind toxice.
3)Mai învederează ca iminenta producerii prejudiciului este legata în mod direct și de imposibilitatea continuării unei activități începuta deja din anul 2004, pentru care s-au efectuat investiții considerabile până în acest moment.
Precizează faptul că toate aceste investiții, nu pot servi decât în activitatea economica de producție a produselor energetice din uleiurile minerale uzate, pentru care este necesara deținerea unei autorizații de antrepozit fiscal, cum este cea în speță, iar în lipsa efectuării unei asemenea activități, toate aceste investiții vor fi imposibil de valorificat datorită specificului activității reclamantei.
De asemenea, societatea a făcut o . investiții în vederea decontaminării zonelor afectate de deșeuri petroliere, deșeuri care sa poată fi ulterior reciclate și refolosite conform normelor de mediu și siguranța. Astfel, . a mărit și patrimoniul prin achiziționarea de echipamente și utilaje tehnologice necesare desfășurării activității, respectiv echipamente purificare reziduuri, cisterne-semiremorca, capete tractoare, semiremorci, alte utilaje necesare pentru derularea producției la cele mai inalte standarde de calitate.
Valoarea acestor investiții derulate de societate este de 514.328,62 lei
4)Mai mult decât atât, în perioada 2008-2012, . a achitat către bugetul de stat taxe și impozite în cuantum de 1.810.337 lei, lipsa autorizației de antrepozit, revocata nelegal de către Comisie, atrage la rândul sau lipsirea de la bugetul de stat a acestor sume, atât de importante pentru acoperirea cheltuielilor Statului R..
5)În ceea ce privește situatia stocurilor la aceasta data, rezultă că societatea are în gestiune următoarele cantități de produse:alte reziduuri din coloane - 90.000 kg;deseu petrolier - 80.000 kg; combustibil termic -CTL - 0.000 kg;dizolvant universal — 75.000 kg;catorex — 65.000 kg; ulei uzat amestecat - 787.985 kg.
Punerea în executare a deciziei criticate, conduce în mod evident la blocarea producției și la imposibilitatea folosirii materiei prime aflate în stoc la aceasta data. În aceste condiții, se află în fața nu doar a unei paralizări a activității, ci chiar a unei imposibilități de onorare de către Societate a contractelor asumate față de clienți și furnizori, aspect ce va conduce la consecințe economice și sociale pentru Societate și salariații săi.
Aceasta destabilizare financiara este generata și de împrejurarea ca o astfel de cheltuiala, determinata de valoarea stocului de marfa ce nu mai poate fi folosit la producție, nu a fost și nici nu putea fi previzionata prin bugetul de venituri și cheltuieli al societarii. O suma importanta de bani fiind astfel blocata, în acest stoc de marfa, ce nu mai poate fi prelucrat în lipsa autorizației de antrepozit fiscal.
6)Un alt aspect important în baza căruia apreciază ca poate sta la baza unei decizii de suspendare a actului administrativ atacat, este acela ca societatea are în derulare contracte comerciale de vânzare cumpărare combustibili lichizi pentru focare (combustibili pentru Încălzire ce se folosesc la centrale termice), cu instituții bugetare:spitale, primarii, societăți comerciale ale căror acționar unic sunt unitați bugetare.
Fiind vorba despre entități bugetare, rezultă că aceste contracte au fost obținute în urma desfășurării de licitații publice. Pe cale de consecința, nerespectarea clauzelor contractuale de către societate ar duce la rezilierea contractelor în derulare, la pierderea sumelor pe care le are de recuperat (cu titlu de daune, dupa cum prevăd aceste contracte) și la plata de penalități.
Astfel, Societatea are în derulare contracte de furnizare cu următoarele instituții:Direcția Generală de Asistenta Sociala și Protecția Copilului Bihor ;Direcția Generală de Asistenta Sociala și Protecția Copilului Cluj;Centrul Școlar pentru educație incluziva Bistrița ;Spitalul de recuperare Bradet;Spitalul de pneumoftiziologie Izvoru ;Spitalul de psihiatrie Tulghes ;Societatea Naționala "Nuclearelectrica" SA ; Baza de reparații nava B. ;. ;.;..
Având în vedere obiectul contractelor de furnizare, respectiv livrarea de combustibil pentru încălzire rezultă că, prin punerea în executare a deciziei criticate, va fi prejudiciat și achizitorul, prin imposibilitatea pe timp de iarnă, ca acesta sa poată încălzii spatiile acestor instituții publice. Nu este posibil nici achiziționarea de către aceștia a unor produse similare de la alti antrepozitari, dat fiind faptul că pentru aceste achiziții publice este nevoie de efectuarea unor licitații, a căror procedura este greoaie și de lunga durata de timp. În aceste condiții, furnizarea produselor destinate îndeplinirii scopului prevăzut în contract, combustibil pentru încălziț nu va mai fi posibila, aspect care va genera grave prejudicii cu atât mai mult cu cât achizitorii sunt școli, spitale etc, iar în aceasta perioada se află în plin anotimp de iarnă.
De asemenea, societatea se afla în același timp și în pericolul de a pierde garanția de buna execuție a contractelor ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale. În acest sens, arată situația conturilor de garanție deschise în favoarea beneficiarului pentru buna execuție a contractelor :APPS NEPTUN - 12.042,22 lei;PRIMĂRIA MUNICIPIUL CĂREI - 5.897,67 lei;NUCLEAR ELECTRICA - 26.190,87 lei;CENTRUL ȘCOLAR BISTRIȚA - 3.582,01 llei;SPITALUL DE RECUPERARE BREADET - 4.830,49 lei;DGASPC BIHOR - 18.527,14 lei;SPITALUL DE PSIHIATRIE TULGHES - 18.357,00 lei;CN AGIGEA - 12.645,06 lei;DGASPC CLUJ - 785,01 lei.
Astfel, în eventualitatea în care instanța de judecată nu va suspenda prevederile atacate prin prezenta până la solutionarea în fond a litigiului privind legalitatea acestuia, societatea ar fi în imposibilitate să recupereze în întregime prejudiciul ce i-ar fi cauzat, întrucât, prejudiciul constă în sumele (inclusiv a dobânzilor) pe care la va datora având în vedere că nu își poate executa obligațiile contractuale față de furnizori, clienți, etc. la termenele stabilite.
7) Totodată, mai arată societatea are un număr de 19 salariați, iar în situația în care aceasta măsură ar fi pusă în executare, ar fi nevoiți să ia măsuri de indisponibilizare a angajaților, fapt care, la acest moment de instabilitate financiara, atât la nivel național, cât și la nivel internațional, ar putea avea consecințe grave sociale iremediabile față de aceștia.
Față de toate aceste considerente, solicită instanței sa pronunțe o hotărâre prin care sa admită acțiunea astfel cum a fost formulata și, pe cale de consecința, sa dispună, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, privind Contenciosul administrativ, suspendarea executării deciziei nr. 135, emisă la data de 26.11.2012 de Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate, până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității acestui act administrativ fiscal.
În drept: art. 14 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ.
În dovedire au fost atașate înscrisurile menționate în cuprinsul acțiunii(filele nr. 18-26, 32-544).
De asemenea pârâta a depus în fotocopie documentația care a stat la baza actului a cărui suspendare se solicită(filele nr. 550-570).
Deliberând asupra prezentei acțiuni, prin prisma susținerilor părților, a probelor administrate, precum și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Curtea constată că este neîntemeiată urmând a fi respinsă ca atare pentru următoarele considerente:
Astfel în fapt Curtea reține că prin decizia nr. 135/26.11.2012 emisă de către pârâtul Ministerul Finanțelor Publice – Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse supuse Accizelor Armonizate a fost revocată autorizația de antrepozit fiscal nr. RO0071910PP01 din 26.02.2004 emisă în favoarea reclamantei pentru nerespectarea prevederilor pct. 78 alin. 3 coroborat cu pct. 84 alin. 19 și 19 ind. 1, pct. 84 alin. 5 din Titlul VII din HG nr. 44/2004, precum și art. 206 ind. 23 din Legea nr. 571/2003, coroborat cu pct. 85 alin. 1 din HG nr. 44/2004.
De asemenea prin aceeași decizie a fost respinsă totodată și cererea formulată de către aceeași reclamantă privind reautorizarea ca antrepozitar pentru antrepozitul fiscal situat în Râmnicu-Sărat, ., județul B., întrucât s-a constatat că nu sunt respectate dispozițiile legale în vigoare.
La baza acestor măsuri, pârâtul a avut în vedere următoarele:
În temeiul concluziilor rezultate din procesele verbale de control nr. 573/B./15.11.2012, respectiv 573/B./19.11.2012 întocmite în urma efectuării verificărilor la acest antrepozit fiscal s-a constatat că antrepozitarul realizează un produs nou pentru care nu a prezentat organelor de control manual de procedură, specificații tehnice, rețete de fabricație și nu a făcut dovada respectării prevederilor pct. 78 alin. 3, pct. 84 alin. 19 și 19 ind. 1 din HG nr. 44/2004, precum și art. 206 ind. 26 alin. 1 lit. j și k din legea nr. 571/2003, respectiv faptul că în antrepozitul fiscal au fost identificate un număr de 16 rezervoare(împreună cu instalațiile corespunzătoare), închiriate de către reclamantă de la . SA, încălcându-se astfel prevederile pct. 84 alin. 5 din HG nr. 44/2004.
De asemenea s-a mai constatat din evidența operativă că reclamanta a achiziționat produse accizabile cu accize plătite, parte din acestea fiind comercializate ca atare, încălcându-se astfel prevederile art. 206 ind. 23 alin. 1 lit. a din legea nr. 571/2003, precum și pct. 85 alin. 1 din titlul VII al HG nr. 44/2004, potrivit cărora în cadrul antrepozitului fiscal, antrepozitarul avea obligația de a desfășura numai activitatea de producție.
Pe de altă parte din analiza celor două procese-verbale menționate anterior în cuprinsul actului a cărui suspendare s-a solicitat Curtea constată că pârâtul a reținut următoarele:
Din procesul-verbal de control din 15.11.2012 rezultă din fișele de magazie că în perioada 01.02._12 reclamanta ar fi achiziționat de la diferite societăți comerciale produse accizabile cu acciza plătită(fila 560 dosar), pe care conform fișelor, a bonurilor de dare în consum și a declarației reprezentantului societății o cantitate a intrat în procesul de fabricație a produsului Ecopetrol, iar o parte a fost comercializată ca atare.
De asemenea din procesul-verbal din data de 19.11.2012 pârâtul a mai reținut(fila 563 dosar) faptul că în aceeași perioadă menționată anterior reclamanta a produs în interiorul antrepozitului fiscal produsul cu denumirea comercială Ecopetrol, încadrat la poziția tarifară NC 27.07.99.99, pentru care a depus la ANV instrucțiunile de operare tehnologică, constatându-se în compoziția acestui produs inclusiv White Spirit, produs încadrat la poziția tarifară NC 27.10.12.21, deși din analiza fișelor de magazie și a rapoartelor de producție din aceeași perioadă a rezultat că reclamanta nu a folosit ca materie primă produse încadrate la NC 27.10.19.31 până la 27.10.19.49 în procesul de producție a produsului Ecopetrol, rezultând astfel un nou produs și care nu trebuia comercializat, fiind practic realizate două produse diferite, astfel încât pentru produsul în a cărei compoziție nu intra materia primă motorina(White Spirit) nefiind prezentat ANV rețetarul de fabricație, manualul de producție al noului produs, specificațiile tehnice privind fabricarea produsului, procesul de fabricație și nu a fost respectat astfel pct. 78 alin. 3 din Titlul VII al HG nr. 44/2004, concluzionându-se că acest nou produs nu a fost asimilat cu un produs echivalent pentru care sunt stabilite accize de către MEC și nici nu a fost adresată o solicitare pârâtului pentru încadrarea produsului respectiv din punct de vedere al accizelor înainte de producție, vânzare, utilizare, conform art. 206 ind. 26 din legea nr. 571/2003.
Mai mult agenții pârâtei au constatat prin același proces-verbal faptul că potrivit datelor din schema fluxului tehnologic prezentat de către reclamantă rezultă că deține un număr de 16 rezervoare închiriate de la o altă societate, apreciindu-se că nu sunt respectate disp. pct. 84 alin. 5 din Titlul VII al HG nr. 44/2004, în sensul că nu deține în proprietate sau în leasing aceste aceste instalații și echipamente, deși reclamanta intenționa să fie reautorizată ca antrepozit fiscal pentru toate aceste rezervoare.
În plus din verificările specifice efectuate de către agenții pârâtului s-a mai constatat și că materia primă White Spirit era amestecată cu alte materii prime pentru . fabricație fără a fi eliberat în acest sens un bon de consum și fără ca reclamanta să dețină rezervoare standardizate pentru fiecare produs în parte, conform pct. 85 alin. 13 din Titlul VII al HG nr. 44/2004.
Totodată prin același proces-verbal s-a mai reținut și faptul că din fișele de magazie ar rezulta că în perioada supusă controlului, menționată anterior, reclamanta ar fi achiziționat de la alte societăți comerciale produse accizabile cu acciza plătită, conform facturilor indicate(fila 560-procesul-verbal din 15.11.2012), din care o parte au fost introduse în producția Ecopetrol, iar o altă parte ar fi fost comercializată ca atare, nefiind respectate disp. art. 206 ind. 23 alin. 1 lit. a din legea nr. 571/2003, respectiv pct. 85 alin. 1 din Titlul VII al HG nr. 44/2004, reproduse ca atare în conținutul actelor de control astfel expuse, situații care coroborate au condus în temeiul art. 206 ind. 28, alin. 2 lit. c din Legea nr. 571/2003 la aplicarea măsurii de revocare a autorizației de antrepozit fiscal, precum și la respingerea cererii de reautorizare a reclamantei în același sens, conform deciziei a cărei suspendare s-a solicitat în prezenta cauză.
În drept, Curtea constată că potrivit art. 14 alin. 1 din legea nr. 554/2004, republicată, „ În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.”
De asemenea se constată că sintagma de cazuri bine justificate este definită prin art. 2 alin. 1 lit. t din același act normativ drept „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ;”.
Coroborând situația de fapt expusă anterior cu aceste dispoziții legale prin raportare la susținerile reclamantei, Curtea reține că în prezenta cauză nu a fost dovedită existența unor astfel de împrejurări de fapt și de drept care să fie de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Astfel împrejurările că actele de control sunt contradictorii, respectiv că nu i-ar fi fost comunicate în prealabil emiterii deciziei în cauză reclamantei, că acele constatări enumerate și expuse anterior în cadrul deciziei și a proceselor-verbale care au stat la baza emiterii acesteia nu corespund realității nu pot fi apreciate drept cauze temeinic justificate în sensul dispozițiilor anterior menționate, ci exclusiv motive de pretinsă nelegalitate care nu pot fi cercetate pe calea prezentului demers procesual care presupune decelarea exclusiv a unor împrejurări de fapt și de drept care să creeze în mod evident o îndoială cu privire la legalitatea actului administrativ a cărui suspendare se solicită, ca de exemplu nerespectarea condițiilor de emitere a unui asemenea act administrativ, producerea unor neregularități evidente cu încălcarea flagrantă a procedurii de control și de constatare a celor reținute în cadrul actelor expuse anterior, nerespectarea normelor privind competența organului de control, lipsa oricărei motivări a actului administrativ aflat în discuție.
În acest context Curtea reține că nu pot fi încadrate în cadrul acestor din urmă împrejurări susținerile reclamantei cu privire la categoriile de acte care puteau fi emise de către pârâtă, respectiv la nemotivarea în fapt și în drept a deciziei în cauză, respectiv necomunicarea actelor de control către reclamantă în prealabil emiterii actului a cărui suspendare s-a solicitat, nefiind indicare în vederea verificării dispozițiile legale care să menționeze în mod expres astfel de obligații ale organelor de control, ca de altfel și pretinsa contradicție între conținutul și concluziile celor două procese-verbal de control dezvoltate anterior, contradicție care nu poate fi supusă analizei pe fond în prezenta cauză, nefiind evidențiate împrejurări evidente de contradictorialitate, ci exclusiv împrejurări de fapt expuse în cadrul primului proces-verbal, reluate și dezvoltate în fapt și în drept în conținutul celui din 19.11.2012.
De asemenea susținerile cu privire la fondul constatărilor reținute în sarcina reclamantei de către agenții pârâtului nu pot fi apreciate ca circumscrise ipotezei reglementată de disp. art. 2 alin. 1 lit. t din legea nr. 554/2004, fiind vorba despre susțineri contrare ale reclamantei față de constatările de fapt reținute de către agenții pârâtului, împrejurare care impune analizarea în fapt și în drept a acestora pe fond, iar nu ca încălcări care să conducă în mod evident la nașterea unei îndoieli cu privire la legalitatea actului administrativ atacat, considerente care coroborate conduc la respingerea prezentei acțiuni ca neîntemeiată, concluzie care se impune, deși potrivit probelor administrate de către reclamantă cu privire la paguba iminentă rezultă că această din urmă condiție este pe deplin dovedită, fiind însă necesară potrivit art. 14 din legea nr. 554/2004 întrunirea în mod cumulativ a celor două condiții, nefiind suficientă dovedirea uneia dintre acestea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta ., cu sediul în ., jud. Prahova, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice – Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse supuse Accizelor Armonizate, cu sediul în București, ., sect.5, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 28.01.2013.
PREȘEDINTEGREFIER
G. D. C. A.
| ← Pretentii. Decizia nr. 229/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Hotărâre din 30-05-2013, Curtea de... → |
|---|
