Anulare act administrativ. Sentința nr. 1180/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1180/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-04-2014 în dosarul nr. 1171/33/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1180
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 09.04.2014
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: C. P.
GREFIER: C. B.
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul M. Z. PRIN PRIMAR, cu sediul în municipiul Z., Piața I. M. nr. 3, județul S., în contradictoriu cu pârâtul M. D. REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE – ÎN CALITATE DE AUTORITATE DE MANAGEMENT PENTRU PROGRAMUL OPERAȚIONAL REGIONAL 2007-2013, cu sediul în București, ., Latura Nord, sector 5, având ca obiect –„anulare act administrativ-Nota privind reducerile procentuale pentru contractul de finanțare SMIS 7723 beneficiar UAT M. Z.”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, în ordinea listei, NU au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită și că reclamantul, prin cererea de chemare în judecată cât și pârâtul, prin întâmpinare, au solicitat și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu art. 223 coroborat cu art. 411 alin. 1 pct. 2 Noul Cod de procedură civilă.
Având în vedere că s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, Curtea procedând la verificarea competenței potrivit disp. art. 131 din Noul Cod de procedură civilă, din oficiu, invocă excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel București, raportat la disp. art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, constatând că reclamantul din prezenta cauză a optat pentru sesizarea instanței de la sediul său, respectiv Curtea de Apel Cluj, raportat la obiectul prezentei cauze și la natura juridică a contractului de finanțare în temeiul căruia Curtea de Apel Cluj și-a declinat competența către Curtea de Apel București.
În temeiul art. 394 Noul Cod de procedură civilă, republicat, reține cauza în pronunțare pe excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu.
CURTEA,
Deliberând asupra excepției necompetenței teritoriale, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj sub nr._, reclamantaul M. Z., în contradictoriu cu pârâtul M. D. REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE – ÎN CALITATE DE AUTORITATE DE MANAGEMENT PENTRU PROGRAMUL OPERAȚIONAL REGIONAL 2007-2013, a solicitat anularea Notei privind aplicarea reducerilor procentuale pentru Contractul de finanțare SMIS 7723 nr._/28.12.2012 și a Notei de respingere a pretențiilor beneficiarului nr._/14.05.2013 și obligarea pârâtului la rambursarea valorii integrale a Actului adițional nr. 2/24.07.2012 la Contractul de lucrări nr._/16.09.2011 încheiat cu Asocierea . și . fără aplicarea reducerii procentuale de 25 % din valoarea acestuia.
Prin Sentința civilă nr. 25 din data de 28.01.2014, Curtea de Apel Cluj a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.
În considerentele hotărârii de declinare a competenței, Curtea de Apel C. a reținut că la art. 23 alin. (1) din Contractul de finanțare încheiat între părți, este inserată prevederea potrivit căreia, în eventualitatea unui litigiu între AMPOR și beneficiar, litigiul va fi soluționat de instanțele judecătorești competente material din raza teritorială a Municipiului București.
În această situație, a constatat că între părți a avut loc stabilirea convențională a competenței teritoriale,potrivit art. 126 din Codul de procedură civilă.
La termenul de judecată din data de 09.04.2014, Curtea de Apel București, procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 131 din Codul de procedură civilă, a invocat excepția necompetenței teritoriale, prin raportare la art. 10 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Analizând, cu prioritate, excepția necompetenței teritoriale, Curtea reține următoarele:
Dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 care reglementează competența materială și teritorială în materia contenciosului administrativ sunt dispoziții de ordine publică, nefiind permisă derogarea de la acestea, prin convenția părților.
Astfel, dispozițiile art. 10 alin. (3) din acest act normativ instituie o competență teritorială alternativă în favoarea reclamantului, legiuitorul recunoscând dreptul acestuia de a opta între instanța de la domiciliul său și instanța de la sediul autorității pârâte.
Curtea constată că, prin inserarea în cuprinsul art. 23 alin. (1) din Contractul de finanțare, a prevederii potrivit căreia, în eventualitatea unui litigiu între AMPOR și beneficiar, litigiul va fi soluționat de instanțele judecătorești competente material din raza teritorială a municipiului București, se încalcă dreptul de opțiune prevăzut de legiuitor în favoarea reclamantului, acesta fiind constrâns să se adreseze instanțelor de la sediul autorității pârâte, clauza fiind așadar contrară dispozițiilor art. 10 alin. (3) Legea nr. 554/2004.
Se impune precizarea că, semnarea contractului de finanțare de către beneficiar, respectiv reclamantul din prezenta cauză, nu echivalează cu exprimarea de către acesta a unui drept de opțiune în favoarea instanței de la domiciliul pârâtului, întrucât această interpretare ar fi posibilă numai în cazul unui contract de drept privat încheiat în urma unei negocieri și în cadrul căruia părțile contractuale se află pe poziții de egalitate.
Or, în cazul de față este vorba despre un contract de drept administrativ în cadrul căruia autoritatea publică, în calitate de finanțator, are o poziție supraordonată beneficiarului, clauzele contractuale fiind impuse beneficiarului și nu negociate de pe poziții egale.
În aceste condiții, Curtea apreciază că prin semnarea contractului de finanțare reclamantul nu și-a exprimat opțiunea pentru soluționarea eventualelor litigii de către o instanță judecătorească din municipiul București, întrucât nu a avut efectiv dreptul de a opta liber, astfel cum acesta îi este recunoscut de dispozițiile art. 10 alin. (3) Legea nr. 554/2004.
Un argument în acest sens îl constituie și împrejurarea că, inițial, reclamantul a sesizat Curtea de Apel Cluj cu acțiunea în contencios administrativ, optând, așadar, pentru instanța de la sediul său și nu pentru cea de la sediul autorității pârâte, poziția acestuia, exprimată în răspunsul la întâmpinare de la filele 207-208 din dosarul Curții de Apel Cluj și în cadrul dezbaterilor,fiind în sensul respingerii excepției necompetenței teritoriale.
În concluzie, Curtea apreciază că prevederea contractuală de la art. 23 alin. (1) din Contractul de finanțare încalcă dreptul de opțiune al reclamantului, astfel cum este consacrat de dispozițiile art. 10 alin. (3) Legea nr. 554/2004, neputând produce efecte în ceea ce privește competența teritorială care rămâne la alegerea reclamantului, cu precizarea că, prin sesizarea Curții de Apel Cluj, aceasta a optat deja pentru instanța de la sediul său și nu pentru instanța de la sediul pârâtului.
Pe de altă parte, Curtea constată că, astfel cum rezultă din analiza prevederilor art. 21 alin. (3) din Contractul de finanțare, acestea se aplică în eventualitatea unui litigiu survenit în executarea contractului.
Prin urmare, chiar dacă s-ar trece peste argumentele nelegalității clauzei contractuale prin raportare la dispozițiile art. 10 alin. (3) Legea nr. 554/2004, Curtea constată că prezentul litigiu nu ține de executarea contractului de finanțare, întrucât nu privește modul de îndeplinire de către părți a obligațiilor asumate prin acest contract, ci are ca obiect anularea unor acte administrative emise de autoritatea pârâtă în urma procedurii de control vizând respectarea prevederilor în materia achizițiilor publice și nu aspecte ce țin de executarea contractului de finanțare.
Astfel, litigiul nu se referă la executarea obligațiilor izvorâte din contractul de finanțare ci la acte administrative emise de pârât în cadrul procedurii reglementate de OUG nr. 66/2011, acte a căror legalitate este contestată.
În concluzie, având în vedere argumentele expuse, Curtea va admite excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel București și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj.
Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 21 din Codul de procedură civilă, va constata ivit conflictul negativ de competență și va dispune înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel București.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul M. Z. PRIN PRIMAR, cu sediul în municipiul Z., Piața I. M. nr. 3, județul S., în contradictoriu cu pârâtul M. D. REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE – ÎN CALITATE DE AUTORITATE DE MANAGEMENT PENTRU PROGRAMUL OPERAȚIONAL REGIONAL 2007-2013, cu sediul în București, ., Latura Nord, sector 5, în favoarea Curții de Apel Cluj.
Constată ivit conflictul negativ de competență.
Dispune înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.04.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
C. P. C. B.
Red. Jud. CP
2 ex./2014
| ← Obligare emitere act administrativ. Hotărâre din 07-03-2014,... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2591/2014. Curtea de... → |
|---|
