Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2425/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2425/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-03-2014 în dosarul nr. 26660/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.2425
Ședința publică de la 27 martie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – A. J.
JUDECĂTOR – A. P.
JUDECĂTOR – R. I. C.
GREFIER - G. P.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de recurentul-reclamant F. T., împotriva sentinței civile nr. 5413 din 05.11.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA SECTORULUI 2 A FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-reclamant personal, lipsind intimata-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții, faptul că, la data de 17.03.2014, prin serviciul registratură, recurentul-reclamant a depus scurte precizări și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2,00 lei.
Curtea procedează la identificarea recurentului-reclamant care se legitimează cu cartea de identitate, totodată ia act de achitarea taxei de timbru și timbru judiciar, în cuantumul stabilit, declarându-se, astfel, legal investită cu soluționarea prezentei cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursul formulat.
Recurentul-reclamant, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, avându-se în vedere motivele expuse pe larg în conținutul acțiunii. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea, în conformitate cu prevederile art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 27.11.2012 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București sub nr._/300/2012, reclamantul F. T. în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. Sector 2 a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, sa dispună a nu fi aplicat de către A.N.A.F. Sector 2 impozitul de 1% prevăzut de art. 77 alin. 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal pentru suplimentarea masei succesorale la cele doua certificate de moștenitor nr. 18 si nr. 19, consemnate in sentința civila nr. 8482/12.11.2009.
În motivarea, în fapt, a cererii, reclamantul a arătat ca piedica introducerii celor doua certificate de moștenitor pentru apartamentul situat in București, sector 2, .. 290, . notarului I. E. care a legalizat falsul utilizat contract de vânzare – cumpărare si ca parata, după foarte multe solicitări, in data de 18.10.2012, a dat un răspuns necorespunzător.
Arata, in continuare, reclamantul ca decesul numitei D. V. a survenit la data de 01.11.2006, certificatul de moștenitor nr. 18 fiind eliberat in data de 22.02.2008, certificat necesar in dosarul nr._/300/2008 deschis la 02.10.2008, iar certificatul de moștenitor nr. 19 din 18.03.2009 a fost eliberat in termen de 2 luni de la decesul numitei P. V. din 29.01.2009.
Cererea nu a fost motivata in drept.
Atașează cererii, in copii certificate: sentința civila nr. 8482/12.11.2009 pronunțata de Judecătoria Sectorului 2 București in dosarul nr._/300/2008, definitiva prin respingerea apelului prin decizia nr. 55/27.01.2011 a Tribunalului București si irevocabila prin respingerea recursului prin decizia civila nr. 1097/R/05.10.2011 a Curții de Apel București, certificatele de moștenitor nr. 18/22.02.2008 si nr. 19/18.03.2009 eliberate de Biroul Notarului Public M. G., cererea nr._/08.05.2012 adresata Administrației Finanțelor Publice Sector 2 București si adresa nr._/18.10.2012 emisa de A.F.P. Sector 2.
Prin sentința civila nr._/20.06.2013, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetentei sale materiale si a declinat competenta de soluționare a cauzei in favoarea Tribunalului București – Secția de C. Administrativ si Fiscal.
Pe rolul instanței de contencios administrativ si fiscal cauza a fost înregistrata la data de 08.08.2013 sub nr._ din aceeași data.
La data de 29 august 2013, Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice București in reprezentarea Administrației Sector 2 a Finanțelor Publice a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei procedurii prealabile, fata de dispozițiile art. 1 si art. 7 din Legea nr. 544/2004, art. 205 si urm. Cod de procedura fiscala, excepția lipsei calității procesuale pasive a A.F.P. Sector 2, arătând ca pretenția dedusa judecații nu poate fi cercetata in contradictoriu cu organul fiscal, ci in contradictoriu cu notarul public, fata de dispozițiile art. 77 alin. 6 din Codul fiscal si pct. 1571 ind. 7 din Normele Metodologice de Aplicare a Codului Fiscal.
Parata invoca, de asemenea, excepția de prematuritate a acțiunii, fata de temeiul din pct. 151 ind. 4 din Normele Metodologice de Aplicare a Codului Fiscal, nefiind întocmit un certificat de moștenitor suplimentar, reclamantul nefăcând dovada demersurilor legale pentru eliberarea unui astfel de certificat si ca urmare, solicitarea de a nu se aplica impozitul de 1% nu poate fi încă supusa cercetării judecătorești. Pe fond, parata a arătat ca acțiunea este neîntemeiata pentru considerentele expuse in apărarea scrisa, solicitând proba cu înscrisuri si invocând, in drept, prevederile art. 115 – 118 Cod procedura civila si celelalte dispoziții legale la care s-a făcut referire in întâmpinare.
La termenul procesului din data de 29.10.2013, reclamantul depune răspuns la întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 5413/5.11.2013, Tribunalul București a admis excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâta prin întâmpinare.
A respins acțiunea ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Prin certificatul de moștenitor nr. 18/22.02.2008 eliberat de Biroul Notarului Public M. G. s-a stabilit masa succesorala rămasa de pe urma defunctei D. V., decedata la data de 01.11.2006, culeasa de P. V., in calitate de sora, aceasta din urma decedata la data de 29.01.2009, având ca unic moștenitor pe reclamant, in calitate de var primar, culegând întreaga masa succesorala stabilita prin certificatul de moștenitor nr. 19/18.03.2009 (f. 7 - 8 din dosarul nr._/300/2012 al Judecătoriei Sector 2 Bucuresti).
Prin sentinta civila nr. 8482/12.11.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti in dosarul nr._/300/2008, definitiva prin respingerea apelului prin decizia nr. 55/27.01.2011 a Tribunalului Bucuresti si irevocabila prin respingerea recursului prin decizia civila nr. 1097/R/05.10.2011 a Curții de Apel Bucuresti (f. 4 – 6 din dosarul nr._/300/2012 al Judecătoriei Sector 6) s-a constatat ca imobilul situat in Bucuresti, sector 2, Calea Moșilor nr. 290, ., . face parte din masa succesorala a defunctei D. V., stabilita prin certificatul de moștenitor nr. 18/22.02.2008.
Prin cererea înregistrata sub nr._/08.05.2012adresata Administrației Finanțelor Publice Sector 2 București (f. 9 din dosarul nr._/300/2012 al instanței necompetente material), reclamantul a solicitat sa i se comunice, in scris, daca la momentul suplimentarii celor doua mase de partaj ramase de pe urma defunctelor D. V. si P. V. cu imobilul identificat prin hotărârea nr. 8482/2009 datorează impozitul de 1% prevăzut de art. 77 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, întrucât dezbaterea celor doua succesiuni si cu privire la acest imobil nu a fost posibil a fi făcuta in termenul de 2 ani de la data fiecărui deces, din motive neimputabile moștenitorilor.
Prin adresa nr._/18.10.2012 (f. 10 din același dosar), A.F.P. Sector 2 răspunde reclamantului, arătând ca, pentru transmiterea dreptului de proprietate si a dezmembrămintelor acestuia cu titlul de moștenire, nu se datorează impozitul prevăzut la alin. 1 daca succesiunea este dezbătută și finalizată în termen de 2 ani de la data decesului autorului succesiunii, iar în cazul nefinalizării procedurii succesorale in acest termen, moștenitorii datorează un impozit de 1% calculat la valoarea masei succesorale, prevăzut de art. 77 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările si completările ulterioare.
Reclamantul apreciază răspunsul necorespunzător în sensul ca parata nu a arătat ce anume li se imputa moștenitorilor pentru a datora acest impozit, cerând concursul instanței, solicitând neaplicarea de pârâta a impozitului instituit de dispoziția fiscală pentru suplimentarea masei succesorale din cele doua certificate de moștenitor nr. 18/22.02.2008 și nr. 19/18.03.2009 conform hotărârii judecătorești, urmare a lipsei de vinovăție a moștenitorilor, astfel cum este formulat fără echivoc obiectul dedus judecații instanței de contencios administrativ.
Reclamantul nu s-a adresat însă și organului fiscal cu o astfel de cerere solicitând neaplicarea impozitului de 1% prevăzut de art. 77 din Legea nr. 571/2003.
Art. 109 alin. 2 Cod procedură civilă dispune că „în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege”. In continuare, teza finală prevede că „dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată”.
Astfel, una din condițiile acțiunii în contencios administrativ, prevăzută de Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, este aceea a îndeplinirii procedurii prealabile, în condițiile și termenele prevăzute de art. 7.
Potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se considera vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie sa solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Numai după parcurgerea acestei etape - condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ, persoana, dacă se consideră în continuare nemulțumită de răspunsul primit ori dacă autoritatea căreia i s-a adresat refuză să-i răspundă, poate formula și înregistra acțiune în contencios administrativ pe rolul instanței de judecată, în termenele prevăzute de art. 11 din lege.
Potrivit prevederilor art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este actul unilateral emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice, iar potrivit art. 1 coroborat cu art. 8 din lege, persoana care se consideră vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, se poate adresa instanței de contencios administrativ competentă, în termenul și în condițiile impuse de lege.
Parcurgerea procedurii administrative prealabile reprezintă o condiție obligatorie, a cărei neîndeplinire afectează însuși exercițiul dreptului la acțiune. In acest sens se înscrie si jurisprudența constantă a I.C.C.J. (decizia nr. 4373/28.09.2011 - Secția C. Administrativ si Fiscal).
Reclamantul nu a formulat către Administrația Finanțelor Publice Sector 2 Bucuresti o solicitare cu același conținut ca al prezentei cereri de chemare in judecata, ci a solicitat prin cererea nr._/08.05.2012 doar o informare cu privire la aplicarea dispoziției fiscale, dacă patrimoniul succesoral al autoarelor se va suplimenta cu imobilul – apartament, instanța apreciind ca prin aceasta solicitare/informare soluționată prin adresa nr._/18.10.2012 nu sunt realizate cerințele art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Aceasta cu atât mai mult cu cat raportul juridic dintre părțile din prezenta cauză este unul de drept administrativ fiscal, astfel că sunt pe deplin aplicabile și prevederile speciale în materie fiscală, respectiv dispozițiile imperative ale O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Pe de altă parte, raportat la scopul si finalitatea urmărită de reclamant, chiar dacă, în speță, s-ar pune problema existenței unui cereri atipice formulată de parte la data de 08.05.2012, soldata cu un răspuns formal dat prin adresa nr._/2012, actul autorității administrative nu se înscrie in regimul actelor administrative atipice, fiind dificil de a pretinde și chiar identifica un anumit refuz tipic al autorității de a nu aplica impozitul in cauza și în speța reclamantului, refuz care să survină în urma unei sesizări formale a reclamantului prin cererea din 08.05.2012.
Această interpretare nu poate fi primită, instanța neputând constata că reclamantul, chiar și în această manieră, a realizat procedura prealabilă, revendicând în fața instanței dreptul încălcat de autoritatea publică.
Nefiind îndeplinită procedura prealabilă a reclamației administrative, condiție de învestire a instanței de contencios administrativ ce constituie fine de neprimire a acțiunii, parcurgerea ei fiind obligatorie, tribunalul a admis excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâta prin întâmpinare și a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul.
În recurs, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, Secția a VIII-a, sub nr._ .
În motivarea recursului, recurentul-reclamant a arătat că instanța a judecat un „act administrativ fiscal" care nu există și nu a cerut acest lucru.
A precizat că, potrivit definiției DEX: Act. Document eliberat, emis etc. de o autoritate prin care se atestă un fapt, o obligație, identitatea cuiva, etc.
Răspunsul ANAF la cererea sa nu reprezintă un act pentru că nu a răspuns solicitărilor cerute.
A precizat că, în justiție a contestat impozitarea cu 1% din legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal conform Art. 77 alin. 3 la suplimentarea masei succesorale pentru certificatele de moștenitor nr. 18 și nr. 19 și a arătat că ANAF nu a eliberat un act care să ateste impozitarea sau neimpozitarea cu specificarea de motive care i se impută, ținând seama că au existat piedici. ANAF controlează notariatele care încasează impozitul.
Notarul i-a comunicat că deși îl consideră nevinovat, legea menționată impune impozitul fără să ia în considerare nevinovăția, deci legea conține un vid legislativ.
A contestat printr-o cerere la ANAF sector 2 (conform anexei 4) în data de 08.05.2012 aplicarea legii 571/2003 art. 77 și a cerut să se decidă dacă datorează sau nu datorează impozitul cu specificarea motivelor care i se impută. Pe fond, atât în acțiunea judecătorească cât și în cererea către ANAF a solicitat același lucru, cu forme de prezentare diferite.
Nu a cerut informare de la ANAF, ci o decizie între „datorez" și „nu datorez" impozit, cu motivare.
Cererea către ANAF s-a adresat instituției, deci implicit conducerii, adică domnului Director care trebuia să se consulte cu Oficiul Juridic C. 2 și să întocmească o comisie de examinare pentru soluționarea cererii, lucru ce nu s-a realizat.
Răspunsul ANAF este dat în anexa 5 iar acesta nu soluționează cererea pentru că trebuia să decidă prin „datorează sau nu datorează” impozit cu invocarea motivelor de vinovăție sau nevinovăție.
Răspunsul a venit nu în termen de o luna, ci de peste 5 luni, după nenumărate solicitări personale la sediul din . fost trimisă cererea. Acolo le-a și solicitat verbal că ar vrea să obțină neimpozitarea când a fost întrebat ce doresc și le-a și comunicat verbal că dacă nu obține neimpozitarea face acțiune judecătorească.
In răspunsul primit s-a compilat de fapt ceva din legea 571/2003 fără o analiză corespunzătoare.
Răspunsul trebuia semnat și de către director și de oficiul juridic, semnăturile pe răspuns nu există.
Prin nesoluționarea cererii de către ANAF și primirea răspunsului dorit și în termen, conducerea ANAF nu mai poate invoca excepții. Astfel arată că procedura prealabilă a fost îndeplinită.
Nici celelalte excepții nu au sens.
ANAF sector 2, în întâmpinarea sa, citând din legea nr. 554/2004, art. 1 (citarea ultimul paragraf pag. 1 care se continuă pe pagina următoare) prin care spune „nesoluționarea în termen legal al unei cereri" se autoacuză pentru că nu a respectat acest lucru în cazul său. Răspunsul la cerere a fost dat peste 5 luni de la data înregistrării, adică nu a fost respectat termenul legal.
A menționat că își apără dreptul de a nu fi penalizat pecuniar pentru nevinovăție.
Al doilea paragraf din pagina a doua al întâmpinării cu citarea din art. 7, nu are nici un sens pentru că nu a atacat nici un act administrativ individual întrucât acesta nu există.
A atacat aplicarea legii 571/2003 pentru viitor la momentul suplimentării masei succesorale.
Notariatul public nu poate decide când nu se poate aplica legea 571/2003 ci numai ANAF sector 2 sau după aceea pe calea judecății în justiție, deci ANAF sector 2 nu este lipsit de calitate procesuală pasivă.
Excepția de prematuritate nu are sens, în schimb are sens prevenirea ca principiu de bază universal. Un alt principiu de bază care trebuie respectat este nepedepsirea nevinovaților. Constată că ANAF ține la pedepsirea nevinovaților care deja au fost pedepsiți de instituții publice și de stat, și anume:
a)Notariatul din . care a legalizat un act neautentic (fals) cu ajutorul unei persoane neidentificată de poliție;
b)Direcția Venituri Buget Local Sector 2 care nu a verificat autenticitatea actului de cumpărare-vânzare la primirea sesizărilor și nu a dat informații despre acest act, deci a devenit complice cu vinovatul care a utilizat falsul;
c) Oficiul Cadastral și Publicitate Imobiliară care la sesizările Camerei Notarilor Publici, Poliției și moștenitoarei P. V. nu a luat măsuri de verificare și constatare a falsului;
Și astăzi la OPCI sunt alăturate falsul declarat în S.C. 8482/12.11.2009 și înscrierea în cadastru al numelui utilizatorului falsului.
Se constată că există disfuncționalități și complicități între instituții publice, ale statului și persoane particulare.
Orice persoană care se uită la contractul de vânzare-cumpărare nr. 650/25 iunie 1999 poate constata ușor că un astfel de contract nu este autentic (a se vedea anexa cu 4 foi din această cerere.
Printr-o lipsă totală de logică profesională se simte umilit și pedepsit pecuniar dacă nu se ia în considerare adevărul.
A copia citate din legi ca în cazul întâmpinării din dosar care nu au legătură cu realitatea nu se face justiție, așa cum a făcut ANAF.
A solicitat admiterea recursului, să i se comunice de către ANAF sector 2 și de către instanța de recurs vina pentru care trebuie să i se aplice penalizarea pecuniară (excepțiile invocate nu implică pentru recurent nici o vină), să se anuleze S.C. 5413/05.11.2013 din dosar nr._ a tribunalului București și să fie înlocuită aceasta cu o decizie prin care să anuleze condiția de impozitare cu 1% conform legii 571/2003 la momentul completării masei succesorale.
Curtea, examinând sentința recurată, în raport de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 304 și art. 3041 C.proc.civ., constată ca recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată la Administrația Finanțelor Publice Sector 2 București sub nr._/8.05.2012, (fila 9 dosar fond), recurentul-reclamant a arătat că este moștenitorul defunctei P. V. și că, la rândul ei, aceasta este moștenitoarea defunctei D. V., indicând certificatele care atestă calitatea de moștenitori.
A menționat, în cuprinsul aceleiași cereri, că succesiunea defunctei D. V. a fost dezbătută în termenul de 2 ani prevăzut de Codul fiscal, însă apartamentul nr. 40 situat în municipiul București, Calea Moșilor nr. 290, ., ., care a aparținut defunctei nu a putut fi reținut în masa succesorală, întrucât, la momentul dezbaterii succesiunii, era în proprietatea altor persoane, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 650/25.06.1999 de notarul public M. P., din cadrul B.N.P. Fiducia.
A mai menționat recurentul, prin cererea adresată autorității, că, prin sentința civilă nr. 8482/12.11.2009, pronunțată în dosarul nr._/300/2008, rămasă definitivă, prin respingerea apelului și irevocabilă, prin respingerea recursului, Judecătoria Sectorului 2 a anulat contractul sus-menționat iar apartamentul a reintrat în patrimoniul defunctei D. V., făcând necesară suplimentarea masei succesorale atât a acesteia cât și a moștenitoarei sale, P. V..
Față de cele arătate, recurentul-reclamant, prin cererea înregistrată sub nr._/8.05.2012, a solicitat Administrației Finanțelor Publice Sector 2 București să îi comunice, în scris, dacă în momentul suplimentării masei succesorale a defunctei D. V. și, ulterior, a defunctei P. V., cu apartamentul nr. 40 situat în municipiul București, Calea Moșilor nr. 290, ., ., datorează sau nu impozitul de 1% prevăzut de art. 771 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, având în vedere că dezbaterea celor două succesiuni pentru apartamentul menționat anterior nu a fost posibil a fi făcută în termen de 2 ani de la fiecare dintre decese, din motive neimputabile moștenitorilor (bunul a reintrat în patrimoniul defunctei D. V., după expirarea acestui termen, la data de 5.10.2011 – data rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 8482 din data de 12.11.2009).
În finalul cererii, a solicitat autorității să îi comunice ce anume se impută moștenitorilor.
Prin raportare la conținutul cererii sus-menționate, Curtea reține că în mod corect instanța de fond, contrar susținerilor recurentului-reclamant, a apreciat că aceasta reprezintă doar o solicitare a unei informații.
În mod evident, prin cererea sus-menționată, recurentul-reclamant a solicitat comunicarea unor informații, mai exact, să i se comunice dacă are obligația, în calitate de moștenitor, în cazul suplimentării masei succesorale, de a plăti impozitul prevăzut de art. 77 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în situația de fapt descrisă în cuprinsul cererii.
Prin adresa nr._/18.10.2012, Administrația Finanțelor Publice Sector 2 i-a comunicat recurentului-reclamant că, „pentru transmiterea dreptului de proprietate și a dezmembrămintelor acestuia cu titlu de moștenire nu se datorează impozitul prevăzut la alin. (1), dacă succesiunea este dezbătută și finalizată în termen de 2 ani de la data decesului autorului succesiunii. În cazul nefinalizării procedurii succesorale în termenul prevăzut mai sus, moștenitorii datorează un impozit de 1% calculat la valoarea masei succesorale, prevăzut de art. 77 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare”.
Așadar, contrar afirmațiilor recurentului-reclamant, cererea sa din 8.05.2012, a fost soluționată, comunicându-i-se informațiile solicitate.
Nicio dispoziție legală nu prevede obligativitatea constituirii unei comisii de examinare pentru solicitarea unei astfel de cereri, astfel cum pretinde recurentul-reclamant sau semnarea răspunsului cuprinzând informațiile solicitate de către director sau oficiul juridic.
Împrejurarea că răspunsul i-a fost comunicat recurentului-reclamant la peste 5 luni de la data formulării cererii este irelevantă în prezenta cauză, în cadrul căreia nu s-a solicitat obligarea autorității la soluționarea cererii, anterior primirii răspunsului.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „(1) orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.”
În conformitate cu dispozițiile art. 18 alin. (1) din același act normativ „instanța (…) poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.”
Potrivit art. 205 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în forma aflată în vigoare la data formulării cererii de comunicare a informațiilor de către recurentul-reclamant și la data introducerii acțiunii: (1) Împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. (2) Este îndreptățit la contestație numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.”
În cauză nu a fost emis un act administrativ iar recurentul-reclamant nu a făcut dovada că s-a adresat autorității cu o cerere care să nu fi fost soluționată.
Cererea sa de comunicare a unor informații a fost soluționată prin adresa nr._/18.10.2012, aceasta nereprezentând însă un act administrativ, care să poată fi cenzurat de către instanță.
Această cerere, astfel cum rezultă din chiar cuprinsul său, nu reprezintă o contestație, contrar susținerilor recurentului-reclamant, astfel încât autoritatea nu putea emite o decizie.
În cauză, recurentul-reclamant nu s-a adresat autorității fiscale cu o altă cerere, în afara celei de comunicare a unor informații sau cu o contestație, acesta neputându-se adresa direct instanței de contencios administrativ.
În consecință, în lipsa unei acțiuni sau omisiuni a autorității care să poată fi cenzurată de către instanța de contencios administrativ, în mod legal instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă.
De altfel, prin chiar cererea de recurs, recurentul-reclamant arată că a atacat aplicarea Legii nr. 571/2003 pentru viitor, la momentul suplimentării masei succesorale, acțiunea neprivind așadar un act administrativ tipic ori refuzul nejustificat sau omisiunea de a soluționa o cerere concretă adresată autorității.
Referirile recurentului-reclamant la celelalte excepții invocate de către pârâtă în fața instanței de fond, prin întâmpinare, sunt lipsite de relevanță, cât timp acestea nu au mai fost soluționate, ca urmare a respingerii acțiunii ca inadmisibilă.
Activitățile desfășurate de către notarul public, Direcția Venituri Buget Local Sector 2 sau Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară nu fac obiectul prezentei cauze, pentru a fi analizate de către instanță.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 312 alin. (1) C.proc.civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant F. T., împotriva sentinței civile nr. 5413 din 05.11.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA SECTORULUI 2 A FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. J. A. P. R. I. C.
GREFIER,
G. P.
Red C.R.I. – 2 ex.
Tribunalul București - Secția a-IX-a – jud. L. C. D.
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 5093/2014.... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 2951/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
