Pretentii. Decizia nr. 7913/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7913/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-10-2014 în dosarul nr. 1294/122/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.7913
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 27 OCTOMBRIE 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - H. V.
JUDECĂTOR - O. D. P.
JUDECĂTOR - B. C.
GREFIER - G. P.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, împotriva sentinței civile nr.668 din 14.11.2013, pronunțate de Tribunalul G. - Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. G. și intimata-pârâtă chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect "pretenții – taxă de poluare".
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei de ședință, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință ce învederează Curții, faptul că părțile au solicitat judecarea în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 411 alin.2 Noul Cod procedură civilă.
Dată fiind lipsa părților la apelul nominal, față de dispozițiile art. 104 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, adoptat prin Hotărârea CSM nr. 387/2005, Curtea dispune reluarea dosarului la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care,
Curtea rămâne în pronunțare în prealabil, pe excepția nulității recursului având în vedere prevederile art.486 alin. 2 teza finală și al. 3 Noul Cod de procedură civilă.
Totodată, având în vedere că părțile au solicitat judecarea în lipsă potrivit dispozițiilor art. 411 alin.2 Noul Cod procedură civilă, în conformitate cu prevederile art.494 Noul Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare și pe fond.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ fiscal de față:
Prin sentința civilă nr.668 din 14.11.2013, pronunțată de Tribunalul G. - Secția Civilă, în dosarul nr._ , s-a dispus admiterea ca fondată, a acțiunii formulate de reclamantul C. G., cu sediul în mun. G., ./420, ., parter, județul G., împotriva pârâtelor ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul G., și ADMINISTRAȚIA F. DE MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, corp A, sector 6.
Au fost obligate pârâtele în solidar să restituie reclamantului suma de 4151 lei reprezentând taxa pe emisii poluante autovehicule, achitată conform chitanței . nr._/5.10.2012, plus dobânda aferentă la nivelul majorărilor de întârziere prevăzute de Codul de procedură fiscală conform art. 124 Cod procedură fiscală, calculate de la data plății (5.10.2012) și până la data restituirii efective a sumei.
A fost respinsă în fond cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
Împotriva acestei sentințe judecătorești, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., reprezentată legal prin Șef Administrație - V. V., prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, in termen legal a formulat recurs pentru următoarele motive:
Solicită modificarea sentinței civile în temeiul art. 488 pct. 8 Cod de Procedură Civilă "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material", având în vedere că la pronunțarea hotărârii, instanța de judecată a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale incidente în cauză.
În mod greșit instanța de fond a admis acțiunea reclamantului C. G. formulată în contradictoriu cu instituția recurentă și Administrația F. pentru Mediu.
În opinia sa, reclamantul a plătit o taxă legală, obligatorie cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Prin adoptarea acestui act normativ, România s-a aliniat tendinței internaționale de a fundamenta politica mediului pe principiul poluatorul plătește, principiu care constituie elementul cheie care direcționează strategia de protecție a calității mediului și statuează obligația poluatorului de a suporta cheltuielile legate de prevenirea și controlul poluării, fiind responsabil pentru pagubele produse.
Prin urmare, nu se poate considera că instituția este în culpă ca urmare a emiterii deciziei de plată a taxei de poluare, întrucât această taxă a fost stabilită printr-un act normativ în vigoare la acea dată, astfel că organul fiscal nu a făcut altceva decât să respecte legea.
Ca urmare a numeroaselor sesizări primite de la cetățenii români, Comisia Europeană - Direcția Generală de Impozitare și Uniune Vamală a emis următorul comunicat: „La nivelul Uniunii Europene nu există o armonizare a taxei percepute pentru înmatricularea automobilelor. Așadar, statele membre pot decide unilateral în ce privește cuantumul taxei și modalitatea de calcul a acesteia, respectând principiul nediscriminării".
Având în vedere că reclamantul ce a achiziționat un autovehicul din UE, nu a făcut dovada existenței unei discriminări față de un autoturism din parcul auto, cu aceleași caracteristici, și a faptului că în mod real ar fi fost descurajat să achiziționeze autovehiculul, consideră că au fost respectate directivele Comisiei Europene.
De asemenea, reclamantul însuși a solicitat să i se calculeze taxa de poluare, prin cererea adresată organului fiscal, iar plata a fost făcută voluntar.
La momentul achiziționării autoturismului, reclamantul a avut reprezentarea faptului că va trebui să plătească această taxă pe poluare pentru autovehicule, fapt care nu l-a descurajat și pe care și l-a asumat.
Față de cele menționate, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile, iar pe fond, respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată.
Intimatul reclamant C. G. a formulat întâmpinare, potrivit art.494 în referire la art. 471 Cod Procedură Civilă, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
În recurs, nu s-a administrat proba cu înscrisuri, potrivit art. 492 noul Cod Procedură Civilă, părțile neformulând propuneri concrete în acest sens.
La termenul de dezbateri, Curtea a rămas în pronunțare și pe excepția nulității recursului având în vedere prevederile art.486 alin. 2 teza finală și al. 3 Noul Cod de procedură civilă.
Curtea de Apel București s-a constatat competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art. 96 noul Cod de procedură civilă și art. 20 din Legea 554/2004.
Soluționând cu prioritate, conform art.248 Cod procedură civilă, excepția de procedură, dilatorie inițial, dar peremptorie în final, a nulității cererii de recurs, în temeiul art.486 alin. 2 teza finală și al. 3 Noul Cod de procedură civilă, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, întrucât din cuprinsul recursului rezultă, fără echivoc, delegația acordată consilierului juridic din partea reprezentantului legal al recurentei.
Examinând în continuare, sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, în limitele cererii de recurs, potrivit art. 496 din noul Cod procedură civilă, Curtea apreciază recursul promovat, ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, în esență, Curtea reține că în Cauza T. c. România, C-402/09, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că taxa de poluare instituită prin OUG nr.50/2008 (versiunea în vigoare la data formulării cererii de înmatriculare de către intimatul reclamant) este contrară art. 110 din T.F.U.E. în privința autovehiculelor second hand cumpărate în alte state membre ale U.E. (răspunzând întrebării preliminare adresate de Tribunalul Sibiu, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat, fără echivoc, că ,,articolul 110 din T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”), precum în speță (aspect necontestat în cauză și dovedit cu înscrisurile de la dosarul de fond), în condițiile în care legiuitorul român nu a intervenit corespunzător pentru a reglementa proporția în care regimul acestei măsuri fiscale nu descurajează punerea în circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate în alte state membre, astfel că în virtutea principiului priorității dreptului comunitar, consacrat de art. 148 din Constituția României, plata acestei taxe nu poate reprezenta o cerință legală pentru înmatricularea unor astfel de autovehicule.
De asemenea, prin Ordonanța Curții (Marea Cameră) din 3 februarie 2014, pronunțată în cauzele conexate C-97/13 (cauza C.) și C-214/13(cauza C.), s-a arătat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit (prin Legea nr.9/2012), apoi restrâns de reglementarea națională în discuție în litigiile principale(prin O.U.G. nr.1/2012), prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă pe poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulație, în acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, rară însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Practic, prin Ordonanța Curții (Marea Cameră) din 3 februarie 2014, pronunțată în cauzele conexate C-97/13 (cauza C.) și C-214/13(cauza C.), s-a statuat că regimul taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, instituit prin Legea nr.9/2012, apoi restrâns de O.U.G. nr.1/2012, este similar celui instituit prin O.U.G. nr.50/2008, fiind, deci, valabile toate concluziile enunțate anterior.
Rezultă, deci, că sunt neîntemeiate toate susținerile recurentei privind legalitatea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule instituită prin prin Legea nr.9/2012, apoi restrâns de O.U.G. nr.1/2012 ( versiunea în vigoare la data formulării cererii de înmatriculare de către intimata reclamantă) și privind legalitatea cerinței de plată a taxei în discuție pentru înscrierea autovehiculului second-hand, marca OPEL ASTRA, nr. de identificare WOLOAHL_, an fabricație 2006, . auto J414330, data primei înmatriculări 19.09.2005, înmatriculat anterior într-o altă țară membră a Uniunii Europene.
Nu mai puțin, constatând și împrejurarea că judecătorul național este obligat să aplice cu prioritate dreptul comunitar, atunci când constată necorelarea sa cu dreptul intern, obligație dedusă din prevederile exprese ale art.148 al.2 și 4 din Constituție, Curtea apreciază că criticile sunt neîntemeiate criticile și sub acest aspect. De altfel, obligația instanțelor din statele membre de a aplica cu prioritate dreptul comunitar a fost statuată în mod expres prin hotărârile pronunțate de CJCE în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964) și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978), când Curtea de la Luxemburg a subliniat că, odată cu . TCE, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a statelor membre, motiv pentru care, atunci când o instanță națională este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar, aceasta are obligația de a aplica prevederile respective, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea normelor contrare de către puterea legislativă sau de Curtea Constituțională.
De asemenea, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că hotărârea sa, prin care s-a constatat neconformitatea cu dreptul comunitar a actului normativ național, este aplicabilă pentru toate cazurile care nu au fost soluționate definitiv și irevocabil, cu excepția situațiilor în care chiar Curtea de Justiție a Uniunii Europene restricționează producerea unor efecte, ceea ce nu este cazul în speța de față.
Pe de altă parte, deoarece cererea de restituire formulată de către intimata reclamantă vizează în mod clar, cazul de restituire prevăzut de dispozițiile art. 117 al.1 lit. d din Codul de Procedură Fiscală (Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale), în mod eronat recurenta apreciază că în privința intimatei reclamante, nu ar fi incidentă nici una dintre situațiile de restituire reglementate de textul de lege în discuție.
Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art.496 noul Cod de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat, recursul promovat, reținând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre judecătorească legală, motivele de recurs invocate, întemeiate pe art. 488 al.1 pct. 8 din Legea 134/2010 privind Codul de procedură civilă, nefiind fondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI,cu sediul în Municipiul G., ., județul G., împotriva sentinței civile nr.668 din 14.11.2013, pronunțate de Tribunalul G. - Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. G. domiciliat în Municipiul G., ./420, ., județul G. și intimata-pârâtă chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, .. 294 Corp A, sector 6, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 27.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
H. V. O. D. P. B. C.
GREFIER
G. P.
Red V.H. - 5 ex.
Tribunalul Teleorman – Secția C. – jud. T. I.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 8985/2014. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1275/2014. Curtea de... → |
|---|
