Anulare act administrativ. Decizia nr. 157/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 157/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-01-2014 în dosarul nr. 618/98/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 157
Ședința publică din data de 13 ianuarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. D.
JUDECĂTOR - A. V.
JUDECĂTOR - M. M. P.
GREFIER - E. S.
Pe rol se află soluționarea recursurilor promovate de recurenta-reclamantă T. D. (fostă C.) în contradictoriu cu recurenții-pârâți Agenția Națională de Administrare Fiscală București și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești împotriva sentinței civile nr. 5957/22.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. în dosarul nr._ având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 06 ianuarie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, pentru a acorda părților posibilitatea de a depune la dosarul cauzei concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi 13 ianuarie 2014, când în aceeași compunere a pronunțat următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Ialomița la data de 29 februarie 2012, sub nr._, reclamanta T. D. (fostă C.) a chemat în judecată AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA, solicitând anularea ordinului nr. 2751 din 29 iulie 2011, emis de pârâta, reintegrarea în funcția avută, cu plata despăgubirilor egale cu drepturile salariale de care a fost lipsită, precum și a celorlalte cheltuieli făcute ca urmare a trecerii pe o funcție inferioară (naveta zilnica, cheltuieli legate de transferul in interesul serviciului).
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că măsura eliberării sale din funcția avută este abuzivă și cu încălcarea Legii nr.188/1999, întrucât la nivelul A.F.P. Urziceni nu a avut loc nici reorganizare, iar reclamantei nu i s-a pus la dispoziție o listă a posturilor vacante de natura celui ocupat, deși astfel de posturi existau. În sfârșit, sub aspect formal, reclamanta consideră că ordinul emis și pe care-l atacă nu îndeplinește condițiile cerute de lege în sensul că nu cuprinde motivele de fapt care au determinat eliberarea sa din funcție .
În dovedirea cererii sale, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri .
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea sa pe dispozițiile Legii nr.188/1999.
Parata Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița (in continuare DGFP Ialomița) a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea Ordinului emis de ANAF; excepția prescripției dreptului la acțiune cu motivarea ca ordinul contestat i-a fost comunicat reclamantei la data de 01.08.2011, iar acțiunea a fost introdusă la data de 29.02.2012, cu depășirea termenului de prescripție de 6 luni. Totodată, invoca inadmisibilitatea acțiunii motivat de faptul că nu a fost îndeplinită procedura administrativă prealabilă. Pe fondul cauzei, solicita respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 642/2012, Tribunalul Ialomița a declinat competența în favoarea Curții de Apel București, Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal, instanță pe rolul căreia cauza a fost înregistrată sub același număr_ .
La primul termen de judecata in fața Curții de Apel, reclamanta a precizat cadrul procesual pasiv, indicând ca parat și emitentul Ordinului contestat – ANAF.
Paratul ANAF a depus întâmpinare (filele 72 si urm), prin care a invocat exceptia lipsei calității sale procesuale pasive in ceea ce priveste capatul de cerere privind reintegrarea in functia publica detinuta anterior, la plata unei despagubiri egale cu diferenta de salarii indexate, plata cheltuielilor cu naveta zilnica. De asemenea, același pârât a invocat prescripția dreptului la acțiune in ceea ce privește anularea ordinului ANAF și inadmisibilitatea actiunii pentru neindeplinirea procedurii administrative prealabile. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
Prin sentința civilă nr. 5957/22.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. în dosarul nr._ , au fost respinse ca nefondate excepțiile invocate de pârâte; a fost admisă în parte acțiunea; a fost anulat Ordinul nr. 2751 /29.07.2011 al Președintelui ANAF și au fost obligate pârâtele la reintegrarea reclamantei în funcția publică de Șef administrație adjunct -administrarea veniturilor statului la A.F.P Urziceni; a fost obligată D.G.F.P.M Ialomița la plata unei despăgubiri egale cu diferența de salarii indexate, majorate, reactualizate pe perioada de la eliberarea din funcție la data de 01.08.2011 si până la data reîncadrării în aceeași funcție; au fost respinse în rest celelalte capete de cerere, ca nefondate.
În motivarea sentinței, s-au reținut următoarele:
- Cu privire la excepțiile invocate:
a)excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de ANAF, respectiv DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA sunt neintemeiate. Astfel după cum s-a reținut in cuprinsul incheierii de sedinta din data de 21.05.2012 (fila 7 dosar C.), reclamanta, prin apărător, a precizat în mod expres că solicita introducerea in cauza in calitate de parat a ANAF având in vedere că acesta este emitentul ordinului contestat în speță, calitatea procesuala fiindu-i, așadar, atrasă ca urmare a calității sale de emitent al actului administrativ contestat. În consecință, pentru aceleași considerente, este neintemeiata si exceptia lipsei calitatii procesuale active a DGFP Ialomița;
b)exceptia inadmisibilitatii pentru lipsa procedurii prealabile este, de asemenea, neîntemeiată și urmează a fi respinsa. Astfel, din cercetarea inscrisurilor filelor 193, 181-186 dosar rezultă faptul că reclamanta (cu numele „C.” la acea dată) a formulat plangere prealabila inregistrata sub nr._/_/2011, expediata prin e-mail joi, 28 iulie 2008, ora 09.38 (fila 183) careia parata ANAF i-a formulat raspuns (fila 193). Desi nu a fost intitulata plangere prealabila, reclamanta a formulat o . critici cu privire la reorganizarea posturilor AFP Urziceni- I. și cu privire la faptul că exista posturi vacante care nu au fost trecute pe lista. In plus, reclamanta arata expres faptul că apreciaza ca i-au fost incalcate drepturile de functionar public si solicita luarea unor masuri pentru indreptarea acelor nelegalitati. Or, sesizarea formulata de reclamanta, chiar fara a fi intitulata expres plangere prealabila, are caracterul unei atare plângeri in sensul art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, prin insusi conținutul său.
c)excepția prescripției dreptului la acțiune este, de asemenea, neintemeiata si urmeaza a fi respinsa. Conform art. 11 alin. 1 lit. a din Legea nr. 554/2004, acțiunea in anularea actului administrativ se introduce in termen de 6 luni de la data comunicarii raspunsului la plangerea prealabila. Or, astfel dupa cum instanta a indicat, reclamantei i s-a raspuns prin adresa nr._/10.10.2011 (fila 193 dosar), iar actiunea a fost expediata Tribunalului I. prin posta, data predarii plicului la oficiul postal al expeditorului fiind 27.02.2012 (fila 19 dosar), actiunea fiind, așadar, introdusa cu respectarea termenului de 6 luni.
2) Cu privire la fondul litigiului
a) Situatia de fapt:
În fapt, prin Ordinul Președintelui ANAF nr. 2751/29.07.2011, urmare a reorganizarii DGPF I. aparat propriu si unitati subordonate, s-a dispus eliberarea reclamantei (fosta C.) din funcția publică teritoriala de conducere de șef administrație adjunct – administrarea veniturilor statului, grd II, cls 78 la AFP mun. Urziceni din cadrul DGFP I. conform dispozitiilor art. 99 coroborate cu art. 100 din Legea nr. 188/1999.
În preambului actului administrativ contestat s-au retinut ca temeiuri legale, intre altele: Ordinele președintelui ANAF nr. 2180/2011, 2262/2011, 2306/2011, optiunea reclamantei nr._/2011.
b) Referitor la analiza motivelor de nelegalitate invocate, Curtea reține:
Critica reclamantei cu privire la nemotivarea Ordinului contestat in fapt si in drept nu este intemeiata. Din continutul ordinului rezulta faptul ca eliberarea din functie a fost dispusa ca urmare a reorganizarii instituției cu care reclamanta avea raporturi de serviciu, iar ordinele invocate, care au stat la baza masurii reprezinta insusi temeiul de drept, dublat de Legea nr. 188/1999, de asemenea, retinuta in preambulul ordinului contestat. Problema de a cunoaste daca prin Ordinul nr. 2306/2011 s-a menținut la nivelul AFP Urziceni postul reclamantei reprezinta o problema de temeinicie, iar nu de nelegalitate (prin nemotivare) a actului administrativ.
Mai invoca reclamanta ca ordinul nu permite identificarea temeiului juridic concret al eliberarii din functie. Teza reclamantei nu este intemeiata cata vreme in cuprinsul ordinului se prevede expres ca eliberarea din funcție s-a dispus ca urmare a reorganizării DGPF I. aparat propriu si unitati subordonate.
Susținerea reclamantei cu privire la încălcarea art. 99 alin. 5 și 6 din Legea nr. 188/1999 este, de asemenea, nefondata, dat fiind faptul că insași reclamanta a depus lista posturilor vacante și reorganizate (filele 14-16). De asemenea, prin adresa nr._/09.08.2011 a DGFP I. se mentioneaza ca posturile de conducere despre care nu a fost insțiintata erau ocupate prin promovarea temporara a unor funcționari publici in funcțiile respective și care aveau raporturile de serviciu modificate la data de 30.06.2011 prin ordin ANAF.
Curtea reține, insa, ca deși in cuprinsul actului administrativ contestat s-a retinut ca motiv de eliberare din functie a reclamantei reorganizarea DGPF I. - aparat propriu si unitati subordonate, in realitate, astfel dupa cum rezulta din statele de functii emise anterior datei de 01.08.2011, cat si ulterior acestei date (01.08.2011 fiind luata ca reper intrucat de la aceasta data a fost eliberata reclamanta din functie), AFP Urziceni nu a fost reorganizata prin reducerea postului ocupat de reclamanta (postul de sef administratie adjunct-administrarea veniturilor statului nu a fost desființat el fiind prevazut si ulterior datei de 01.08.2011 in statul de functii, filele 213-225 dosar). Așa fiind, față de existența postului de șef administrație adjunct-administrarea veniturilor statului in cadrul AFP Urziceni, nu se poate susține cu temei măsura eliberării reclamantei din funcție pe motiv că postul a fost desființat. Pentru ca măsura eliberării din funcție motivata de desființarea postului ca urmare a reorganizării să fie legitimă, desființarea postului trebuie să fie reală, serioasă și efectivă, insă probatoriul administrat demonstrează contrariul.
Așa fiind, Curtea va anula Ordinul nr. 2751/29.07.2011 al Presedintelui ANAF. In consecinta, in vederea repunerii reclamantei in situatia anterioara – ca efect al anularii actului administrativ – Curtea va obliga paratele la reintegrarea reclamantei in funcția publica de șef administratie adjunct – administrarea veniturilor statului la Administratia Finanțelor Publice Urziceni, functie detinuta anterior Ordinului atacat. Va obliga parata DGFP I. la plata unei despăgubiri egale cu diferența de salarii indexate, majorate, reactualizate pe perioada de la eliberarea din functie la data de 01.08.2011 și până la data reîncadrării în aceeași funcție.
Referitor la cheltuielile cu naveta zilnica si transferul in interesul serviciului, Curtea urmeaza sa respinga aceste capete de cerere ca neintemeiate.
Curtea retine ca prin adresa nr._/01.08.2011 a DGFP I. i s-a adus la cunostinta reclamantei ca incepand cu data de 01.08.2011 conform ordinului nr. 2306/2011 este incadrata in functia publica de conducere sef serviciu registru Contribuabili Declaratii Fiscale si Bilanturi Persoane Juridice, iar ulterior, la cererea reclamantei din 21.11.2011 prin adresa nr._/24.11.2011 DGPF I. si-a dat acordul pentru modificarea raportului de serviciu prin transfer in interesul serviciului in cadrul AFP Jibou in funcția de consilier superior incepand cu data de 01.12.2011. Așadar, reclamanta a optat pentru functia din cadrul AFP Slobozia, iar transferul la AFP Jibou s-a efectuat la cererea acesteia, reclamanta motivand in ordinul de deplasare nr. 334/28.11.2011 ca nu solicita cheltuieli intrucat dispune de transport gratuit. Pe de alta parte, Curtea reține faptul că reclamanta nu a probat efectuarea acestor cheltuieli (cu naveta si transferul in interesul serviciului).Despagubirile morale solicitate nu sunt întemeiate, reclamanta neproband existenta unei legături directe de cauzalitate intre afectiunile medicale, stresul, vatamarea morala afirmate și actul administrativ vatamator. Cheltuielile de judecata solicitate nu au fost probate, acestea urmand a fi respinse.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanta T. D. (fostă C.), cât și pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești.
În motivarea recursului său, recurenta-reclamantă a arătat că este nemulțumită de respingerea capetelor de cerere privind plata despăgubirilor reprezentând contravaloarea cheltuielilor cu naveta zilnică, contravaloarea cheltuielilor legate de transferul în interesul serviciului și a daunelor morale. Se mai arată că prima instanță a greșit prin obligarea DGFPM Ialomița la plata unei despăgubiri egale cu diferența de salarii indexate, majorate, reactualizate pe perioada de la eliberarea din funcție la data de 01.08.2011 si până la data reîncadrării în aceeași funcție, deoarece ordinul de eliberare din funcție a fost emis de ANAF și acesta trebuia să fie cel obligat.
În motivarea recursului său, recurenta-pârâtă ANAF a invocat, în esență, următoarele motive de recurs:
1.Hotărârea instanței de recurs a fost dată cu aplicarea greșită a legii (304 pct. 9 Cod de Procedură Civilă ) în ceea ce privește respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune, sub aspectul anulării ordinului.
2. Hotărârea instanței de recurs a fost dată cu aplicarea greșită a legii (304 pct. 9 Cod de Procedură Civilă ) în ceea ce privește respingerea excepției inadmisibilității acțiunii, în ceea ce privește anularea ordinului.
3. Hotărârea instanței de recurs a fost dată cu aplicarea greșită a legii (304 pct. 9 Cod de Procedură Civilă ) în ceea ce privește obligarea pârâtelor la reintegrarea reclamantei în funcția publică, în situația în care recurenta-pârâtă nu are calitate procesuală pasivă pe acest capăt de cerere.
4. Hotărârea instanței de recurs a fost dată cu aplicarea greșită a legii (304 pct. 9 Cod de Procedură Civilă ) în ceea ce privește anularea Ordinului nr. 2751/ 29.07.2011 al Președintelui ANAF.
În temeiul art. 242 Cod de Procedură Civilă, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa.
În motivarea recursului său, recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești a arătat că hotărârea este lipsită de temei legal, dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recrus prev. de art. 304 pct. 9 Cod de Procedură Civilă.
Astfel, se critică greșita respingere a excepției inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile, greșita respingere a excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, iar pe fond greșita anulare a ordinului atacat.
În temeiul art. 242 Cod de Procedură Civilă, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa.
Recurenta-pârâtă DGRFP Ploiești a formulat întâmpinare la recursul reclamantei, solicitând respingerea acestuia și admiterea recursurilor pârâtelor.
Analizând cauza de față prin prisma recursurilor declarate, precum și a a apărăilor formulate și a ansamblului probator administrat în cauză, Curtea reține următoarele:
Curtea va analiza cu prioritate motivele din recursurile pârâtelor referitore la greșita respingere a excepției inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, considerând că aceste motive de recurs au prioritate în raport de motivele legate de excepția prescripției și de motivele de recurs legate de fondul cererii de chemare în judecată.
Astfel, sub aspectul îndeplinirii procedurii plângerii prealabile, prima instanță a reținut că reclamanta (cu numele „C.” la acea dată) a formulat plângere prealabila înregistrata sub nr._ /_ /2011, expediata prin e-mail joi, 28 iulie 2008, ora 09.38 (fila 183), căreia parata ANAF i-a formulat răspuns (fila 193). Deși nu a fost intitulata plângere prealabila, reclamanta a formulat o . critici cu privire la reorganizarea posturilor AFP Urziceni- I. și cu privire la faptul că exista posturi vacante care nu au fost trecute pe lista. In plus, reclamanta arata expres faptul că apreciază ca i-au fost încălcate drepturile de funcționar public si solicita luarea unor masuri pentru îndreptarea acelor nelegalități. Or, a reținut prima instanță, sesizarea formulata de reclamanta, chiar fara a fi intitulata expres plângere prealabila, are caracterul unei atare plângeri in sensul art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, prin insusi conținutul său.
Curtea constată că, contrar celor reținute de prima instanță, că petiția nr._ /_ /2011 din 28 iulie 2011, trimisă prin email (filele 181-183 dosar fond) nu poate fi considerată plângere prealabilă în raport cu ordinul atacat, respectiv Ordinul nr. 2751/ 29 iulie 2011.
Astfel, nu faptul că această petiție nu a fost intitulată plângere prealabilă este relevant, acest aspect invocat de recurenta pârâtă ANAF nefiind esențial; calificarea unei cereri se face în raport de conținutul ei, iar nu în raport de titlul dat de persoana în cauză, care poate fi și lipsită de suficiente cunoștințe juridce pentru a-l intitula corespunzător.
Nici măcar faptul că petiția a fost formulată cu o zi înainte de emiterea ordinului atacat, nu este esențial pentru a o descalifica ca și plângere prealabilă în raport de acest ordin; daca prin această plângere făcută anterior se critică aspectele ce fac obiectul actului administrativ emis imediat după, Curtea nu poate considera, strict teoretic, că plângerea nu există, trebuind să fie în mod obligatoriu și formal introdusă neapărat după emiterea actului administrativ; dacă reclamanta are suficiente indicii că un anumit act administrativ va fi emis pe viitor, nimic nu o poate obliga să aștepte emiterea acetuia și abia apoi să ceară revocarea lui.
Potrivit prev. art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554 /2004, „înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.”
Or, Curtea apreciază că disp. art. 7 din lege nu trebuie interpretate într-un sens restrictiv și formalist, ci trebuie citite în lumina scopului avut în vedere de legiuitor la data edictării normei; acest scop a fost acela de a permite organului administrativ să revoce unilateral actul administrativ cu privire la care se intenționează a se formula acțiune în contencios administrativ; cât timp reclamanta a luat cunoștință de formalitățile administrative anterioare emiterii actului administrativ (formalități ce indicau emiterea pe viitor a actului administrativ apreciat de reclamantă ca nelegal), iar aceasta a înțeles să ofere din timp pârâtei posibilitatea revocării actului, nu se poate reține că disp. art. 7 din lege nu au fost respectate în ceea ce privește scopul avut în vedere de legiuitor.
Dar, așa cum s-a arătat mai sus, este esențial ca prin conținutul acestei petiții, cu dată anterioară, să se fi criticat chiar ceea ce face obiectul actului administrativ a cărui anulare se solicită.
Cercetând conținutul petiției, Curtea constată că se critică aspecte legate de reorganizarea posturilor AFP Urziceni- I., se fac referiri la faptul că ar exista posturi vacante care nu au fost trecute pe listă, se mai arată că apreciază ca i-au fost încălcate drepturile de funcționar public si se solicita luarea unor masuri pentru îndreptarea acelor nelegalități. Nicăieri în cuprinsul acestei petiții nu se face referire în concret la măsura ce face obiectul Ordinului atacat, respectiv eliberarea reclamantei din funcția publică teritorială de conducere de șef de administrație adjunct începând cu data de 1 august 2011. Astfel, eliberarea din funcție s-a produs ca efect al acestui ordin, iar nu ca efect al actelor administrative anterioare de reorganizare, cu privire la care reclamanta a exprimat critici în petiția din 28 iulie 2011.
Astfel, procedura plângerii prealabile reprezintă o obligație pentru reclamantul care formulează o cerere în materie de contencios administrativ.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. j) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin plângere prealabila se înțelege “cererea prin care se solicită autorității publice emitente sau celei ierarhic superioare, după caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocării sau modificării acestuia”. În lipsa unei cereri administrative adresate pârâtei, anterior sesizării instanței, nu se poate stabili că există un refuz nejustificat în sensul Legii contenciosului administrativ.
În cauză, reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, condiție de exercitare a dreptului la acțiunea în contencios administrativ, a cărei neîndeplinire în termenele și condițiile prevăzute de lege atrage inadmisibilitatea acestei acțiuni.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că excepția lipsei procedurii prealabile este întemeiată, motiv pentru care Curtea va admite recursurile, va modifica în tot sentința recurată, în sensul că va admite excepția inadmisibilității și va respinge cererea ca inadmisibilă pentru lipsa plângerii prealabile.
Ca urmare a considerării ca fondat a motivului de recurs legat de lipsa plângerii prealabile, Curtea nu va mai analiza celelalte motive de recurs al recurentelor-pârâte.
De asemenea, câtă vreme acțiunea se respinge pentru lipsa plângerii prealabile, motivele de recurs formulate de recurenta-reclamantă devin nefondate, lipsind premisa acordării de despăgubiri, și anume anularea actului administrativ considerat nelegal.
Cu privire la aspectul invocat de recurenta-reclamantă în cadrul ședinței publice de la 06.01.2014, respectiv lipsa calității procesuale pasive a DGFP Ialomița (în prezent stând în proces Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești), Curtea constată că acest aspect a fost soluționat de prima instanță prin respingerea excepției; dacă recurenta-reclamantă avea nemulțumiri în legătură cu acest aspect, trebuia să formuleze motiv de recurs distinct cu privire la soluția dată excepției; în lipsa acestui motiv de recurs, soluția primei instanțe nu mai poate fi modificată pe aspectul calității procesuale pasive a acestei pârâte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de recurenții-pârâți Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în București, Apolodor, nr. 17, sector 5 și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Slobozia, .. 14, județ Ialomița împotriva sentinței civile nr. 5957/22.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. în dosarul nr._ .
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:
Admite excepția inadmisibilității.
Respinge cererea ca inadmisibilă pentru lipsa plângerii prealabile.
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-reclamantă T. D. (fostă C.), cu domiciliul în Jibou, ./A, ., ., județ S. împotriva sentinței civile nr. 5957/22.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.01.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. D. A. V. M. M. P.
GREFIER
E. S.
Data red. 28.01.2014/ 2 ex; red. Jud. AV
sentința civilă. nr. 5957/22.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. în dosarul nr._ judecător fond: – C. M. F.
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 5091/2014.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 470/2014.... → |
|---|
