Obligaţia de a face. Decizia nr. 2951/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2951/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-04-2014 în dosarul nr. 221/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2951
Ședința publică din data de 10 aprilie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. G. S.
JUDECĂTOR: I. R.
JUDECĂTOR: D. C. V.
Grefier: E. Chirănuș
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București - în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 4 împotriva sentinței civile nr.1775/03.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Gherghița-M. D. M. și intimata pârâtă Instituția P. București – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că intimata-reclamantă a depus întâmpinare la data de 07.03.2014, în 2 exemplare.
Având în vedere că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 pct.2 C., Curtea o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului București - Sectia a IX-a C. Administrativ si Fiscal sub nr.sub nr._ /CA/2012, astfel cum a fost precizata la 13.02.2013 (f.64), reclamanta Gherghița-M. D. M., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 4 prin Direcția G. a Finanțelor Publice București, a solicitat instantei sa dispuna anularea deciziei privind stabilirea taxei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule inregistrata sub nr._ din 23.01.2012 emisa de AFPS 4 si restituirea sumei de 7.411 lei, achitata conform chitantei nr._/23.01.2012 cu titlu de taxa emisii poluante provenite de la autovehicule, precizand totodata ca renunta la capatul de cerere cu privire la obligarea Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Inmatriculari a Autovehiculelor, la inmatricularea auto fara taxa de poluare.
In motivarea actiunii reclamanta a sustinut, in esenta, ca taxa ce i-a fost impusa la inmatricularea in Romania a autovehiculului marca Ford Focus CC, inmatriculat anterior in Germania, contravine prevederilor dreptului comunitar aplicabil in materie si astfel se impune restituirea acesteia.
In drept au fost invocate prevederile art 110 din TFUE.
In sustinerea actiunii au fost depuse inscrisuri, iar actiunea a fost legal timbrata.
Dupa precizarea actiunii, parata nu a formulat intampinare.
Prin sentința civilă nr. 1775/03.04.2013, Tribunalul București a admis in parte actiunea, astfel cum a fost precizata, a luat act că reclamanta a renuntat la capatul de cerere privind obligarea Institutiei P. Municipiului Bucuresti-Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Inmatriculari a Autovehiculelor, la inmatricularea fara taxa pe poluare a autovehiculului si a dispus scoaterea din cauza a acestei autoritati; totodată, a anulat decizia privind stabilirea taxei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule nr._/23.01.2012 emisa de AFPS 4 și a obligat parata A.F.P.S 4 sa restituie reclamantei suma de 7.411 lei achitata de aceasta cu titlu de taxa emisii poluante, conform chitantei . nr._/23.01.2012.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, reclamanta a achiziționat un autoturism marca Ford Focus CC, cu nr. de identificare WF0XXXLUDX7M15648 (f.14) inmatriculat pentru prima data in Germania la data de 29.02.2008, iar pentru inmatricularea acestuia in Romania a fost nevoita sa plateasca taxa pentru emisii poluante provenite de la autovehicule in cuantum de 7.411 lei, conform deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._/23. 01.2012 emisa de AFPS 4 (f.66), suma pe care a achitat-o cu chitanta . nr._/23.02.2012 (f. 68), dar pe care o considera perceputa nelegal in raport cu prevederile art. 110 par. 1 din TFUE.
Tribunalul a considerat că sunt nelegale pretinderea și refuzul de restituire a taxei de către pârâta DGFPMB-AFPS4, cea care a calculat și a încasat suma de la reclamanta, nefiind deci un simplu încasator care să se conformeze dispozițiilor AFM.
Sub acest aspect, tribunalul a reținut că, potrivit art. 3 din OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datoreaza aceasta taxa pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite in Reglementarile privind omologarea de tip si eliberarea cartii de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrarilor publice, transporturilor si locuintei nr. 211/2003. Aceste dispoziții au fost preluate și de art.3 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante, lege care a abrogat OUG nr. 50/2008, dar nu a înlăturat și perceperea discriminatorie a taxei.
Astfel, în temeiul art.4 alin.1 lit.a din Legea nr.9/2012, obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare.
Este adevărat că în alin.2 al aceluiași articol s-a prevăzut că obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării. Însă alin.2 a fost suspendat prin art.1 din OUG nr.1/2012, începând cu 31.01.2012 până la 01.01.2013.
Asadar, obligatia de plata a taxei intervine cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania conform art.4 lit.a, fara ca textul sa faca distinctia nici intre autoturismele produse in Romania si cele in afara acesteia, nici intre autoturismele noi si cele second-hand. Deoarece dispozițiile alin.2 din art.4 din Legea nr.9/2012 au fost suspendate, rezulta ca la momentul achitării taxei de către reclamanta, taxa pentru emisiile poluante era datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima inmatriculare in Romania, nu si pentru cele aflate deja in circulatie și inmatriculate in tara. Asadar, se creeaza o diferenta de tratament fiscal intre autovehiculele inmatriculate in Romania înainte și după . Legii nr.9/2012, astfel cum s-a creat și prin OUG nr.50/2008.
Însă, în conformitate cu art. 110 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene, „Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Astfel, potrivit art. 11 al. 1 și 2 din Constituție, „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Art. 148 al. 2 și 4 din Constituție statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.
Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CEJ în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prev. art. 10 din Tratat.
Tribunalul a mai învederat că, pe rolul Curții Europene de Justiție, s-au aflat cauzele reunite Akos Nadasdi și I. N. contra autorităților ungare, soluționate prin Hotărârea din 5 decembrie 2006, Curtea stabilind că art. 90 par. 1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de legea maghiară privind taxele de înmatriculare, asemănătoare celei introduse de autoritățile române.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Analizand dispozitiile Legii nr.9/2012, tribunalul a constatat ca, pe parcursul anului 2012, pentru un autoturism produs in Romania sau in alte state membre UE nu se percepe taxa la o noua inmatriculare, daca a fost anterior inmatriculat tot in Romania, dar se percepe aceasta taxa la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru UE, daca este inmatriculat pentru prima data in Romania. Reglementata in acest mod, taxa pe poluare diminueaza sau este destinata sa diminueze introducerea in Romania a unor autoturisme second-hand deja inmatriculate . membru, cumparatorii sunt orientati din punct de vedere fiscal sa achizitioneze autovehicule second-hand deja inmatriculate in Romania.
Legea nr.9/2012 este deci contrara art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunitatii Europene, intrucat este destinata sa diminueze introducerea in Romania a unor autoturisme second-hand deja inmatriculate . membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare in acest litigiu, favorizand astfel vanzarea autoturismelor second-hand deja inmatriculate in Romania si vanzarea autoturismelor noi produse in Romania. Or dupa aderarea Romaniei la UE, acest lucru nu este admisibil cand produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atat timp cat norma fiscala nationala diminueaza sau este susceptibila sa diminueze, chiar si potential, consumul produselor importate, influentand astfel alegerea.
Tribunalul a mai remarcat un alt tip de discriminare - intre persoanele care au solicitat inmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008 si cele care inmatriculeaza autoturisme ulterior, doar aceste din urma persoane platesc taxa pentru emisiile poluante, desi este evident ca polueaza si autoturismele primei categorii de persoane. Discriminarea este realizata de legiuitor, care a legat plata taxei speciale de faptul inmatricularii, desi s-a urmarit asigurarea protectiei mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru imbunatatirea calitatii aerului, ceea ce implica instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate in trafic, potrivit principiului poluatorul plateste.
Pe cale de consecință, tribunalul a constatat că taxa a fost în mod nelegal pretinsă de organele fiscale reclamantei, astfel că sunt îndeplinite cerințele art.1 al.1, 2 al.2 și 8 al.1 din Legea nr.554/2004, republicată, pentru ca reclamanta să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei, în conformitate și cu art.18 al.1 din Legea nr.554/2004 republicată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta AFP sector 4 București, solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea căii de atac, recurenta a arătat, în esență că hotărârea este netemeinică și nelegală, pe fond, acțiunea trebuia respinsă ca neîntemeiată, având în vedere că dispozițiile OUG nr. Legii nr. 9/2012 sunt conforme prevederilor dreptului Uniunii Europene.
Prin întâmpinare, intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Recursul este nefondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, Curtea apreciază că sentința recurată este legală și temeinică și își însușește considerentele acesteia.
Curtea reține că, așa cum a constatat și instanța de fond, art. 110 (fost art. 90) TFUE se opune instituirii unei taxe de poluare precum cea reglementată de Legea nr. 9/2012, opinie ce a fost confirmată de jurisprudența CJUE, prin Ordonanța în cauzele conexate C‑97/13 și C‑214/13 (C. și C.).Prin urmare, conform unei jurisprudențe constante a CJUE, contribuabilii au dreptul la restituirea taxei prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului comunitar și, corelativ, statul are obligația de a o restitui. În raport de această împrejurare, sunt vădit neîntemeiate susținerile recurentei referitoare la concordanța legislației naționale cu dispozițiile art. 110 TFUE.
Față de considerentele mai sus expuse și văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 c.p.c. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 prin DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.1775/03.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă GHERGHIȚA-M. D. M. și intimata pârâtă INSTITUȚIA P. BUCUREȘTI – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A AUTOVEHICULELOR, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 10 aprilie 2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
D. G. SeverinIonel RaduDecebal C. V.
GREFIER
E. Chirănuș
Red.DCV, tehnored.EC/2 ex.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2425/2014.... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 4071/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
