Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 5091/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5091/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-06-2014 în dosarul nr. 20404/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 5091
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 16.06.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. M. P.
JUDECĂTOR - M. D.
JUDECĂTOR - A. V.
GREFIER - A. M. C.
Pe rol soluționarea recursului promovat de recurentul-reclamant S. I. A. împotriva sentinței civile nr. 4702 /07.10.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata-pârâtă U. S. Haret București și intimatul-chemat în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică la ordine, a răspuns recurentul-reclamant personal care se legitimează cu CI . nr._ și asistat de avocat C.-N. D. cu împuternicire avocațială la dosarul de fond – fila 16, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că,
- prin serviciul registratură, în data de 25.04.2014, intimata-pârâtă a depus împuternicire avocațială, întâmpinare în 3 exemplare și un set de înscrisuri ;
- prin serviciul registratură, în data de 11.06.2014, intimatul-chemat în garanție a depus concluzii scrise și un set de înscrisuri ;
- recurentul-reclamant nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar conform dispozițiilor din rezoluție;
- atât recurentul-reclamant, cât și intimata-pârâtă au solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Recurentul-reclamant depune dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar conform dispozițiilor din rezoluție, Curtea le anulează și le atașează la dosar.
Curtea ia act de denumirea actuală a intimatului-chemat în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului care este în prezent M. Educației Naționale, sens în care se va rectifica în sistem ECRIS și în citativ.
În continuare, Curtea procedează la comunicarea unui exemplar al întâmpinării depusă de intimata-pârâtă către recurentul-reclamant.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului-reclamant solicită admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii recurate. Pe fondul cauzei, solicită admiterea acțiunii formulate împotriva intimatei-pârâte, precum și admiterea cererii de chemare în garanție formulată de intimata-pârâtă împotriva intimatului-chemat în garanție M. Educației Naționale. Apreciază că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii întemeiat pe art. 304 pct. 9 C.pr.civ. și art. 3041 C.pr.civ. Susține că instanța de fond a apreciat în mod greșit faptul că intimata-pârâtă nu a fost acreditară sau autorizată provizoriu niciun moment pentru cursuri ID, forma de învățământ cu frecvență redusă. Arată că a expus pe larg în motivele de recurs legile care consideră că erau în vigoare la data la care recurentul s-a înscris și a fost înmatriculat la instituția pârâtă. Consideră că în anul 2006 actele normative enumerate conduceau la ideea că toate formele de învățământ pentru specializările acreditate și autorizate erau la competența de reglementare a fiecărei instituții superioare în parte. Este adevărat că, apoi prin HG nr. 676/2007 au fost aduse reglementări mai clare, dar acestea au fost ulterioare momentului în care recurentul-reclamant se înscrisese la unitatea de învățământ, astfel consideră că nu puteau fi opuse recurentului decât acele acte normative în vigoare la data înmatriculării.
În al doilea motiv de recurs susține că instanța de fond nu a analizat deloc în motivare și în esență a respins teoria aparenței dreptului pe care a susținut-o și anume faptul că neacreditarea Universității S. Haret vizează exclusiv o eventuală culpă a acesteia și nu poate prejudicia recurentului din această cauză, acesta fiind de bună-credință, respectându-și contractul încheiat cu intimata, plătind taxele de studiu, susținând și promovând toate examenele, inclusiv examenul de licență. U. S. Haret a creat o aparență de legalitate, și-n acest moment susținând același lucru, această aparență fiind susținută și acreditată inclusiv de M. Educației, care timp de 3 ani consecutiv cât recurentul a fost înregistrat la U. S. Haret în 2006, 2007 și 2008 a emis pentru toate formele de învățământ diplome și a creat astfel această impresie.
Un al treilea motiv pentru care susține recursul este acela că instanța de fond a interpretat în mod greșit argumentul privind valabilitatea adeverinței eliberată de pârâtă, întrucât nu a fost anulată. Consideră că acea valabilitate subzistă și produce efecte deoarece nu a fost niciun moment anulată de o instanță de judecată.
Un ultim argument, deoarece instanța de fond s-a referit la o hotărâre a Înaltei Curți de Casație și Justiție pe care a subliniat-o și a folosit-o în motivare, însă nu a luat în considerare o multitudine de alte hotărâri ale Curții de Apel București care sunt favorabile în cazuri identice, acesta fiind un alt motiv de recurs, și anume coerența și unitatea jurisprudenței, pentru că atâta timp cât colegi ai recurentului au obținut acele hotărâri, în cazul în care s-ar respinge prezentul recurs, s-ar ajunge chiar la încălcarea Constituției și anume la faptul că nu sunt toți egali în fața legii.
Cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de reclamant împotriva M. Educației, la solicitarea instanței, arată că a existat o cerere de chemare în garanție, dar s-a renunțat la ea, în ideea că exista deja o cerere de chemare în garanție formulată de U. S. Haret. Menționează că nu solicită cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 150 C.pr.civ, Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București-Secția a VIII a de C. Administrativ și Fiscal sub nr._, reclamantul S. I. A. în contradictoriu cu pârâta U. S. HARET BUCURESTI și chemat în garanție M. EDUCATIEI, CERCETARII, TINERETULUI SI SPORTULUI a solicitat obligarea pârâtei U. S. Haret la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă în termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărîrii în cauza de față, obligarea pârâtului MECTS să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamant, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, deși a promovat examenul de licență, i se refuză în mod nejustificat dreptul de a obține diploma de licență, cu toate că formele de învățământ cu frecvență redusă sau la distanță puteau fi organizate de universitatea pârâtă în condițiile în care erau organizate cursuri la zi.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile legii învățămîntului.
S-au depus la dosar, în copie, înscrisuri privind studiile reclamantului.
Pârâta U. S. Haret - USH, prin întâmpinare, a arătat că și-a îndeplinit toate obligațiile față de reclamant și a formulat cerere de chemare în garanție a MECTS care nu a aprobat tot necesarul de formulare tipizate, motiv pentru care pârâta USH este în imposibilitate de a elibera diplome de licență tuturor absolvenților, prin care a solicitat obligarea chematului în garanție la aprobarea tipăririi formularelor tipizate și la plata tuturor sumelor solicitate de reclamant, cu acordarea cheltuielilor de judecată aferente cererii de chemare în garanție.
Pârâtul MECTS a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, procedura de eliberare a avizelor necesare pentru formularele-tipizate implicînd numai instituțiile de învățămînt superior și MECTS, iar nu absolvenții universităților respective. Pe fondul cauzei, a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată, la data înscrierii reclamanților în anul I de studii forma de învățămînt la distanță nefiind autorizată sau acreditată pentru specializarea urmată de aceștia.
Prin sentința civilă nr. 4702 /07.10.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active; a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea și a fsot respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție
În motivarea sentinței, s-au reținut următoarele::
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active, tribunalul consideră că este neîntemeiată și o va respinge, avînd în vedere că, deși în procedura de eliberare a tipizatelor sînt implicate în mod direct instituția de învățămînt superior și MECTS, nu se poate nega dreptul absolvenților ca persoane vătămate, în sensul art.1 din legea nr.554/2004, de a contesta la instanța de contencios administrativ refuzul pârâtului MECTS de a emite un act care să servească atestării studiilor reclamanților.
Pe fondul cauzei, tribunalul reține că reclamantul s-a înscris în anul 2006 la Facultatea de Relații Internaționale și Studii Europene din cadrul USH, specializarea Relații Internaționale și Studii Europene, forma de învățămînt –frecvență redusă (FR).
Potrivit adeverințelor depuse la dosar, reclamantul a obținut titlul de licențiat, promovînd examenul de licență din luna iulie 2009. În adeverință, se menționează că USH, avînd învățămînt de zi autorizat sau acreditat, poate organiza învățămînt la distanță și cu frecvență redusă, potrivit art.60 alin.1 din legea nr.84/1995.
Tribunalul constată că, nici la momentul înscrierii reclamantului în anul I de studii și nici la momentul finalizării acestora, ca de altfel nici în prezent, pârâta USH nu era acreditată sau autorizată provizoriu pentru cursuri la specializarea Relații Internaționale și Studii Europene, forma de învățămînt FR.
Astfel, nu se regăsește ca fiind autorizată provizoriu sau acreditată forma de învățămînt FR pentru specializarea indicată în nici una dintre hotărîrile în care se prevăd expres și limitativ structurile instituțiilor de învățământ superior acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu și specializările din domeniile studiilor universitare de licență – HG nr.1609/2004, anexa 2, pct.6, poz.2, HG nr.916/2005, anexa 1, lit.B, pct.6, HG nr.676/2007, anexa 3, pct.6, HG nr.635/2008, anexa 3, pct.6, HG nr.749/2009, anexa 3, pct.30, poz.2, HG nr.966/2011, anexa 3, pct.6, poz.2.
Conform actelor normative enunțate, pentru Facultatea de Relații Internaționale și Studii Europene din cadrul USH, era autorizată provizoriu forma de învățămînt ZI, fără a fi prevăzută forma de învățămînt FR.
Nu pot fi primite susținerile pârâtei în sensul că formele de învățămînt ID și FR puteau fi organizate întrucît universitatea avea învățămînt de zi autorizat sau acreditat. Este adevărat că art.60 alin.1 din legea nr.84/1995 prevedea că formele de învățămînt FR și ID se pot organiza de instituțiile de învățămînt superior care au cursuri de zi.
Legea impunea condiția premisă ca instituția să poată organiza cursuri la formele ID și FR numai dacă la specializarea respectivă există și cursuri de zi.
Însă nu era suficient pentru legala funcționare a acestor forme de învățămînt ca instituția respectivă să aibă cursuri de zi, ci era necesar ca pentru ID sau FR să se parcurgă și procedura de acreditare provizorie, după cum a statuat și ÎCCJ prin decizia nr.3306/8.06.2011.
Potrivit art.103 alin.2 din legea nr.84/1995, instituțiile și unitățile de învățământ particular acreditate fac parte din sistemul național de învățământ și educație și se supun dispozițiilor legii învățămîntului.
De asemenea, prin legea nr.443/2002 s-a înființat U. S. Haret, iar la art.3 din acest act normativ se prevede că, după . legii, în structura Universității S. Haret din București vor intra și facultățile, colegiile și specializările, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii.
Tribunalul consideră că sînt neîntemeiate și susținerile reclamantelor conform cărora sînt îndreptățite să le fie eliberate diplomele de licență întrucît după susținerea examenului de licență au primit adeverințe în acest sens, adeverințe care nu au fost anulate.
Completarea adeverințelor de către universitate imediat după susținerea examenului de licență nu reprezintă un motiv pentru a legitima organizarea nelegală a unor cursuri de către USH, prin emiterea ulterioară a diplomelor de licență. Valabilitatea acestor adeverințe este limitată, tocmai pentru a se putea emite diplomele de licență după ce se verifică îndeplinirea tuturor condițiilor pentru atestarea studiilor.
Potrivit art.5 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învățămînt superior aprobat prin OMECT nr.2284/2007, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii. Ținînd cont că forma de învățămînt urmată de către reclamanți nu era legal organizată, nici se puteau elibera absolvenților acte de studii care să fie recunoscute în plan național și internațional.
De asemenea, potrivit art.38 din același regulament, după finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează adeverință de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maximum 12 luni. Adeverințele invocate de reclamante au termen redus de valabilitate și, prin atingerea termenului, își încetează oricum efectele, astfel că nu mai era necesară anularea adeverințelor.
Prin urmare, tribunalul apreciază că reclamantul nu au dovedit că este nejustificat refuzul pîrîților de eliberare a diplomelor de licență cu suplimentele aferente după aprobarea tipizatelor, deci nu sunt întrunite condițiile art.1 din legea nr.554/2004 pentru a obliga autoritățile la emiterea vreunui act, cu consecința recunoașterii dreptului reclamanților de a deține o diplomă de licență, iar acțiunea dedusă judecății este neîntemeiată și va fi respinsă. De asemenea, va fi respinsă ca neîntemeiată și cererea de chemare în garanție în temeiul art.60 C.pr.civ., în condițiile în care pârâta nu a căzut în pretenții.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul S. I. A., solicitând admiterea recursului declarat si modificarea sentinței recurate, prin admiterea acțiunii.
În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:
Instanța de fond a soluționat in mod greșit cererea de chemare in judecata, prevalându-se si interpretând in mod gresit actele normative avute in vedere: H.G nr. 1609/2004 Anexa 2, Punctul 6, H.G nr. 916/2005 Anexa 1. litera B, punctul 6, H.G nr. 676/2007 Anexa 3 Punctul 6, H.G NR. 635/2008 Anexa 3 Punctul 6, H.G nr. 749/2009 Anexa 3 Punctul 30. - a se vedea Anexa 1 la cererea de chemare in judecata. Recurenta a solicitat să se țină cont de dispozițiile art. 60 (1) din Legea 84/1995 fosta reglementare in materia educației și de Legea 1/2011 a Educației naționale.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 si urm. Cod procedura civila.
Cererea de recurs a fost timbrată cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
Intimata - pârâtă U. "S. Haret" a formulat întâmpinare prin care a solicitat ca, în cazul în care se va admite recursul reclamantului, să se admită si cererea sa de chemare in garanție a Ministerului Educației Naționale (MECTS), cu acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării, s-a arătat, în esență, că nu poate fi admis recursul si acțiunea recurentei-reclamante fără a fi admisă și cererea de chemare in garanție, formulata in conformitate cu dispozițiile art.60-63 Cproc.civ. de U. S. Haret, întrucât între cele doua cauze există o evidentă interdependentă. A motivat solicitarea de admitere a cererii de chemare in garanție pe imposibilitatea efectiva de a emite reclamanților diplomele de licența atâta vreme cat MECTS nu va aproba tipărirea formularelor pentru anul 2009, fiind pusă astfel in imposibilitatea de a executa hotărârea,daca se va admite cererea reclamanților, câtă vreme dreptul absolvenților nu poate fi realizat fără concursul efectiv al chematului in garanție, care, in calitate de autoritate publica gestionează materialele si tipizatele cu regim special necesare pentru a se elibera diploma sau alte acte de studii. Existând o interdependent intre cele doua cereri obligația intimatei de a elibera diplomele de licența fiind subsidiara si indisolubil legata de acordul chematului in garanție MECTS in vederea tipăririi acestor formulare.
În recurs nu au fost administrate înscrisuri noi, fiind depuse hotărâri judecătorești din alte cauze, cu titlu de practică judiciară.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată următoarele:
Potrivit Ordinului MECT nr. 2284/2007, adeverința de absolvire a studiilor are un termen de valabilitate de 12 luni, termen în care universitatea are obligația de a completa diploma de licență și suplimentul la diplomă, care se eliberează absolventului, la cererea acestuia.
Diplomele de licență se completează pe formulare tipizate care sunt realizate de o unitate specializată desemnată de MECTS, în fapt . necesar ca cererea universității de eliberare a formularelor tipizate ale diplomelor de licență să fie aprobată de MECTS.
În cazul de față, intimata-pârâtă U. S. Haret a solicitat intimatului-pârât M. Educației Cercetării Tineretului și Sportului, printr-o . adrese, să aprobe tipărirea formularelor de diplome de licență necesare promoției din anul 2009. Intimatul-pârât MECTS a încuviințat aceste cereri doar în parte și a refuzat să aprobe tipărirea formularelor pentru forma de învățământ la distanță și frecvență redusă, invocând faptul că U. S. Haret a organizat nelegal aceste forme de învățământ, fără a parcurge procedura de evaluare academică la care face referire art. 17 din HG nr. 1011/2001.
În aceste condiții, intimata-pârâtă U. S. Haret nu a putut da curs cererii recurentei-reclamante de eliberare a diplomei de licență și a suplimentului acestuia, lipsindu-i formularele tipizate necesare.
Din cuprinsul corespondenței dintre cele două intimate-pârâte, ca și al întâmpinărilor formulate în cauză, Curtea reține că între aceste două instituții, există divergențe în ceea ce privește interpretarea normelor referitoare la organizarea învățământului la distanță și cu frecvență redusă, M. Educației Cercetării Tineretului și Sportului considerând că aceste forme trebuie supuse procedurii de acreditare, potrivit art. 17 din HG nr. 1011/2001, în timp ce U. S. Haret consideră că nu este necesară o astfel de acreditare pentru specializările acreditate pentru cursuri la zi, invocând în acest sens art. 8 din Ordinul MECTS nr. 3404/2006 privind criteriile generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006-2007.
În soluționarea acestei divergențe de interpretare a legii, Curtea va avea în vedere soluția de principiu adoptată de Înalta Curte de Casație de Justiție –Secția de C. Administrativ și Fiscal în ședința de la 7 noiembrie 2013, prin care instanța supremă a statuat că soluția adoptată este în sensul jurisprudenței de obligare a pârâtei U. S. Haret să elibereze diploma de licența și/ sau suplimentul de diplomă, de admitere a cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și de obligare a ministerului, în calitate de chemat în garanție, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele de diplomă.
Curtea are în vedere importanța unei astfel de soluții de principiu dată de secția de contencios administrativ și fiscal a instanței supreme; o astfel de soluție, chiar neavând forța obligatorie a unei decizii date într-un recurs în interesul legii, se impune din necesitatea unificării practicii judiciare.
Astfel, prin soluția de principiu de mai sus instanța supremă a arătat că a fost avută în vedere jurisprudența reprezentată de deciziile de speță nr. 690/ 2012, nr. 953/ 2012, nr. 1638/ 2012 și nr. 3302/ 2012 ale ICCCJ-SCAF.
Prin aceste decizii de speță, se reținuse că, în mod constant s-a statuat, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în litigii de aceeași natură, că M.E.C.T.S. are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă (a se vedea, în acest sens, cu titlu de exemplu, deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, nr. 5656 din 24 noiembrie 2011, nr. 5722 din 29 noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie 2012, nr. 690 din 9 februarie 2012, nr. 708 din 10 februarie 2012, și nr. 709 din 10 februarie 2012). De aceea, soluția se impune și în considerarea respectării principiului coerenței și unității jurisprudenței consacrat ca atare în practica Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza B. c. României). Adeverința se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate specifică actelor administrative și nu a fost atacată de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau de o altă autoritate publică, în condițiile art. 1 alin. (8) teza fiscală din Legea nr. 54/2004. Susținerile din recurs privind neanalizarea de către instanța de fond a hotărârilor de guvern prin care U. S.H. a fost autorizată să funcționeze provizoriu și a dreptului acestei universități de a elibera acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neacreditate nu pot fi reținute, deoarece aceasta nu formează obiectul cererii de chemare în garanție, instanța de fond nefiind investită cu o cererea privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță. Cu privire la situația de fapt care privește cererea de chemare în garanție, este de necontestat faptul că recurentul a refuzat nejustificat eliberarea avizului necesar pentru aprobarea formelor tip pentru diplomele de licență, iar dreptul absolvenților de a li se elibera diplomele de licență nu poate fi realizat în lipsa admiterii cererii de chemare în garanție. În mod evident, numai prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii recurate, în condițiile în care eliberarea de către pârâta U.S.H. București a diplomelor de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către M.E.C.T.S., în calitate de autoritate administrativă competentă.
Ținând cont de necesitatea urmării soluțiilor de principiu pronunțate de instanța supremă, în scopul asigurării unei practici unitare, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 9 Cod de Procedură Civilă, va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va admite în parte cererea principală; va admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta USH; va obliga pârâta U. S. Haret la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă; va obliga pârâtul-chemat în garanție M. Educației Naționale să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamantă; vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
Cât privește stabilirea unui termen de executare, Curtea apreciază că nu se impune o asemenea dispoziție, termenul de drept comun de executare a hotărârii în materie de contencios administrativ, reglementat de art. 24 alin. 1 din Legea nr. 554/ 2004, fiind justificat în prezenta cauză.
Ca urmare a considerării fondate a acestui motiv de recurs, Curtea nu va mai analiza celelalte motive invocate de recurent prin cererea de recurs.
Ca urmare a căderii în pretenții prin admiterea cererii de chemare în garanție, Curtea, în temeiul art. 274 C., va obliga intimatul-chemat în garanție MEN la plata către intimata-pârâta USH a sumei de 1244,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată fond și recurs, reprezentând onorariu de avocat conform contractului de asistență juridică nr._ din 17.04.2014 și nr._ din 02.09.2013 și timbrajul aferent cererii de chemare în garanție - în fond).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul promovat de recurentul-reclamant S. I. A. cu domiciliul în B., .. 3, județul B., împotriva sentinței civile nr. 4702 /07.10.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata-pârâtă U. S. Haret București cu sediul în București, .. 13, sector 3, și intimatul-chemat în garanție M. Educației Naționale cu sediul în .. 28-30, sector 1, București.
Modifică în parte sentința civilă recurată, în sensul că:
Admite în parte cererea principală.
Admite cererea de chemare în garanție.
Obligă USH să elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentul la diploma de licență.
Obligă MEN să aprobe tipărirea formularelor cu regim special constând în diploma de licență și suplimentul la diploma de licență pentru reclamantă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Obligă MEN la plata către USH a sumei 1.244,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată fond și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.06.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. M. P. M. D. A. V.
GREFIER
A. M. C.
Data red. 4.07.2014; 2 ex; red. Jud. AV; sentința civilă nr. 4702 /07.10.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ ; judecător fond: R. E. M.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 4071/2014. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 157/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
