Obligaţia de a face. Decizia nr. 1770/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1770/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-03-2014 în dosarul nr. 47407/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1770
Ședința publică de la 07.03.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: V. D.
JUDECĂTOR: U. D.
JUDECĂTOR: B. V.
GREFIER: B. C.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurentul pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMATUL GENERAL S. O., împotriva sentinței civile nr. 1969/10.04.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți R. C. T. și R. D. I..
La apelul nominal făcut în ședința publică, în ordinea listei, au răspuns intimații reclamanți, reprezentați de avocat D. E. M., care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurentul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
La interpelarea instanței, reprezentanta intimaților reclamanți, luând cuvântul, învederează faptul că nu mai are alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Reprezentanta intimaților pârâți, luând cuvântul, solicită instanței respingerea recursului așa cum a fost formulat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, iar pe fond respingerea acțiunii și depune la dosar concluzii scrise.
Cu privire la cheltuielile de judecată se învederează de către reprezentanta intimaților pârâți că acestea vor fi solicitate pe cale separată.
Curtea, în temeiul art. 150 Cod de procedură civilă, reține cauza în pronunțare pe cererea de recurs.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția C. Administrativ și Fiscal, la data de 07.12.2012, sub nr._, reclamanții R. C. T. și R. D. I. au chemat în judecată Muncipiul București, prin Primar General, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie modificat certificatul de urbanism nr. 1320/_/24.09.2012, în sensul anulării obligației reclamanților de a prezenta fie acordul titularului sultei înscrise în cartea funciară, fie dovada radierii acesteia.
În motivare, reclamanții au arătat că au solicitat Primăriei Municipiului București emiterea unui certificat de urbanism în vederea efectuării de lucrări de consolidare și reparații la imobilul situat în București, ., sector 1. Au arătat reclamanții că prin certificatul de urbanism menționat, pe lângă multitudinea de avize solicitate, li s-a solicitat să facă dovada radierii unei sulte înscrise în cartea funciară în 1974. reclamanții au arătat că această sultă atestă un raport obligațional de ordin civil, față de care Muncipiul București, prin Primar General este terț, că nu este un drept de ipotecă, ci constituie un simplu drept de creanță, astfel încât condiționarea impusă prin certificatul de urbanism este nelegală.
În drept, au fost invocate disp.Legii nr. 554/2004, art.2 Cod proc.civ., Legea nr. 215/2001.
În susținere, au fost depuse înscrisuri.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
Pârâtul M. București, prin Primar General, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare, dar a depus un set de înscrisuri, ce au stat la baza emiterii certificatului de urbanism.
Prin sentința civilă nr. 1969/10.04.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal a fost admisă cererea formulată de reclamanții R. C. T. și R. D. I. și anulat în parte certificatul de urbanism nr. 1320/_/24.09.2012 în ceea ce privește obligația reclamanților stabilită la pct.5 lit.b) de a obține acord notarial titular drept de sultă sau dovada radierii sultei.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Conform certificatului de urbanism nr. 1320/_/24.09.2012 (f.9), eliberat la cererea reclamanților R. C. T. și R. D. I. în scopul elaborării documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții la imobilul situat în București, ., sector 1, etaj 1, la pct. 5 lit. b a fost prevăzută obligația depunerii acordului notarial titular drept de sultă sau dovada radierii sultei.
Potrivit contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1722/28.05.2012 de către BNPA R. D., M. P., P. A. (f.34), reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, ., sector 1, etaj 1, înscris în cartea funciară nr._ a sectorului 1 București.
Din analiza extrasului de carte funciară nr._-C1-U1(f.38) privind imobilul mai sus-menționat, rezultă că în favoarea numitei O. V. este înscris un drept de sultă pentru suma de 35.071 lei, conform hotărârii judecătorești nr. 3700/03.12.1974 a Judecătoriei Sectorului 1 București.
Tribunalul a reținut că cerința cuprinsă la pct. 5 lit. b al certificatului de urbanism mai sus-menționat, constând în obligația depunerii acordului notarial al titularului dreptului de sultă sau dovada radierii sultei, nu are temei legal.
Potrivit art. 2 alin. 2/1 din Legea nr. 50/1991 emiterea certificatului de urbanism este o etapă prealabilă emiterii autorizației de construire, certificatul de urbanism conținând o . cerințe necesare în vederea autorizării. Conform art. 1 Lege nr. 50/1991, executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisă în condițiile legii, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil – teren și/sau construcții – identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel.
Rezultă conform acestor prevederi legale că una din condițiile necesare pentru obținerea autorizației de construire este aceea ca solicitantul acesteia să fie titularul unui drept real.
În cauză, sunt respectate aceste prevederi legale, reclamanții având un drept de proprietate asupra imobilului cu privire la care s-a solicitat autorizația de construire, astfel cum a rezultat conform contractului de vânzare - cumpărare mai sus menționat.
Împrejurarea că există înscrisă o sultă în cartea funciară a imobilului în favoarea numitei O. V., nu afectează cu nimic dreptul de proprietate al reclamanților. Sulta conferă titularului ei doar un drept de creanță, reprezentând conform art. 742 cod civil o sumă de bani menită să acopere inegalitățile valorice ale loturilor formate în cazul partajului.
Prin urmare, atât timp cât reclamanții au justificat un drept real asupra imobilului, a cărui existență nu este cu nimic influențată de dreptul de sultă înscris în cartea funciară, obligația menționată în certificatul de urbanism în sensul depunerii acordului notarial titular drept de sultă sau dovada radierii sultei este lipsită de temei legal.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, în temeiul art. 18 Legea nr.554/2004, tribunalul a admis cererea și a anulat în parte certificatul de urbanism nr. 1320/_/24.09.2012 în ceea ce privește obligația reclamanților stabilită la pct.5 lit.b) de a obține acord notarial titular drept de sultă sau dovada radierii sultei.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești în termen legal a formulat recurs recurentul pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMATUL GENERAL S. O. criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
În motivare, recurentul pârât arată că, Certificatul de Urbanism nr. 1320/_/24.09.2012, a fost emis pentru imobilul teren si/sau constructii situat in M. București, sector 1 din ., etj 1, identificat prin planuri topografice scara 1:2000 si 1:500, nu tine loc de autorizatie de construire/desfiintare si nu conferă dreptul de a executa lucrări de constructii.
Potrivit prevederilor art. 2 alin 21 din Legea nr. 50/1991 (r2) privind autorizarea executării lucrărilor de constructii, procedura de autorizare a executării lucrărilor de constructii incepe odata cu depunerea cererii pentru emiterea certificatului de urbanism in scopul obținerii, ca act final al autorizației de construire.
Astfel în conformitate cu prevederile art. 7 alin.1 lit.b din Legea 50/1991(r2) coroborat cu art. 39 alin 3 lit.b din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr.50/199U privind autorizarea lucrărilor de construcției, republicată si modificată), dosarul care se depune în vederea emiterii autorizației de construire va cuprinde si " (...) dovada, în copie legalizată, a titlului asupra imobilului, teren si/sau constructii si, după caz, extrasul de plan cadastral actualizat la zi si extrasul de carte funciară de informare actualizat la zt în cazul în care legea nu dispune altfel; pentru domeniul privat este necesară dovada înregistrării acestuia ca bun privat în Cartea funciară.
Având în vedere faptul că dispozițiile art. 22, ale art. 26 si art. 27 din Legea nr. 7/1996 (a cadastrului si publicității imobiliare, cu modificările ulterioare), instituie obligativitatea înscrierii dreptului de proprietate si din momentul înscrierii acest drept devine opozabil terților, astfel că după acest moment, în exercitarea atributului de dispoziție, titularul dreptului de proprietate poate înstrăina sau poate obține autorizatia de construire în vederea edificării unei construcții.
Așadar ținând cont de legislația în vigoare, Certificatul de Urbanism nr. 1320/_/24.09.2012, a fost emis conform Legii nr. 50/1991 (r2)- privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.
Consideră că actul administrativ atacat, respectiv Certificatul de Urbanism nr. 1320/_/24.09.2012, este legal fiind eliberat cu respectarea dispozițiilor Legii nr.50/1991 republicată și modificată privind regimul construcțiilor.
Pe fondul acestor critici, consideră hotărârea instantei de fond nelegală si netemeinică si ca atare solicită admiterea recursului, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În drept: art.3041 Cod Procedură civilă, prevederile Legii nr.350/2001, Legea nr.50/1991(r2), Legea nr.7/1996 a cadastrului si publicității imobiliare, cu modificările ulterioare.
Intimații reclamanți R. C. T. și R. D. I. nu au formulat întâmpinare în cauză însă prin concluziile scrise solicită respingerea recursului ca neîntemeiat.
Examinând recursul de față, în raport de motivele de recurs invocate, cât și în raport de dispozițiile art. 3041 Cod proc.civ., Curtea urmează să-l respingă ca nefondat, reținând urătoarele:
În esență recurentul pârât critică sentința pronunțată de Tribunalul București recurată în cauză ca nelegală și netemeinică, susținând că Certificatul de urbanism atacat este actul de informare cu caracter obligatoriu prin care autoritatea administrației publice face cunoscute regimul juridic, economic, tehnic al imobilelor și condițiile necesare în vederea realizării unor operațiuni imobiliare, potrivit art. 29 alin.1 din Legea nr. 350/2001.
Consideră hotărârea instanței de fond ca nelegală în sensul că Certificatul de Urbanism nr. 1320/_/24.09.2012 este legal, fiind emis conform Legii nr. 50/1991 republ. privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.
În speță, intimații reclamanți au solicitat Primăriei municipiului București la 14.08.2012 în calitate de proprietari ai imobilului situat în ., sector 1, emiterea unui certificat de urbanism pentru lucrări de consolidare a imobilului și transformarea podului în mansardă, certificat emis de recurenta pârâtă și în baza căruia urma să se emită autorizația de construire.
Prin certificatul emis, la pct.5 lit.b s-a menționat obligația depunerii acordului notarial al titularului unui drept de sultă sau dovada radierii sultei, ceea ce contravine dispozițiilor art.2 alin.2 din Legea nr. 50/1991 republ.
Intimații reclamanți așa cum corect a reținut și instanța de fond, au un drept de proprietate asupra imobilului, fapt rezultat din contractul de vânzare cumpărare aflat la dosar, astfel încât aceștia au justificat un drept real asupra imobilului care nu are nicio legătură cu dreptul de sultă înscris în Cartea Funciară, iar obligația depunerii acordului notarial al titularului dreptului de sultă este nelegală și nu se justifică, astfel cum a reținut și instanța prin sentința pronunțată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art.312 Cod procedură civilă recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMATUL GENERAL S. O., împotriva sentinței civile nr. 1969/10.04.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți R. C. T. și R. D. I., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.03.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
V. D. U. D. B. V.
GREFIER
B. C.
Red. Jud. UD
Tehnored. I.C.D./2 ex
Tribunalul București – S.9
Judecător fond: O. D. P.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1275/2014. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 9269/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
