Pretentii. Decizia nr. 6274/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6274/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-09-2014 în dosarul nr. 6069/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.6274
Ședința publică de la data de 11.09.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. C. V.
JUDECĂTOR – D. G. S.
JUDECĂTOR – I. R.
GREFIER - E. CHIRĂNUȘ
Pe rol, soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 5 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 2662/09.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ /CA/2013, în contradictoriu cu intimata-reclamantă B. E. și intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că intimatul-reclamant a depus întâmpinare prin registratura secției la data de 07.08.2014.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea o reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2662/09.04.2014 Tribunalul București – Secția a IX a de C. Administrativ și Fiscal aadmis în parte acțiunea formulată de reclamanta B. E. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 5 București, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București. În consecință, a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 5 București la restituirea către reclamant a sumei de 3.827 lei reprezentând taxă de emisii poluante cu dobânda legală din 27.12.2012 până la data restituirii efective.
Totodată, a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 5 București la plata către reclamant a sumei de 443 lei reprezentând cheltuieli de judecată și a respins acțiunea față de Administrația F. pentru Mediu.
Instanța a reținut în esență că actul normativ care prevede taxa la care a fost obligată partea reclamantă cu prilejul primei înmatriculări în România, respectiv Legea nr. 9/2012 este contrar normelor comunitare, în condițiile în care aplicarea art. 4 alin. 2 din lege era suspendată la momentul când reclamantei i-a fost percepută respectiva taxă.
Pârâta a declarat recurs împotriva sentinței, arătând că instanța de fond a respins în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive.
Pe fond, recurenta arată că autoritățile naționale au libertatea de a institui taxe și că legea internă este în concordanță cu dreptul comunitar.
Mai arată recurenta că măsura actualizării sumei este nelegală și că nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând actele dosarului, curtea constată că instanța de fond a soluționat corect excepția lipsei calității procesuale pasive, în condițiile în care recurenta-pârâtă este autoritatea care a perceput taxa de la intimatul-reclamant, între aceste părți existând raportul de drept fiscal care aa generat litigiul.
Pe fond, Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere hotărârile pronunțate de Curtea Europeană de Justiție la data de 07.04.2011 în cauzele T. vs. Statul român, N. vs. Statul român și ulterior cauza C. vs. Statul român, în care s-a reținut că taxa la a cărei plată a fost obligată partea reclamantă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrară art. 110din TFUE. Așa fiind, soluția instanței cu privire la obligația de restituire a sumelor încasate este corectă, fiind în acord cu normele dreptului comunitar, toate criticile recurentei cu privire la acest aspect fiind nefondate.
În plus, Curtea observă că instituirea unei taxe este opțiunea legiuitorului național, însă această opțiune nu trebuie să contravină normelor comunitare ce sunt obligatorii pentru toate autoritățile române, inclusiv pentru recurentă.
Curtea mai reține că încasarea unei taxe fără temei legal constituie un fapt ilicit cauzator de prejudicii. Prin urmare, în cauză este aplicabil principiul reparării integrale a prejudiciului care presupune inclusiv acoperirea lipsei de folosință a sumei achitate nelegal, prin plata dobânzilor.
În final, Curtea constată că partea reclamantă a fost nevoită să recurgă la concursul justiției datorită conduitei culpabile a pârâtei. Aceasta din urmă, fiind parte căzută în pretenții, datorează cheltuieli de judecată, conform art. 274 C. proc. civ.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea constată că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 5 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 2662/09.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ /CA/2013, în contradictoriu cu intimata-reclamantă B. E. și intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.09.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
D. C. V. D. G. SeverinIonel R.
GREFIER
E. Chirănuș
Red.RI/2 ex.
Tribunalul București – secția C. red. LP.
| ← Pretentii. Decizia nr. 4463/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 8754/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
