Pretentii. Decizia nr. 4073/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4073/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-05-2014 în dosarul nr. 23422/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 4073
Ședința publică din data de 22 mai 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: R. I. C.
JUDECĂTOR: A. J.
JUDECĂTOR: A. P.
GREFIER: P. B. B.
Pe rol soluționarea recursului promovat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA SECTORULUI 5 AL FINANȚELOR PUBLICE prin Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București împotriva sentinței civile nr.1646/29.03.2013, pronunțate de Tribunalul București-Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata-pârâtă/ chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU și intimatul-reclamant T. S..
Dezbaterile de fond au avut loc în ședința din data de 15.05.2014, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în cauză, la data de 22.05.2014, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1646/29.03.2013 a Tribunalului București a fost admisă, în parte, cererea introductiva privind pe reclamantul T. S. V. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 și pârâta – chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, fiind obligată pârâta A. F. Publice a Sectorului 5 Bucuresti sa restituie reclamantului suma de 2.671 lei reprezentand contravaloare taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, cu dobanda legala in materie fiscala, începând cu data expirarii termenului de 45 de zile socotit de la data inregistrarii cererii de restituire si pana la data stingerii obligatiei de restituire. A fost obligată parata A. F. Publice a Sectorului 5 Bucuresti la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 39,3 lei.
A fost respinsă, în rest, cererea, ca nefondată.
Totodată, prin aceeași sentință, s-a respins cererea introductiva in ceea ce o priveste pe parata AFM, ca fiind formulata impotriva unei entitati administrative fara calitate procesuala pasiva și a fost respinsă cererea de chemare in garantie formulata de parata A. F. Publice a Sectorului 5 Bucuresti.
Pronunțând această hotărâre, Tribunaluzl a reținut, în esență, că la data de 18.01.2012, reclamantul a dobandit dreptul de proprietate asupra unui autovehicul marca Renault, inmatriculat pentru prima data in Franta la data de 09.01.2009. Pentru a înmatricula autovehicului în România a fost calculată și plătită taxă pentru emisii poluante în sumă de 2.671 lei, în baza Legii nr. 9/2012, calculată prin Decizia nr._/30.01.2012
Reține Tribunalul că reclamantul a solicitat restituirea taxei achitate, dar pârâta a refuzat să dea curs acestei cereri, motivat de aceea că taxa este legal percepută, iar prevederile Legii nr. 9/2012 nu încalcă normele de drept comunitar.
Cu privire la calitatea procesuală pasivă a pârâților AFP Sector 5 și AFM, Tribunalul a reținut că doar organul fiscal AFP Sector 5 are calitate procesuală pe cererea de restituire, nu și Administrația F. pentru Mediu, având în vedere că raportul juridic fiscal a luat naștere între reclamant și Administrația Finanțelor Publice Sector 5.
Cu privire la fondul cauzei, Tribunalul a reținut că problema dedusa judecății constă în a lămuri, in raport de datele spetei, dacă taxa instituita prin Legea nr. 9/2012 contravine art. 110 paragraful 1 din T.F.U.E. (ex-art. 90 TCE), urmând ca analiza acestor prevederi să aibe în vedere și dispozițiile art. 11 și art. 148 din Constituția României, precum și jurisprudența Curții Europene de Justiție.
Reține Tribunalul că textul art. 4 din Legea nr. 9/2012 nu face distinctie, sub aspectul existentei obligatiei de plata a taxei, între autoturismele produse în România și cele produse în afara acesteia si nici între autoturismele noi și cele rulate. Chiar asa fiind, ca urmare a intrarii in vigoare a Legii nr. 9/2012, incepand cu data de 31.01.2012 si pana la data de 01.01.2013, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule era datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație, înmatriculate în țară.
Analizând efectele conjugate ale Legii nr. 9/2012 si O.U.G. nr. 1/2012, in forma activa la data plății taxei, sub aspectul compatibilitatii cu art. 110 (ex-art. 90) paragraf 1 din Tratat, Tribunalul a reținut că în perioada 31.01._13, pentru un autoturism produs in România sau in alte state membre U.E. nu se percepe, la o nouă înmatriculare, taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Această taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se percepe, insa, pentru autoturismul produs in țară sau în alt stat membru UE, dacă este inmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme rulate deja înmatriculate într-un alt stat membru; cumpărătorii sunt orientați, din punct de vedere fiscal, să achiziționeze autovehicule rulate deja înmatriculate în România.
Prin urmare, legislatia nationala, in forma activa la data perceperii taxei in discutie, este contrară art. 110 (ex-art. 90) din Tratat, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme rulate deja înmatriculate într-un alt stat membru U.E., precum cel din prezenta cauza (Franta), favorizând astfel vânzarea autoturismelor rulate deja înmatriculate în România.
Reține Tribunalul că taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național incalca principiul libertatii circulatiei marfurilor, dezavantajand, direct sau indirect, produsele provenind din celelalte tari membre U.E. in competitia cu produsele similare autohtone.
In raport de aceste aspecte, Decizia de calcul a taxei emisa de parata AFP Sector 5 este nelegala, astfel ca suma echivalenta taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule contrara dreptului comunitar a fost platita de reclamant ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale de catre parata, intrand sub incidenta prevederilor art. 117 alin. 1 lit. d) C.proc.fisc.
In consecinta, refuzul paratei de a da curs favorabil cererii reclamantului privind restituirea aceastei sume are caracter nejustificat, in sensul prevederilor art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Cu privire la cererea de plată a dobânzii legale, arată Tribunalul că aceasta se circumscrie sferei raspunderii civile delictuale, derivand din incalcarea de catre autoritatile fiscale a obligatiei de a aplica prioritar dreptul comunitar si de a inlatura prevederile legii fiscale interne contrare normelor dreptului comunitar.
Imprejurarea ca reclamantul a ales sa faca plata voluntara a obligatiei impusa de lege nu inlatura posibilitatea acesteia de a contesta baza legala in temeiul careia a facut plata, iar in caz de succes sa ceara, apoi, organului fiscal care a incasat respectiva taxa ori jurisdictiei competente sa o restituie, precum si sa il despagubeasca pentru pierderile suferite.
Pentru aceste motive, parata AFP Sector 5 a fost obligata si la plata dobanzii legale in materie fiscala aferenta taxei prelevate in mod ilegal, dobanda determinata potrivit art. 124 alin. (2) si art. 120 alin. (7) C.proc.fisc și calculată conform prevederilor art. 124 alin. (1) rap. la art. 70 alin. (1) C.proc.fisc., redate la pct. II.4 de mai sus, respectiv cu incepere din ziua imediat urmatoare expirarii termenului de 45 de zile socotit de la data inregistrarii cererii de restituire a sumei achitate cu titlu de taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule (03.05.2012) si pana la data stingerii obligatiei de restituire.
Arată Tribunalul că solicitarea de plată a dobânzii de la data achitării taxei este nefondată, în raport de textele de lege reținute anterior.
Cu privire la cererea de chemare in garantie, Tribunalul a reținut că instituția cererii de chemare în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau de despăgubire și poate fi formulată nu numai în cazul drepturilor garantate legal ori convențional, care reies din lege sau din contractul încheiat de părți, ci și ori de câte ori partea care ar cădea în pretenții s-ar putea întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubire.
Pretențiile reclamantului împotriva paratului și ale acestuia din urmă împotriva chematului în garanție generează două procese distincte, iar avantajul instituției chemării în garanție este acela al evitării unui proces ulterior, întrucât instanța rezolvă atât cererea principală, cât și cererea de chemare în garanție printr-o singură hotărâre - cu excepția reglementată de art. 63 alin. 2 C..
Arată Tribunalul că pretenții AFP Sector 5 nu pot forma obiectul unei cereri de chemare în judecată formulate pe cale incidentală sau al unei acțiuni ulterioare în instanță, deoarece intre aceasta și AFM nu există nicio obligație de garanție sau de despăgubire decurgand din prevederile Legii nr. 9/2012.
Împotriva sentinței civile nr. 1646/29.03.2013 a Tribunalului București a formulat recurs pârâta DIRECTIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRATIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5, solicitând modificarea în parte a acesteia și respingerea în tot a acțiunii.
Arată recurenta în motivare că taxa de poluare a intrat in vigoare incepand cu data de 1 iulie 2008, prin O.U.G. nr.50/2008 și o dată cu reașezarea metodologiei de calcul legiuitorul a avut în vedere si eliminarea reglementarilor privind înmatricularea autoturismelor potrivit cărora pana la 31 decembrie 2006 nu se înmatriculau in România autoturismele a căror vechime depășea 8 ani si care aveau o norma de poluare inferioara normei EURO 3.
Incidența in cauza a prevederilor art.110, fost art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene este inexistenta intrucat taxa de poluare urmează a fi plătită, conform art.4 din OUG nr.50/2008, cu modificările si completările ulterioare, cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România si la repunerea in circulație a unui autovehicul dupa incetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art.3 si art.9.
Arată recurenta că reclamantul nu se încadrează nici in situațiile de excepție prevăzute de art.3 alin.2 din OUG nr.50/2008, si, ca atare, obligația de plata a taxei de poluare ii revine ca fiind legal datorata.
Prin urmare, dispozițiile art. 90 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene devenit art.110 dupa consolidarea tratatului au in vedere reglementarea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
In ceea ce privește susținerea reclamantei, respectiv ca taxa de poluare introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu, recurenta arată că în literatura de specialitate s-a constatat că de esența taxelor cu efect echivalent taxelor vamale este discriminarea sau nu a unor mărfuri naționale sau străine pentru ca acestea trec o frontiera, in cazul taxei speciale pentru prima înmatriculare a autovehiculului in România aceasta discriminare nefiind fundamentata prin nici un argument de către reclamanta.
Taxa se aplica tuturor autovehiculelor care nu au mai fost înmatriculate in România, fie romanești, fie străine. Prin modificările aduse Codului fiscal de către Legea nr. 343/2006 s-a respectat principiul neretroactiovitatii legii, intrucat aceste acte normative nu puteau dispune referitor la autovehiculele anterior înmatriculate in România. In acest caz, legislația arătata se aplica, iar taxa este perceputa, pentru o prima inregistrare a autovehiculului in tara si pentru utilizarea pe teritoriul statului si nu pentru ca acesta tranzitează o frontiera.
In ceea ce privește dispoziția instanței privind restituirea sumei reprezentând taxa de poluare, arată recurenta că restituirea de sume de ia buget la cerere se realizează in condițiile stabilite de art. 117 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare. Ori, restituirea solicitata nu poate fi încadrata in niciuna din situațiile stabilite de art. 117 lit. a) - h) din actul normativ menționat, sumele fiind plătite in temeiul unui text prevăzut de lege (similar cu taxele percepute pentru eliberarea documentelor de identificare, respectiv carte de identitate, pașaport etc).
In ceea ce privește obligarea ia plata sumei actualizata cu dobânda legala, recurenta precizează că potrivit O.G. nr.13/2011, dobânda legala se aplica in raporturile civile si comerciale, nu si in materie fiscala, unde, potrivit art. 124 Cod Procedura Fiscala, pentru sumele de restituit de la bugetul de stat se acorda dobânda fiscala.
Referitor dispoziția privind cheltuielile de judecata, învederează recurenta că această cerere se impune, având in vedere ca nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.274 alin.1 Cod proc. civila. Conform acestor prevederi, partea care a pierdut procesul poate fi obligata sa suporte cheltuielile ocazionate de proces, insa, prin aceasta, trebuie ca partea care a pierdut procesul sa se afle in culpa procesuala, sau, prin atitudinea sa in cursul derulării procesului, sa fi determinat aceste cheltuieli.
O alta condiție care trebuie îndeplinita pentru a se acorda cheltuielile de judecata, este ca partea care le solicita sa fi câștigat in mod irevocabil procesul.
Intimatul- reclamant T. S.-V., a depus la dosar note scrise prin care a solicitat respingerea recursului formulat împotriva sentinței civile 1646/29.03.2013 si menținerea soluției pronunțate ca legala si temeinica.
Arată că Legea nr. 9/2012 a fost construit pe aceleași principii cu O.U.G. nr. 50/2008, taxa fiind determinata în esență prin raportare la criterii precum ar fi capacitatea cilindrică, vechimea autoturismului și valoarea emisiilor de CO2.
De principiu, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule este datorată cu ocazia primei înmatriculări în România a autovehiculelor, indiferent dacă acestea sunt autoturisme noi sau autoturisme de ocazie anterior înmatriculate într-un alt stat (fie el membru al Uniunii Europene sau nu).
În forma inițială a Legii nr. 9/2012, aplicabilă în perioada 13.01._12, taxa pentru emisiile poluante a fost percepută și pentru "primul transfer al dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat realizat după . prezentei legi" [art. 2 lit i) din Legea nr. 9/2012].
Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2012, intrată în vigoare la 31.01.2012, s-au prevăzut însă mai multe măsuri, prin care se revine astfel la forma legală anterioară, prevăzută de OUG nr. 50/2008, considerată de CJUE discriminatorie.
La termenul din 06.02.2014 Curtea, din oficiu, a invocat un nou motiv de recurs de ordine publică, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C., referitor la greșita aplicare de către instanța de fond a jurisprudenței CJUE, izvor de drept comunitar cu aplicare directă în dreptul intern, respectiv cu privire la greșita interpretare și aplicare a considerentelor hotărârilor pronunțate în cauzele T. și N., cu privire la autoturismele înmatriculate în spațiul european după data de 01.07.2008, data intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008.
În acest sens, Curtea a dispus verificări cu privire la calculul valorii reziduale a taxei, la data de 31.01.2012, care ar fi fost percepută la prima înmatriculare în România a unui autoturism similar cu cel al intimatului-reclamant, prin aplicarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul primei înmatriculări în spațiul european – 19.01.2009.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate, dar și prin raportare la motivul de ordine publică invocat din oficiu de instanță, în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 C., Curtea reține următoarele:
Astfel, cu a constatat și instanța fondului, intimatul reclamant este proprietarul unui autovehicul rulat, înmatriculat pentru prima dată în spațiul comunitar la data de 19.09.2009( când în vigoare în România erau dispozițiile OUG nr. 50/2008, cu modificările ulterioare), pentru care, la prima înmatriculare în România a fost nevoit să achite o taxă pentru emisii poluante în sumă de 2671 lei, în baza Legii nr. 9/2012.
Curtea va constata că, așa cum a reținut și instanța de fond, la data plății taxei de către reclamant erau suspendate dispozițiile art. 4 alin 2 din Legea nr. 9/2012, care instituiau obligația de plată a taxei pentru emisii poluante și proprietarilor de autovehicule cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat pentru care nu fusese achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, sau taxa pe poluare.
Așadar, corect a constatat instanța fondului că regimul juridic al taxei în urma suspendării art. 4 alin 2 din legea nr. 9/2012 a devenit asemănător celui instituit de OUG nr. 50/2008, fiind obligatorie plata taxei pentru emisii poluante în cazul înmatriculării autoturismelor noi și cu ocazia primei înmatriculări în România a autoturismelor second – hand înmatriculate anterior într-un stat din Uniunea Europeană.
De asemenea, corect a constatat instanța fondului că în ceea ce privește conformitatea dispozițiilor legale ce instituie obligația de plată a taxei cu dreptul comunitar, aplicabil este același raționament expus de CJUE în cauzele T. și N..
Cu toate acestea, Curtea va reține că instanța fondului nu a avut în vedere întreg raționamentul expus de CJUE în cauzele amintite, care diferă în funcție de existența sau inexistența unei obligații de plată a taxei cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism similar celui achiziționat de intimatul - reclamant.
Astfel, Curtea va constata că prezintă o relevanță deosebită data la care a avut loc prima înmatriculare a autoturismului în spațiul comunitar, în speță aceasta fiind 19.01.2009, dată în raport de care trebuie analizat dacă în România, în cazul în care autoturismul s-ar fi aflat la prima înmatriculare, ar fi fost supus unei taxe de primă înmatriculare.
În cauzele menționate anterior instanța europeană a făcut distincție intre situatia autovehiculelor rulate inmatriculate pentru prima data in Uniunea Europeana anterior anului datei de 01.07.2008 si cele inmatriculate ulterior (cum este situația reclamantului).
În acest sens se va avea în vedere paragraful 38 al hotărârii T., în care CJUE a menționat că pentru a se analiza dacă există discriminare indirectă între autovehiculele second – hand importate și cele second - hand existente deja pe teritoriul statului trebuie verificat dacă taxa impusă este neutra fata de concurenta dintre vehiculele de ocazie importate si vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național si au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr.50/2008.
Separat, CJUE a arătat că trebuie examinată și neutralitatea taxei între vehiculele de ocazie importate si vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național anterior intrării in vigoare a OUG nr.50/2008, deci care cu ocazia primei înmatriculări nu au fost suspuse niciunei taxe prin raportare la vechime, grad de uzură, normă de poluare, etc.
Analizând separat cele doua situatii, CJUE a concluzionat că OUG nr. 50/2008 este susceptibila sa încalce art.110 TFUE numai in una din cele doua ipoteze, respectiv numai in cazul comparației dintre vehicule de ocazie importate si vehicule de ocazie similare care au fost inmatriculate pe teritoriul national anterior intrarii in vigoare a OUG nr.50/2008, deci numai atunci când comparația se realizează cu vehicule aflate la prima înmatriculare înainte de 01.07.2008.
În privinta autovehiculelor care au fost inmatriculate pentru prima data in UE după data de 01.07.2008, Curtea a retinut ca legislatia nationala nu afecteaza libera concurenta a produselor, urmând raționamentul expus în paragrafele 40, 41, 44 și 47 ale Hotărârii I. T., după cum urmează:
„40. In aceasta privinta, Curtea a precizat ca, din momentul achitarii unei taxe de inmatriculare ., valoarea acestei taxe se incorporeaza in valoarea vehiculului. Astfel, atunci cand un vehicul înmatriculat în statul membru in cauza este, ulterior, vandut ca vehicul de ocazie in acelasi stat membru, valoarea sa de piata, care include valoarea reziduala a taxei de inmatriculare, va fi egala cu un procentaj, determinat de deprecierea acestui vehicul, din valoarea sa initiala (Hotararea Nádasdi si Németh, citata anterior, punctul 54). Prin urmare, pentru a garanta neutralitatea taxei, valoarea vehiculului de ocazie importat retinută ca baza de impozitare trebuie sa reflecte valoarea unui vehicul similar deja inmatriculat pe teritoriul national (Hotararea Weigel, citata anterior, punctul 71, si Hotararea din 20 septembrie 2007, Comisia/G., C-74/06, Rep., p.I-7585, punctul 28).
41. Pentru a obtine acest rezultat, deprecierea reala a vehiculelor de ocazie importate trebuie luata in considerare la calcularea valorii taxei. Aceasta luare in considerare nu trebuie in mod necesar sa dea nastere la o evaluare sau la o expertiza a fiecarui vehicul. Astfel, evitand dificultatile inerente unui astfel de sistem, un stat membru poate stabili, prin intermediul unor bareme forfetare determinate de un act cu putere de lege sau de un act administrativ si calculate pe baza unor criterii precum vechimea, rulajul, starea generala, modul de propulsie, marca sau modelul vehiculului, o valoare a vehiculelor de ocazie care, ca regula generala, ar fi foarte apropiata de valoarea lor reala (Hotararile citate anterior Gomes Valente, punctul 24, Weigel, punctul 73, si Comisia/G., punctul 29).
(…)
44.Prin introducerea, in calculul taxei, a vechimii vehiculului si a rulajului mediu anual real al acestuia si prin adaugarea, la aplicarea acestor criterii, a luarii in considerare facultative, cu costuri neexcesive, a starii acestui vehicul si a dotarilor sale prin intermediul unei expertize obtinute din partea autoritatilor competente in materie de inregistrare a autovehiculelor, o reglementare precum cea in cauza in actiunea principala garanteaza ca valoarea taxei este redusa in functie de o aproximare rezonabila a valorii reale a vehiculului.
(…)
47.Din consideratiile de mai sus rezulta ca un sistem precum cel instituit prin OUG nr.50/2008, care ia in considerare, la calcularea taxei de inmatriculare, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate si fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea si la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adauga, la cererea contribuabilului si pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generala a vehiculului mentionat si a dotarilor sale, asigura ca aceasta taxa, atunci cand este aplicata vehiculelor de ocazie importate, nu depaseste valoarea reziduala a taxei mentionate incorporata in valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național si au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr.50/2008”.
În concluzie, CJUE a reținut că sistemul de plată a unei taxe pe poluare, având la baza anumite criterii precum cel din OUG nr. 50/2008 nu este în esență, de natură a încălca normele comunitare, în condițiile în care taxa percepută nu depășește valoarea reziduală a taxei încorporate într-un vehicul de ocazie similar, care a fost înmatriculat anterior pe teritoriul României și a fost supus (cu ocazia primei înmatriculări) la plata taxei prevăzută de OUG nr. 50/2008, deci care a fost înmatriculat pentru prima dată în România după data de 01.07.2008.
În concret, intimatul - reclamant putea opta, la momentul cumpărării, între un autoturism second hand înmatriculat anterior în Uniunea Europeană, care la valoarea de piață adăuga valoarea taxei pentru emisii poluante prevăzută de Legea nr. 9/2012 și un autoturism second hand din România, care în valoarea de piață avea încorporată valoarea reziduală a taxei pe poluare achitată cu ocazia primei înmatriculări, în temeiul OUG nr. 50/2008.
Conform algoritmului aplicat de CJUE, pentru a nu fi discriminatorie, și pentru a nu descuraja cumpărarea autovehiculelor de ocazie din UE, taxa pentru emisii poluante la plata căreia este obligat intimatul - reclamant în baza Legii nr. 9/2012 nu trebuie să depășească valoarea reziduală a taxei pe poluare încorporată în prețul autoturismului de comparație din România.
Acesta este motivul pentru care Curtea a dispus din oficiu emiterea unei adrese la organul fiscal competent, pentru a se comunica valoarea reziduală a taxei încorporată în prețul unui vehicul similar celui cumpărat de reclamant, dacă acesta ar fi fost înmatriculat pentru prima dată în România la data de 19.01.2009 (când a fost înmatriculat pentru prima dată în Uniune), în vederea comparării acestei valori cu cea impusă reclamantului prin decizia de calcul.
Din răspunsul comunicat de organele fiscale, verificat de instanța de recurs prin aplicarea metodei de calcul prevăzută de OUG nr. 50/2008, reiese că valoarea reziduală a taxei, care ar fi fost încorporată în valoarea de piață a unui autoturism similar înmatriculat pentru prima dată în România la 19.01.2009 nu este mai mică decât taxa plătită de reclamant, ci dimpotrivă, este mai mare, acest lucru datorându-se modificărilor legislative intervenite prin . Legii nr. 9/2012.
Pe cale de consecință, Curtea va constata că în măsura în care taxa percepută intimatului-reclamant nu depășește valoarea reziduală a taxei încorporată în prețul de vânzare a unui autoturism similar, acestuia nu i se cuvine restituirea vreunei sume de bani, taxa percepută fiind conformă art. 110 TFUE.
Pentru aceste motive, Curtea urmează a admite recursul și, prin raportare la dispozițiile art. 312 și art. 304 pct. 9 C., precum și ale art. 304/1 C., va modifica în tot sentința recurată în sensul că va respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
În concluzie, față de soluția asupra cererii principale, Curtea va reține că se impune respingerea și a cererii de chemare în garanție, ca rămasă fără obiect, cât timp recurenta- pârâtă Administrația Sectorului 5 a Finanțelor Publice nu a căzut în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul promovat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA SECTORULUI 5 AL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.1646/29.03.2013, pronunțate de Tribunalul București-Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU și intimatul-reclamant T. S. V..
Modifică sentința atacată, în sensul că:
Respinge acțiunea reclamantului T. S. V. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA SECTORULUI 5 AL FINANȚELOR PUBLICE și pârâta –chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâta ADMINISTRAȚIA SECTORULUI 5 AL FINANȚELOR PUBLICE prin Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București împotriva pârâtei ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca lipsită de obiect.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.05.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
R. I. C. A. J. A. P.
GREFIER
P. B. B.
Red: ..07.2014
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IX-A C. - Judecător: A. C.
| ← Pretentii. Decizia nr. 3656/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Despăgubire. Decizia nr. 7917/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
