Anulare act administrativ. Decizia nr. 2698/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2698/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-04-2014 în dosarul nr. 57422/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.2698
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 04.04.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
JUDECĂTOR: V. D.
JUDECĂTOR: U. D.
GREFIER: C. D.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurenta pârâtă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr.3029/10.07.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX–a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă . ENERGY TEHNOLOGIES SRL și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata reclamantă a depus la data de 04.04.2014 prin fax concluzii scrise la recursul formulat.
Curtea, în ceea ce privește denumirea recurentei pârâte, în temeiul dispozițiilor O.U.G. 74/2013, H.G. 520/2013 și ale Ordinului Președintelui A.N.A.F. cu nr. 2211/2013, dispune rectificarea citativului, cu modificările care se impun și în sistemul Ecris, în sensul că are calitate de recurentă pârâtă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Sector 1 a finanțelor publice.
Curtea constată că recurenta pârâtă a solicitat judecarea în lipsă conform art.242 alin.2 din Codul de procedură civilă, apreciază cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând, asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 3029/10.07.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX–a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. E. A. GREEN ENERGY TENOLOGIES S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 1 BUCUREȘTI, prin DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, DIRECTIA GENERALA A F. PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI.
A fost anulată decizia de calcul nr._/27.02.2009 și obligată pârâta DGFPMB – ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 la restituirea către reclamantă a sumei de 10.297 lei.
A fost respinsă cererea de acordarea a dobânzii legale.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU.
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 39,3 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: reclamanta a achiziționat un autovehicul folosit provenind dintr-un stat membru UE (Germania), cu data primei înmatriculări în acest stat 07.09.2007 (f.39), pentru înmatricularea căruia în România i s-a impus o taxă pe poluare în cuantum de_ lei, achitată cu chitanța . nr._/05.03.2009 (f.16), conform deciziei de calcul nr._/27.02.2009 (f.15) emise de pârâta A.F.P. Sector 1 în baza prevederilor OUG nr.50/2008.
După cum s-a arătat anterior, reclamanta s-a adresat pârâtei pentru recuperarea sumei, fără a primi răspuns favorabil la această cerere.
Potrivit art.3 din OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, aceasta taxă se datorează pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) și N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul MLPTL nr.211/2003. Autoturismul reclamantei nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare, prevăzute de art.3 alin.2 si art.9 alin.1.
Obligația de plată a taxei pe poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România conform art.4 lit.a), fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele produse în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele de ocazie („second-hand”).
Actul normativ menționat a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008, așa cum se prevede la art.14 alin.1, rezultând ca taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație, înmatriculate în țară.
Analizând dispozițiile OUG nr.50/2008, cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe aceasta taxă de poluare pentru autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România. Reglementată în acest mod, taxa pe poluare descurajează sau este destinată să descurajeze introducerea în România a unor autoturisme înmatriculate într-un alt stat membru: cumpărătorii sunt orientați, din punct de vedere fiscal, spre achiziționarea de autovehicule deja înmatriculate în România.
OUG nr.50/2008 este deci contrară art.110 din T.F.U.E. (fost art.90 din Tratatul de Instituire a Comunitarii Europene, întrucât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea.
Însă, în conformitate cu articolul Tratatului, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Potrivit art.11 alin.1 și 2 din Constituție, „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Art.148 alin.2 și 4 din Constituție statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.
Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr.157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CEJ în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Potrivit considerentelor CJE, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a statelor membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prevederile art.10 din Tratat.
Pe rolul CJE s-au aflat cauzele reunite Akos Nadasdi și I. N. contra autorităților ungare, soluționate prin Hotărârea din 5 decembrie 2006, Curtea stabilind că art.90 par.1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de legea maghiară privind taxele de înmatriculare, asemănătoare celei introduse de autoritățile române.
În aceste condiții, se reține că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei pe poluare contravin dispozițiilor Tratatului, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor. discriminarea este creată de legiuitor prin faptul că acesta a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării pe teritoriul național, deși din preambulul OUG nr.50/2008 rezulta că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implica instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal și motivat pârâta Direcția Generala a Finanțelor Publice a Municipiului București, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, arătând în esență următoarele:
1. În mod nelegal instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice sector 1.
În conformitate cu dispozițiile art.1 din O.U.G. nr.50/2008, privind taxa de poluare si H.G. nr.686/2008, privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr.50/2008, se stabilește temeiul legal al incasarii acestei taxe de poluare achitată de către contribuabil cu ocazia înmatriculării autoturismului, arătându-se faptul că aceasta taxă de poluare a fost instituită de organul legislativ respectând normele de drept comunitar si in scopul asigurării protecției mediului si finanțării unor programe si proiecte pentru protecția mediului.
De asemenea prin actul normativ menționat mai sus, in cadrul articolul 1, se arată cărui buget se face venit taxa de poluare incasata, astfel că instituția căreia ii revine obligația administrării si gestionarii acestui bugetului in calitate de titular este, Administrația F. pentru Mediu; "(1) Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului", organului fiscal revenindu-i numai obligația calculării taxei de poluare (art.3 alin.1 lit.a) si b) din HG 686/2008) si incasarii acestei taxe prin Trezoreria Statului in cuprinsul dispozițiilor art.5 alin.4 din O.U.G. nr.50/2008 aratandu-se inca odată destinatarul acestor sume de bani provenite din incasarea taxei de poluare: "Taxa se plătește de către contribuabil . deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu".
Actul normativ in baza căruia a fost achitata taxa de poluare de către petenta (respectiv O.U.G nr.50/2009, prin normele sale de aplicare H.G. nr.686/2008) arata si expune pe larg in cadrul art.3 alin.5-8 modalitatea in care se transfera suma incasata cu titlu de taxa de poluare de către Trezoreria Statului către destinatarul acestei taxe de poluare - Administrația F. Pentru Mediu respectiv".
Având in vedere faptul ca taxa de poluare achitata de către intimata-petenta, nu se face venit la bugetul de stat aflat in administrarea organului fiscal Administrației Finanțelor Publice Sector 1, conform dispozițiilor art.16 din O.G. nr.92/2003, prin achitarea taxei de poluare de către acesta, intre instituția recurentă si intimata reclamanta, nu exista niciun raport juridic fiscal, privind incasarea acestei taxe de poluare.
2.Instanța de fond in mod nelegal a respins cererea de chemare in garanție a Administrației F. pentru Mediu formulata.
Conform art.60 C.pr.civ. "partea poate sa cheme in garanție o alta persoana împotriva căreia ar putea sa se îndrepte, in cazul cand ar cădea in pretentiuni cu o cerere in garanție sau in despăgubire."
De asemenea, potrivit art.61 alin.l C.pr.civ. "cererea făcuta de parat se va depune o data cu întâmpinarea; cand întâmpinarea nu este obligatorie, cererea se va depune cel mai târziu la prima zi de infatisare."
Asa cum s-a arătat mai sus (pct.1 supra) Fondul pentru Mediu, administrat de Administrația F. pentru Mediu, este beneficiarul real al taxei pe poluare achitata de intimantal-reclamanta, Administrația Finanțelor Publice Sector 1, având numai atribuția legala de stabilire a cuantumului taxei de poluare.
întrucât prin plata taxei de poluare de către petenta in temeiul dispozițiilor O.U.G. nr.50/2008 către Fondul Pentru Mediu, s-a născut un raport juridic intre cele doua parti, reclamantul, in eventualitatea in care s-ar constata de către instanța nelegalitatea plații acestei taxe de poluare putând solicita restituirea acestei taxe numai de la destinatarul dreptului legal de incasare a acestei sume - Administrația F. Pentru Mediu.
3.In ceea ce privește fondul cauzei, s-a arătat ca instanța de fond in mod nelegal a admis acțiunea, având in vedere considerentele următoare:
Astfel, O.U.G. nr. 50/2008 stabilește, potrivit dispozițiilor art. 1, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit dispozițiilor art. 4, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Totodată, motivarea instanței in sensul ca prin instituirea acestei taxe de poluare s-a produs o incalcare a Tratatului de aderare a României este nefondata, intrucat analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, în speță nu sunt încălcate dispozițiile art. 110 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene.
Astfel, potrivit dispozițiilor enunțate anterior, niciun stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele altor țări membre ale Comunității unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Taxa de poluare a intrat in vigoare incepand cu data de 1 iulie 2008, prin O.U.G. nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, la data intrării ei in vigoare abrogandu-se art.214 indice1- 214 indice 3 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare.
In condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabila, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii si introducerea ei in Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, prin art. 1 pct. 202 din Legea nr. 343/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003.
In ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicita restituirea sumei reprezentând taxa de poluare, in completarea celor de mai sus, s-a arătat că restituirea de sume de la buget la cerere se realizează in condițiile stabilite de art. 117 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare. Ori, restituirea solicitata nu poate fi incadrata in niciuna din situațiile stabilite de art. 117 lit. a) - h) din actul normativ menționat, sumele fiind plătite in temeiul unui text prevăzut de lege (similar cu taxele percepute pentru eliberarea documentelor de identificare, respectiv carte de identitate, pașaport etc).
Totodată, din textul O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se retine ca este vorba de restituirea taxei de poluare numai in anumite condiții, condiții reglementate in art.8 din OUG nr.50/2008.
In drept, recursul a fost întemeiat pe art.304. pct.9 Cod Procedura Civila..
Legal citată, intimata E. AVlA GREEN ENERGY TEHNOLOGIES S.R.L. nu a depus întâmpinare la dosar, dar a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 304 indice 1 Cod pr.civ., Curtea a reținut următoarele:
Nu este fondată critica cu privire la faptul că în mod nelegal instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a AFP Sector 1.
Pentru a avea calitate procesuala pasiva . sa existe identitate intre persoana (autoritatea fiscala) parata si cel obligat in cadrul raport juridic fiscal dedus judecații.
Se reține ca prin acțiune intimatul reclamant a susținut ca a achitat taxa de poluare a cărei restituire o solicita, la AFPS 1, iar potrivit prevederilor art. 2 din OMFP nr. 1899/2004, restituirea sumelor plătite ca si obligații fiscale, cum sunt si cele solicitate de reclamant in prezenta cauza, se efectueaza la cererea contribuabilului.
Intimata reclamantă a achiziționat un autovehicul folosit provenind dintr-un stat membru UE (Germania), cu data primei înmatriculări în acest stat 07.09.2007 (f.39 dosar fond), pentru înmatricularea căruia în România i s-a impus o taxă pe poluare în cuantum de_ lei, achitată cu chitanța . nr._/05.03.2009, conform deciziei de calcul nr._/27.02.2009 emise de pârâta A.F.P. Sector 1 în baza prevederilor OUG nr.50/2008.
Potrivit art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedura fiscala, se restituie, la cerere, debitorului sumele platite ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale.
Acest text de lege permite, așadar, restituirea directa a sumelor platite ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale, in baza unei cereri de restituire, fara a conditiona restituirea de anularea actului in baza caruia sa facut incasarea sumei.
Prin notiunea de prevederi legale trebuie intelese atat prevederile interne, cat si cele care izvorasc din tratatele ratificate de Romania, care prin ratificare sunt incorporate in dreptul intern.
Potrivit art.11 alin.(1) și (2) din Constituție, „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Taxa pe poluare pentru autovehicule constituie obligație legală, derivată din reglementările Codului Fiscal și Ordonanța de urgenta a Guvernului 50/2008, contravine art. 90 alin. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene care interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor Tratatului.
Prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României, Bulgariei la Uniunea Europeana statul nostru si-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatului, dinainte de aderare.
Art. 90 par. l din Tratatul de Instituire a Comunității Europene prevede: "Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare". Potrivit aceluiași articol aliniat 1 deci se interzice discriminarea intre produsele importate si cele aparținând pieței interne si care sunt de aceeași natura, iar aliniatul 2 interzice regimurile de protecție împotriva produselor concurente.
Potrivit art.23 din același Tratat, comunitatea are la baza uniunea vamala, care instituie libera circulație a mărfurilor si care implica interzicerea taxelor vamale, dar si a altor taxe in comerțul dintre statele membre.
Prin încasarea acestei taxe nu a fost respectat principiul nediscriminării produselor importate fata de produsele interne, iar din analiza aplicării taxei rezultă că aceasta este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, în cazul unei noi înmatriculări, taxa nu mai este percepută.
La aceeași concluzie a ajuns si Curtea de Justiție a Comunității Europene in cauza C-402/09 T. împotriva Statului roman prin Ministerul Finanțelor si Economiei, Direcția Generala a Finanțelor Publice Sibiu, A.F.P. Sibiu, Administrația fondului pentru mediu si Ministerul Mediului, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu (România), care in data de 7.04.2011 a declarat ca taxa de poluare conform O.U.G.50/2008 este discriminatorie.
Din aceste motive, in baza textelor de lege menționate, a art. 304 ind. 1 si 312 C. proc.civ., Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința civilă recurată în sensul că va admite cererea de chemare în garanție.
Va obliga pe chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu să restituie pârâtei suma de 10.297 lei reprezentând taxă de poluare, pentru următoarele motive: O.U.G. 50/2008 stabilește, că taxa de poluare se face venit la Fondul pentru mediu. Acest fond este gestionat de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru mediu; - Taxa este condiție obligatorie pentru înmatricularea autovehiculelor în România. Este adevărat că această taxă se calculează de autoritatea fiscala competenta, dar potrivit art. 5 alin. 4 din O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, „Taxa se plătește de către contribuabil . deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu."
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTOR 1 A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.3029/10.07.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX–a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă . ENERGY TEHNOLOGIES SRL și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Modifică în parte sentința civilă recurată în sensul că admite cererea de chemare în garanție.
Obligă pe chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu să restituie pârâtei suma de 10.297 lei reprezentând taxă de poluare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.04.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
B. V. V. D. U. D.
GREFIER
C. D.
Red.jud.V.D
Tehnored. CB
2 ex./26.05.2014
Tribunalul București - Secția a IX-a
C. Administrativ și Fiscal
Jud.fond.B. S.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2591/2014. Curtea de... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 9539/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
