Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 819/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 819/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-03-2014 în dosarul nr. 51/2/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Sentința Civilă nr. 819
Ședința publică din 11.03.2014
Curtea constituită din:
Președinte: S. D. G.
Grefier: T. M.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta S. S. GMBH&CO KG în contradictoriu cu pârâtul C. CONCURENȚEI având ca obiect „suspendare executare act administrativ”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25.02.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 04.03.2014 și apoi pentru azi, 11.03.2014 când a pronunțat următoarea sentință:
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.01.2014, reclamanta S. S. GMBH&CO KG a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C. CONCURENȚEI suspendarea executării Deciziei Consiliului Concurenței nr.44/29.11.2013 până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare.
În fapt, reclamanta a arătat că prin Ordinul Președintelui C. Concurenței nr.388/27.10.2009, C. Concurenței a demarat investigația având ca obiect posibila încălcare a art.5 alin.1 lit. f) din Legea concurenței și a art.101 alin.1 din TFUE de către reclamantă împreună cu alte 3 societăți în cadrul licitațiilor organizate de Departamentul pentru Armamente – UM_ București în anii 2005, 2006 și 2007 pentru achiziționarea produselor „armament infanterie” și ”aparatură optică”.
În urma investigației, a fost emis un prim raport de investigație care propunea sancționarea celor 4 societăți.
În cadrul ședinței de deliberare, Comisia Consiliului Concurenței a decis restituirea raportului inițial echipei de investigație pentru completarea probatoriului cu un punct de vedere avizat din partea Ministerului Apărării Naționale sau a unui expert independent în domeniul armamentului privind posibilitatea efectivă a întreprinderilor implicate de a licita și alte produse, în funcție de portofoliul de produse al fiecăreia.
Raportul de investigație suplimentar nu a condus la identificarea unor probe directe (sub formă de scrisori, adrese, fax-uri, e-mailuri, etc.) singurele probe administrate făcând parte din categoria probelor circumstanțiale. Concluzia raportului a fost în sensul că fapta săvârșită îmbracă forma unui așa-zis acord prin neglijență, reclamanta depășindu-și limitele mandatului în relație cu autoritatea contractantă.
Prin decizia 44/29.11.2013, C. Concurenței a menținut concluziile raportului de investigație, reclamanta S. S. fiind sancționată cu o amendă de 6% din cifra de afaceri la nivel mondial, reținându-se și „o faptă suplimentară” privind încălcarea art.101 din TFUE, fapta nefiind constată de raportul inițial de investigație.
În ceea ce privește împrejurarea bine justificată, reclamanta învederează că pârâtul C. Concurenței a aplicat în mod retroactiv, așadar nelegal, un act intrat în vigoare după săvârșirea faptelor sancționate.
Din perspectiva circumstanțelor atenuante, Instrucțiunile aplicate retroactiv de C. Concurenței prevăd în mod obligatoriu că nivelul de bază al amenzii va fi redus atunci când C. Concurenței constată că există circumstanțe atenuante precum cifra de afaceri realizată pe piața /piețele pe care a avut loc încălcarea reprezintă o parte relativ redusă, de până la 20% din cifra de afaceri totală a întreprinderii.
Vechile Instrucțiuni privind individualizarea sancțiunilor pentru contravențiile prevăzute la art.55 din Legea Concurenței, aplicabile prin raportare la data faptei, prevedeau ca circumstanță atenuantă obligatorie și săvârșirea încălcării din neglijență, fără intenție. Având în vedere că aceasta este forma de vinovăție reținută în Decizie, se impunea aplicarea obligatorie a circumstanțelor atenuante prevăzute de lege.
Pentru prima dată în practica Consiliului Concurenței, amenda este stabilită ca bază de raportare la cifra de afaceri totală la nivel mondial a întreprinderii sancționate și nu prin raportare la cifra de afaceri obținută în România.
Reclamanta apreciază că pârâtul a abuzat de textul echivoc al art.51 din Legea Concurenței. Atât reglementările cât și practica de până în acest moment a Consiliului Concurenței indică în mod neechivoc faptul că baza de calcul a amenzii este cifra de afaceri realizată pe teritoriul României.
Conform Orientărilor Comisiei Europene privind calcularea amenzilor aplicate în temeiul art.23 alin.2 lit. a) din Regulamentul CE nr.1/2003, baza de calcul este cea a vânzărilor ce au legătură cu încălcarea în spațiul geografic delimitat de încălcare, care se limitează la teritoriul UE sau la o parte semnificativă a acestuia.
Reclamanta arată și că pârâtul C. Concurenței a încălcat competența de sancționare în baza art.101 TFUE stabilind o amendă mult mai mare decât cea care putea fi stabilită de către Comisia Europeană pentru aceeași încălcare.
În susținerea cazului bine justificat, reclamanta învederează lipsa dovezilor directe astfel încât simplul fapt că există o recunoaștere a Consiliului Concurenței în acest sens, este aptă de a ridica îndoieli serioase asupra legalității Deciziei.
De asemenea, în decizie, pârâtul nu a definit piața relevantă (pag.22 din Decizie), considerând că o astfel de definire nu este relevantă. Or lipsa definirii pieței relevante impactează asupra legalității stabilirii amenzii prin nedeterminarea piețelor relevante ale produsului și geografice afectate de presupusa înțelegere. Astfel, atât nivelul de bază al amenzii trebuie să țină cont de aria geografică afectată, dar și individualizarea trebuie să țină cont de cota de piață pe piața relevantă a contravenientului. Or acestea sunt norme obligatorii pe care C. Concurenței le-a ignorat în mod implicit.
Cu privire la prejudiciul iminent, reclamanta arată că plata amenzii ar conduce la un grad de îndatorare foarte mare ce ar determina perturbarea fluxului de numerar și accelerarea creditelor bancare.
Reclamanta arată că din 2007 înregistrează un declin semnificativ al vânzărilor, în ultimii ani, cererea de pe piața europeană de armament militar și pentru forțele civile fiind în scădere din cauza restricțiilor de cheltuieli financiare ca un rezultat al crizei financiare europene.
Se arată și că S. S. a trebuit să se supună unui important program de restructurare pentru a rămâne competitivă și să se adapteze la noile condiții ale pieței.
După cum rezultă și din opinia auditorului societății reclamante, plata imediată a amenzii va duce la o criză financiară pentru S. S. care va anula toate investițiile bugetare și se poate solda cu un posibil faliment care urmează să afecteze angajații societății dar și forțele de poliție din țările cu care aceasta are contracte încheiate.
Sub un alt aspect, reclamanta arată că prin simpla raportare la cifra de afaceri mondială a S. S. și nu la cea națională s-a ajuns ca amenda să crească de la aprox. 1.200 lei la 7.063.750 de lei conform Deciziei.
Reclamanta a depus înscrisuri.
În drept, art.471 alin.2 din Legea concurenței, art. 15 din Legea nr.554/2004.
Pârâtul C. CONCURENȚEI a depus întâmpinare la 15.01.2014 prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării Deciziei Consiliului Concurenței nr.44/2013 având în vedere că reclamanta nu a dovedit că în speță sunt îndeplinite cele două condiții legale cumulative pentru a se putea dispune suspendarea, respectiv existența cazului bine justificat și iminența producerii unei pagube.
Reclamanta S. S. GMBH&CO KG a depus răspuns la întâmpinare la 31.01.2012 prin care a solicitat respingerea apărărilor pârâtului și admiterea cererii de suspendare astfel cum a fost formulată.
În speță, instanța a stabilit în sarcina reclamantei o cauțiune în cuantum de 100.000 lei pe care a ceasta a consemnat-o potrivit chitanței . nr._/24.02.2014 emisă de CEC Bank Unitatea V..
Analizând probele administrate în cauză Curtea constată că cererea de suspendare este neîntemeiată.
Potrivit art. 14 alin. 1 din legea 554/2004 „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.”
Din acest text de lege rezultă că pentru suspendarea executării unui act administrativ trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, două condiții, respectiv existența unor cazuri bine justificate și a unei pagube iminente.
Cazurile bine justificate sunt definite de art. 2 lit. t) din același act normativ ca fiind „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ;”
Paguba iminentă este definită de art. 2 lit.) din lege ca fiind „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public;”
Aceleași condiții sunt reglementate și de art. 15 din legea 554/2004 pentru situația în care cererea de suspendare a executării actului se formulează după sesizarea instanței de judecată cu cererea de anulare.
Referitor la aplicarea retroactivă a unor dispoziții legale, Curtea constată că acest motiv se referă exclusiv la individualizarea sancțiunii or un astfel de motiv ar putea, cel mai probabil, să influențeze cuantumul amenzii nu legalitatea actului în ansamblu.
De asemenea, argumentele reclamantei cu privire la obligativitatea aplicării unor circumstanțe atenuante nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului în ansamblul său.
Referitor la necesitatea calculării amenzii prin raportare la cifra de afaceri la nivel național Curtea constată că dispozițiile legale invocate de reclamantă nu fac o astfel de distincție ci fac vorbire de cifra de afaceri totală a contravenientului. Nici dispozițiile care impun ca cifra de afaceri să fie calculată conform reglementărilor fiscale în vigoare nu se referă în mod explicit la reglementările naționale, interpretarea reclamantei fiind, cel puțin la nivel de aparență, una restrictivă.
Aplicarea articolului 101din TFUE nu este în mod vădit nelegală, în condițiile în care C. Concurenței a investigat și fapte petrecute ulterior datei de 01.01.2007. Reclamanta afirmă că nu a participat la licitația organizată în anul 2007 însă acest fapt nu reprezintă un argument suficient de convingător pentru neaplicarea dispozițiilor comunitare în condițiile în care fapta imputată, și pentru care s-a aplicat amenda contestată se referă la existența unei înțelegeri în temeiul căreia reclamanta și celelalte societăți investigate s-au abținut de la a se concura în cadrul licitațiilor organizate de Ministerul Apărării Naționale.
Nici lipsa dovezilor directe nu poate constitui un motiv suficient pentru suspendarea actului atacat. Simpla întemeiere a actului pe dovezi circumstanțiale nu conduce la concluzia că actul nu se mai poate bucura de prezumția de legalitate. În motivarea deciziei au fost invocate suficiente probe circumstanțiale legate de modalitatea de întocmire a ofertelor, de modalitatea de reprezentare a societăților și de loturile pentru care au depus oferte fiecare dintre societăți care să confere actului aparența de legalitate.
Cât privește piața relevantă, reclamanta afirmă că neanalizarea în detaliu a acesteia în decizia atacată face imposibilă verificarea calității de concurent a părților incriminate. Acest argument nu este convingător, neexistând nici o dispoziție legală care să impună o astfel de analiză în toate deciziile Consiliului Concurenței. În măsura în care reclamanta aprecia că între ea și celelalte societăți investigate nu existau raporturi de liberă concurență ar fi trebuit să aducă argumente în acest sens pentru a putea răsturna prezumția de legalitate a actului atacat.
Cât privește paguba iminentă Curtea constată că în lipsa unor date contabile concrete nu se poate decide în sensul îndeplinirii acestei condiții. Opinia unor auditori angajați de reclamantă nu poate proba, singură, îndeplinirea acestei condiții, fiind posibil ca această opinie să fi fost emisă pro causa.
Față de aceste considerente Curtea va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantaS. S. GMBH&CO KG cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la „M. & Asociații SPARL” din București, sector 1, . în contradictoriu cupârâtul C. CONCURENȚEI cu sediul în București, sector 1, Piața Presei Libere nr.1, Corp D ca neîntemeiată.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.03.2014.
Președinte, Grefier,
S. D. G. T. M.
Red. Jud.SDG
Tehnored. TM/ . ex./2014
.>
| ← Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... | Anulare act administrativ. Hotărâre din 12-11-2014, Curtea de... → |
|---|
