Anulare act administrativ. Decizia nr. 9339/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9339/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-12-2014 în dosarul nr. 54511/3/2010
ROMÂNIA
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.9339
Ședința publică de la 15.12.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - P. C. F.
JUDECĂTOR – I. M. C.
JUDECĂTOR - Z. G. L.
GREFIER - A. P.
Pe rol se află recursul formulat de recurentul-reclamant I. N. DE CERCETARE-DEZVOLTARE IN CONSTRUCTII, URBANISM SI DEZVOLTARE TERITORIALA DURABILA "U. - INCERC", împotriva sentinței civile nr. 3811/14.11.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. D. REGIONALE SI TURISMULUI, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, la data de 04.11.2014, intimatul-pârât a depus întâmpinare, iar, la data de 15.12.2014, recurentul-reclamant a depus cerere prin care solicită amânarea cauzei pentru imposibilitate de prezentare. De asemenea, se mai învederează că intimatul-pârât a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Curtea, deliberând, va respinge cererea de amânare formulată la 15.12.2014 de recurentul-reclamant, prin avocat, având în vedere că imposibilitatea de prezentare a apărătorului nu este probată, actul medical atașat recomandând „repaus la pat pentru perioada 27-30.11.2014”, așadar nu pentru un interval care să includă data de 15.12.2014 (termenul acordat pentru judecata recursului) și ținând seama că întâmpinarea a cărei comunicare se cere a fost depusă cu mai mult de 5 zile înaintea termenului de astăzi, 15.12.2014, respectiv la data de 04.11.2014, putând fi cercetată de la dosarul cauzei de către o parte diligentă și care respectă îndatorirea de a urmări desfășurarea și finalizarea procesului, instituită de art. 129 alin. 1 C.proc.civ din 1865.
De asemenea, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, reține recursul spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
1. Sentința obiect al recursului
1.1. Prin sentința civilă nr. 3811/14.11.2011, pronunțată de Tribunalul București-Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul cu nr._ , a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamantul I. Național de Cercetare-Dezvoltare în Construcții, Urbanism și Dezvoltare Teritorială Durabilă "U.-Incerc", în contradictoriu cu pârâtul M. Dezvoltării Regionale și Turismului.
1.2. În considerentele acestei sentințe civile, s-au reținut următoarele:
1.2.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel București la data de 02.06.2009 sub nr. de dosar_, reclamantul I. Național de Cercetare-Dezvoltare în Construcții, Urbanism și Dezvoltare Teritorială Durabilă "U.-Incerc", în contradictoriu cu pârâtul M. Dezvoltării Regionale și Turismului a solicitat anularea deciziei nr.CA_/4.05.2009 de soluționare a contestației și anularea procesului-verbal de constatare nr. CA-_/ 24.03.2009 întocmite de pârât, cu consecința înlăturării din procesul-verbal a obligației de plată a sumei de 70.030,57 euro.
În motivarea cererii, s-a arătat, în esență, că, în mod eronat, s-a stabilit creanța în sarcina reclamantei, că nu au fost încălcate dispozițiile contractuale, respectiv clauzele contractului RO 2004/_.02.09., prin care reclamanta a beneficiat de un grant din cadrul Programului Phare Național 2004, subprogramul PHARE_/_. „Sprijinirea participării României la inițiativele comunitare”, că la verificările anterioare nu au fost evidențiate nereguli, precum și că restituirea întregii finanțări este excesivă față de neregulile constatate.
1.2.2. Pârâtul a formulat întâmpinare, înregistrată la data de 14.10.2009, prin care a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiate, afirmându-se, în esență, că neregulile au fost reținute în mod corect în sarcina reclamantului.
În dovedire, s-au depus la dosar, în copie, actele contestate și documentația care a stat la baza emiterii acestora.
1.2.3. Prin sentința civilă nr.1255/10.03.2010, pronunțată de Curtea de Apel București- Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ , a fost admisă excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București-Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
Recursul declarat de către reclamantă împotriva acestei sentințe nr. 1255/2010 a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 4023/1.10.2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal.
Pe rolul Tribunalului București-Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 11.11.2010, s-a format dosarul nr._ .
1.2.4. În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal nr.CA-_/24.03.2009 (filele 13-21 dosar C.), s-a stabilit în sarcina reclamantului o creanță bugetară de 69.920 EURO și 110,57 costuri bancare lei.
S-au reținut în sarcina acestuia nereguli în obținerea și utilizarea fondurilor europene și a fondurilor publice naționale aferente ce au făcut obiectul contractului RO2004/_.02.09.
Prin decizia nr.CA_/4.05.2009 (filele 23-26 dosar C.), s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de către reclamant.
Din cuprinsul procesului-verbal contestat rezultă că debitul a fost determinat de încălcări ale dispozițiilor contractuale și legale, respectiv ale clauzelor contractuale -art.1 alin.1 și 2, art.14 alin.1 și art.16 alin.1 și 2 din contractul de finanțare-, privind rigurozitatea angajării și evidențierii cheltuielilor efectuate pentru implementarea proiectului.
Pârâtul a reținut și încălcări ale legislației naționale care au determinat includerea costurilor aferente în cheltuieli neeligibile, potrivit art.2 alin.4 și 6 din HG nr.1306/2007.
Reclamantul nu a dovedit o situație de fapt contrară celei reținute de pârât, respectiv că evidența sa contabilă era clară și permitea urmărirea traseului fondurilor publice, fiind necesare 5 luni pentru procurarea documentelor de prezentat organelor de control.
Chiar și în aceste condiții, mai multe sume de bani au fost scoase din contul proiectului și utilizate în alte scopuri, neautorizat.
Nu prezintă relevanță că în perioada verificărilor efectuate de pîrît aceste sume au fost restituite, nerespectarea destinației finanțării fiind susceptibilă să determine rezilierea contractului.
Chiar dacă nu s-a dispus expressis verbis rezilierea contractului, în procesul-verbal s-a indicat conținutul clauzelor contractuale care determinau rezilierea contractului, deci există temeiul pentru recuperarea integrală a finanțării, care nu reprezintă o măsură excesivă în raport de neregulile evidențiate.
Reclamantului i s-a acordat de către pârât posibilitatea de a-și preciza punctul de vedere, astfel că nu a existat vreo îngrădire a dreptului său de apărare.
Nici faptul că anterior nu s-au constatat abateri de la lege sau litera contractului nu reprezintă un argument în susținerea netemeiniciei actelor contestate, pârâtul avînd dreptul de a efectua control ulterior.
Nu pot fi incidente clauzele privind necesitatea soluționării amiabile a litigiului, în condițiile în care procesul-verbal este titlu de creanță, deci act administrativ fiscal al cărui conținut nu se poate negocia.
În conformitate cu art.2 alin.1 lit.a) din OG nr.79/2003, constituie neregulă orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, în raport cu dispozițiile legale naționale și/sau comunitare, precum și cu prevederile contractului care prejudiciază bugetul general al Comunității Europene și/sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și bugetele din care provine cofinanțarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită. Alineatele următoare din art.12 al contractului recunosc dreptul pârâtului de a constata creanțele bugetare rezultate din nereguli și de a stabili obligația de plată sub forma unui titlu de creanță, conform art.3 și 4 din OG nr.76/2003. Pentru neregulile cu privire la gestionarea fondurilor, pârâtul a stabilit în mod corect în sarcina reclamantului creanța bugetară de de 70.030,57 EURO.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că acțiunea dedusă judecății este neîntemeiată și trebuie respinsă, nefiind dovedită, potrivit art.1 din Legea nr.554/2004, producerea unei vătămări a drepturilor recunoscute de lege reclamantului care să necesite anularea actelor contestate.
2. Recursul exercitat în cauză împotriva sentinței nr. 3811/14.11.2011 și procedura în fața instanței de recurs
2.1.1. Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen legal, recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 3041 C.proc.civ., reclamantul I. Național de Cercetare-Dezvoltare în Construcții, Urbanism și Dezvoltare Teritorială Durabilă "U.-Incerc".
S-a solicitat ca, în urma admiterii recursului, să se caseze sentința recurată și să se trimită cauza spre rejudecare, iar, în subsidiar, să se modifice sentința atacată, cu consecința admiterii acțiunii.
2.1.2. În motivarea recursului, în esență, s-a arătat că sentința este nelegală având în vedere că:
- instanța nu s-a pronunțat cu privire la capătul de cerere vizând anularea măsurii de restituire a valorii întregului contract, în considerentele hotărârii nefăcându-se referire la existența reală a acestui debit și nefiind administrată proba cu expertiză financiară;
- simpla constatare a unor nereguli pe parcursul derulării unui contract în absența existenței unui prejudiciu nu este de natură a conduce unilateral și indubitabil la restituirea întregii valori a proiectului în absența unui text de lege care să instituie expres această obligație ori în absența unor clauze clare în contract în acest sens.
S-a mai învederat că, din aceste considerente, trebuie conchis că actul dedus judecății a fost interpretat greșit, fiind necesară „o interpretare a prevederilor contractului pentru ca în final să se concluzioneze dacă acțiunea noastră este fondată sau nu”, instanța de fond ignorând acest demers.
În acest context, a mai afirmat recurenta-reclamantă că:
- plățile efectuate în afara contractului și recuperate înainte de finalizarea controlului nu se circumscriu clauzelor din contract care determină rezilierea contractului în mod unilateral de autoritatea contractantă;
- în cazul rezilierii contractului din vina beneficiarului, autoritatea contractantă poate cere rambursarea parțială sau integrală a sumelor, corespunzător gravității faptelor în cauză;
- nu s-a analizat de instanța de fond incidența acestor dispoziții din prisma gravității faptei, ceea ce semnifică o nemotivare a hotărârii atacate;
- instanța nu motivează dacă pentru recuperarea integrală a finanțării proiectului era nevoie de existența unei hotărâri judecătorești sau rezilierea operează de drept, fiind invocate prevederile art. 3 alin. 3 lit. b) din OG nr. 79/2009;
- instanța nu analizează dacă demersul intimatului se circumscrie clauzelor contractului sau OG nr. 79/2003 sau ale HG nr. 1306/2007;
- hotărârea ignoră principiul proporționalității consfințit de Regulamentul CE nr. 1083/2006.
2.2. Intimatul-pârât a depus la data de 04.11.2014 întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
3. Considerentele instanței de recurs care au fundamentat soluția dată în cauză
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor de recurs formulate și observând dispozițiile art.3041 C.proc.civ., Curtea, în raport de actele și lucrările dosarului, apreciază recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
3.1. Astfel, se observă că, prin procesul-verbal de constatare din data de 17.02.2009 (filele 13-21-dosar C.A.B. nr._ ):
- s-a stabilit că beneficiarul grantului în cadrul Programului Phare Național 2004, subprogramul PHARE_/_. „Sprijinirea participării României la inițiativele comunitare” în baza contractului RO 2004/_.02.09. „nu a respectat prevederile contractului, respectiv art. 1 alin. 1 și alin. 2, art. 14 alin. 1 și art. 16 alin. 1 și alin. 2 din Condițiile generale aplicabile Contractelor de finanțare nerambursabilă din partea Comunității Europene, încheiate pentru acțiuni externe”;
- s-a solicitat de către autoritatea contractantă, în baza art. 12 alin. 2 și 4 din Condițiile generale ale Contractului de Grant, „rambursarea totală a sumelor deja plătite în cadrul Contractului”;
- s-a stabilit că, conform art. 1 alin. 2 din HG nr. 1306/2007, „cheltuielile efectuate sunt neeligibile”, întrucât beneficiarul nu a respectat prevederile legale, respectiv art. 2 alin. 4 și 6 din HG nr. 1306/2007;
- s-a stabilit că debitorul I. Național de Cercetare-Dezvoltare în Construcții, Urbanism și Dezvoltare Teritorială Durabilă "U.-Incerc" (recurent-reclamant în pricină) datorează suma totală neeligibilă de 70.030,57 euro.
Prin Decizia nr. CA-_/4.05.2009, emisă de M. Dezvoltării Regionale și Locuinței-Comisia de soluționare a contestațiilor (filele 23-26-dosar C.A.B. nr._ ), a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația nr._/13.04.2009 (filele 54-56- dosar C.A.B. nr._ ), formulată de către recurentul-reclamant din cauza de față împotriva procesului-verbal de constatare din data de 17.02.2009 și transmis cu nr. CA-_/ 24.03.2009.
Împotriva celor două acte administrative evocate în paragrafele anterioare, recurentul-reclamant a formulat, solicitând anularea acestora, acțiunea în contencios administrativ care face obiectul prezentului dosar și care, prin sentința recurată de către reclamant, a fost respinsă, ca neîntemeiată.
3.2. În motivarea recursului promovat, trebuie remarcat că recurentul a criticat soluția adoptată de prima instanță susținând, în esență, că:
(i) sentința atacată este nelegală având în vedere că instanța nu s-a pronunțat cu privire la capătul de cerere vizând anularea măsurii de restituire a valorii întregului contract, că au fost încălcate prevederile art. 3 alin. 3 lit. b) din OG nr. 79/2009, că simpla constatare a unor nereguli pe parcursul derulării unui contract în absența existenței unui prejudiciu nu este de natură a conduce unilateral și indubitabil la restituirea întregii valori a proiectului în absența unui text de lege care să instituie expres această obligație ori în absența unor clauze clare în contract în acest sens, că nu este administrată proba cu expertiză financiară și că hotărârea ignoră principiul proporționalității consfințit de Regulamentul CE nr. 1083/2006;
(ii) actul dedus judecății a fost interpretat greșit, fiind necesară „o interpretare a prevederilor contractului pentru ca în final să se concluzioneze dacă acțiunea noastră este fondată sau nu”, instanța de fond ignorând acest demers;
(iii) nu este motivată corespunzător sentința recurată având în vedere că în considerentele hotărârii nu se face referire la existența reală a debitului imputat, că nu s-a analizat de instanța de fond incidența clauzelor contractuale din prisma gravității faptei, că nu se motivează dacă pentru recuperarea integrală a finanțării proiectului era nevoie de existența unei hotărâri judecătorești sau rezilierea operează de drept și că nu se analizează dacă demersul intimatului se circumscrie clauzelor contractului sau OG nr. 79/2003 sau ale HG nr. 1306/2007.
Or, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma și a prevederilor art. 3041 C.proc.civ., constată Curtea că aceste critici nu sunt fondate, în sensul considerentelor care succed, de natură a puncta și a clarifica motivarea sentinței recurate, însușită în parte de instanța de control judiciar.
3.3. Astfel, se observă, referitor la pretinsa nelegalitate a sentinței obiect al recursului pendinte, că procesul-verbal de constatare din data de 17.02.2009 și transmis cu nr. CA-_/24.03.2009, a cărui anulare s-a cerut în cauză, a fost emis în temeiul dispozițiilor O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, ale H.G. nr. 1306/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003, ale H.G. nr. 33/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Dezvoltării Regionale și Locuinței și ale O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Reține Curtea, în continuare, că, potrivit art. 2 alin. 1 lit. a) din OG nr. 79/2003, „neregula reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile legale naționale și/sau comunitare, precum și cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziții, care prejudiciază bugetul general al Comunitãții Europene și/sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și bugetele din care provine cofinanțarea aferentă printr-o cheltuialã necuvenită”.
Or, în speță, trebuie constatat că temeinic s-a reținut în sarcina recurentului săvârșirea unor nereguli în derularea contractului RO 2004/_.02.09., întrucât acesta, în calitatea sa de beneficiar, nu a ținut o evidență contabilă clară, care să permită urmărirea traseului fondurilor publice (fiind necesare 5 luni pentru a pune în ordine cronologică documentele și a le prezenta la sediul autorității contractante) și a scos din contul proiectului, în perioada 18.04._07, sume de bani pentru utilizarea cărora nu a putut furniza documente justificative și care au fost folosite pentru alte scopuri decât implementarea proiectului aproximativ un an, până la restituirea lor în contul proiectului, în intervalul 19-21.10.2008.
De altfel, este important de remarcat că recurentul-reclamant, pe tot parcursul procesului, nu a administrat probe susceptibile să contrazică aceste susțineri făcute de organele de control în cuprinsul procesului-verbal de constatare din data de 17.02.2009 și transmis cu nr. CA-_/24.03.2009.
Așa fiind, judicios s-a stabilit de către emitentul acestui din urmă act administrativ-fiscal că au fost încălcate clauzele art. 1 alin. 1 și alin. 2, art. 14 alin. 1 și art. 16 alin. 1 și alin. 2 din Condițiile generale aplicabile Contractelor de finanțare nerambursabilă din partea Comunității Europene, încheiate pentru acțiuni externe și prevederile art. 2 alin. 4 și 6 din HG nr. 1306/2007.
Consecința acestei constatări a fost corect stabilită de intimata-pârâtă, fiind aceea în sensul că s-a dispus „rambursarea totală a sumelor deja plătite în cadrul Contractului”, fixându-se în sarcina debitorului I. Național de Cercetare-Dezvoltare în Construcții, Urbanism și Dezvoltare Teritorială Durabilă "U.-Incerc" (recurent-reclamant în pricină) un debit în sumă totală neeligibilă de 70.030,57 euro.
În acest context, apreciază Curtea că nu sunt fondate afirmațiile recurentului, cum că instanța nu s-a pronunțat cu privire la capătul de cerere vizând anularea măsurii de restituire a valorii întregului contract.
Astfel, este de remarcat că acest capăt de cerere -introdus prin cererea precizatoare depusă la data de 23.09.2011 (filele 7-8-dosar Tribunal)- este unul accesoriu, atâta vreme cât soluția cu privire la măsura de restituire a valorii întregului contract depinde de rezolvarea capătului principal de cerere, vizând anularea procesului-verbal de constatare din data de 17.02.2009 și transmis cu nr. CA-_/24.03.2009, prin care s-a stabilit debitul în sumă totală neeligibilă de 70.030,57 euro, reprezentând valoarea întregului contract.
Tot fără fundament sunt și alegațiile recurentului, cum că au fost încălcate prevederile art. 3 alin. 3 lit. b) din OG nr. 79/2009 sau că nu a fost administrată proba cu expertiză financiară ori că hotărârea atacată ignoră principiul proporționalității consfințit de Regulamentul CE nr. 1083/2006.
Astfel, în această privință, constată Curtea că:
- nu există niciun act normativ cu denumirea „OG nr. 79/2009”, așa cum se menționează în motivarea recursului [pagina 2, lit. d)];
- reclamantul (recurent) nu a cerut, în cursul desfășurării procesului la prima instanță, administrarea probei cu expertiză financiară, la termenul din data de 24.10.2011 reprezentantul (avocat al) acestei părți reclamante solicitând încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosar (fila 16-dosar Tribunal);
- în speță, controlul vizând gestionarea fondurilor comunitare și finalizat prin procesul-verbal de constatare atacat s-a desfășurat în temeiul OG nr. 79/2003, act normativ care nu prevedea recuperarea proporțională cu gravitatea faptei, sens în care, odată stabilită neregula, sancțiunea era recuperarea integrală a finanțării nerambursabile acordate beneficiarului până la acel moment;
- recurentul, cu toate că a fost reprezentat de un avocat, nu a explicat în mod limpede la care prevedere din Regulamentul CE nr. 1083/2006 se referă atunci când susține ignorarea de către prima instanță a principiului proporționalității, situație în care instanța de recurs nu se poate substitui părții în invocarea prevederii relevante cauzei.
3.4. Apoi, se observă, referitor la pretinsa greșită interpretare a actului dedus judecății, că, în speță, nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C.proc.civ. din 1865.
Într-adevăr, conform acestui text legal, „Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate: 7. când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia”.
Or, este de remarcat că, criticile formulate de către recurent nu pot fi circumscrise acestui motiv de recurs, din simpla lecturare a considerentelor sentinței recurate reieșind că Tribunalul a realizat o interpretare a contractului încheiat în calitate de beneficiar de către recurentul-reclamant, care i-a fundamentat soluția adoptată, de respingere a cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
De altfel, trebuie reliefat că, în speță, în cererea de recurs recurentul -deși recursul a fost semnat de un avocat- nu a arătat în concret în ce constă denaturarea naturii ori a înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al actului juridic greșit interpretat acestuia, aceste elemente fiind indispensabile, în această conjunctură, pentru ca instanța să poată exercita controlul judiciar.
3.5. În fine, se observă, referitor la pretinsa nemotivare ori motivare insuficientă a sentinței atacate, că au fost respectate de prima instanță dispozițiile art. 261 pct. 5 C.proc.civ. din 1865.
Astfel, reține Curtea că sentința obiect al recursului pendinte cuprinde „motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”.
Într-adevăr, este necesar de relevat -răspunzând criticilor expuse anterior [pct. 3.2. lit. (iii)]- că, temeinic și legal, ținând seama și de cele evidențiate în precedent (pct. 3.3.), a reținut Tribunalul, în considerentele relevante ale sentinței pronunțate în cauză, că „există temeiul pentru recuperarea integrală a finanțării, care nu reprezintă o măsură excesivă în raport de neregulile evidențiate”, că „alineatele următoare din art.12 al contractului recunosc dreptul pârâtului de a constata creanțele bugetare rezultate din nereguli și de a stabili obligația de plată sub forma unui titlu de creanță, conform art.3 și 4 din OG nr.76/2003” și că „pentru neregulile cu privire la gestionarea fondurilor, pârâtul a stabilit în mod corect în sarcina reclamantului creanța bugetară de de 70.030,57 EURO”.
Mai mult, apreciază Curtea că sumele imputate recurentului-reclamant prin actul administrativ-fiscal atacat au fost stabilite cu respectarea art. 11 alin. 1 din OG nr. 79/2003, din a cărui analiză reiese că autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare pot încheia acte de control prin care sunt stabilite creanțe bugetare și că obligația de recuperare a fondurilor UE există în toate cazurile de constatare a unor fraude sau nereguli, fără a fi necesară probarea existenței/producerii unui prejudiciu, în acest sens fiind și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, care a statuat că „inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta interesele financiare a Uniunii” (cauzele C-465/10 pct.47 și C-199/03 pct.31), că statul este în măsură „să solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanțării” (cauzele C-271/01 pct.48, C-465/10 pct.32) și că regula generală este că orice abatere trebuie să ducă la retragerea avantajului obținut în mod fraudulos (cauza C-199/03, pct.15).
4. Soluția instanței de recurs și temeiul legal al acesteia
Pentru aceste considerente, întrucât nu există în cauză niciunul dintre motivele prevăzute de art. 304 coroborat cu art. 3041 C.pr.civ., având în vedere și considerentele sentinței civile recurate, ținând seama că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale relevante, Curtea, în temeiul art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 312 alin. 1 C.proc.civ., va respinge recursul, ca nefondat, sentința atacată urmând a fi menținută, ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant I. N. DE CERCETARE-DEZVOLTARE IN CONSTRUCTII, URBANISM SI DEZVOLTARE TERITORIALA DURABILA "U. - INCERC", împotriva sentinței civile nr. 3811/14.11.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. D. REGIONALE SI TURISMULUI, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 15.12.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. C. F. I. M. C. Z. G. L.
GREFIER
A. P.
Red.jud.CFP/2 ex./19.12.2014
Tribunalul București-Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal
Judecător – R. E. M.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2876/2014. Curtea de... | Refuz acordare drepturi. Decizia nr. 6137/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
