Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG nr.24/2008. Sentința nr. 350/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 350/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-02-2014 în dosarul nr. 5372/2/2013
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 350
Ședința publică de la 05 februarie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. V.
GREFIER: E. CHIRĂNUȘ
Pe rol, pronunțarea asupra cererii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul C. NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII în contradictoriu cu pârâtul G. G., având ca obiect „constatarea calității de lucrător/colaborator al securității (OUG nr.24/2008)”.
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică de la 22.01.2014, desfășurarea ședinței fiind consemnată în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre. Având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la datele de 29.01.2014 și 05.02.2014, când a pronunțat următoarea sentință:
CURTEA,
Deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei secții la data de 30.07.2013, reclamantul C. Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul G. G., a solicitat constatarea calității pârâtului de lucrător al Securității.
Motivele acțiunii sunt următoarele:
„În fapt, prin cererile nr. P 3546/10/21.03.2011 și P 997/01/14.01.2011, adresate CNSAS de către domnul ISZAK Balasz și domnul T. Z., se solicita verificarea sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor fond informativ nr. I_ și I_ (cote C.N.S.A.S.).
În fapt, așa cum rezultă din cuprinsul Notei de Constatare nr. Dl/1/946/11.04.2013, precum și al înscrisurilor atașate, domnul G. G. a avut gradele de locotenent (1984, 1986) și, respectiv, locotenent major (1988) în cadrul Inspectoratului Județean M., Serviciul 2.
În această calitate, în contextul urmăririi informative a unei persoane semnalată, printre altele, cu „intenții de evaziune (n.n. - intenția de emigrare)", domnul G. G. a derulat o . măsuri precum:
>Dirijarea rețelei informative cu scopul de „a stabili comportarea la locul de muncă, relațiile apropiate în rândul colegilor, cum este apreciat de colegi și de conducerea întreprinderii, comentariile pe care le face la locul de muncă precum și natura acestora, concepțiile sale politice actuale",
>interceptarea corespondenței interne și externe;
>„investigație complexă la domiciliu, pentru cunoașterea preocupărilor zilnice, modul de viață, anturajele pe care le frecventează, relațiile pe care le are, precum și natura acestora
Reținem în probațiunea cazului de față și faptul că pârâtul, într-un alt caz de urmărire pe motivul manifestărilor naționaliste, a procedat la dirijarea unei surse pentru a afla detalii din viața privată a obiectivului respectiv: „persoanele care îl vizitează pe obiectiv la domiciliu, precum și natura preocupărilor sale" . Precizăm că, prin formularea „manifestări naționaliste", ofițerii Securității nu se refereau în nici un caz la manifestări extremiste, ci la simple opinii ale unor cetățeni prin care aceștia își manifestau nemulțumirea față de îngrădirea drepturilor minorităților naționale.
Raportat la cele enunțate mai sus, prin urmărirea unor persoane cu ajutorul informatorilor și prin aplicarea unor măsuri ca cele citate anterior, pârâtul a obținut date referitoare la anturajul, preocupările și viața de zi cu zi a celui urmărit. Prin urmare, derularea unor astfel de măsuri presupunea implicarea ofițerului în obținerea informațiilor primite.
Nu prezintă relevanță dacă informațiile au fost obținute prin presiuni sau prin mijloace mai puțin violente. Important este faptul că simpla obținere a unor informații cu caracter personal referitoare la cei urmăriți de Securitate fără cunoștința și fără acordul acestora și pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naționale, constituia o violare a dreptului la viață privată.
De asemenea, e lipsit de importanță și dacă informațiile obținute duceau sau nu la îngreunarea situației celor urmăriți, sau dimpotrivă, duceau la concluzia că cei urmăriți nu aveau opinii critice la adresa regimului. Importantă este, din perspectiva definiției date de legiuitor noțiunii de lucrător al Securității, imixtiunea arbitrară a autorităților, reprezentate de intimat, în viața personală a celor urmăriți.
Totodată, legiuitorul nu condiționează reținerea calității de lucrător al Securității de existența unei pluralități de acte abuzive, în sensul legii, fiind de ajuns, pentru a respecta exigențele definiției legale, și întrunirea condițiilor cerute chiar și în ceea ce privește un singur caz instrumentat de persoana verificată.
Practica judecătorească a statuat că încălcarea unor drepturi, în sensul art. 2 lit. a din O.U.G. nr. 24/2008, în forma modificată prin Legea nr. 293/2008, nu presupune în mod obligatoriu existența unor măsuri dure luate împotriva celor urmăriți de Securitate.
Definiția legală a noțiunii de lucrător nu presupune situațiile în care respectivele persoane (ofițeri, subofițeri) încălcau întregul sistem juridic în vigoare înainte de 1989, ci doar cazurile în care aceștia suprimau sau îngrădeau «drepturi și libertăți fundamentale ale omului>. Din punctul de vedere al legiuitorului, este irelevant dacă aceste încălcări sau limitări aveau susținere legală sau regulamentară. Altfel spus, un angajat al Securității care, respectând instrucțiunile din acea vreme, ar fi instrumentat un dosar încălcând, pe motive politice, drepturi și libertății fundamentale stipulate de Constituția de la acea dată, precum și de normele internaționale, la care România era parte/ respectivul se înscria în sfera lucrătorilor Securității, în sensul prevederilor O.U.G. nr.24/2008 cu modificările și completările ulterioare.
Așa cum reiese din toate documentele cuprinse în Nota de Constatare amintită anterior, activitatea domnului G. G. se remarcă prin acțiunile ce au avut ca efect îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Activitățile desfășurate de către domnul G. G., în calitate de angajat al fostei Securități, au îngrădit dreptul la viață privată, prevăzut de art. 33 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, precum și dreptul la libera exprimare, prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.
Pentru argumentele prezentate anterior, sunt asigurate condițiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. a din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, pentru a se putea constata calitatea de „lucrător al Securității". Astfel, norma citată impune îndeplinirea următoarelor condiții pentru a se putea reține calitatea invocată:
1. Persoana să aibă calitatea de ofițer, inclusiv acoperit, sau subofițer al Securității în perioada 1945-1989. Or, în speța dată, această condiție este asigurată deoarece domnul G. G. a avut gradele de locotenent (1984, 1986) și, respectiv, locotenent major (1988) în cadrul Inspectoratului Județean M., Serviciul 2.
2. In calitatea menționată la punctul 1, să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Și această condiție este asigurată prin acțiunile expuse pe larg anterior.
Așa cum se poate observa, toate măsurile întreprinse de către domnul G. G. au încălcat flagrant drepturi și libertăți fundamentale ale omului garantate prin legile în vigoare și la acea dată. Acțiunile întreprinse de către domnul G. G. au presupus încălcări grave ale dreptului fundamental la viață privată și ale celui la liberă exprimare.
În drept, art. 1 alin.7, art.2 lit.a, art.8 lit.a, art. 11 alin. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, coroborate cu art. 27 alin. 1 și alin. 5, art. 35 alin. 5 lit. a din Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.S.A.S., adoptat prin Hotărârea Colegiului C.N.S.A.S. nr. 2/2008, precum și pe dispozițiile art. 194 al Codului de Procedură Civilă.
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, arătând următoarele:
„ In fapt, încă de la . de ofițeri, în anul 1979 și până la trecerea mea în rezervă, la cerere, la data de 31.12.1992, m-am pregătit și mi-am desfășurat activitatea ca ofițer de contrainformații economice, activitate care a avut ca scop principal asigurarea desfășurării normale a activităților economice în obiectivele de responsabilitate, prevenirea distrugerilor, a exploziilor, depistarea punctelor vulnerabile, prevenirea incendiilor, a pierderilor de vieți omenești, prevenirea distrugerii, degradării, aducerii în stare de neîntrebuințare a instalațiilor, utilajelor, participarea la bunul mers al activității economice, asigurarea circuitului economic fluent și continuu pe fluxul aprovizionare-producție-desfacere, prevenirea scurgerii de date și informații cu caracter secret se serviciu, secret de stat, invenții, inovații, asigurarea salariilor personalul încadrat, a condițiilor de muncă adecvate, în condiții de siguranță a muncii, apărarea intereselor românești în relațiile economice cu parteneri externi (domeniu în care mi-am adus un aport substanțial, prin dejucarea unor contracte dezavantajoase care se profilau în relațiile de cooperare economică cu un partener străin, reflectat într-un document de apreciere a muncii mele de către structurile ierarhice ale vremii, care ar trebui să se găsească la dosarul meu personal, existent în arhivele CNSAS).
In susținerea celor afirmate mai sus, aduc probe dosarul personal de ofițer din care rezultă că munca mea s-a desfășurat în sectorul contrainformațiilor în domeniul economic și cu dosarele de obiective economice pe care le-am avut în responsabilitate, care se află tot la dispoziția CNSAS .
- In primul caz, cel al domnului Iszak B., măsurile propuse de mine au fost menite a preveni scurgerea unor date și informații cu caracter secret de serviciu, lucru determinat de activitatea de cercetare pe care acesta o desfășura, într-un laborator de cercetare, unde se concentrau secrete de serviciu, au existat multe brevete de invenții și inovații. CNSAS ar fi trebuit să includă în nota de constatare și responsabilitățile de serviciu legale pe care le aveam. »
CNSAS, cu vădită rea intenție, a omis a menționa în Nota de constatare că primul material informativ cu privire la domnului Iszak B., informația de bază în acest caz, datează din 30.09.1977, dată la care eu eram muncitor și nu ofițer (reamintesc, eu am intrat la școala de ofițeri în anul 1979). La acea dată, în referatul semnat de Mr. I. A., se menționează că numitul I. B. „este semnalat cu manifestări naționalist-iredentiste. Intenționează să plece în Occident, de unde să nu mai vină". Deci, primele informații și încadrarea titularului dosarului în suspiciuni de manifestări naționaliste nu-mi aparțin.
Analizate cronologic și în conținut, informațiile referitoare la I.B., din data de 30.07.1986 și apoi, în data de 12.01.1988, furnizate de rețeaua informativă, sunt informații pertinente, din care rezultă că acesta avea un comportament corespunzător. Din informațiile furnizate de sursa „C." nu a rezultat suspiciunea manifestărilor naționaliste. I.B. a fost semnalat cu „manifestări naționaliste" în referatul din anul 1977, cel menționat anterior, nu de către mine. Eu am preluat cazul, în anul 1986. D. urmare, întrucât prin informațiile culese de mine cu privire la acest obiectiv, nu s-au confirmat suspiciunile de manifestări naționaliste, l.B. a fost încadrat informativ cu scopul prevenirii scurgerii de informații secrete și pentru a clarifica suspiciunile anterioare de evaziune și manifestări naționalist-iredentioste. Planul de măsuri întocmit de mine, în anul 1988, care 1-a avut în atenție pe I.B., a vizat prevenirea scurgerii de date și informații cu caracter secret sau secret de serviciu (vezi pct. 4 din Planul de măsuri).
Probele pe care le invocă CNSAS în acțiunea în constatare le consider irelevante, nesemnificative și expuse cu rea credință. Măsurile luate în cazul l.B. au respectat cadrul legal în vigoare la data respectivă, a ordinele, instrucțiunile, hotărârile, legile de la acea dată. Prin măsurile informative propuse, nici o persoană nu a avut de suferit nici un fel de traume, prejudicii morale sau materiale. Măsurile specifice muncii cu privire la persoana numitului Iszak B. au avut rolul de a-l proteja, el fiind considerat o persoană de valoare.
Pentru o corectă analiză a activității întreprinse de mine în acest caz, este important a se solicita drept probe rezultatele măsurilor de „interceptare a corespondenței interne și externe și a investigației complexe de la domiciliu (...)" Aceste probe nu le dețin eu, ci CNSAS. Măsurile propuse de mine nu urmăreau „violarea dreptului la viață privată (....), nu au suprimat sau îngrădit drepturile și libertățile fundamentale ale omului, (...) nu au presupus încălcări grave ale dreptului fundamental la viață privată și la libera exprimare", așa cum susține CNSAS. Măsurile propuse de mine în cazul domnului I.B., erau menite a asigura protejarea datelor secrete cu care I.B. venea în contact la locul de muncă al acestuia, de a preveni plecarea ilegală din țară, dat fiind faptul că acesta era considerat o valoare pentru cercetarea din domeniul electronicii, iar măsurile propuse aveau menirea de a cunoaște concepțiile și poziția sa, pentru a putea preveni scurgerea de date cu caracter secret. O țară care nu-și apără secretele și oamenii de valoare, este sortită pieirii.
Cum au fost îngrădite drepturile și libertățile domnului I.B.din moment ce acesta era liber să muncească și să-și dezvolte aptitudinile și priceperile într-un domeniul economic de vârf, având acces și muncind în domeniul cercetării?
- Cel de-al doilea caz, al domnului T. Z., care a fost în supraveghere informativă pe linia „problemei naționaliști iredentiști maghiari", în perioada 1982-1989, la Serviciului I B, la cpt. B.. Acest titular de dosar nu a fpst în atenția mea. Nu îl aveam în preocupări. In acest caz, activitatea mea a constat în culegerea unui număr de trei informații de la colaboratorul „D.", colaborator pe care l-am preluat odată cu preluarea dosarului de obiectiv economic în care acesta își avea locul de muncă. Colaboratorul „D." era vecin cu T.Z. In virtutea acestei relații de vecinătate, „D." mi-a furnizat trei note informative cu informații generale, cu privire la atitudinea lui T.Z. la domiciliu, în relațiile cu vecinii. Faptul că este vizitat de multe persoane din C. șiu Harghita, Aceste informații au fost date spre exploatare serviciului I.B, unde își avea sediul problemei dosarul în care T.Z. era în atenție. Sarcinile trasate de către mine colaboratorului „D." au vizat furnizarea de informații despre vizitele pe care acesta le primea la domiciliu și preocupările sale, informații pe care le furnizam Serviciului I B, unde era sediul dosarului și unde aveam obligația să le transmit pentru a fi exploatate conform ordinelor de muncă.
Nici în cazul numitului T.Z. nu i-am îngrădit drepturile și libertățile fundamentale ale omului. In cazul lui T.Z., măsurile specifice muncii au fost luate de către cpt. B., ofițer care îl avea în atenție. Așa cum am menționat anterior, informațiile furnizate de colaboratorul „D.", au fost comandate de Serviciul I.
Prin nici unul din cele două cazuri, prezentate de CNSAS, măsurile întreprinse de mine nu vizau viața privată a celor doi, ci aspecte cu privire la relațiile, anturajul și preocupările celor două persoane.
In calitatea de fost militar și cadru de informații, m-am conformat prevederilor Statutului corpului ofițerilor, aprobat prin HCM nr. 924/1964, care prevedea obligația cadrelor militare să fie loiale și devotate statului român, să respecte jurământul militar și prevederile regulamentelor militare, să execute întocmai și la timp ordinele comandanților și ale șefilor.
Ca orice activitate de informații, DSS era organizat având la bază legi sau decrete ale Consiliului de Stat, iar activitatea specifică era reglementată strict prin ordine și instrucțiuni scrise ale ministrului de interne sau ale șefului DSS, care aveau caracter strict secret.
C. legal al activității informativ-operative se regăsește în actele normative ale vremii, respectiv Constituția din 1965, cu modificările ulterioare, Codul Penal din 1968, Decretul Consiliului de Stat nr. 121/1978 privind organizarea și funcționarea M.I., Instrucțiunile nr._/1987 ale DSS privind organizarea și desfășurarea activității informativ-operative a organelor de securitate etc.
In nici unul din actele normative menționate, scopul activității de informații nu este identificat cu susținerea puterii totalitare comuniste, ci cu apărarea securității statului. Activitățile informativ-operative concrete erau cele din arsenalul serviciilor de informații, expres stipulate în ordinele și instrucțiunile specifice ale președintelui C.S.S., ministrului de interne, șefului DSS, care erau elaborate în baza Constituției și legilor în vigoare și reglementau în detaliu munca de informații.
Instrucțiunile nr._/1987, stabileau în mod clar elementele de bază ale activității de informații:
- conceptul de activitate informativă
- formele activității informativ-operative
- obiectivele activității de culegere de informații și categoriile de informații vizate - mijloacele specifice prin care se realizează activitatea informativă (rețeaua informativă, tehnica operativă, fîlajul, investigația, controlul canalelor de legătură interne sau externe ce pot fi folosite în scopuri ostile, evidențele de securitate etc.
- metodele specifice folosite în activitatea informativ-operativă (legenda informativă, combinația informativă, pătrunderea secretă etc.)
- conceptul de muncă preventivă și măsurile preventive de securitate (informarea conducătorilor de întreprinderi/instituții, pregătirea contrainformativă, influențarea pozitivă, atenționarea, avertizarea, punerea în dezbatere publică etc.)
In legătură cu presupusa încălcare a libertăților de exprimare și a libertății opiniilor, legislația comunistă limita exercitarea dreptului la liberă exprimare prin incriminarea propagandei cu caracter fascist, a propagandei împotriva orânduirii socialiste (art. 166 CP), a propagandei naționalist-șovine, a propagandei de război. Art, 166 C.P. nu se referă la simpla exprimare de opinii, ci la propagarea în public a unor idei prin orice mijloace sau la întreprinderea de acțiuni pentru schimbarea orânduirii sociale. Apărarea patriei, respectiv a securității statului constituia o obligație a fiecărui cetățean, prevăzută în actele normative. Constituția din 1965 stipula că România este stat al oamenilor muncii, suveran, independent și unitar, întreaga putere aparține poporului, apărarea patriei este o datorie a fiecărui cetățean, fidelitatea față de țară este sacră.
Niciuna din persoanele menționate în Nota de constatare a CNSAS nu a avut de suferit consecințe referitoare la discriminări, restricții administrative coercitive etc., urmare a măsurilor informative întreprinse asupra lor.
In ambele cazuri, este vorba de persoane care au fost supravegheate informativ din perioada dinainte ca eu să fiu ofițer, ambele făcând obiectul unor verificări înainte ca eu să îi fi avut în atenție.
Chiar și în prezent, activitățile cu caracter totalitarist sau extremiste constituie amenințări la adresa siguranței naționale.
In analizarea și încadrarea în categoria „lucrător al Securității" ar fi necesară analizarea întregii activități desfășurată de cadrul militar supus analizei.
Modul în care este întocmită nota de constatare induce ideea prezumției de vinovăție a tuturor lucrătorilor fostei Securități. Pentru a analiza activitatea mea de ofițer de informații, nu se poate ajunge la un rezultat corect, legal, echidistant, doar prin selectarea câtorva informații din sute de informații prin care am contribuit la dezvoltarea economiei naționale și prevenirea pierderii de vieți omenești.
Un aspect relevant pentru crearea unei imagini cât mai corecte despre persoana și activitatea mea, pentru includerea într-o categorie sau alta, îl constituie acela al motivului real pentru care am solicitat ieșirea în rezervă, în anul 1992, Ia cerere. Cu toate că puteam să stau în continuare, să trăiesc din bugetul statului și să contribui cu informații la dezastrul economic care se prefigura. Motivul real al ieșirii mele în rezervă a fost acela de a nu participa prin infiormații din domeniul economic, la dezastrul iminent care se profila prin marea privatizare, proces prin care avuția națională s-a scurs pas cu pas în buzunarele cercurilor restrânse ale reprezentanților puterii (directori, conducători de instituții etc), s-au pierdut locurile de muncă a mii de români. De atunci (1992) și până în prezent, nu am beneficiat de nici un drept material (ordonanțe, șomaj, ajutor de șomaj sau pensie militară), „așa cum a fost moda". Am preferat să muncesc în continuare, în sistem privat, fără a aștepta privilegii sau drepturi din partea statului.
Deci, în luarea unei hotărâri care privește viața unui om, în speță a mea, este normal să aveți Ia îndemână toate elementele care caracterizează viața și activitatea persoanei analizată.
CNSAS se substituie unei instanțe judecătorești prin emiterea de constatări care sunt de competența instanței de judecată. Calitatea și constatarea calității de lucrător al Securității, în sensul art.2 litera „a" din OUG nr.24/2008, trebuie stabilită din punct de vedere al actelor materiale și al activității de tip militar supusă regimului ordinelor și regulamentelor militare, depunerii unui jurământ militar .
Prin prezenta întâmpinare contest ca nelegală și netemeinică acuza CNSAS, pentru aprecierea calității mele de lucrător al Securității.”
La dosar au fost depuse înscrisuri.
Analizând actele dosarului, Curtea reține că situația de fapt prezentată în cuprinsul cererii de chemare în judecată și al notei de constatare corespunde realității, fiind confirmată de înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Astfel, Curtea constată că pârâtul a avut gradele de locotenent și, ulterior de locotenent major în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate M. și, în această calitate a desfășurat activități prin care a îngrădit persoanelor urmărite dreptul la viața privată (art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.
În concret, în contextul urmăririi informative a numitului Iszak Balasz A., care fusese semnalat cu intenția de emigrare, pârâtul a dispus dirijarea rețelei informative în scopul stabilirii concepțiilor politice, comportamentului și relațiilor persoanei urmărite la locul de muncă, interceptarea corespondenței, precum și investigarea complexă a acesteia la domiciliu. Pârâtul nu s-a limitat doar la a propune superiorilor măsuri complexe de urmărire a persoanei menționate, ci le-a prevăzut chiar ca sarcină proprie, cu termene precise de punere în aplicare.
Într-un alt caz, privind urmărirea numitului T. Z., pe motiv de manifestări naționaliste, pârâtul a procedat la dirijarea unei surse pentru a afla detalii din viața privată a persoanei urmărite, respectiv persoanele care îl vizitează la domiciliu și natura preocupărilor sale. Dirijarea sursei pe lângă persoana urmărită nu a avut un caracter accidental sau sporadic, desfășurându-se pe parcursul a mai mult de doi ani.
Urmărirea celor două persoane a avut caracter abuziv, nefiind motivată de existența sau prevenirea unor riscuri reale pentru comunitate, ci de cunoașterea opiniilor politice, a preocupărilor și relațiile personale ale celor urmăriți, pentru simplul motiv că aparțineau unei minorități etnice.
În mod evident, prin urmărirea unor persoane cu ajutorul informatorilor, pârâtul a obținut date referitoare la anturajul, preocupările și viața de zi cu zi a celor urmăriți. Simpla obținere a unor informații cu caracter personale referitoare la cei urmăriți de Securitate, fără cunoștința și acordul acestora și pentru motive care nu priveau în realitate interesul național (ci conservarea puterii dictaturii comuniste) constituia o violare a dreptului la viață privată.
Nu sunt întemeiate apărările pârâtului, prin care acesta susține că ar fi acționat în vederea prezervării ordinii și siguranței publice – din actele dosarului nu rezultă indicii că vreuna dintre persoanele urmărite ar fi desfășurat activități de spionaj sau ar fi avut manifestări naționalist iredentiste, ori alte manifestări contrare interesului public.
În opinia Curții nu este relevantă îndeplinirea de către pârât a obligațiilor de serviciu, cu respectarea legii și regulamentelor militare edictate de statul totalitar, dat fiind că dispozițiile art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008 nu condiționează existența calității de lucrător al Securității de respectarea sau nu a legislației din perioada comunistă.
Aprecierea existenței unei încălcări a drepturilor omului nu se poate face în raport cu legi represive, creație a statului totalitar comunist. Așa-zisele amenințări la adresa siguranței naționale constituiau în fapt amenințări la adresa regimului antidemocratic instaurat de partidul comunist.
Față de considerentele mai sus expuse și văzând disp. art. 2 lit. a) și art. 11 din OUG nr. 24/2008, Curtea va admite acțiunea așa cum a fost formulată și va constata că pârâtul a avut calitatea de lucrător al Securității.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul C. NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII, cu sediul în București, ..55-57, sector 3, în contradictoriu cu pârâtul G. G., născut la data de 19.12.1954, în Valcău de Jos, jud. S., fiul lui Ș. și M., domiciliat în orașul Șimleu Silvaniei, . nr. 17, județul S..
Constată că pârâtul a avut calitatea de lucrător al Securității.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.02.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
D. C. V. E. Chirănuș
Red.DV, tehnored.EC/4 ex.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 470/2014.... | Pretentii. Decizia nr. 469/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
