Anulare act administrativ. Decizia nr. 8985/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 8985/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-12-2014 în dosarul nr. 24399/3/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 8985

Ședința publică din data de 03 decembrie 2014

Completul constituit din:

PREȘEDINTE - M. D.

JUDECĂTOR - A. M.

JUDECĂTOR - M. M. P.

GREFIER - E. S.

Pe rol soluționarea recursului promovat de recurenta-reclamantă C. C.-D. împotriva sentinței civile nr. 3376/07.05.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 1 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DGRFPB și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect anulare act administrativ - taxa poluare.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta-reclamantă prin avocat S. B. B. cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei - fila 9, lipsind intimata-pârâtă și intimata-chemată în garanție.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Nefiind cereri prealabile de formulat sau probe noi de administrat în faza procesuală a recursului, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.

Având cuvântul, apărătorul recurentei-reclamante solicită admiterea recursului și casarea sentinței recurate cu reținerea cauzei spre soluționare. Învederează faptul că în cauză sunt aplicabile normele comunitare întrucât autoturismul în speță este un autoturism nou, european, produs în Germania și care a fost transportat în SUA, după care a fost înmatriculat în România. Arată că autoturismul în speță este un produs al unui stat membru, iar conform art. 110 din TFUE, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Fără cheltuieli de judecată.

Curtea constată recursul în stare de judecată și îl reține în pronunțare.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3376/07.05.2014pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. administrativ și fiscal în dosarul nr._ a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 2 București ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta C. C.-D. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice S. 1 prin DGRFPB și Administrația F. pentru Mediu și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu a fost respinsă ca neîntemeiată, iar cererea de chemare în garanție a fost respinsă ca lipsită de obiect.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta C. C.-D. solicitând admiterea recursului și casarea sentinței, reținerea cauzei spre rejudecare în fond, anularea deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr._/07.09.2010 cu restituirea sumei de 13.133 lei achitată cu titlu de taxă pe poluare, precum și actualizarea acestei sume în raport de indicele de inflație de la data achitării și până la data restituirii efective.

În motivare, recurenta-reclamantă a arătat că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii, străine de natura pricinii, precizând că deși OUG nr. 50/2008 nu a fost declarată neconstituțională, această împrejurare nu determină concluzia că nu sunt încălcate normele dreptului comunitar, respectiv art. 110 din TFUE.

De asemenea, recurenta-reclamantă a invocat și motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C.pr.civ., precizând că autoturismul din speța de față a fost produs în Germania, motiv pentru care art. 110 din TFUE este aplicabil chiar dacă acesta a fost înmatriculat în SUA.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C.pr.civ.

Intimații-pârâți, legal citați, nu au formulat întâmpinare.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

Analizând recursul declarat, Curtea apreciază că acesta este nefondat, urmând a fi astfel respins pentru următoarele considerente:

Primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 6 C.pr.civ., este nefondat, din cuprinsul sentinței recurate rezultând că instanța de fond a expus argumentele de fapt și de drept din care a fost dedusă inaplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 110 TFUE, invocat de către reclamantă în susținerea cererii de chemare în judecată. Așadar, se constată că motivele expuse nu sunt nici contradictorii și nici străine de natura cauzei, problema de drept dedusă judecății fiind aceea a incidenței în cauză a prevederilor art. 110 TFUE și a jurisprudenței CJUE sub acest aspect.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C.pr.civ., Curtea reține că în jurisprudența referitoare la art. 90 (devenit art. 110) din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeana a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text: trebuie sa existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate, trebuie sa existe o similitudine sau un raport de concurență între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie sa diminueze sau sa fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor. In consecință, atunci când produsele interne și produsele importate se află într-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați sa aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de munca, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscala națională contrara art. 90 trebuie înlăturată de la aplicare.

Curtea are în vedere și efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Economiei, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu și Ministerul Mediului.

Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Mai mult, C.J.U.E. a decis că taxa de poluare așa cum este reglementată prin O.U.G. 50/2008 are acest efect descurajant și în consecință este incompatibilă cu libera circulație a bunurilor în spațiul comunitar.

Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 (fost art. 90) din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că, deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.

Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea aplicată în speță produce efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

În cauza de față, așa cum a reținut în mod corect și prima instanță, recurenta-reclamantă a achiziționat autoturismul marca Mercedes-Benz cu nr. de identificare WDDGF54X08F195324 ce a fost înmatriculat anterior în Statele Unite ale Americii, iar nu într-un stat membru al Uniunii Europene. Așadar, rezultă că autovehiculul achiziționat de recurenta-reclamantă nu provine de pe piața comunitară.

Or, conform art. 110 și practicii Curții Europene de Justiție mai sus invocate, pentru a se reține aplicabilitatea art. 110 din TFUE, o cerință esențială este reprezentată de achiziționarea autoturismului pentru care s-a achitat taxa de poluare dintr-un stat membru, sub acest aspect neprezentând relevanță statul în care autovehiculul a fost produs.

În consecință, nu poate fi primită susținerea recurentei-reclamante în sensul că ar fi fost eludată vreo normă de drept comunitar, astfel încât Curtea apreciază că nu este incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C.pr.civ.

Pentru aceste considerente, având în vedere și argumentele expuse de instanța de fond în cuprinsul sentinței civile recurate, în temeiul art. 496 C.pr.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul promovat de recurenta-reclamantă C. C.-D. cu dom. ales la cab. av. S. B. B. în sector 4, București, ., ., parter, . civile nr. 3376/07.05.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 1 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DGRFPB cu sediul în București, ., sector 2, și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, Corp A, sector 6, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 03 decembrie 2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

M. D. A. M. M. M. P.

GREFIER

E. S.

Red./thred. MD - 2 ex./06.01.2015

Tribunalul București –Secția C.

Jud. Fond – G. G. P.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act administrativ. Decizia nr. 8985/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI